uite aici dragul meu Bobadil: http://www.hermeneia.com/poezie/6352/ si in plus, vreau sa iti spun ca alergi fara sa te fugareasca nimeni. nici macar nu mi-am adus aminte de faptul ca ai avut un incident de plagiat. pur si simplu nu mi-am adus aminte. care se zice ca am uitat. asta ca sa vezi cit de "fixist" sint eu. dar banuiesc ca fiecare cu... "fixatiile" lui. am mai spus eu ce imi zicea bunica: "hotului de hot i-e frica". nu m-am gindit niciodata la tine. dar daca ai tu asa o musca pe caciula nu am eu cum sa te scap de ea. incearca sa te relaxezi dragul meu. eu cred in iertare si in recuperare. dupa cum cred ca oricine trebuie sa fie considerat nevinovat pina cind se demonstreaza contrariul. si nimeni nu trebuie sa fie condamnat in virtutea unui lucru care s-a incheiat, in virtutea unei trasaturi personale sau in virtutea unei anticipari. daca e greu de inteles iti pot explica. dar nu alerga fara sa te fugareasca nimeni. asta doar daca nu cumva vrei sa slabesti.
foarte încîlcit text. cred că ar fi benefic ca autorul să își citească textele cu voce tare înaite de a le publica. să se pună în locul celui ce citește și să se întrebe dacă îi place ce citește, dacă îi transmite ceva în mod liric. am citit textul de mai multe ori și mi-a lăsat senzația unui text confuz și nereușit. de exemplu, acea explicație din versul doi te face să te tot întrebi ce legătură logică sau metafizică poate avea cu versul unu. de fapt determinantele sărind de la primul vers pînă la versul 5 sînt foart greu de urmărit. și apoi ajungi să te întrebi:... ce sînt alea... brațele... îmblînzirii? greu de imaginat.
expresia „viul realității” sună aproape tautologic.
ultima întrebare a textului vine așa din senin și habar nu ai ce legătură are cu restul.
doar simple observații.
rostul poeziei scurte e condesarea mesajului, trimitere la meditatie, e un fel da pastila luata in loc de o masa copioasa, citind textul, am ramas aproape flamand.
adriana, au contraire, dar asta e alta mancare de peste
virgil, e o incercare de a scoate la lumina sentimentul si starea poetica din orice, chiar si dintr o presupusa salata poetica. dar asta e doar pretext. iata ce nu vad unii. si nu pt ca au alta paradigma sau alte standarde, sixtus. ci pentru ca fie nu vor, fie le lipseste organul vederii.
iar faptul ca miroase a sorescu nu poate decat sa ma onoreze. a fost si ramane poetul meu preferat. iar I.B. a intuit asta
sigur, raționamentele de acest gen nu pot fi exhaustive există, într-adevăr, justificat sau nu, unele reticențe față de acest tip de abordare nu vreau să se înțeleagă faptul că nu agreez celelalte modalități de exprimare vreau să se înțeleagă faptul că se poate și așa, ori, negând a priori, măcar dpdv practic, tonul frust, anticalofil, al acestui text, mi se pare eronat trebuie să privești pădurea în ansamblul ei, nu să analizezi fiecare copac în parte eu sunt deschis discuțiilor, și poate voi avea ocazia să-ți demonstrez că și practica îmi este, periodic, la îndemână un pic de răbdare
am zis ce aveam de zis in primul comentariu, mai demult. nu trebuia sa raspund "istericalei" ulterioare a autorului, dar nu m-am putut abtine, dat fiind ca el nu s-a limitat la a-si apara textul, ci a trecut la aprecieri asupra numarului si calitatii lecturilor mele si nu doar asta. cred ca trebuia sanctionat verbal, de catre moderatori, pentru asta. oricum, recunosc, am raspuns in pripa, dar oricum mult mai corect politic daca vreti, pentru ca nu am criticat decit textul, iar pe autor pentru tonul folosit in text si nu pentru presupuse indeletniciri exterioare (hermeneiei) de-ale lui
am citit nu de două ori, ci de nouă ori, aflându-mă şi eu,cred, în aceeaşi situaţie cu patrulaterul lui Vlad. Consider că, indiferent de vârstă, sex, apartenenţă politică, toţi suntem la un moment dat frustraţi, cu "unghiuri de vedere obtuze" , etc., precum ne zice poetul aici. Acu, vorba cuiva: "dracu' ştie ce a vrut să zică poetul aici" dar intrăm în alte discuţii.
