nu sunt din bucurești, și deci nu am de unde să știu de vreun concert de-al vostru. dar de plouat cu grindină a plouat, am văzut, am auzit-o. nu fac cu nimeni niciun pact, nu cunosc limba ichlihnichtdutiană. o să te comentez cînd vreau și cum vreau, dacă o să vreau. nu-mi lua libertatea de a alege. și nu mai face te rog atîtea referințe la vîrsta mea, că o să te cred un poet bătrîn și obsedat. și, auzi, peste toate, încă și pedofil. dar asta nu o lua ca atac la persoană, eu așa, amical, am luat copy paste de la tine.
Virgil, am corectat textul, deocamdată ultima variantă e aceasta: s p e c i i aer torid/ obiectele se scufundă ca o înghețată căzută din cornet trece repede vânzătorul de linguri/meșteșugar în lemn din alt veac fața lui are timp să zâmbească/gura lui să spună nu vrei o lingură/ draaaagă trece prin foc și lasă în urmă o lume turnată: blocuri turtite de-o parte și alta a străzii în scuar porumbei nemișcați pictor în fața șevaletului trupuri colorate-mprejur pe bănci pe bordură descărcate de-a valma în galben, ocru, mov, roșu, verde trecători rămași în poziții diverse tu-mi faci semn să tac să nu mă mișc așa în stație sudată de trotuar tu te miști tu întregistrezi stăm în stație visez un pahar cu apă chioară și-un cerc de lămâie unghiile mele date cu ojă îmi transmit sclipiri prietenoase de pe trotuar o omidă verde iese din plasa cu piersici pe care de mult am aruncat-o jos lângă mine și merge și merge și merge zâmbim complice-eu și tu- la singura tipă din stație cu noi de mult timp/ așteaptă autobuzul zâmbim/ știi poezia e o vietate din asta/o specie vie /ne caută/ne ia cu asalt/ ne ocupă forțat și merge și merge și merge omidă verde- cărnoasă nu vorbim nu mișcăm până la sandala tipei/ de-a stânga/și urcă și urcă/urmărim urmărim urmărim pe pulpa sinuoasă pe sub fusta mulată/ femeia începe să miște discret din picior bate nervoasă/o-ncearcă plânsul/am impresia că urmăresc o scenă / -ntr-un film/mai e puțin și uit că e o convenție/că trebuie să tac/ porumbeii țâșnesc/ zigurează aerul în zbor/pictorul se ridică de pe scaun mâna mea cu arătătorul întins se prăbușește mașina face vvvvvvvvvvuuuuuuuum
Domnule profesor, îmi cer scuze pentru acest comentariu ce nu va depăși un anume aspect specultiv, dar în matematicile superioare nu intru de teamă că ma veți prinde ușor cu lecția neînvățată și mă veți lăsa corigentă. Însă mărturisesc că nu pentru frumusețea lor am ales acele citate, ci fiindcă ele mi s-au părut ilustrative în ce privește doctrina non-dualității, adwaita-vada - care, la rândul său, mi s-a părut perfect ilustrată de “descoperirea” lui Cantor. Consider că uluitoare nu este atât concluzia la care s-a ajuns – demonstrarea matematică a existenței lui Dumnezeu – ci posibilitatea ca un adevăr metazific (scuzați-mi pleonasmul) să fie demonstrat pe cale rațională! Dar, mergând mai departe, consider că adjectivul “rațional” ar trebui pus, întrucâtva, sub semnul întrebării, dacă nu cumva contestat de-a binelea (de acea am așezat și descoperirea între ghilimele, mai sus) datorită însăși mărturisirii lui Cantor: că demonstrația i-a fost revelată de Dumnezeu. Cuvântul “revelație” mă duce cu gandul la conceptul Șruti din doctrina hindusă –acea iluminare obtinuță nu pe calea raționalului, care este echivoc, limitat și failibil, ci pe calea intuiției intelectuale pure, “solare”. Considerați-le niste “gânduri cu voce tare” pe care prefer să le las să se manifeste aici (e mai liniște decât dincolo) și…sper ca nu voi fi intrat și eu în cine știe ce traistă… Dacă am făcut-o, luați-mă de o aripă și scoteți-mă ușurel afară.
