trimitere într-o lume al cărei farmec nu va pieri în nicio toamnă care (îţi) răscoleşte amintirile.
începutul pregăteşte foarte frumos partea esenţială a discursului, acolo unde a rămas totul impregnat în fiinţă. altă coloratură, altă impresie produse de vremurile acelea sunt foarte frumos expuse în grupajul acesta:
"chipuri din care nu mi-a rămas nici măcar de o tristețe
să-mi ajungă pentru o țigară cu mătase de porumb
să suflu în tăciune să pufăi să mă înec bucuros de toate gusturile stranii
ale fricii că se va stinge
că îmi va pune cineva mâna pe umăr înainte de a mi se umple cerul gurii" care mi se pare reprezentativ.
finalul sigur vine să completeze starea poetului, starea care de altfel şi trezeşte amintirile.
bun, mi-a plăcut şi remarc.
Dacă facem statistici putem număra şi vocalele, consoanele, frecvenţa lui "şi", lui "pe", etc, etc...
Dar nu cred că este de folos cuiva.
Comparaţiile nu sunt puse la întâmplare, dispersate în text au menirea de a sublinia ideea.
tincuţa
In primul rind o mica obiectie: cred ca titlul "impreunarea cu patul" mi se pare putin nepotrivit in corelatie cu atmosfera textului. Dar e posibil sa fie si un joc al autorului, un joc ludic. Personal optez pt 1:6., mi se pare foarte puternica. Remarc inventivitatea din 1:13. La inceput am mustacit crezind ca e o adunatura de criza, insa totul s-a rezolvat elegant prin termenul posesiuni. O psaltire la cheie de usa metalica in adevaratul sens al cuvintului. Finalul foarte puternic, de asemenea.
antal. nu înțeleg de ce ai apăsat butonul „atenție editor!” de vreme ce încă ai diacritice lipsă iar textul este mai degrabă un fel de „proză așezată altfel în pagină”.
Eu nu aș căuta neapărat similitudini în acest poem (ele sunt vizibile dar ce rost are la urma urmei?) ci aș remarca această construcție care îl face să vibreze... este o naștere aici, o vibrație asociată cu viața și o moarte frumoasă și roditoare, filozofică.. Frumos zis de autoarea inspirată. Îmi place și rima interioară (sunt un adept, recunosc) și aproape tot poemul, mai puțin finalul acel 'peste clipă' care aduce o metaforă grea de parcă din senin cade un trăznet. Acest 'peste clipă' rupe imaginea frumoasă de haiku. Părerea mea, sigur
Andu
nu vreau să fiu înțeles greșit, Adriana, dar simbolurile pot fi exprimate și prin cuvinte netocite. cuvinte în care șaizeciștii și nu numai ei (cu de la eminescu pornire) se înecau. e opinia mea, desigur. și nu e infailibilă:) (chiar dacă picătura de rouă este esența umanității, ori persoană, ori ce vrei tu să fie, asta nu o împiedică să rămână fadă și vetustă.)
unii nu simt gustul unui eveniment ca acela al fricii ori al libertăţii - depinde însă de condiţiile în care simţi aceste două atribute ale vieţii - căci există fel şi fel de frici, fel şi fel de libertăţi-, însă nici nu ar fi corect să ne imaginăm, nu zic altfel, că şi cei care duc mai departe viaţa, tinerii, urmaşii etc ar trebui să treacă prin ce am trecut unii dintre noi, ca să înţeleagă, ca să simtă gustul...
oricum eu cred ă fiecare generaţie are "momentele ei de degustat" pe care nu le vor avea aceia care vin după ei ş.a.m.d.
oricum, interesant punctul tău de vedere.
Virgil, atenţie la "O mulțime de lucruri au trecut" şi la "Într-un fel mi-a milă"!
micuta Nefertiti -- -- -- -- -- -- in concluzie, cu ajutorul programelor de modificare a imaginii pot face o infinitate de variante... va multumesc tuturor pentru stradanie ... consider cel mai frumos poem fotografic insasi originalul. daca nu credeam in valentele artistice ale fotografiei nu o postam pe site... Maria este manechin, a urmat cursurile unei scoli de modelling... fotografia de fata surpinde pur si simplu momentul in care i s-a pus coronita pe cap... daca ar fi sa-i pun un titlu ar fi (fara sa sune bombastic) Olimpica..intrucat a obtinut diferite premii in afara coronitei la concursuri scolare cum ar fi Cangurul, Smart, in total au fost 10 diplome , ceea ce nu e putin lucru pentru un copil in clasa a doua... draga mamei, nu e doar frumoasa... si asta ma face sa-i mai fac vreo doua sute de variante .. insa ma opresc aici ..nu vreau sa exasperez pe nimeni...