Umorul este pe cale de dispariţie dar nu şi la acest autor care se joacă atât de nevinovat, de puritan aş spune cu geometria, ba cap pătrat, ba sferă pe bulevard, nimeni nu este privat de ironic, autorul îşi face bine treaba, este autoironic: "un patrulater frustrat
ce cap pătrat!/mofluz/cu un unghi de vedere obtuz,/prins de asfalt în colţuri/cu bolţuri,". Asta mă bucură ca cititoare: uite, dom le că nu e misogin!
Aici, însă, intră în graţiile "sferei", este "calin", ba chiar îl simt ca pe o "subretă" la roata de la bicicletă (doar în context, să formeze rima, cu o cameră de bicicletă de care are grijă o subretă)
Nu cred cred că rămâne patrulater până la urmă şi îţi spun şi de ce, vlad, râd. Pentru că zici tu la sfârşit că este "o refulare din canalizare", sâc!
Una peste alta, text complex, scriere hâtră, posibil sentimentală, posibil geometrică, cu elemente poetice, o asemănare din avion cu Brumaru.
cum nu ai pretentia ca ai acces la obrazul Lui cand deja te-ai tras de sireturi cu El pe la vreun mall?
esti tu constient de obraznicia cu care vii in text in ce priveste respectul si trairea adevarata cu El? daca nu, inchide computerul si mergi la culcare.
Este evident că cd-ul și "un suc sănătos de fructe băut pe nerăsuflate" nu au ce căuta în poezie, pentru că transformă ce ai vrut tu să fie poezie într-un fragment de proză / jurnal. Însă e frumos finalul, prin versul "caii sălbatici să uite de câmpuri".
vagi ecouri bacoviene ”indiferentă, "iluzie imposibilă/inutilă singurătate", ”tresăriri de moarte”, etc, un text cu o notă nostalgică plăcută, care induce reverie în mijlocul zilei caniculare.
în concluzie, mi-a plăcut și-mi plac aceste genuri de discursuri, intimiste, molcome, lirice.
Madim, interesanta viziune. Si sincer, frumos construita. Cea mai puternica impresie acea dovada ca ati existat impreuna. Desi tot acolo parca ceva scartaie... poate ar fi mers mai bine "am existat in acelasi moment, in acelasi loc". Sau nu stiu. Este insa foarte important lucrul asta. Unii oameni nu pot pur si simplu coexista. Sau unii oameni nu pot coexista cu umbrele lor. Da, e o poezie care ma lasa pe ganduri. Poate ca il mai reiei dupa ce se mai raceste, pentru versul acesta care pentru mine sta stalp al poeziei (trebuie sa mai spun ca iar mi se par stalpi: as fi vrut sa scriu cu litere mari/ asa cum m-a invatat bunica", "sa vad cum avem trupurile pictate cu litere negre" - si aici eu le vad deja majuscule!").
am citit poemul de 5 ori în ultimele 5 minute. nu ştiu să fac critică literară dar poemul merită evidenţiat. cel puţin pentru partea pe care am menţionat-o mai sus şi finalul excelent.
Pe bune,
Un poem mult mai bun decât comentariile care-l urmează.
Iar poemul e mediocru.
'poate ceva mai bâtrân și mai singur' Cât de absorbit de propria idiosincrazie poți fi ca să așterni un asemenea vers? Un vers care îmi provoacă în anul de grație 2010 pur și simplu greață. Dar am de-a face cu aceeași prețiozitate de dată recentă a Adrianei care traversează o perioadă când are impresia că poate scrie în felul acesta, nu știu cine i-a băgat în capul ei deștept și tuns scurt această idee aiurită.
Devii un alt fel de Dorin Cozan, un pic mai uman, mai ecologic, doar pentru că nu baletezi încă peste copaci tăiați doar ca să-ți rabde cuvintele.
Cristina, da, tu te referi la tehnica folosită în acest haiku și-i vezi una dintre dimensiunile intenționate de mine :)
Ottilia, e interesantă perspectiva ta. Mărturisesc că nu m-am gândit la asta, dar e de bine când se pot vedea mai multe sensuri.
Virgil, voi înlocui „revelion” cu „noaptea dintre ani” și cu asta voi aduce un plus de sens. Mulțumesc pentru interpretarea dată modestei mele imagini capturate la cumpăna dintre ani.
