am spus si in alta parte... ,,e o vreme ciudata... in zig/zag au disparut de pe tablă un rege, un nebun si un turn... pintea, pittiș, arăpașu... pur și simplu au primit un telefon, și-au luat în grabă sufletul în brațe și s-au aruncat în tren ... spre o gară unde îi aștepta înfrigurat... un prieten actorul a deschis porțile raiului cu monologul lui hamlet, trubadurul a dat drumul unui colibri iar bătrânul a binecuvântat fericit ca un copil cerurile, stand de veghe la far... patriarhul merita nu onorul lumesc ci pe cel ceresc... chiar daca a gresit, Dumnezeu i/a dat timp sa/si repare greseala, un om care si/a dedicat viata monahismului nu putea fi un turnator si un demolator de biserici ... traiesc sentimentul straniu ca noi romanii realizam cam care ne sunt valorile dupa ce le pierdem... ceea ce putini stiu e faptul ca teoctist I in ciuda rangului inalt a ramas adeptul unei vieti simple, nu era mofturos dimpotriva la 92 de ani avea candoarea pruncului abia plecat de acasa sa fie o viata si in viata de dupa viata, rob Domnului... in ceea ce priveste corectitudinea exprimarii drei..s/a pierdut undeva in coafura cu prea mult fixativ... pentru privitorii evenimentului, tvr a avut ispiratia de a lasa omului aer sa respire, nesufocandu/ l cu comentarii din minut in minut, iar un alt plus l/a avut prin prezenta de spirit a domnului titi dinca... ale carui interventii au fost remarcabile ... e greu sa fii in fata ecranului si sa stii ca e maxima audienta ... iar tu sa o dai in bara... nimeni nu s/a nascut invatat...iar apoi bernard show spunea ,,tre sa te faci de ras ca sa scrii bine'' eu am sa zic... tre sa te faci de ras ca sa vorbesti corect... patriotismul ar putea fi in cazul de fata ...sa respectam limba si scrisul conform celor mai inalte standare ale academiei... daca unii pocesc limba nu are rost sa o mutilam si noi... excelsior!
un poem pe care l-am citit cu plăcere de mai multe ori.
imagistic între marginile sale impuse, minimaliste, făcând acea economie de cuvinte pe care, eu cel puțin, o admir, poemul reușește să aducă laolaltă câteva elemente esențiale ale hai să spun așa.. vechiului (arhaicului chiar) și noului (mai non-conformist) în vers
aș elimina însă complet strofa
'o vreme
rămân frunză
cu dor de rădăcină'
O peniță de la mine pentru acest inspirat demers poetic minimalist.
emilian, se poate să ai dreptate, respect opinia ta, dar mie îmi convine forma actuală pentru că în starea ei brută exprimă exact ce simt. că o face mai puțin estetic nu cred, pentru că intenționată e repetarea "oameni plătiți" cât și uzualitatea frecventă a conjucției "să" precum și creionarea imaginii care îți pare deplasată de versurile antecedente cât și precedente... alina, mulțumesc pentru că îmi confirmi ceea ce a spus emilian, dacă sunt doi, voi sta un pic pe gânduri și... da Virgil, varianta ta o ador , dar e a ta. totuși, nu acuzi oamenii mai mult decât o fac eu?nu vorbeam decât despre actorii din filme... cu gânduri bune, vouă, paul
...Am să încep cu unele observaţii (subiective sau obiective):
* durere grea - i-am înţeles caracterul intenţional, efectul ce-l creează această exprimare banală în contrast cu ineditul, însă nu cred că (aici sau atunci) se impunea.
* tac mormânt - expresie pur şi simplu ratată
*pustietatea imensă, tăcută şi liniştită a camerei - aglomerare de atribute/epitete (şi genitivale), care, cumva, devin redundante. Dacă se doreşte, totuşi, menţinerea lor, eu aş vedea puţin, puţin altfel versul ăsta, accentuând prin conjuncţie, adică aşa: "pustietatea imensă şi tăcută şi liniştită...", asumându-mi accentul.
Acum, de bine, ca să zicem aşă, sau de foarte bune:
* trăire veritabilă
* caracterul personal trecut printr-un limbaj echilibrat din toate punctele de vedere (tehnic/expresiv/acustic), şi adus din unviersul intim în cel (aproape) universal - particularizare poetică trecută ca universală. Păstrând proporţiile şi timpurile, ai reuşit, în acest text, ce au reuşit marii poeţi, (din pedeveul meu de vedere, la noi, doar Eminescu) - transcenderea din lumea eului liric spre cel poetic, iar de acolo spre eul comun, colectiv, dacă-mi permiţi exprimarea asta. Altfel spus, şi clişeic, ai construit puntea dintre tine şi mine ("mine" fiind cititorul de la un anume moment). Şi mai altfel spus, ai aici o o bucăţică de inefabil.
