Așa cum am mai spus și altă dată, eu mă cam joc cu poezia și, în consecință, nici ea nu mă prea ia în serios. Aici am încercat un experiment. Să introduc în „prozodie” unii termeni „matematici” , adică „topologie” și treaba cu „întregul și părțile”, despre care se știe că într-o ‚mulțime”, numărul „părților” sale este mai mare decȃt numărul elementelor mulțimii. Și am vrut ca, fără să schimb prea mult sensul „matematic”, să-l fac să „sune” și „liric”. Mai amintesc că „topologia” are de-a face cu „mulțimi deschise” (nu intru în amănunte) iar „topologia morții” mi s-a părut o alăturare sugestivă. Prin urmare, atȃta timp cȃt „jocul” meu poetic nu a distonat, după părerea celui care a trimis mesajului anterior, e O.K.. Un astfel de „mod” de a scrie poezie, se dorește și o replică pentru Luminița Suse și pentru Doru Lubov, pe care, în comentarii anterioare, i-am criticat, pe prima: că introduce, numai uneori e drept, în poezie noțiuni „matematice” care nu se integrează în text; iar pe al doilea că face același lucru cu niscai noțiuni „filosofice” care, deși par a se integra, dau textului o anumită tentă prea abstractă, „tăind” din „lirism”. M-ar interesa o discuție pe astfel de teme. Cine răspunde la apel?
Younger Sister două aspecte se pot comenta aici: 1) Textul are altă conotație decât aceea pe care ai înțeles-o tu. Deja s-a explicat în comentariile anterioare. Tu însă păstrezi varianta înțeleasă de tine fără a accepta și altele...interpretezi numai într-un singur fel și nimic mai mult...În text nu este vorba de frivolitate ci, așa cum explicam, există genuri literare ( Diviziune a creațiilor artistice în care intră opere cu trăsături comune în ceea ce privește forma, stilul, subiectul, tema etc. -conform DEX) în care acest text se poate încadra. Însă nu știu unde ai făcut școala. În Mongolia? 2) În altă ordine de idei, de vreme ce afirmi că ai reședința în Mongolia, ai putea explica, dacă se poate (te întreb dintr-o curiozitate a mea față de fenomenele paranormale), cum se face că postezi din Sibiu?
De revăzut: nepăsarera și adevarata
De asemenea, evită genitivalele de forma:
- Drumul întoarcerii
- slujba duminicii
- fibrele umbrelor
- lemnul crucii
- zborul țânțarilor
- locul timpului
- lumânările trupurilor
- spatele pietrelor
Unele pot fi înlocuite cu atribute substantivale prepoziționale, cum ar fi: slujba de duminică
E un text introspectiv, cu multa durere, iar la durere omul are mai multe forme de aparare: intoarcerea la copilarie ( ,,Cerul albastru ca stânjeneii din primăvara de acasă" - stanjenii fiind numiti si irisi ); cautarea lui Dumnezeu si altele. E un dor imens de senin, de cer, de liniste, de iubire neconditionata. In momente de sfarseala, omul isi face procese de constiinta, ca inaintea mortii.
După cum bine a punctat profetul, acest tip de poezie este mult sub nivelul unei scriituri, hai să nu-i zicem de clasă înaltă ci doar că sună precum o manea foarte slabă. Nu este nici catren, nici vers alb, negru ar fi fost de preferat dar poate pe viitor să abordezi un alt gen de "poezie" nu ar strica ochiului nostru. Cu bine.
Bianca, nu pot să spun decât că ai lăsat cu poemul tău o jariște în mine. Aș pune o peniță, dar eu nu prea cred în ele. Trebuie motivate excelent, și faptul că îți spun: îmi place, poate însemna mai mult.(părerea mea). Apare un cuvințel pe care eu nu-l pot accepta: lacrimi. Dar aici intervine subiectivitatea ta în a-l alege. În rest, ai fluență, idee și lirism. Îmi amintesc, citindu-te, de tine. Bănuiam că un om cu tactul tău trebuie să fie doar la etajul VII. Deci ești. Fii! atent, Paul știu că sunt "lepros" pe hermeneia , deci nu aștept să-mi răspunzi!