Textul prezintă o forţă feroce în a descrie întâlnirea cu întunericul, cu moartea. Conştientizarea morţii şi chiar dorinţa de senzaţie/moarte m-a făcut să nu trec chiar cu vederea peste text (adică nelăsând un semn) ceea ce de-obicei o fac.
Cezar
tocmai de aceea nu ar trebui să ne împiedicam. sunt două zile. scoate textul azi ca să-l pună mâine?! cred că dorin nu va mai greși altă dată. deja e la penitențe. saphire, fii rezonabilă, parol!
mai ales cind vezi si tu (acum) ca te-ai pripit, ca nu ai dreptate, ba mai mult, arati ca un membru al juriului nu a citit cu atentie cel putin un text... revenind la minciuna ta de mai sus (cum ca as fi grafiat gresit "de odata" - tu voiai "deodata", care e alta mincare de peste), pentru o astfel de acuzatie, neacoperita si evident neadevarata, ar trebui sa fii atentionata cel putin de catre editorii, moderatorii sitului, daca nu si de colegii care stiu si folosesc corespunzator limba romina. pacat ca frustrarile de dupa concurs nu-s constructive si pacat ca ati adus toate discutiile si minciunile astea balcanice in jurul textului meu, care e doar unul din textele participante, nimic mai mult
din acest poem, prin tehnica reducerii la absurd, ramânem cu versurile
din tot acest haos trebuie să aleg ceva
(de două ori)
dar acum mă strigă la masă
cred că este un poem scris în acele ore insuportabile ale digestiei unei mese mult prea copioase
multumesc in mod deosebit Luminitei Suse pentru bunavointa de a traduce acest poem. sper ca ilustratia in tus propusa nu a creat decit ceea ce s-a dorit sa fie: o proiectie vizuala a poemului. Cailean si Yester va multumesc foarte mult pentru aprecieri.
Puternice atat imaginea cat si poemul tau, Virgil. Cu atat mai mult, nuanta vinetie a palmei m-a dus cu gandul la moarte, la culoarea unui cadavru. Totusi, poemul l-as fi incheiat la "ulterior/nu ma deranjati cu moartea", odata ce continuarea lui dupa aceste versuri mi se pare oarecum redundanta. Multam!
Da, e un text care poate nu e chiar asa de usor de inteles dar nu a fost intentionat ca o poezie a iubirii, sau mai bine zis, nu a unei iubiri la care ne gindim de obicei. M-am gindit ca de vreme ce am inceput Hermeneia acum aproape un an de zile, poate ar fi cazul sa pot fi gasit si aici, nu numai in alta parte. merci de trecere si citire
eu aș vrea fiu la un cenaclu, undeva... sau la un spectacol de teatru (scurt)... si să ascult proza asta scurtă citită/interpretată de...
de...
Mitică Popescu!
Scrierile lui Vlad Turburea , poezie sau proză scurtă sunt surprinzatoare, te conduc într-un univers calm, de poveste, ca în secunda următoare să te facă să simți tristețea. Adânc, de parcă cuvântul se transformă într- un stilet cu mâner aurit. Admir usurinta de a îmbina contrastele si pentru aceasta arta las semnul meu.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
multumesc de trecere, promit sa raspund mai pe larg cand voi avea ceva mai mult timp.
pentru textul : Când totul începe să tacă exact așa cum se vede deuite aici dragul meu Bobadil: http://www.hermeneia.com/poezie/6352/ si in plus, vreau sa iti spun ca alergi fara sa te fugareasca nimeni. nici macar nu mi-am adus aminte de faptul ca ai avut un incident de plagiat. pur si simplu nu mi-am adus aminte. care se zice ca am uitat. asta ca sa vezi cit de "fixist" sint eu. dar banuiesc ca fiecare cu... "fixatiile" lui. am mai spus eu ce imi zicea bunica: "hotului de hot i-e frica". nu m-am gindit niciodata la tine. dar daca ai tu asa o musca pe caciula nu am eu cum sa te scap de ea. incearca sa te relaxezi dragul meu. eu cred in iertare si in recuperare. dupa cum cred ca oricine trebuie sa fie considerat nevinovat pina cind se demonstreaza contrariul. si nimeni nu trebuie sa fie condamnat in virtutea unui lucru care s-a incheiat, in virtutea unei trasaturi personale sau in virtutea unei anticipari. daca e greu de inteles iti pot explica. dar nu alerga fara sa te fugareasca nimeni. asta doar daca nu cumva vrei sa slabesti.