Faina ideea de final, credibila si prin aceasta bogata in semnificatii insa parca "năvala" ar putea fi inlocuit cu altceva... de asemenea, epitetul adaugat sanilor parca scade din forta... apoi recursul la copilarie legat de strofa de final ofera o imagine kinky. Ar mai fi facila legatura intre blocul aflat langa calea ferata si faptul ca pe acolo trecea - culmea - un tren. Nu vreau sa fiu critic ci doar iti spun ce percep eu, in calitate de cititor, ca fiind de imbunatatit. Cred ca ideea e buna dar te-ai grabit cu postarea.
Eu as fi inceput cam asa...
în acelasi bloc vechi
pe langa care la răsărit
trece un tren
care-ti face sanii sa tremure
odată cu porțelanurile din vitrina
am sa scriu un poem perfect
ca o cale ferata....
da, Alma, ai dreptate si iti multumesc. in primele doua strofe chiar am simtit ca ma ceva de spus, pe cand, in ce a mai ramas din poem, a fost rodul muncii neinspirate. multumesc pentru incurajare.
afișarea zilei și orei reprezintă o problemă pentru că formatarea pe Hermeneia presupune afișarea automată a datei de postare. ora este absolut inutilă și inestetică. în primul rînd pentru că niciun alt autor nu își pune textele așa. apoi pentru că nu are nici o importanță ci mai degrabă generează senzația că este o postare tip blog, ceea ce nu este cazul.
is the rarest thing in the world. Most people exist, that is all. (O Wilde) - poate una din radacinile poemului?
Andu esti mai aproape de adevar decit crezi: chiar discutam asta recent, impactul mediei pe retina muzei..nu stiu daca a fost scris in fata tv-ului dar inspiratia a pornit de la un film f scarry: After-life. Foarte trist/ macabru/ pe alocuri grotesc. insa esenta era cred intrebarea: de ce murim? si raspunsul dat de unul din personaje a fost: ca sa apreciem mai mult viata. Multumesc de apreciere si semn! (vezi? nu doare sa vorbim [aproape] civilizat! :D)
Adrian, multumesc pentru feedbackul constructiv si ma bucur ca ai metionat ce ai mentionat mai sus: in verva creatiei uneori nu constientizez stlul scrierii si uneori mesajul iese diluat. daca aici a iesit bine voi revedea cum si de ce.
Multumesc tuturor celor care m-au citit si comentat. si recomandat
PS: Chiar voiam sa va intreb: credeti ca femeia din poza sarutata de barbat este cea a carei cenusa se afla in urna?
Textul pare un cumul/ exponent/ rezultat al unui discurs aforistic fără niciun element liric.
Expresia "fericirea va urla, în van, / la urechea plictiselii" este un prozaism înfiorător.
Vad ca parerile sunt impartite... eu sunt mai multumit de a doua varianta desi admit ca e mai putin dinamica... multumesc pentru pareri... acest haiku a evoluat datorita voua.
e ca un exerciţiu de sinceritate, o trecere a prezentului prin autoanaliză lucidă, câteva trepte urcate sau etape de la prima, mai seacă poate, la următoarele, sunt mai multe filtre...mulţumesc pentru comentariu, e o poezie fragmentată şi apoi cu încercare de sinteză, cum scriu uneori în ultimul timp
avem timp sa citim si sa corectam. se aplica si aici. am incercat sa aleg ceva, dar nu am avut ce. tb mult mai multa autocritica inainte de a posta. eventual, era bine daca treceai textul in cutia cu nisip
se pare că sunteţi un om fericit dacă reuşiţi să vă călăuziţi viaţa numai după perceptele biblice. Este o ipostază la care ajung foarte puţini muritori. Totuşi,mă gândesc, că din când în când, trebuie să mai coborâm şi în mocila cotidiană, tocmai pentru a vedea - înţelege ce spun şi "sfinţii erei moderne" pentru ca, la nevoie, să-i putem nega, sau să-i aplaudăm.