Uite un poem care impinge lectura in acea zona a "prelungirilor estetice" (nu mai stiu cine zicea, nu-s cuvintele mele). Desigur, totul a pornit de la intrebarea fundamentala, oare poezia are ceva de a face cu estetica? Pentru ca fiecare dintre noi stie ca estetica are de-a face cu cele doua notiuni funadamentale, axiomatice, uratul si frumosul. dar poezia? Aici Katya cred ca se aseaza la raspantia unor drumuri (variante) care, pornind de la aceasta primordiala intrebare, duc apoi in hatisul unei literaturi contemporane extrem de rate pe care uite-asa, katya incearca sa o reinventeze. Si unde mai pui ca la urma urmei daca ea va continua sa scrie san si nu sin Virgil Titarenco s-ar putea lasa de acest sport daunator pentru sanatatea lui si anume de a scrie in romaneste. Doamne ajuta! Bobadil.
Matei, mulțumesc pentru apreciere Alma, așa este, ar trebui mereu să rescriu dar tu știi foarte bine adevărul despre asta hialin, poate ai dreptate și poate am vrut să existe acest contrast sadness, iată locul unde m-aș întoarce
Nu am înțeles subtitlul vizavi de text. "când ești genial, ce mai contează dacă ești alb, galben, negru sau marțian?" Am apreciat când mama lui Voicu (Jr) a dus înapoi vioara.
că Tinca a scris textele, mai ales că acest Enăchescu, un agramat (ca și mine, de altfel), a spus că Tinca și un anume Bută, agent electoral, i-ar fi spus poveștile lui Creangă slovă cu slovă. La 20 de ani de la moartea Povestitorului,tânărul A.D. Xenopol a cerut texte de la cei care l-au cunoscut, iar Enăchescu, pe atunci, când făcea manuale cu Creangă, institutor, acum paroh la Sfântul Nicolae Domnesc, biserică importantă a Iașilor de atunci și de acum, a început să-și arunce veninul: cine? un om de nimic, noi munceam, iar el întorcea vorbele din textele școlare, că n-am mai fi terminat niciodată, dacă ne-am fi lăsat pe seama lui. Plus de asta, Tinca, cu care am discutat și era o femeie foarte deșteaptă (Creangă râdea de ei spunând: prostul la prost trage) i-a spus toate basmele și încă unul Bută, agent al lui popa Smântână, cum îi zicea lui Creangă. Hm! ca să vezi cum poate fi receptat un scriitor în timpul vieții! Greu de priceput pentru mulți, căci rosturile operei lui sunt "abia-nțelese, pline de-nțelesuri". După aia,când e consacrat, vin hultanii și îl laudă până ți se face greață. PS:Motto-ul e o scăpare a manevrelor mele de începător pe Net. Textul a avut un motto, dar care acum nu era potrivit. A rămas numai cuvântul Motto. Poate puneți domnia voastră, domnule Cristea, unul.
pentru ca e limpede si emotionant. e un text care curge frumos ca o apa lina. e un text caruia aproape ca nu i-ai putea gasi cusur. doar faptul ca se foloseste de acele elemente care creeaza emotie implicita, ca foloseste acele ingrediente clasice care il fura pe cititor. arta ar trebui sa faca o cafea amara sa ti se para dulce, si nu amara. adica poezia asta vrea sa te impresioneze cu tot dinadinsul si o face pentru ca autorul a pus in ea doza potrivita de amar cat sa-i zapaceasca pe cititori. e bine. chiar si asa e bine, fiindca se vede ca bucatarul e bun.
dar intreb si eu oare, nu ar fi fost si mai bun daca ar fi avut la indemana spalt, cuie, piulite, arcuri si ceva lemn, nu mai bine ar fi fost mai creativ sa faca Pieta, o reproducere, decat o capcana de prins soareci? nu sunt rautacios, doar obiectiv. textul e bun, dar e ostentativ. pentru ca e dezbracat, pentru ca arata din prima si oricui ceea ce vrea. emotie. daca ar fi fost mai pe sugestie, mai voalat, ar fi fost poate si mai bun.