pentru textul : tăceri defoarte încîlcit text. cred că ar fi benefic ca autorul să își citească textele cu voce tare înaite de a le publica. să se pună în locul celui ce citește și să se întrebe dacă îi place ce citește, dacă îi transmite ceva în mod liric. am citit textul de mai multe ori și mi-a lăsat senzația unui text confuz și nereușit. de exemplu, acea explicație din versul doi te face să te tot întrebi ce legătură logică sau metafizică poate avea cu versul unu. de fapt determinantele sărind de la primul vers pînă la versul 5 sînt foart greu de urmărit. și apoi ajungi să te întrebi:... ce sînt alea... brațele... îmblînzirii? greu de imaginat.
pentru textul : atât de vie deexpresia „viul realității” sună aproape tautologic.
ultima întrebare a textului vine așa din senin și habar nu ai ce legătură are cu restul.
doar simple observații.
rostul poeziei scurte e condesarea mesajului, trimitere la meditatie, e un fel da pastila luata in loc de o masa copioasa, citind textul, am ramas aproape flamand.
cu stima
pentru textul : Miraj desi nu stiu despre ce meleaguri cu numele "teii de pe dealul Copoului" vorbești. poate-mi explici si mie. scrie-mi pe ID [email protected]
pentru textul : bandajul meu alb demulţumesc, o să mă mai gândesc.
acolo, la soarele cu pălăria pe ochi, e o aluzie la nepăsarea acestuia faţă de durerea din jur.
pentru textul : tablou cu mii de culori deadriana, au contraire, dar asta e alta mancare de peste
virgil, e o incercare de a scoate la lumina sentimentul si starea poetica din orice, chiar si dintr o presupusa salata poetica. dar asta e doar pretext. iata ce nu vad unii. si nu pt ca au alta paradigma sau alte standarde, sixtus. ci pentru ca fie nu vor, fie le lipseste organul vederii.
iar faptul ca miroase a sorescu nu poate decat sa ma onoreze. a fost si ramane poetul meu preferat. iar I.B. a intuit asta
multumesc tuturor
pentru textul : După-amiaza unui hierofant desigur, raționamentele de acest gen nu pot fi exhaustive există, într-adevăr, justificat sau nu, unele reticențe față de acest tip de abordare nu vreau să se înțeleagă faptul că nu agreez celelalte modalități de exprimare vreau să se înțeleagă faptul că se poate și așa, ori, negând a priori, măcar dpdv practic, tonul frust, anticalofil, al acestui text, mi se pare eronat trebuie să privești pădurea în ansamblul ei, nu să analizezi fiecare copac în parte eu sunt deschis discuțiilor, și poate voi avea ocazia să-ți demonstrez că și practica îmi este, periodic, la îndemână un pic de răbdare
pentru textul : Recunosc & deam zis ce aveam de zis in primul comentariu, mai demult. nu trebuia sa raspund "istericalei" ulterioare a autorului, dar nu m-am putut abtine, dat fiind ca el nu s-a limitat la a-si apara textul, ci a trecut la aprecieri asupra numarului si calitatii lecturilor mele si nu doar asta. cred ca trebuia sanctionat verbal, de catre moderatori, pentru asta. oricum, recunosc, am raspuns in pripa, dar oricum mult mai corect politic daca vreti, pentru ca nu am criticat decit textul, iar pe autor pentru tonul folosit in text si nu pentru presupuse indeletniciri exterioare (hermeneiei) de-ale lui
pentru textul : Iadul cel de toate zilele deam citit nu de două ori, ci de nouă ori, aflându-mă şi eu,cred, în aceeaşi situaţie cu patrulaterul lui Vlad. Consider că, indiferent de vârstă, sex, apartenenţă politică, toţi suntem la un moment dat frustraţi, cu "unghiuri de vedere obtuze" , etc., precum ne zice poetul aici. Acu, vorba cuiva: "dracu' ştie ce a vrut să zică poetul aici" dar intrăm în alte discuţii.
pentru textul : scurt tratat de geometrie sentimentală deUmorul este pe cale de dispariţie dar nu şi la acest autor care se joacă atât de nevinovat, de puritan aş spune cu geometria, ba cap pătrat, ba sferă pe bulevard, nimeni nu este privat de ironic, autorul îşi face bine treaba, este autoironic: "un patrulater frustrat
ce cap pătrat!/mofluz/cu un unghi de vedere obtuz,/prins de asfalt în colţuri/cu bolţuri,". Asta mă bucură ca cititoare: uite, dom le că nu e misogin!