Silviu, iartă-mă, dar textul ăsta s-a născut bătrân și bolnav... Dacă tot ne propunem să scriem în dulcele stil clasic, e necesar, aș zice, să respectăm măcar normele prozodice. măcar atât.
NU caut dinadins, dar pentru că Paul nu a găsit 'cusur tehnic' acestui text, iată îi găsesc eu două
1/ maimuțele infrigurate
2/ cei prea mulți de 'să'
să nu mai găsești nimic
să atingi orb temple mucegăite
să te crezi zeu al mării
să intri în deșert
să te întorci absent
să treceți mai departe
să fi fost totul un timp
... și să fi fost un poem mai inspirat, mai că era ceva. Ideea este super, la lucrare ca să (din nou!) zic așa, ar mai trebui .... lucrat!
Să (iar) auzim de bine.
un nume cu o sonoritate aparte. imi place modul in care ai reusit sa redai aici asteptarile. o plaja pustie, o locomotiva cu aburi, o sina suspendata, un cufar vechi si o casuta dincolo de raceala unui grilaj din fier.si peste toate astea imaginea aletenei în care te poţi regăsi.frumos vlad!
primul vers este promitator. apoi, eu cred ca pui prea mare accent pe "pastel" în acest poem, uitând putin mesajul. în rest o poezie placuta "ochiului", ca un "copac cu flori". cele bune
monica, la + si - infinit am realizat ca voi afla, de atunci mai departe, in viata, lucruri despre care nu voi afla nimic, niciodata. de curand, incerca cineva sa-mi explic, iar, cum ar trebui sa conceptualizez infinitul. nu a reusit. mi-am adus aminte ca am un poem vechi care ar putea sa-ti mai spuna ceva despre cearta mea cu infinitul. sper sa-l citesti. abia l-am pus. nu fi prea drastica... chiar e unul vechi. :) ma bucur ca-ti place jane doe.
Lucian, spui că nu-ți plac regulile, dar scrii în rime... În fine, cred că prima regulă a artei(de-acum și de mai ieri) e că regulile trebuie încălcate. Și-apoi te contrazici! Spui că "mi-as dori ca fiecare cititor sa spuna ceva dupa ce a citi poezia mea. orice..." si te supără comentariul Marinei! Sunt multe versuri bune în poezia asta dar și multe rele, umplutură cerută de leagănul rimei. E o capcană muzicală rima asta! Poate vei înțelege într-o zi asta. Ps: MI-a plăcut foarte mult poezia de la "constrângeri". Sper să ne mai întâlnim acolo.
remarc cu placere versuri ca: "…în buzunarele întâmplării am început să ne uităm unul pe celălat", "mai mult decât mirosul pereților", "stinge lumina tablourile ne pot sorbi în prima clipă de neatenție", "prădători de întuneric ne pândesc metamorfozele ca niste șopârle" amestecate cu tipare intalnite ca idee si in alte citiri ca: "dimineața se prelinge dezlânată", "apusuri se prăbușesc deasupra noastră", patul lui Procust... este de apreciat insitența in căutarea origialității în exprimare și fermecătoarea ta știință în împletirea cuvintelor așa cum o faci în ultimile trei versuri ale acestui poem. cu sincera prietenie, mircea.
Iata frate ti-am citit versurile, cum si tu ai facut. Continua sa scrii asa. Esti un om nou, adu-I Domnului o cantare noua. Iti sunt aproape. Nu te lasa prada izbelistii caci ma voi indeparta. Excelent poem. Fii tu in continuare. Sunt aproape, te vad, te citesc, Dancus
Cu ce ușurință despici realitatea și lipești împreună cioburi esențiale ca într-un vitraliu de cuvinte. Tensiunea crește spre final și acolo am răsuflat ușurată că nu s-a terminat altfel. Și de aceea...
