Virgil, sper că acum să fie mai bine vizibil, nu doresc să accentuez mai mult, pentru a păstra și jocul apelor de pe stâncă, este esențial. Mulțam. Călin, tu ai întrezărit și liantul dintre cuvânt-imagine-sens-ape-nuanțe, dar mai ales ai văzut că albastrul de stâncă din care mă nasc este posibil numai sub tăișul unui pietrar, cel care dă formă informului, cel care face să izvorască apă de viață, chiar și într-o lume pierdută. Mulțumesc fiindcă ai văzut, și al propriu, și la figurat. Bianca, sper ca acum ceea ce era greu vizibil să îți fie mai aproape de vedere, iar ceea ce ai întrevăzut să îți paotă fi plăcut. Mulțumesc.
Profetule, mulţumesc pentru observaţii. Le-am notat, le-am analizat, voi ţine seamă de ele pe viitor. Acum realizez că "păcate" de genul celor întâlnite aici, am comis şi în alte texte. Cei care mă cunosc ştiu că sunt foarte receptivă la sfaturi, când acestea sunt obiective şi pertinente.
Andu, poate greşesc, dar simt în comentariul tău un amestec de ironie şi răutate. Eu scriu epigramă şi poezie pentru copii. Am postat aici o poezie pentru copii, dar nu s-a arătat nimeni interesat de ea. Epigrame nu am întâlnit deloc pe acest site. Aşa că prefer să postez textele în proză pentru că mai învăţ câte ceva din commurile voastre.
Cred că e prea mult spus “frenezie imagistică” avînd în față doar două imagini separate nefericit printr-un plan care nu lasă nicio speranță pentru adîncimea scenei; poate se vrea totuși o încercare de a pune sub semnul îndoielii realismul iluzoriu! Dar nu cred că e cazul aici. Să mai spun că nu se vede nicio preocupare pentru eliminarea blurului sau pentru ajustarea tonalității imaginii etc. Frenezie imagistică ? Și merge cu poemul? Replica mea grafică:
Otilia, într-un fel este îndreptățită speranța ta de a obține un feedback (că doar fiecare autor are nevoie de asta), însă mai sunt și ceva responsabilități administrative pe aici, prioritare adesea. De aceea, nu trebuie să te simți ofensată/neglijată, nici să fii ironică atunci când vor fi sub textul tău doar scurte intervenții de acest tip. În rest, fiecare din useri va face comentarii în funcție de o serie de factori intrinseci și extrinseci.
PS. Spune-mi, Mariana, nu Doina (nu mă pot obișnui), nu „Doamnă” :)
Cred că aceasta este prima peniță pe care o las pe pagina ta, Djamal, și mai cred că este una dintre cele mai frumoase poezii din ce ai postat aici. Are o simplitate care te fură cu ușurință, o curgere firească, dar nu previzibilă, a ideilor, o construcție impecabilă de imagini care se completează și se cheamă unele pe altele. Mărturisesc că pe mine tocmai undița aceea, prezența ei, cu mânuirea stângace, constituie, după părerea mea, unul dintre stâlpii de forță ai acestei poezii. Pentru că, nu-i așa, important este să îți cunoști captura și să știi să alegi nada... Îmi aduc aminte zâmbind de concursurile de pescuit pentru copii la care am asistat, de toată dulceața aceea care ți se strecoară în inimă când îi vezi cu lansetele de două ori cât ei, prinzând pește... O imagine peste care voi suprapune de acum înainte poezia ta, iar asta spune, cred eu, enorm. Ei bine, copilul acesta din poezia ta s-a suit pe treapta cea mai de sus a inimii tale, și de-acolo aruncă nada în voie... Am avut o oarecare îndoială la imaginea căderii zăpezii sub piele... deși o înțeleg, nu reușesc să o văd ca pe o imagine reușită.
George, foarte simpatica cronica. Si la obiect. Pozele sunt si ele simpatice tare, apreciem, apreciem! :) (si multumesc ca ai scris ca am citit din proza mea, dar cum era maraton de poezie, am citit o poezie de Liviu Nanu, din volumul Virtualiei). Dorin, stiu cu cine semeni. Badea. :))
Tincuța, îți mulțumesc, mă voi gândi la varianta de plural recomandată; da, acolo merge virgulă.. Te rog spune-mi în ce măsură este previzibil finalul și cam de unde începând, nici eu nu sunt tare mulțumită de ultimele două rânduri.