Bineinteles ca Andu, pe cat de romantic pe atat de optimist in esenta fiintei lui, nu poate sa se ia in serios pana la capat ori poate doar ne da impesia de poanta, "rusinandu-se" de asa nuditate de constiinta, expusa public.
Textul incepe intr-un registru relativ boem, ca un soi de hint pentru ceea ce urmeaza in urmatoarele doua strofe, arie poetica ce se intainde pana la fereasta aceea deschisa cu toate tentatiile si provocarile ei "nocturne". Partea aceasta de mijloc are marea virtuate de a fi scrisa fara floricele, rudimentar (cu sensul de neprelucrat) ceea ce imi aduce cumva aminte de un text pe care eu si Andu l-am scris candva - pe hartie - care cu toate imperfectiunile lui, avea aceeasi naturalete.
Ma tot gandesc cum as fi terminat dupa...
ai mei îmi spun că mă aud cum
uneori noaptea mă rog cu fereastra deschisă
si cu trecerea secundelor cred ca si eu as fi cedat tentatiei de a rasuci perspectiva... deh nici chiar grecii nu au rezistat dionisiacului si au cazut la final in apolinic :)
D[ senzatia de lucrat, partile sau fragmentele au nevoie unele de altele, chiar dac[, din punct de vedere al compozitiei sunt diferite unele de altele. Probabil asta ai si incercat, sa intercalezi abstractul, g\ndul, memoria in realitate, de aceea, in incarcatura poemului, cele mai reusite sau nu neaparat cele mai bune, dar cele ce capteaza atentia sunt 2, 4 si 7. Au si o forta intrinseca a expresiei clare a imaginii, asa incat vezi ce se intampla acolo. Dupa care, vine o reflectie sau o autoreflectie, care schimba macazul si tot asa. in principiu e placut, chiar daca, informatia vine asa, pe franturi si intercalari.
"de parcă ar dormi treji" sună cam disonant si inestetic
finalul te face sa te oprești și să cauți să îl înțelegi. probbail din cauza ambiguității dar mi se pare puțin am simpluț textul
La o lună de viață literară pe Hermeneia, dincolo de procesul de construcție, de primele întâlniri cu autorii, de primele lecturi și dezbateri - uneori interesante, alteori discordante - eu pot spune deschis că este o experiență creatoare, site-ul are o arhitectură deosebită, o realizare tehnică încă de pe acum facilitatoare, o transparență a ideilor și a cuvântului din off, o tendință spre armonizarea membrilor și acordajul lor înspre buna stare, un design aparte, pe care eu cel puțin al apreciez pentru eleganță. Desigur există încă foarte multe de înfăptuit și foarte multe, deosebit de multe lucruri de construit. Cred însă că pentru acest început, pentru aceastăă lună de viață aici este foarte mult, s-au realizat lucruri cu adevărat frumoase. De noi depinde să continuăm în spiritul calității și al valorilor autentice, de noi depinde să ne menținem la standarde înalte, să ne fie bine spiritual și sufletește atunci când atingem această fereastră și când așternem o scriitură. De noi depinde și să ajutăm la concretizarea lucrurilor dorite, să oferim ideile noastre, să înțelegem efortul de a fi constructor și de a gestiona un spațiu virtual. Respectul pentru om și lucrul bine făcut este cred eu pe primul plan. Eu l-am găsit aici uneori, l-am văzut și rispit alteori, însă în general atmosfera este de bun augur. Eu aici pot scrie altfel. Cred că aceia care m-au citit au simțit diferența și mărturisesc că ceva din armonia emanată din ambianța site-ului mă determină să pot fi mai aproape de mine însămi atunci când scriu pentru a posta pe Hermeneia. E timpul unei dimensiuni poetice înalte și îl felicit pe Virgil, ca și pe David, pentru că încearcă pe cât posibil să ne ofere aceste valori.