M-am referit la text și la interpretarea pe care ai dat-o pe care o pot considera tendențioasă, chiar dacă acest text aparține altcuiva. Nu se poate analiza un text numai dintr-un singur punct de vedere (pe care l-ai expus), mai ales că acesta este eronat. Acest text este încadrabil la un anume gen literar. In general termenii de confidențialitate (dacă aceștia există stabiliți într-un regulament) se aplică la informații reale. După cum afirmi, ai reședința în Mongolia... Modul în care te adresezi tu, draga mea Younger Sister, la persoana mea, este însă discutabil.
"Amintiri din Londra", cred ca ar suna mai bine ca titlu pentru poem, bineînțeles ținând cont de punctul de vedere al autorului. remarc neplăcută imaginea ce mie mi/a iesit in evidență la citit, adica repetiția: "prin orașul acesta"/"prin tunelul acesta"/"și-n timpul acesta"... restul este halucinant si original...
Frumoasă idee, câteva imagini proaspete 'fată speriată cu picioare murdare' 'când s-a întors soarele jumătate murise în somn' însă mai e de lucru pe aici, de renunțat părerea mea la stângăcii voite sau nevoite 'aproape nudă' 'privirile reprobabile' 'liniștea mesei goale' ca să numesc doar pe cele mai disonante. Oricum, bottom line un poem cu o idee și câteva imagini proaspete pe care l-am citit cu multă plăcere.
Andu
Efectul pe care probabil l-a intentionat insasi autoarea e acela de decupaje. Un poem modern cu mesaje filosofice iar ca stil cu accente dadaiste. Un reusit colaj poetic. Ceea ce apreciez in mod deosebit la tine, Marina, e varietatea artistica. Violeta
e simplu: folosesti butonul "editeaza" de deasupra textului pe care doresti sa-l transferi; vei gasi, sub "subtitlu", butonul "santier literar" si acolo selectezi "atelier".
Cinci secunde în care imaginația atinge limite maxime, într-un poem foarte vizual doar prin cuvinte, în special în versurile: "firesc ne umblăm prin palme. deschidem inocenți amintirile până la ultimul cerc." și în strofa de final. Poate revii cândva la "poarta vântului" și "fiul tempestelor", cu un suflu nou.
Imi place ca incet Hermeneia ia avint. Sper sa devina o imensa avalanse.Imi place sa citesc literatura desteapta, iesita din inima . Imi place tot ce e legat de viata, de trecerae noastra prin coltloanele ei. Era un armean batrin care picta de 50 de ani flori pe cahle de ceramica. Intr-o zi s-a oprit si a pictat o planeta, sori, astrii si comete. L-am intrebat ce, cum. Mi-a zis :toata viata am privit in jos, vine o vreme cind lucrurile trebuiesc vazute de departe, cu capul dat pe spate. E o cu totul alta perspectiva.
Cât despre ... o să cred că deoarece am postat cel mai adesea în acest site, era cazul să mai ajungă şi pe acolo câte una, cred că ți-ai format o opinie greșită despre criteriile de evaluare/aprobare a textelor de către editori.
Cu toții avem zile mai grele... deci să zâmbim și să mergem mai departe :)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
trimitere într-o lume al cărei farmec nu va pieri în nicio toamnă care (îţi) răscoleşte amintirile.
pentru textul : nuculița deînceputul pregăteşte foarte frumos partea esenţială a discursului, acolo unde a rămas totul impregnat în fiinţă. altă coloratură, altă impresie produse de vremurile acelea sunt foarte frumos expuse în grupajul acesta:
"chipuri din care nu mi-a rămas nici măcar de o tristețe
să-mi ajungă pentru o țigară cu mătase de porumb
să suflu în tăciune să pufăi să mă înec bucuros de toate gusturile stranii
ale fricii că se va stinge
că îmi va pune cineva mâna pe umăr înainte de a mi se umple cerul gurii" care mi se pare reprezentativ.
finalul sigur vine să completeze starea poetului, starea care de altfel şi trezeşte amintirile.
bun, mi-a plăcut şi remarc.
Dacă facem statistici putem număra şi vocalele, consoanele, frecvenţa lui "şi", lui "pe", etc, etc...
pentru textul : Nimeni nu ştia deDar nu cred că este de folos cuiva.