Mulţumesc pentru popas şi lectură,
cu stimă!
"Încă un epigramist haios, în recital" se numește Gheorghe Bâlici și e din Chișinău. Asta pentru rigoare. Reușite fotografiile poeților, cu Mișu (cum îi spunea Nichita Stănescu) în fundal. Doar că mă fac să mă întreb: Unde sunt poeții aceia costelivi, clorotici, de altădată? Ioan J
Da, e mult mai coerent acum. Mi-ai amintit și de Blaga: "e-atâta liniște în jur că mi se pare că aud/cum se izbesc de geamuri razele de lună" (desigur, aici, în poezia ta este cumva negativul, e moartea, nu viața)
Viorel, că tot vorbești de statui și chestii care pe mine de mult nu mă mai impresionează, în contextul generației lui, Labiș e mult mai slab decât Nichita. Eh, că a murit cum a murit (tânăr și dubios) e o altă discuție, dar recitește poezia Moartea căprioarei cu alți ochi decât cu cei ai elevului... sau măcar dă-mi încă 3 (nu cer mai multe) poeme superbe de Labiș, încă 3 Viorel. Cât despre context... îmi vine să râd. ce te faci cu aplaudacii lui Eminescu, poet național și "zeul" poeților români? El nu e tot într-un context? De ce e totuși mai bun ca alții? Criteriile nu sunt determinate de contextul scrierii! E ca și cum ai spune că aia e o crimă mai nu știu cum când mergeau cu iataganul decât acum când e AK47. Nu Viorel, nu contextul social determină poeme bune, ci oamenii care le scriu, ceea ce este în ei. & btw, "nu e mai bună nici mai slabă" spui... trebuie să te hotărăști:)
Interesant poem pe muchia vitezei luminice, acolo unde apropierea asimptotică de c generează fenomene para- supra- ... neliniare, senzoriale. Frumos dozat, șosea, viteză, muzică, deformare, pliere cosmică, back to the sun, blocuri, la loc în sine, inima în context post-traumatic, și evident, nici nu se putea altfel - viața din vis. Tentativă metafizică. Greșesc?
Un texte superbe, qui porte à la réflexion de la pensée ainsi qu'à la réflexion du regard sur un paysage intérieur. En fait, j'aime particulièrement ce texte qui me fait penser à la méditation et au "non-agir" total: depuis la rive, j'observe les évènements. A noter la construction et le très beau rythme interne de ce poème grâce à de nombreuses allitérations : mordent - mouvant, la lune - dans l'eau, coule- croise, ombre- arbres. Le plus beau vers étant le final : "La respiration pousse la nuit vers les berges." Bienvenue Daniela sur ce site.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
un poem foarte bun şi din punctul meu de vedere. aerisit, cast, cu vers bine format ca dicţie.
pentru textul : așadar este mâine dete felicit. îmi este drag să te privesc.
silvia
nu sunt din bucurești, și deci nu am de unde să știu de vreun concert de-al vostru. dar de plouat cu grindină a plouat, am văzut, am auzit-o. nu fac cu nimeni niciun pact, nu cunosc limba ichlihnichtdutiană. o să te comentez cînd vreau și cum vreau, dacă o să vreau. nu-mi lua libertatea de a alege. și nu mai face te rog atîtea referințe la vîrsta mea, că o să te cred un poet bătrîn și obsedat. și, auzi, peste toate, încă și pedofil. dar asta nu o lua ca atac la persoană, eu așa, amical, am luat copy paste de la tine.
pentru textul : noapte ploioasă deEla, Bianca multumiri :) Deocamdata ma mai gandesc. Cate ceva am aranjat totusi.
pentru textul : madame deElena, te rog să corectezi textul după toate sugestiile făcute (punctuație, diacritice, reguli tipografice).