Un poem frumos şi sensibil. O demonstraţie a iubirii necunoscute de om şi care este doar în Dumnezeu. Omul este prea senzual pentru a înţelege adevărata iubire, dar Dv. aţi căutat iubirea şi aţi răspuns frumos la întrebarea "Ce este iubirea?"
Cezar
Revin cu o precizare, pentru a inlatura confuziile. Nu eu il acuz pe Zabet de plagiat, doar am citit ce s-a scris pe Agonia. Am fost dezamagit ca cineva cu atata nerv si pasiune pt scris a ales o astfel de cale. Plagiatul este impardonabil. Mai bine esti cinstit, chiar daca nu te baga nimeni in seama. Actukl creatiei implica sinceritate, verticalitate, corectitudine. Este sacru. Insa, mama ei de glorie...
Revin poate la o analiză mai veche pe poemele lui Emilian nici măcar nu știu dacă el își amintește dar spuneam atunci și spun și acum... acest autor fără discuție talentat nu știe să-și înceapă poemele cumsecade (primele lui versuri sunt în proporție de peste 80 de procente party crackers) și nici nu urmărește vreo idee (poetică desigur) poate că asta el consideră că e the whole idea. Dar nu e așa, credeți-mă. Cei mai abstracți poeți au urmărit mereu IDEEA. Problema pe care eu o identific la toți acești poeți care de fapt sunt jurnaliști (situație în care se află și ante-comentatoarea Ioana Barac) este că ei sunt prea obișnuiți datorită meseriei lor să dea cu bla-bla-ul azi a mai murit unu pe șosea azi a mai înviat unu la capătu patului de spital și poate mâine va apărea Iisus călare pe un Harley să dea clasă la toți ai lu Bivolaru, ca să mai poată scrie îndeajuns de caligrafic un poem. La ei totul e flash, totul e eveniment captat pe media. Și transpun asta în poezie precum câinele lui Pavlov, care nu știe altceva decât să saliveze atunci când se aprinde becul. Eu urmăresc de o vreme textele Ioanei și a lui Emilian și am găsit în ele mereu această abordare jurnalistică, mascată după un limbaj care se vrea extatic, însă în opinia mea scriitura lor nu are miez, este mult prea prolixă față de idee suferind de un verbalism inconsistent de tip diaree verbală. Pe românește, o salată de varză cu prune cu din de toate celelate câte nimic, o salată plină de talent dar și de prea multe clișee jurnalistice dăunătoare... pe care finalmente eu una nu o mai degust din instinct de conservare. Cam în aceeași manieră în care nu mai citesc ziarele de o vreme încoace.
Însă e doar părerea mea.
Margas
Virgil, manifestul literar "Boierismul" a fost cel publicat. iar acest text se supune subtitlului. las persoanele avizate să își exprime pe îndelete părerea lor.
Ce anume nu te intereseaza? Regulamentul hermeneia? Este dreptul tău, și nu-ți cere nimeni să aderi, ci să-l respecți. Principiul acesta însoțește calitatea de membru hermeneia. Te asigur că numai respectarea lui îți va permite în continuare să postezi aici.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Așa cum am mai spus și altă dată, eu mă cam joc cu poezia și, în consecință, nici ea nu mă prea ia în serios. Aici am încercat un experiment. Să introduc în „prozodie” unii termeni „matematici” , adică „topologie” și treaba cu „întregul și părțile”, despre care se știe că într-o ‚mulțime”, numărul „părților” sale este mai mare decȃt numărul elementelor mulțimii. Și am vrut ca, fără să schimb prea mult sensul „matematic”, să-l fac să „sune” și „liric”. Mai amintesc că „topologia” are de-a face cu „mulțimi deschise” (nu intru în amănunte) iar „topologia morții” mi s-a părut o alăturare sugestivă. Prin urmare, atȃta timp cȃt „jocul” meu poetic nu a distonat, după părerea celui care a trimis mesajului anterior, e O.K.. Un astfel de „mod” de a scrie poezie, se dorește și o replică pentru Luminița Suse și pentru Doru Lubov, pe care, în comentarii anterioare, i-am criticat, pe prima: că introduce, numai uneori e drept, în poezie noțiuni „matematice” care nu se integrează în text; iar pe al doilea că face același lucru cu niscai noțiuni „filosofice” care, deși par a se integra, dau textului o anumită tentă prea abstractă, „tăind” din „lirism”. M-ar interesa o discuție pe astfel de teme. Cine răspunde la apel?