Comparaţiile nu sunt puse la întâmplare, dispersate în text au menirea de a sublinia ideea.
tincuţa
In primul rind o mica obiectie: cred ca titlul "impreunarea cu patul" mi se pare putin nepotrivit in corelatie cu atmosfera textului. Dar e posibil sa fie si un joc al autorului, un joc ludic. Personal optez pt 1:6., mi se pare foarte puternica. Remarc inventivitatea din 1:13. La inceput am mustacit crezind ca e o adunatura de criza, insa totul s-a rezolvat elegant prin termenul posesiuni. O psaltire la cheie de usa metalica in adevaratul sens al cuvintului. Finalul foarte puternic, de asemenea.
pentru textul : psaltirea după Lilith deantal. nu înțeleg de ce ai apăsat butonul „atenție editor!” de vreme ce încă ai diacritice lipsă iar textul este mai degrabă un fel de „proză așezată altfel în pagină”.
pentru textul : Singurătate pe margini de urme deEu nu aș căuta neapărat similitudini în acest poem (ele sunt vizibile dar ce rost are la urma urmei?) ci aș remarca această construcție care îl face să vibreze... este o naștere aici, o vibrație asociată cu viața și o moarte frumoasă și roditoare, filozofică.. Frumos zis de autoarea inspirată. Îmi place și rima interioară (sunt un adept, recunosc) și aproape tot poemul, mai puțin finalul acel 'peste clipă' care aduce o metaforă grea de parcă din senin cade un trăznet. Acest 'peste clipă' rupe imaginea frumoasă de haiku. Părerea mea, sigur
pentru textul : înmugureşti deAndu
nu vreau să fiu înțeles greșit, Adriana, dar simbolurile pot fi exprimate și prin cuvinte netocite. cuvinte în care șaizeciștii și nu numai ei (cu de la eminescu pornire) se înecau. e opinia mea, desigur. și nu e infailibilă:) (chiar dacă picătura de rouă este esența umanității, ori persoană, ori ce vrei tu să fie, asta nu o împiedică să rămână fadă și vetustă.)
pentru textul : în ultima cameră, el deunii nu simt gustul unui eveniment ca acela al fricii ori al libertăţii - depinde însă de condiţiile în care simţi aceste două atribute ale vieţii - căci există fel şi fel de frici, fel şi fel de libertăţi-, însă nici nu ar fi corect să ne imaginăm, nu zic altfel, că şi cei care duc mai departe viaţa, tinerii, urmaşii etc ar trebui să treacă prin ce am trecut unii dintre noi, ca să înţeleagă, ca să simtă gustul...
oricum eu cred ă fiecare generaţie are "momentele ei de degustat" pe care nu le vor avea aceia care vin după ei ş.a.m.d.
oricum, interesant punctul tău de vedere.
Virgil, atenţie la "O mulțime de lucruri au trecut" şi la "Într-un fel mi-a milă"!
pentru textul : 25 de ani demicuta Nefertiti -- -- -- -- -- --
in concluzie, cu ajutorul programelor de modificare a imaginii pot face o infinitate de variante... va multumesc tuturor pentru stradanie ... consider cel mai frumos poem fotografic insasi originalul. daca nu credeam in valentele artistice ale fotografiei nu o postam pe site... Maria este manechin, a urmat cursurile unei scoli de modelling... fotografia de fata surpinde pur si simplu momentul in care i s-a pus coronita pe cap... daca ar fi sa-i pun un titlu ar fi (fara sa sune bombastic) Olimpica..intrucat a obtinut diferite premii in afara coronitei la concursuri scolare cum ar fi Cangurul, Smart, in total au fost 10 diplome , ceea ce nu e putin lucru pentru un copil in clasa a doua... draga mamei, nu e doar frumoasa... si asta ma face sa-i mai fac vreo doua sute de variante .. insa ma opresc aici ..nu vreau sa exasperez pe nimeni...
pentru textul : my Mary deSilviu, iartă-mă, dar textul ăsta s-a născut bătrân și bolnav... Dacă tot ne propunem să scriem în dulcele stil clasic, e necesar, aș zice, să respectăm măcar normele prozodice. măcar atât.