Emil, am inteles desigur ce vrei sa zici inca de prima oara. In mod hai sa zic "normal" (ce e normal in poezie oare? :-) ar fi trebui sa scriu "o data" - despartit. Insa blocam sensul pe "o singura data" - sa mori de doua morti "o singura data" - ori sensul aici este "deodata", simultan. "deodata" insa, asa cum am mai spus nu mi-a placut pentru ca are si sensuri peiorative, cum ar fi de exemplu "pe nepusa masa" si nu mi-a placut. Asa ca am ales aceasta forma care, desi contrarianta (dupa cum se vede, pentru o minte treaza ca a ta :-) merge mai bine, zic eu, decat celelalte doua. Multumesc pentru observatiile pertinente. Andu P.S. Prin Ardealul meu oamenii zic frecvent "odata" la "deodata" :-)) poate fi si asta o explicatie?
Uite, de-aia spun eu că e util să completeze omul și profilul. Acum, să fim serioși, oricât am fi noi de critici, într-un fel am comenta textul acesta dacă aflăm că autorul are, să zicem, 12 ani, și într-altul, dacă are, iar să zicem, 35. Așa, în lipsa acestor date, nu pot decât să spun că pare o scriere de copil, care a acumulat din lecturi diverse expresii mai mult sau mai puțin poetice, o exaltare așijderea și o dorință nesăbuită aș spune de a le pune pe toate acestea pe hârtie și a se semna deasupra. Suma acestora nu este egal poezie. "plutesc spre tine, zbor cu aripi de cocor, mă prăbușesc, prinde-mă"... Serios, citește-ți poezia ca și când ar fi scrisă de altcineva. Nu zice nimeni că nu ai simțit ce ai scris, dar spuse așa... e banal.
Emile, esti fantastic de amuzant pentru ca te iei atat de in serios desi ai impresia ca nu o faci. ;) e foarte tare. am si eu o intrebare legata de textele tale in general: sunt ok ca masura, ritm, tehnic, dar, de fapt, ce vrei tu sa spui, care e scopul lor? petre
Cred că textul ar putea fi scos din şantier dacă ai modifica puţintel prin prima unitate (prea multe exemple, aş spune - dar nu-i asta marea problemă -, şi prea multe cuvinte de legătură) şi dacă ai peria puţin şi finalul, în special megaclişeul "învăţănd zborul spre înalt". De cealaltă stereotipie (prima moarte) nu mă leg, pentru că pe ea se bazează ideea, una destul de bună şi inedită, aş crede (sufletul care are nevoie de împăcare şi, mai ales, de unitate spiritualo-materială, pentru a pleca liniştit).
Dacă binevoieşti să lucrezi pe el, pe text, şi o vei fi făcut, fă un click pe "atenţie editor", te rog!
as fi vrut sa spun cate ceva despre poezia ta care este cladita parca din forme alungite (ochii, degetele, cararea, venele), superba, poezie, superba! dar ceea ce simt acum, dupa ce am citit de 2 ori poezia ta, este inefabil. doar atat: 'ochi lungi' mi se pare o imagine geniala felicitari te mai citesc, silviana
alma, numerele astea au un rost al lor. Vasazica, intai pomenesc "doi" dualitatea bine -rau, eu si sinele meu, alb si negru, daca vrei. Apoi vine o trilogie, la cei "doi' mai vine unul, care este extern de ceilalti, e latura neutra, imbinarea perfecta intre yin si yang., intre alb si negru, intre bine si rau. Dupa care din cei trei, odata echilibrate starile, se face jumatate, cealalta, care formeaza un intreg, un cerc, daca vrei, se intuieste. Si dupa ce se parcurge raul uitarii si faptura se innoieste, se contopeste si cealalta jumatate abia intuita, si astfel se ajunge la starea dintai, insa mai pur si mai nou, chiar daca, pe alocuri, ai senzatia ca locurile si starile acelea parca le-ai mai trait, intr-o tribulatie a inimii.