pentru textul : Ȋn biblioteci fantaste deuite vezi, de aia nu esti. iar in ce priveste lauda, stii cum zice vorba aia romaneasca, lasa sa ti-o aduca altii.
pentru textul : Viraj mult prea strâns deMulţumesc domnule. Da am încercat o trecere uşoară înspre o enunţare moralizatoare a realităţii trăitului.
pentru textul : poem trupesc deYounger Sister două aspecte se pot comenta aici: 1) Textul are altă conotație decât aceea pe care ai înțeles-o tu. Deja s-a explicat în comentariile anterioare. Tu însă păstrezi varianta înțeleasă de tine fără a accepta și altele...interpretezi numai într-un singur fel și nimic mai mult...În text nu este vorba de frivolitate ci, așa cum explicam, există genuri literare ( Diviziune a creațiilor artistice în care intră opere cu trăsături comune în ceea ce privește forma, stilul, subiectul, tema etc. -conform DEX) în care acest text se poate încadra. Însă nu știu unde ai făcut școala. În Mongolia? 2) În altă ordine de idei, de vreme ce afirmi că ai reședința în Mongolia, ai putea explica, dacă se poate (te întreb dintr-o curiozitate a mea față de fenomenele paranormale), cum se face că postezi din Sibiu?
pentru textul : e bună tipa deVa multumesc pentru includerea in Antologie! Este o onoare pentru mine!
pentru textul : Virtualia 13 - ediţia ta norocoasă deDe revăzut: nepăsarera și adevarata
De asemenea, evită genitivalele de forma:
- Drumul întoarcerii
- slujba duminicii
- fibrele umbrelor
- lemnul crucii
- zborul țânțarilor
- locul timpului
- lumânările trupurilor
- spatele pietrelor
Unele pot fi înlocuite cu atribute substantivale prepoziționale, cum ar fi: slujba de duminică
pentru textul : Drumul întoarcerii înflorește măceșul deE un text introspectiv, cu multa durere, iar la durere omul are mai multe forme de aparare: intoarcerea la copilarie ( ,,Cerul albastru ca stânjeneii din primăvara de acasă" - stanjenii fiind numiti si irisi ); cautarea lui Dumnezeu si altele. E un dor imens de senin, de cer, de liniste, de iubire neconditionata. In momente de sfarseala, omul isi face procese de constiinta, ca inaintea mortii.
pentru textul : Dor de irişi deDupă cum bine a punctat profetul, acest tip de poezie este mult sub nivelul unei scriituri, hai să nu-i zicem de clasă înaltă ci doar că sună precum o manea foarte slabă. Nu este nici catren, nici vers alb, negru ar fi fost de preferat dar poate pe viitor să abordezi un alt gen de "poezie" nu ar strica ochiului nostru. Cu bine.
pentru textul : '92 deBianca, nu pot să spun decât că ai lăsat cu poemul tău o jariște în mine. Aș pune o peniță, dar eu nu prea cred în ele. Trebuie motivate excelent, și faptul că îți spun: îmi place, poate însemna mai mult.(părerea mea). Apare un cuvințel pe care eu nu-l pot accepta: lacrimi. Dar aici intervine subiectivitatea ta în a-l alege. În rest, ai fluență, idee și lirism. Îmi amintesc, citindu-te, de tine. Bănuiam că un om cu tactul tău trebuie să fie doar la etajul VII. Deci ești. Fii! atent, Paul știu că sunt "lepros" pe hermeneia , deci nu aștept să-mi răspunzi!