pentru textul : Să învingem marele obstacol deNU caut dinadins, dar pentru că Paul nu a găsit 'cusur tehnic' acestui text, iată îi găsesc eu două
1/ maimuțele infrigurate
2/ cei prea mulți de 'să'
să nu mai găsești nimic
pentru textul : dialog cu mirabeau desă atingi orb temple mucegăite
să te crezi zeu al mării
să intri în deșert
să te întorci absent
să treceți mai departe
să fi fost totul un timp
... și să fi fost un poem mai inspirat, mai că era ceva. Ideea este super, la lucrare ca să (din nou!) zic așa, ar mai trebui .... lucrat!
Să (iar) auzim de bine.
un nume cu o sonoritate aparte. imi place modul in care ai reusit sa redai aici asteptarile. o plaja pustie, o locomotiva cu aburi, o sina suspendata, un cufar vechi si o casuta dincolo de raceala unui grilaj din fier.si peste toate astea imaginea aletenei în care te poţi regăsi.frumos vlad!
pentru textul : călătoriile Alétenei deprimul vers este promitator. apoi, eu cred ca pui prea mare accent pe "pastel" în acest poem, uitând putin mesajul. în rest o poezie placuta "ochiului", ca un "copac cu flori". cele bune
pentru textul : izbăvire deda, Alma. si morile de vant nu s-au lasat prea mult asteptate.
pentru textul : login demonica, la + si - infinit am realizat ca voi afla, de atunci mai departe, in viata, lucruri despre care nu voi afla nimic, niciodata. de curand, incerca cineva sa-mi explic, iar, cum ar trebui sa conceptualizez infinitul. nu a reusit. mi-am adus aminte ca am un poem vechi care ar putea sa-ti mai spuna ceva despre cearta mea cu infinitul. sper sa-l citesti. abia l-am pus. nu fi prea drastica... chiar e unul vechi. :) ma bucur ca-ti place jane doe.
pentru textul : jane doe dedom'le nu m-am putut abtine de ris. pe bune, bibelouri de portelan si sini tremurind. cea mai buna gluma pe ziua de azi...
pentru textul : tremolo deLucian, spui că nu-ți plac regulile, dar scrii în rime... În fine, cred că prima regulă a artei(de-acum și de mai ieri) e că regulile trebuie încălcate. Și-apoi te contrazici! Spui că "mi-as dori ca fiecare cititor sa spuna ceva dupa ce a citi poezia mea. orice..." si te supără comentariul Marinei! Sunt multe versuri bune în poezia asta dar și multe rele, umplutură cerută de leagănul rimei. E o capcană muzicală rima asta! Poate vei înțelege într-o zi asta. Ps: MI-a plăcut foarte mult poezia de la "constrângeri". Sper să ne mai întâlnim acolo.
pentru textul : Ceasul meu deremarc cu placere versuri ca: "…în buzunarele întâmplării am început să ne uităm unul pe celălat", "mai mult decât mirosul pereților", "stinge lumina tablourile ne pot sorbi în prima clipă de neatenție", "prădători de întuneric ne pândesc metamorfozele ca niste șopârle" amestecate cu tipare intalnite ca idee si in alte citiri ca: "dimineața se prelinge dezlânată", "apusuri se prăbușesc deasupra noastră", patul lui Procust... este de apreciat insitența in căutarea origialității în exprimare și fermecătoarea ta știință în împletirea cuvintelor așa cum o faci în ultimile trei versuri ale acestui poem. cu sincera prietenie, mircea.
pentru textul : Poem cu titlu pierdut devoi remedia problema pleonasmului
pentru textul : dumnezeu scrie deIata frate ti-am citit versurile, cum si tu ai facut. Continua sa scrii asa. Esti un om nou, adu-I Domnului o cantare noua. Iti sunt aproape. Nu te lasa prada izbelistii caci ma voi indeparta. Excelent poem. Fii tu in continuare. Sunt aproape, te vad, te citesc, Dancus
pentru textul : Fără nici un motiv deCu ce ușurință despici realitatea și lipești împreună cioburi esențiale ca într-un vitraliu de cuvinte. Tensiunea crește spre final și acolo am răsuflat ușurată că nu s-a terminat altfel. Și de aceea...