Virgil, mare parte din sugestii îmi par demne de luat în seamă. Dealtfel o să și modific conform lor. Ele vor da fluență și vor îndepărta rugozitățile textului. Mă bucură comentariul tău constructiv cu atât mai mult pentru că îl așteptam de ceva vreme... mulțumesc, cu stimă
nu vreau să fiu înțeles greșit, Adriana, dar simbolurile pot fi exprimate și prin cuvinte netocite. cuvinte în care șaizeciștii și nu numai ei (cu de la eminescu pornire) se înecau. e opinia mea, desigur. și nu e infailibilă:) (chiar dacă picătura de rouă este esența umanității, ori persoană, ori ce vrei tu să fie, asta nu o împiedică să rămână fadă și vetustă.)
ok, ca să vă calmați am să vă rog pe amîndoi să vă abțineți de la orice dialog personal sau atac ad hominem pe hermeneia.com. la prima abatere cînd oricare dintre voi va mai face vreun comentariu pe hermeneia.com care nu are legătură strictă cu textul va avea contul suspendat pentru o lună.
ah, domnule Gorun, ce frumos era daca lipsea, din comentariul dvs., acel adjectiv compus din final! am incredre, totusi, ca polemica de aici va continua fara derapaje.
ce să zic, e scris cu nerv în primul rând. alert. fără zorzoane. un text pe care l-am citit ca pe un text. bun.
poate că merita să nu fi fost atât de explicit finalul. un pic de suspans. un pic.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Virgil, sper că acum să fie mai bine vizibil, nu doresc să accentuez mai mult, pentru a păstra și jocul apelor de pe stâncă, este esențial. Mulțam. Călin, tu ai întrezărit și liantul dintre cuvânt-imagine-sens-ape-nuanțe, dar mai ales ai văzut că albastrul de stâncă din care mă nasc este posibil numai sub tăișul unui pietrar, cel care dă formă informului, cel care face să izvorască apă de viață, chiar și într-o lume pierdută. Mulțumesc fiindcă ai văzut, și al propriu, și la figurat. Bianca, sper ca acum ceea ce era greu vizibil să îți fie mai aproape de vedere, iar ceea ce ai întrevăzut să îți paotă fi plăcut. Mulțumesc.
pentru textul : roca din care mă nasc deaalizeei, de cind nu ai mai primit tu o cutie cu creioane colorate? :)
pentru textul : șase creioane deProfetule, mulţumesc pentru observaţii. Le-am notat, le-am analizat, voi ţine seamă de ele pe viitor. Acum realizez că "păcate" de genul celor întâlnite aici, am comis şi în alte texte. Cei care mă cunosc ştiu că sunt foarte receptivă la sfaturi, când acestea sunt obiective şi pertinente.
Andu, poate greşesc, dar simt în comentariul tău un amestec de ironie şi răutate. Eu scriu epigramă şi poezie pentru copii. Am postat aici o poezie pentru copii, dar nu s-a arătat nimeni interesat de ea. Epigrame nu am întâlnit deloc pe acest site. Aşa că prefer să postez textele în proză pentru că mai învăţ câte ceva din commurile voastre.
pentru textul : Între cer şi Vale demult succes!
pentru textul : Revista ALGORITM LITERAR nr. 6 deCred că e prea mult spus “frenezie imagistică” avînd în față doar două imagini separate nefericit printr-un plan care nu lasă nicio speranță pentru adîncimea scenei; poate se vrea totuși o încercare de a pune sub semnul îndoielii realismul iluzoriu! Dar nu cred că e cazul aici. Să mai spun că nu se vede nicio preocupare pentru eliminarea blurului sau pentru ajustarea tonalității imaginii etc. Frenezie imagistică ? Și merge cu poemul? Replica mea grafică:
pentru textul : Stilamancie dehai să vă trec în mulțimea omega.
pentru textul : teoria mulțimilor deE ok. Atitudinea conteaza. Era destul un simplu "nu stiu". Merci!
P.S. Cunosc de ceva vreme regula: hai sa-l facem praf pe noul venit. Stai linistit, e unul din motivele pentru care nu ma avant sa scriu din prima. :)
pentru textul : Premiile Concursului Naţional de Literatură „Agatha Grigorescu Bacovia” - Mizil - 2012 deOtilia, într-un fel este îndreptățită speranța ta de a obține un feedback (că doar fiecare autor are nevoie de asta), însă mai sunt și ceva responsabilități administrative pe aici, prioritare adesea. De aceea, nu trebuie să te simți ofensată/neglijată, nici să fii ironică atunci când vor fi sub textul tău doar scurte intervenții de acest tip. În rest, fiecare din useri va face comentarii în funcție de o serie de factori intrinseci și extrinseci.