pentru textul : Etaj VII deUite un poem care impinge lectura in acea zona a "prelungirilor estetice" (nu mai stiu cine zicea, nu-s cuvintele mele). Desigur, totul a pornit de la intrebarea fundamentala, oare poezia are ceva de a face cu estetica? Pentru ca fiecare dintre noi stie ca estetica are de-a face cu cele doua notiuni funadamentale, axiomatice, uratul si frumosul. dar poezia? Aici Katya cred ca se aseaza la raspantia unor drumuri (variante) care, pornind de la aceasta primordiala intrebare, duc apoi in hatisul unei literaturi contemporane extrem de rate pe care uite-asa, katya incearca sa o reinventeze. Si unde mai pui ca la urma urmei daca ea va continua sa scrie san si nu sin Virgil Titarenco s-ar putea lasa de acest sport daunator pentru sanatatea lui si anume de a scrie in romaneste. Doamne ajuta! Bobadil.
pentru textul : the last song of Shéhérazade decorectare: " serpentina"
pentru textul : In dar: mandala deMatei, mulțumesc pentru apreciere Alma, așa este, ar trebui mereu să rescriu dar tu știi foarte bine adevărul despre asta hialin, poate ai dreptate și poate am vrut să existe acest contrast sadness, iată locul unde m-aș întoarce
pentru textul : sephirot I deNu am înțeles subtitlul vizavi de text. "când ești genial, ce mai contează dacă ești alb, galben, negru sau marțian?" Am apreciat când mama lui Voicu (Jr) a dus înapoi vioara.
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră denu sunt ironic. si nu sunt nici pe atît critic. ok
pentru textul : Höre Israel decă Tinca a scris textele, mai ales că acest Enăchescu, un agramat (ca și mine, de altfel), a spus că Tinca și un anume Bută, agent electoral, i-ar fi spus poveștile lui Creangă slovă cu slovă. La 20 de ani de la moartea Povestitorului,tânărul A.D. Xenopol a cerut texte de la cei care l-au cunoscut, iar Enăchescu, pe atunci, când făcea manuale cu Creangă, institutor, acum paroh la Sfântul Nicolae Domnesc, biserică importantă a Iașilor de atunci și de acum, a început să-și arunce veninul: cine? un om de nimic, noi munceam, iar el întorcea vorbele din textele școlare, că n-am mai fi terminat niciodată, dacă ne-am fi lăsat pe seama lui. Plus de asta, Tinca, cu care am discutat și era o femeie foarte deșteaptă (Creangă râdea de ei spunând: prostul la prost trage) i-a spus toate basmele și încă unul Bută, agent al lui popa Smântână, cum îi zicea lui Creangă. Hm! ca să vezi cum poate fi receptat un scriitor în timpul vieții! Greu de priceput pentru mulți, căci rosturile operei lui sunt "abia-nțelese, pline de-nțelesuri". După aia,când e consacrat, vin hultanii și îl laudă până ți se face greață. PS:Motto-ul e o scăpare a manevrelor mele de începător pe Net. Textul a avut un motto, dar care acum nu era potrivit. A rămas numai cuvântul Motto. Poate puneți domnia voastră, domnule Cristea, unul.
pentru textul : Ion Creangă și Fasolă deNo offence, thanks!
pentru textul : Closed Circuit deeu stiam de leonard cohen sau pur si simplu e ceva putred, suzzanne...
pentru textul : centrul lumei depentru ca e limpede si emotionant. e un text care curge frumos ca o apa lina. e un text caruia aproape ca nu i-ai putea gasi cusur. doar faptul ca se foloseste de acele elemente care creeaza emotie implicita, ca foloseste acele ingrediente clasice care il fura pe cititor. arta ar trebui sa faca o cafea amara sa ti se para dulce, si nu amara. adica poezia asta vrea sa te impresioneze cu tot dinadinsul si o face pentru ca autorul a pus in ea doza potrivita de amar cat sa-i zapaceasca pe cititori. e bine. chiar si asa e bine, fiindca se vede ca bucatarul e bun.