pentru textul : coming soon deM-am referit la text și la interpretarea pe care ai dat-o pe care o pot considera tendențioasă, chiar dacă acest text aparține altcuiva. Nu se poate analiza un text numai dintr-un singur punct de vedere (pe care l-ai expus), mai ales că acesta este eronat. Acest text este încadrabil la un anume gen literar. In general termenii de confidențialitate (dacă aceștia există stabiliți într-un regulament) se aplică la informații reale. După cum afirmi, ai reședința în Mongolia... Modul în care te adresezi tu, draga mea Younger Sister, la persoana mea, este însă discutabil.
pentru textul : e bună tipa de"Amintiri din Londra", cred ca ar suna mai bine ca titlu pentru poem, bineînțeles ținând cont de punctul de vedere al autorului. remarc neplăcută imaginea ce mie mi/a iesit in evidență la citit, adica repetiția: "prin orașul acesta"/"prin tunelul acesta"/"și-n timpul acesta"... restul este halucinant si original...
pentru textul : smog deFrumos, mi-a amintit de cuburile de la Pogor. Si finalul, reusit.
pentru textul : are voie iarna cuburi? deFrumoasă idee, câteva imagini proaspete 'fată speriată cu picioare murdare' 'când s-a întors soarele jumătate murise în somn' însă mai e de lucru pe aici, de renunțat părerea mea la stângăcii voite sau nevoite 'aproape nudă' 'privirile reprobabile' 'liniștea mesei goale' ca să numesc doar pe cele mai disonante. Oricum, bottom line un poem cu o idee și câteva imagini proaspete pe care l-am citit cu multă plăcere.
pentru textul : cînd s-a întors soarele deAndu
Efectul pe care probabil l-a intentionat insasi autoarea e acela de decupaje. Un poem modern cu mesaje filosofice iar ca stil cu accente dadaiste. Un reusit colaj poetic. Ceea ce apreciez in mod deosebit la tine, Marina, e varietatea artistica. Violeta
pentru textul : despre altă călătorie dee simplu: folosesti butonul "editeaza" de deasupra textului pe care doresti sa-l transferi; vei gasi, sub "subtitlu", butonul "santier literar" si acolo selectezi "atelier".
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - II - deCinci secunde în care imaginația atinge limite maxime, într-un poem foarte vizual doar prin cuvinte, în special în versurile: "firesc ne umblăm prin palme. deschidem inocenți amintirile până la ultimul cerc." și în strofa de final. Poate revii cândva la "poarta vântului" și "fiul tempestelor", cu un suflu nou.
pentru textul : Five Seconds deImi place ca incet Hermeneia ia avint. Sper sa devina o imensa avalanse.Imi place sa citesc literatura desteapta, iesita din inima . Imi place tot ce e legat de viata, de trecerae noastra prin coltloanele ei. Era un armean batrin care picta de 50 de ani flori pe cahle de ceramica. Intr-o zi s-a oprit si a pictat o planeta, sori, astrii si comete. L-am intrebat ce, cum. Mi-a zis :toata viata am privit in jos, vine o vreme cind lucrurile trebuiesc vazute de departe, cu capul dat pe spate. E o cu totul alta perspectiva.
pentru textul : eros finit de dar vezi modificarile
pentru textul : Ploaie pe sticlă deOtilia, uneori e mult mai util să ne autoevaluăm, să identificăm cauzele care au dus la încadrarea (nu „aruncarea”) unui text în șantier. Desigur, uneori se oferă explicații, alteori nu. Editorii nu au această obligație.
http://hermeneia.com/faq-page - o pagină cu întrebări și răspunsuri utile.
În cazul de față, sunt explicațiile necesare pe paginile următoare:
http://hermeneia.com/content/ce_este_santierul_literar_pe_site_ul_hermen...
http://hermeneia.com/content/nu_am_primit_nicio_motivatie_pentru_trimite...
Cât despre ... o să cred că deoarece am postat cel mai adesea în acest site, era cazul să mai ajungă şi pe acolo câte una, cred că ți-ai format o opinie greșită despre criteriile de evaluare/aprobare a textelor de către editori.
Cu toții avem zile mai grele... deci să zâmbim și să mergem mai departe :)
pentru textul : şi s-au ales cu mine dePagini