pentru textul : BIG EYES deVirgil, am corectat textul, deocamdată ultima variantă e aceasta: s p e c i i aer torid/ obiectele se scufundă ca o înghețată căzută din cornet trece repede vânzătorul de linguri/meșteșugar în lemn din alt veac fața lui are timp să zâmbească/gura lui să spună nu vrei o lingură/ draaaagă trece prin foc și lasă în urmă o lume turnată: blocuri turtite de-o parte și alta a străzii în scuar porumbei nemișcați pictor în fața șevaletului trupuri colorate-mprejur pe bănci pe bordură descărcate de-a valma în galben, ocru, mov, roșu, verde trecători rămași în poziții diverse tu-mi faci semn să tac să nu mă mișc așa în stație sudată de trotuar tu te miști tu întregistrezi stăm în stație visez un pahar cu apă chioară și-un cerc de lămâie unghiile mele date cu ojă îmi transmit sclipiri prietenoase de pe trotuar o omidă verde iese din plasa cu piersici pe care de mult am aruncat-o jos lângă mine și merge și merge și merge zâmbim complice-eu și tu- la singura tipă din stație cu noi de mult timp/ așteaptă autobuzul zâmbim/ știi poezia e o vietate din asta/o specie vie /ne caută/ne ia cu asalt/ ne ocupă forțat și merge și merge și merge omidă verde- cărnoasă nu vorbim nu mișcăm până la sandala tipei/ de-a stânga/și urcă și urcă/urmărim urmărim urmărim pe pulpa sinuoasă pe sub fusta mulată/ femeia începe să miște discret din picior bate nervoasă/o-ncearcă plânsul/am impresia că urmăresc o scenă / -ntr-un film/mai e puțin și uit că e o convenție/că trebuie să tac/ porumbeii țâșnesc/ zigurează aerul în zbor/pictorul se ridică de pe scaun mâna mea cu arătătorul întins se prăbușește mașina face vvvvvvvvvvuuuuuuuum
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 7 deDomnule profesor, îmi cer scuze pentru acest comentariu ce nu va depăși un anume aspect specultiv, dar în matematicile superioare nu intru de teamă că ma veți prinde ușor cu lecția neînvățată și mă veți lăsa corigentă. Însă mărturisesc că nu pentru frumusețea lor am ales acele citate, ci fiindcă ele mi s-au părut ilustrative în ce privește doctrina non-dualității, adwaita-vada - care, la rândul său, mi s-a părut perfect ilustrată de “descoperirea” lui Cantor. Consider că uluitoare nu este atât concluzia la care s-a ajuns – demonstrarea matematică a existenței lui Dumnezeu – ci posibilitatea ca un adevăr metazific (scuzați-mi pleonasmul) să fie demonstrat pe cale rațională! Dar, mergând mai departe, consider că adjectivul “rațional” ar trebui pus, întrucâtva, sub semnul întrebării, dacă nu cumva contestat de-a binelea (de acea am așezat și descoperirea între ghilimele, mai sus) datorită însăși mărturisirii lui Cantor: că demonstrația i-a fost revelată de Dumnezeu. Cuvântul “revelație” mă duce cu gandul la conceptul Șruti din doctrina hindusă –acea iluminare obtinuță nu pe calea raționalului, care este echivoc, limitat și failibil, ci pe calea intuiției intelectuale pure, “solare”. Considerați-le niste “gânduri cu voce tare” pe care prefer să le las să se manifeste aici (e mai liniște decât dincolo) și…sper ca nu voi fi intrat și eu în cine știe ce traistă… Dacă am făcut-o, luați-mă de o aripă și scoteți-mă ușurel afară.
pentru textul : (1) Câte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Cantor deam lasat asa tocmai pentru acea ambiguitate, sa citeasca fiecare cum ii dicteaza subconstientul. multumesc de trecere Bianca, e o bucurie, sa stii.
pentru textul : respira deMultumesc de trecere, comentariu si apreciere, Paul! Bucuros ca ti-a placut!
pentru textul : Argintiu furişat deFaina ideea de final, credibila si prin aceasta bogata in semnificatii insa parca "năvala" ar putea fi inlocuit cu altceva... de asemenea, epitetul adaugat sanilor parca scade din forta... apoi recursul la copilarie legat de strofa de final ofera o imagine kinky. Ar mai fi facila legatura intre blocul aflat langa calea ferata si faptul ca pe acolo trecea - culmea - un tren. Nu vreau sa fiu critic ci doar iti spun ce percep eu, in calitate de cititor, ca fiind de imbunatatit. Cred ca ideea e buna dar te-ai grabit cu postarea.