pentru textul : nuculița dedar intreb si eu oare, nu ar fi fost si mai bun daca ar fi avut la indemana spalt, cuie, piulite, arcuri si ceva lemn, nu mai bine ar fi fost mai creativ sa faca Pieta, o reproducere, decat o capcana de prins soareci? nu sunt rautacios, doar obiectiv. textul e bun, dar e ostentativ. pentru ca e dezbracat, pentru ca arata din prima si oricui ceea ce vrea. emotie. daca ar fi fost mai pe sugestie, mai voalat, ar fi fost poate si mai bun.
err. celorlaltor site-uri literare
pentru textul : Starea Hermeneia - 2013 decred ca verticalizarea versurilor nu e benefică. dorine, mi-am strâmbat gâtul! dacă-l mai citesc o dată am să încep să blestem și eu.
pentru textul : crucile deBineinteles ca Andu, pe cat de romantic pe atat de optimist in esenta fiintei lui, nu poate sa se ia in serios pana la capat ori poate doar ne da impesia de poanta, "rusinandu-se" de asa nuditate de constiinta, expusa public.
Textul incepe intr-un registru relativ boem, ca un soi de hint pentru ceea ce urmeaza in urmatoarele doua strofe, arie poetica ce se intainde pana la fereasta aceea deschisa cu toate tentatiile si provocarile ei "nocturne". Partea aceasta de mijloc are marea virtuate de a fi scrisa fara floricele, rudimentar (cu sensul de neprelucrat) ceea ce imi aduce cumva aminte de un text pe care eu si Andu l-am scris candva - pe hartie - care cu toate imperfectiunile lui, avea aceeasi naturalete.
Ma tot gandesc cum as fi terminat dupa...
ai mei îmi spun că mă aud cum
uneori noaptea mă rog cu fereastra deschisă
si cu trecerea secundelor cred ca si eu as fi cedat tentatiei de a rasuci perspectiva... deh nici chiar grecii nu au rezistat dionisiacului si au cazut la final in apolinic :)
pentru textul : ultima lună deD[ senzatia de lucrat, partile sau fragmentele au nevoie unele de altele, chiar dac[, din punct de vedere al compozitiei sunt diferite unele de altele. Probabil asta ai si incercat, sa intercalezi abstractul, g\ndul, memoria in realitate, de aceea, in incarcatura poemului, cele mai reusite sau nu neaparat cele mai bune, dar cele ce capteaza atentia sunt 2, 4 si 7. Au si o forta intrinseca a expresiei clare a imaginii, asa incat vezi ce se intampla acolo. Dupa care, vine o reflectie sau o autoreflectie, care schimba macazul si tot asa. in principiu e placut, chiar daca, informatia vine asa, pe franturi si intercalari.
pentru textul : opt deîmi pare rău Aranca, însă tocmai asta e esența poeziei mele: nimic nu are un sens bine-definit în acest caz, totul pare haotic și de nedeslușit.
pentru textul : disoluție de"de parcă ar dormi treji" sună cam disonant si inestetic
pentru textul : zbor întârziat definalul te face sa te oprești și să cauți să îl înțelegi. probbail din cauza ambiguității dar mi se pare puțin am simpluț textul
La o lună de viață literară pe Hermeneia, dincolo de procesul de construcție, de primele întâlniri cu autorii, de primele lecturi și dezbateri - uneori interesante, alteori discordante - eu pot spune deschis că este o experiență creatoare, site-ul are o arhitectură deosebită, o realizare tehnică încă de pe acum facilitatoare, o transparență a ideilor și a cuvântului din off, o tendință spre armonizarea membrilor și acordajul lor înspre buna stare, un design aparte, pe care eu cel puțin al apreciez pentru eleganță. Desigur există încă foarte multe de înfăptuit și foarte multe, deosebit de multe lucruri de construit. Cred însă că pentru acest început, pentru aceastăă lună de viață aici este foarte mult, s-au realizat lucruri cu adevărat frumoase. De noi depinde să continuăm în spiritul calității și al valorilor autentice, de noi depinde să ne menținem la standarde înalte, să ne fie bine spiritual și sufletește atunci când atingem această fereastră și când așternem o scriitură. De noi depinde și să ajutăm la concretizarea lucrurilor dorite, să oferim ideile noastre, să înțelegem efortul de a fi constructor și de a gestiona un spațiu virtual. Respectul pentru om și lucrul bine făcut este cred eu pe primul plan. Eu l-am găsit aici uneori, l-am văzut și rispit alteori, însă în general atmosfera este de bun augur. Eu aici pot scrie altfel. Cred că aceia care m-au citit au simțit diferența și mărturisesc că ceva din armonia emanată din ambianța site-ului mă determină să pot fi mai aproape de mine însămi atunci când scriu pentru a posta pe Hermeneia. E timpul unei dimensiuni poetice înalte și îl felicit pe Virgil, ca și pe David, pentru că încearcă pe cât posibil să ne ofere aceste valori.