Aici, însă, intră în graţiile "sferei", este "calin", ba chiar îl simt ca pe o "subretă" la roata de la bicicletă (doar în context, să formeze rima, cu o cameră de bicicletă de care are grijă o subretă)
Nu cred cred că rămâne patrulater până la urmă şi îţi spun şi de ce, vlad, râd. Pentru că zici tu la sfârşit că este "o refulare din canalizare", sâc!
Una peste alta, text complex, scriere hâtră, posibil sentimentală, posibil geometrică, cu elemente poetice, o asemănare din avion cu Brumaru.
cum nu ai pretentia ca ai acces la obrazul Lui cand deja te-ai tras de sireturi cu El pe la vreun mall?
pentru textul : l-am întîlnit pe hristos în mall într-o zi deesti tu constient de obraznicia cu care vii in text in ce priveste respectul si trairea adevarata cu El? daca nu, inchide computerul si mergi la culcare.
Este evident că cd-ul și "un suc sănătos de fructe băut pe nerăsuflate" nu au ce căuta în poezie, pentru că transformă ce ai vrut tu să fie poezie într-un fragment de proză / jurnal. Însă e frumos finalul, prin versul "caii sălbatici să uite de câmpuri".
pentru textul : Se întâmplă deMi-a plăcut poezia ta. E în ea o melancolie liniştită, împăcată cu sine. Remarc, pentru originalitate, ,,opiacee apusuri''. Cu stimă, Petru
pentru textul : obsesii devagi ecouri bacoviene ”indiferentă, "iluzie imposibilă/inutilă singurătate", ”tresăriri de moarte”, etc, un text cu o notă nostalgică plăcută, care induce reverie în mijlocul zilei caniculare.
pentru textul : defunctis amor deîn concluzie, mi-a plăcut și-mi plac aceste genuri de discursuri, intimiste, molcome, lirice.
Madim, interesanta viziune. Si sincer, frumos construita. Cea mai puternica impresie acea dovada ca ati existat impreuna. Desi tot acolo parca ceva scartaie... poate ar fi mers mai bine "am existat in acelasi moment, in acelasi loc". Sau nu stiu. Este insa foarte important lucrul asta. Unii oameni nu pot pur si simplu coexista. Sau unii oameni nu pot coexista cu umbrele lor. Da, e o poezie care ma lasa pe ganduri. Poate ca il mai reiei dupa ce se mai raceste, pentru versul acesta care pentru mine sta stalp al poeziei (trebuie sa mai spun ca iar mi se par stalpi: as fi vrut sa scriu cu litere mari/ asa cum m-a invatat bunica", "sa vad cum avem trupurile pictate cu litere negre" - si aici eu le vad deja majuscule!").
pentru textul : O umbră în plus deam să încerc o variantă mai scurtă şi mai concentrată. merci de trecere :)
pentru textul : în cădere liberă deam citit poemul de 5 ori în ultimele 5 minute. nu ştiu să fac critică literară dar poemul merită evidenţiat. cel puţin pentru partea pe care am menţionat-o mai sus şi finalul excelent.
pentru textul : ploaia se preface că vine dePe bune,
pentru textul : amărui deUn poem mult mai bun decât comentariile care-l urmează.
Iar poemul e mediocru.
'poate ceva mai bâtrân și mai singur' Cât de absorbit de propria idiosincrazie poți fi ca să așterni un asemenea vers? Un vers care îmi provoacă în anul de grație 2010 pur și simplu greață. Dar am de-a face cu aceeași prețiozitate de dată recentă a Adrianei care traversează o perioadă când are impresia că poate scrie în felul acesta, nu știu cine i-a băgat în capul ei deștept și tuns scurt această idee aiurită.
Devii un alt fel de Dorin Cozan, un pic mai uman, mai ecologic, doar pentru că nu baletezi încă peste copaci tăiați doar ca să-ți rabde cuvintele.