Eu as fi inceput cam asa...
în acelasi bloc vechi
pentru textul : tremolo depe langa care la răsărit
trece un tren
care-ti face sanii sa tremure
odată cu porțelanurile din vitrina
am sa scriu un poem perfect
ca o cale ferata....
da, Alma, ai dreptate si iti multumesc. in primele doua strofe chiar am simtit ca ma ceva de spus, pe cand, in ce a mai ramas din poem, a fost rodul muncii neinspirate. multumesc pentru incurajare.
pentru textul : Sonetul propriei căutări deafișarea zilei și orei reprezintă o problemă pentru că formatarea pe Hermeneia presupune afișarea automată a datei de postare. ora este absolut inutilă și inestetică. în primul rînd pentru că niciun alt autor nu își pune textele așa. apoi pentru că nu are nici o importanță ci mai degrabă generează senzația că este o postare tip blog, ceea ce nu este cazul.
pentru textul : Minciuna aceea cu chip de femeie bătrână şi grasă, şi-nfometată tot timpul după tot ceea ce este străin deRautaciosilor, daca versurile astea ar fi fost puse pe o muzica folk, v-ati fi entuziasmat. Tz tz!
pentru textul : ce frumusețe rară deis the rarest thing in the world. Most people exist, that is all. (O Wilde) - poate una din radacinile poemului?
Andu esti mai aproape de adevar decit crezi: chiar discutam asta recent, impactul mediei pe retina muzei..nu stiu daca a fost scris in fata tv-ului dar inspiratia a pornit de la un film f scarry: After-life. Foarte trist/ macabru/ pe alocuri grotesc. insa esenta era cred intrebarea: de ce murim? si raspunsul dat de unul din personaje a fost: ca sa apreciem mai mult viata. Multumesc de apreciere si semn! (vezi? nu doare sa vorbim [aproape] civilizat! :D)
Adrian, multumesc pentru feedbackul constructiv si ma bucur ca ai metionat ce ai mentionat mai sus: in verva creatiei uneori nu constientizez stlul scrierii si uneori mesajul iese diluat. daca aici a iesit bine voi revedea cum si de ce.
Multumesc tuturor celor care m-au citit si comentat. si recomandat
PS: Chiar voiam sa va intreb: credeti ca femeia din poza sarutata de barbat este cea a carei cenusa se afla in urna?
pentru textul : Dum vita est deTextul pare un cumul/ exponent/ rezultat al unui discurs aforistic fără niciun element liric.
pentru textul : moment deExpresia "fericirea va urla, în van, / la urechea plictiselii" este un prozaism înfiorător.
Au! Vai!!
pentru textul : În mână cu un felinar de vânt deEra vorba de situaţia actuală din ţară? Era o parabolă, iar eu n-am înţeles?! Să-mi fac, prin urmare, mea culpa?!
Zău dacă-mi vine...
Vad ca parerile sunt impartite... eu sunt mai multumit de a doua varianta desi admit ca e mai putin dinamica... multumesc pentru pareri... acest haiku a evoluat datorita voua.
pentru textul : ... dee ca un exerciţiu de sinceritate, o trecere a prezentului prin autoanaliză lucidă, câteva trepte urcate sau etape de la prima, mai seacă poate, la următoarele, sunt mai multe filtre...mulţumesc pentru comentariu, e o poezie fragmentată şi apoi cu încercare de sinteză, cum scriu uneori în ultimul timp
pentru textul : rugăciunea inimii deavem timp sa citim si sa corectam. se aplica si aici. am incercat sa aleg ceva, dar nu am avut ce. tb mult mai multa autocritica inainte de a posta. eventual, era bine daca treceai textul in cutia cu nisip
pentru textul : Teenage angst dese pare că sunteţi un om fericit dacă reuşiţi să vă călăuziţi viaţa numai după perceptele biblice. Este o ipostază la care ajung foarte puţini muritori. Totuşi,mă gândesc, că din când în când, trebuie să mai coborâm şi în mocila cotidiană, tocmai pentru a vedea - înţelege ce spun şi "sfinţii erei moderne" pentru ca, la nevoie, să-i putem nega, sau să-i aplaudăm.
pentru textul : Banii - frica, dorinţa şi gândirea deMulţumesc pentru popas şi lectură,
cu stimă!