pentru textul : Hermeneia.com la o lună de existență deUn poem frumos şi sensibil. O demonstraţie a iubirii necunoscute de om şi care este doar în Dumnezeu. Omul este prea senzual pentru a înţelege adevărata iubire, dar Dv. aţi căutat iubirea şi aţi răspuns frumos la întrebarea "Ce este iubirea?"
pentru textul : despre iubire deCezar
Revin cu o precizare, pentru a inlatura confuziile. Nu eu il acuz pe Zabet de plagiat, doar am citit ce s-a scris pe Agonia. Am fost dezamagit ca cineva cu atata nerv si pasiune pt scris a ales o astfel de cale. Plagiatul este impardonabil. Mai bine esti cinstit, chiar daca nu te baga nimeni in seama. Actukl creatiei implica sinceritate, verticalitate, corectitudine. Este sacru. Insa, mama ei de glorie...
pentru textul : Inima dintotdeauna. Ad intra deRevin poate la o analiză mai veche pe poemele lui Emilian nici măcar nu știu dacă el își amintește dar spuneam atunci și spun și acum... acest autor fără discuție talentat nu știe să-și înceapă poemele cumsecade (primele lui versuri sunt în proporție de peste 80 de procente party crackers) și nici nu urmărește vreo idee (poetică desigur) poate că asta el consideră că e the whole idea. Dar nu e așa, credeți-mă. Cei mai abstracți poeți au urmărit mereu IDEEA. Problema pe care eu o identific la toți acești poeți care de fapt sunt jurnaliști (situație în care se află și ante-comentatoarea Ioana Barac) este că ei sunt prea obișnuiți datorită meseriei lor să dea cu bla-bla-ul azi a mai murit unu pe șosea azi a mai înviat unu la capătu patului de spital și poate mâine va apărea Iisus călare pe un Harley să dea clasă la toți ai lu Bivolaru, ca să mai poată scrie îndeajuns de caligrafic un poem. La ei totul e flash, totul e eveniment captat pe media. Și transpun asta în poezie precum câinele lui Pavlov, care nu știe altceva decât să saliveze atunci când se aprinde becul. Eu urmăresc de o vreme textele Ioanei și a lui Emilian și am găsit în ele mereu această abordare jurnalistică, mascată după un limbaj care se vrea extatic, însă în opinia mea scriitura lor nu are miez, este mult prea prolixă față de idee suferind de un verbalism inconsistent de tip diaree verbală. Pe românește, o salată de varză cu prune cu din de toate celelate câte nimic, o salată plină de talent dar și de prea multe clișee jurnalistice dăunătoare... pe care finalmente eu una nu o mai degust din instinct de conservare. Cam în aceeași manieră în care nu mai citesc ziarele de o vreme încoace.
pentru textul : no new messages in your inbox deÎnsă e doar părerea mea.
Margas
Virgil, manifestul literar "Boierismul" a fost cel publicat. iar acest text se supune subtitlului. las persoanele avizate să își exprime pe îndelete părerea lor.
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic deCe anume nu te intereseaza? Regulamentul hermeneia? Este dreptul tău, și nu-ți cere nimeni să aderi, ci să-l respecți. Principiul acesta însoțește calitatea de membru hermeneia. Te asigur că numai respectarea lui îți va permite în continuare să postezi aici.
pentru textul : I have a dream dePagini