Cristina, da, tu te referi la tehnica folosită în acest haiku și-i vezi una dintre dimensiunile intenționate de mine :)
Ottilia, e interesantă perspectiva ta. Mărturisesc că nu m-am gândit la asta, dar e de bine când se pot vedea mai multe sensuri.
Virgil, voi înlocui „revelion” cu „noaptea dintre ani” și cu asta voi aduce un plus de sens. Mulțumesc pentru interpretarea dată modestei mele imagini capturate la cumpăna dintre ani.
pentru textul : Haiku deTextul prezintă o forţă feroce în a descrie întâlnirea cu întunericul, cu moartea. Conştientizarea morţii şi chiar dorinţa de senzaţie/moarte m-a făcut să nu trec chiar cu vederea peste text (adică nelăsând un semn) ceea ce de-obicei o fac.
pentru textul : eram tânără şi te iubeam deCezar
Multumesc pentru ingeri Ela... mi-ai facut o surpriza.
pentru textul : epistolă din nașterea ta detocmai de aceea nu ar trebui să ne împiedicam. sunt două zile. scoate textul azi ca să-l pună mâine?! cred că dorin nu va mai greși altă dată. deja e la penitențe. saphire, fii rezonabilă, parol!
pentru textul : de regăsire demai ales cind vezi si tu (acum) ca te-ai pripit, ca nu ai dreptate, ba mai mult, arati ca un membru al juriului nu a citit cu atentie cel putin un text... revenind la minciuna ta de mai sus (cum ca as fi grafiat gresit "de odata" - tu voiai "deodata", care e alta mincare de peste), pentru o astfel de acuzatie, neacoperita si evident neadevarata, ar trebui sa fii atentionata cel putin de catre editorii, moderatorii sitului, daca nu si de colegii care stiu si folosesc corespunzator limba romina. pacat ca frustrarile de dupa concurs nu-s constructive si pacat ca ati adus toate discutiile si minciunile astea balcanice in jurul textului meu, care e doar unul din textele participante, nimic mai mult
pentru textul : Rezultatele Concursului de Poezie „Astenie de primăvară – Hermeneia 2010” dedin acest poem, prin tehnica reducerii la absurd, ramânem cu versurile
din tot acest haos trebuie să aleg ceva
(de două ori)
dar acum mă strigă la masă
cred că este un poem scris în acele ore insuportabile ale digestiei unei mese mult prea copioase
pentru textul : brb demultumesc in mod deosebit Luminitei Suse pentru bunavointa de a traduce acest poem. sper ca ilustratia in tus propusa nu a creat decit ceea ce s-a dorit sa fie: o proiectie vizuala a poemului. Cailean si Yester va multumesc foarte mult pentru aprecieri.
pentru textul : n-am știut dePuternice atat imaginea cat si poemul tau, Virgil. Cu atat mai mult, nuanta vinetie a palmei m-a dus cu gandul la moarte, la culoarea unui cadavru. Totusi, poemul l-as fi incheiat la "ulterior/nu ma deranjati cu moartea", odata ce continuarea lui dupa aceste versuri mi se pare oarecum redundanta. Multam!
pentru textul : exaust deErata: Rihanna e de fapt Beyonce, scuze, dar pentru mine sunt cam tot una, but just for the record Andu
pentru textul : tot ce-și poate dori o femeie deDa, e un text care poate nu e chiar asa de usor de inteles dar nu a fost intentionat ca o poezie a iubirii, sau mai bine zis, nu a unei iubiri la care ne gindim de obicei. M-am gindit ca de vreme ce am inceput Hermeneia acum aproape un an de zile, poate ar fi cazul sa pot fi gasit si aici, nu numai in alta parte. merci de trecere si citire
pentru textul : Eva și Diavolul ▒ deeu aș vrea fiu la un cenaclu, undeva... sau la un spectacol de teatru (scurt)... si să ascult proza asta scurtă citită/interpretată de...
de...
Mitică Popescu!
ar fi fabulos!
pentru textul : Studentul deScrierile lui Vlad Turburea , poezie sau proză scurtă sunt surprinzatoare, te conduc într-un univers calm, de poveste, ca în secunda următoare să te facă să simți tristețea. Adânc, de parcă cuvântul se transformă într- un stilet cu mâner aurit. Admir usurinta de a îmbina contrastele si pentru aceasta arta las semnul meu.
pentru textul : autobuz fără destinaţie dePagini