Cum "mai la dos"? :))
pentru textul : în rîpa aceea unde mor cîinii și oamenii fără acte de"Încă un epigramist haios, în recital" se numește Gheorghe Bâlici și e din Chișinău. Asta pentru rigoare. Reușite fotografiile poeților, cu Mișu (cum îi spunea Nichita Stănescu) în fundal. Doar că mă fac să mă întreb: Unde sunt poeții aceia costelivi, clorotici, de altădată? Ioan J
pentru textul : Virtualia XI. Dragoste cu stele verzi. defoarte frumos acest gand poetic. orice carte buna ar merita cate un astfel de poem. frumos!
pentru textul : unei cărți dee bine si asa decat deloc. e o poezie mai veche asa ca nu ma apuc sa despic firul in patru. oricum, multumesc pentru mesaj.
pentru textul : Însemnările corăbierului fără mări des-ar putea ca eşti poet, Cristiane. şi poeţii când mor atunci încep să trăiască.
pentru textul : profilaxie deE bine că te compari cu Arghezi. Şi modest, şi poet.
pentru textul : de ce? deDa, e mult mai coerent acum. Mi-ai amintit și de Blaga: "e-atâta liniște în jur că mi se pare că aud/cum se izbesc de geamuri razele de lună" (desigur, aici, în poezia ta este cumva negativul, e moartea, nu viața)
pentru textul : Foamea deformei unei expresii
pentru textul : Nopţile unui proscris deViorel, că tot vorbești de statui și chestii care pe mine de mult nu mă mai impresionează, în contextul generației lui, Labiș e mult mai slab decât Nichita. Eh, că a murit cum a murit (tânăr și dubios) e o altă discuție, dar recitește poezia Moartea căprioarei cu alți ochi decât cu cei ai elevului... sau măcar dă-mi încă 3 (nu cer mai multe) poeme superbe de Labiș, încă 3 Viorel. Cât despre context... îmi vine să râd. ce te faci cu aplaudacii lui Eminescu, poet național și "zeul" poeților români? El nu e tot într-un context? De ce e totuși mai bun ca alții? Criteriile nu sunt determinate de contextul scrierii! E ca și cum ai spune că aia e o crimă mai nu știu cum când mergeau cu iataganul decât acum când e AK47. Nu Viorel, nu contextul social determină poeme bune, ci oamenii care le scriu, ceea ce este în ei. & btw, "nu e mai bună nici mai slabă" spui... trebuie să te hotărăști:)
pentru textul : domnule Labiș deInteresant poem pe muchia vitezei luminice, acolo unde apropierea asimptotică de c generează fenomene para- supra- ... neliniare, senzoriale. Frumos dozat, șosea, viteză, muzică, deformare, pliere cosmică, back to the sun, blocuri, la loc în sine, inima în context post-traumatic, și evident, nici nu se putea altfel - viața din vis. Tentativă metafizică. Greșesc?
pentru textul : La rădăcină deUn texte superbe, qui porte à la réflexion de la pensée ainsi qu'à la réflexion du regard sur un paysage intérieur. En fait, j'aime particulièrement ce texte qui me fait penser à la méditation et au "non-agir" total: depuis la rive, j'observe les évènements. A noter la construction et le très beau rythme interne de ce poème grâce à de nombreuses allitérations : mordent - mouvant, la lune - dans l'eau, coule- croise, ombre- arbres. Le plus beau vers étant le final : "La respiration pousse la nuit vers les berges." Bienvenue Daniela sur ce site.
pentru textul : Nuit sur le fleuve dePagini