PS. Spune-mi, Mariana, nu Doina (nu mă pot obișnui), nu „Doamnă” :)
pentru textul : Your message has been sent demultumesc pentru lectura si comentariu! totusi, ma suspectati de "fapte" pe care nu le-am comis: zilele par diferite, dar in esenta sunt toate la fel.
pentru textul : oricare alta deCred că aceasta este prima peniță pe care o las pe pagina ta, Djamal, și mai cred că este una dintre cele mai frumoase poezii din ce ai postat aici. Are o simplitate care te fură cu ușurință, o curgere firească, dar nu previzibilă, a ideilor, o construcție impecabilă de imagini care se completează și se cheamă unele pe altele. Mărturisesc că pe mine tocmai undița aceea, prezența ei, cu mânuirea stângace, constituie, după părerea mea, unul dintre stâlpii de forță ai acestei poezii. Pentru că, nu-i așa, important este să îți cunoști captura și să știi să alegi nada... Îmi aduc aminte zâmbind de concursurile de pescuit pentru copii la care am asistat, de toată dulceața aceea care ți se strecoară în inimă când îi vezi cu lansetele de două ori cât ei, prinzând pește... O imagine peste care voi suprapune de acum înainte poezia ta, iar asta spune, cred eu, enorm. Ei bine, copilul acesta din poezia ta s-a suit pe treapta cea mai de sus a inimii tale, și de-acolo aruncă nada în voie... Am avut o oarecare îndoială la imaginea căderii zăpezii sub piele... deși o înțeleg, nu reușesc să o văd ca pe o imagine reușită.
pentru textul : Nada deGeorge, foarte simpatica cronica. Si la obiect. Pozele sunt si ele simpatice tare, apreciem, apreciem! :) (si multumesc ca ai scris ca am citit din proza mea, dar cum era maraton de poezie, am citit o poezie de Liviu Nanu, din volumul Virtualiei). Dorin, stiu cu cine semeni. Badea. :))
pentru textul : Virtualia XI. Dragoste cu stele verzi. deTincuța, îți mulțumesc, mă voi gândi la varianta de plural recomandată; da, acolo merge virgulă.. Te rog spune-mi în ce măsură este previzibil finalul și cam de unde începând, nici eu nu sunt tare mulțumită de ultimele două rânduri.
pentru textul : Fără oglindă. Muscari. deEmil, am inteles desigur ce vrei sa zici inca de prima oara. In mod hai sa zic "normal" (ce e normal in poezie oare? :-) ar fi trebui sa scriu "o data" - despartit. Insa blocam sensul pe "o singura data" - sa mori de doua morti "o singura data" - ori sensul aici este "deodata", simultan. "deodata" insa, asa cum am mai spus nu mi-a placut pentru ca are si sensuri peiorative, cum ar fi de exemplu "pe nepusa masa" si nu mi-a placut. Asa ca am ales aceasta forma care, desi contrarianta (dupa cum se vede, pentru o minte treaza ca a ta :-) merge mai bine, zic eu, decat celelalte doua. Multumesc pentru observatiile pertinente. Andu P.S. Prin Ardealul meu oamenii zic frecvent "odata" la "deodata" :-)) poate fi si asta o explicatie?
pentru textul : două mâini deUite, de-aia spun eu că e util să completeze omul și profilul. Acum, să fim serioși, oricât am fi noi de critici, într-un fel am comenta textul acesta dacă aflăm că autorul are, să zicem, 12 ani, și într-altul, dacă are, iar să zicem, 35. Așa, în lipsa acestor date, nu pot decât să spun că pare o scriere de copil, care a acumulat din lecturi diverse expresii mai mult sau mai puțin poetice, o exaltare așijderea și o dorință nesăbuită aș spune de a le pune pe toate acestea pe hârtie și a se semna deasupra. Suma acestora nu este egal poezie. "plutesc spre tine, zbor cu aripi de cocor, mă prăbușesc, prinde-mă"... Serios, citește-ți poezia ca și când ar fi scrisă de altcineva. Nu zice nimeni că nu ai simțit ce ai scris, dar spuse așa... e banal.
pentru textul : Himera demai putin ultimele trei versuri. restul are o melancolie aparte pe care o remarc si as fi fost gata sa o auresc.
pentru textul : ...istoria scrumului deEmile, esti fantastic de amuzant pentru ca te iei atat de in serios desi ai impresia ca nu o faci. ;) e foarte tare. am si eu o intrebare legata de textele tale in general: sunt ok ca masura, ritm, tehnic, dar, de fapt, ce vrei tu sa spui, care e scopul lor? petre
pentru textul : A cappella deCred că textul ar putea fi scos din şantier dacă ai modifica puţintel prin prima unitate (prea multe exemple, aş spune - dar nu-i asta marea problemă -, şi prea multe cuvinte de legătură) şi dacă ai peria puţin şi finalul, în special megaclişeul "învăţănd zborul spre înalt". De cealaltă stereotipie (prima moarte) nu mă leg, pentru că pe ea se bazează ideea, una destul de bună şi inedită, aş crede (sufletul care are nevoie de împăcare şi, mai ales, de unitate spiritualo-materială, pentru a pleca liniştit).
Dacă binevoieşti să lucrezi pe el, pe text, şi o vei fi făcut, fă un click pe "atenţie editor", te rog!
pentru textul : prima dată este greu deas fi vrut sa spun cate ceva despre poezia ta care este cladita parca din forme alungite (ochii, degetele, cararea, venele), superba, poezie, superba! dar ceea ce simt acum, dupa ce am citit de 2 ori poezia ta, este inefabil. doar atat: 'ochi lungi' mi se pare o imagine geniala felicitari te mai citesc, silviana
pentru textul : de la o ploaie la alta dealma, numerele astea au un rost al lor. Vasazica, intai pomenesc "doi" dualitatea bine -rau, eu si sinele meu, alb si negru, daca vrei. Apoi vine o trilogie, la cei "doi' mai vine unul, care este extern de ceilalti, e latura neutra, imbinarea perfecta intre yin si yang., intre alb si negru, intre bine si rau. Dupa care din cei trei, odata echilibrate starile, se face jumatate, cealalta, care formeaza un intreg, un cerc, daca vrei, se intuieste. Si dupa ce se parcurge raul uitarii si faptura se innoieste, se contopeste si cealalta jumatate abia intuita, si astfel se ajunge la starea dintai, insa mai pur si mai nou, chiar daca, pe alocuri, ai senzatia ca locurile si starile acelea parca le-ai mai trait, intr-o tribulatie a inimii.
pentru textul : deja vu ecliptic deVirgil, mare parte din sugestii îmi par demne de luat în seamă. Dealtfel o să și modific conform lor. Ele vor da fluență și vor îndepărta rugozitățile textului. Mă bucură comentariul tău constructiv cu atât mai mult pentru că îl așteptam de ceva vreme... mulțumesc, cu stimă
pentru textul : ascensiune înlăntrul tău deMatei, bine ai venit, ia loc și scuză-mă o clipă. Fac tumbe în tine hormonii?:))
pentru textul : apriliano deMulţumesc ai cernut fin.
pentru textul : Un copac singur în noapte deМарга, не трать на меня время, не стоит.
pentru textul : Ești cea mai aproape eliberare deimi place acoperirea ta. ai grija sa nu lovesti nici un inger. si ei isi au ingerii lor sub acoperire. de unde te stiu?
pentru textul : Sub Acoperire denu vreau să fiu înțeles greșit, Adriana, dar simbolurile pot fi exprimate și prin cuvinte netocite. cuvinte în care șaizeciștii și nu numai ei (cu de la eminescu pornire) se înecau. e opinia mea, desigur. și nu e infailibilă:) (chiar dacă picătura de rouă este esența umanității, ori persoană, ori ce vrei tu să fie, asta nu o împiedică să rămână fadă și vetustă.)
pentru textul : în ultima cameră, el deerr. v-a starnit
pentru textul : coliba mea de corali deok, ca să vă calmați am să vă rog pe amîndoi să vă abțineți de la orice dialog personal sau atac ad hominem pe hermeneia.com. la prima abatere cînd oricare dintre voi va mai face vreun comentariu pe hermeneia.com care nu are legătură strictă cu textul va avea contul suspendat pentru o lună.
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deah, domnule Gorun, ce frumos era daca lipsea, din comentariul dvs., acel adjectiv compus din final! am incredre, totusi, ca polemica de aici va continua fara derapaje.
pentru textul : Binaritate & PoMo dece să zic, e scris cu nerv în primul rând. alert. fără zorzoane. un text pe care l-am citit ca pe un text. bun.
pentru textul : Cucuveaua albă depoate că merita să nu fi fost atât de explicit finalul. un pic de suspans. un pic.
sper ca acum ti s-au limpezit nelamuririle, nicodem
pentru textul : Starea Hermeneia - 2013 dePagini