*expresia faptului banal, dar atât de personal şi irepetabil, schimbă şi este schimbată de elemente specifice doar ţie, ca autor. Remarc comparaţiile de-o originalitate şi-o naturaleţe dezarmante.
*hipotipoza "apoi din mine întră un frig albăstrui"
* /hipotipoza acustică/ "în pustietatea imensă tăcută și liniștită a camerei
ca un violoncel"
* implicarea minimă, desprinderea de "iar te-ai cufundat în stele/ şi în cerurile 'nalte", saturaţia/lehamitea folosită exact ca un instrument liric
*etc, şamede
...Bun! Ce mi-a spus mie textul ăsta? Fără prea mare vorbărie criticoasă, şi scurt pe doi virgulă cinci, mi-a spus că orice devenire are-n capete câte o moarte, iar, uneori, dorul seamănă c-o noapte, la ţară, pe malul vreunei ape, zvârlind cu pietre albastre în argintiul fără fund. Fără sunet, fără ecou.
...Te-aş rugă ca atunci când ai timp, să-ţi iei 3,4 minute, pentru a căuta, pe youtube, "Maria and the violin's strig (Ashram). Ascult-o citindu-ţi textul de 2,3 ori.
...Felicitări pentru acest text, unul dintre cele mai bune citite în ultima săptămână. Nu că ar conta foarte mult, dar am să las aici prima peniţă de când activez pe acest site, şi am să-l iau şi la preferinţe.
un poem foarte finuț, cum ziceam, mă miră că nu ești mai înfipt în generația actuală de poeți, poate din cauză că nu ești în bucurești, cam acolo se întîmplă totul
am zis ca m-am grabit... si am ajuns la "marea spala lespedea dorintei"... de ce ma pacalesti Otillia?:)
iar eminescu nu este deloc patetic! si cand zic deloc o spun holistic.
Mulţumesc Mariana. Ai intuit legătura dintre cele două planuri ale poemului. Pleacă de la un simplu fapt de observaţie. Fiind în vizită la o mânăstire mai demult, am observat o zonă cu pomişori uscaţi (cred că erau meri) pe care călugării nu îi dezrădăcinaseră. Nu am reuşit să îmi dau seama, fiind în maşină, dacă merii erau uscaţi definitiv sau era un fenomen tranzitoriu. Astfel că încă de atunci m-am gândit la ideea acestui poem, aşa cum apare aici.
"Privește la Ovidiu Nacu cît de lipsit de bun simț răspunde cuiva care îi atrage frumos atenția că a încălcat un regulament pe care el s-a angajat să îl respecte. Nu l-a obligat absolut nimeni. Deci în esență dumnealui se complace să fie un mincinos, adică un șarlatan, adică un om care promite una și face alta". Domnule Virgil Titarenco, in mod oficial imi cer scuze daca Dvs considerati (si din agresivitatea limbajului folosit, inteleg ca asa e) ca v-am jignit, ori am intentionat sa va denigrez. Va inteleg seriozitatea in impunerea regulilor de buna functionare a sitului proprietate personala (nu insa si aversiunea pentru o libertate creatoare, chiar daca nu a mea, a obraznicului), fara de care situl Dvs il vedeti intrat in anarhie. Daca tot veni vorba de Regulament, sa nu uitam ca sambata a fost facuta pentru om, nu invers, si cu Regulamentul in mana poti brutaliza -"legal!"- muritorul de rand care intra pe hermeneia cu statutul de autor, ca mai apoi, dintr-o (una bucata) poezie criticata ca fiind "neinspirata", sa fie impins represiv spre periferia noviciala, iar textele-i (acum prea "dese") sa fie atentionate cu deget militienesc. Asadar, iertati-ma, dar ceea ce Dvs considerati a "atrage frumos atenția că a încălcat un regulament pe care el s-a angajat să îl respecte" eu inteleg drept palma si peste obrazul stang, ce din nesfintenie am refuzat astazi sa-l vi-l ofer. Intrand pe situl Hermeneia nu am semnat nici un contract, nici un angajament juridic fata de care eu sa-mi exercit responsabilitatile legale. Regulamentul sitului, atat de hiperbolizat in acest context, eu l-am privit mai degraba ca facand parte din codul etic al membrilor, decat ca un Decalog absolut si universal valabil in fiecare pixel al sitului. Aici identific eu diferenta de perspectiva dintre noi. Va inteleg frustrarile, la care am contribuit si eu cu si fara stiinta, dar nu ma regasesc de fel in portretul ce mi l-ati inchegat: "în esență dumnealui se complace să fie un mincinos, adică un șarlatan, adică un om care promite una și face alta". Imi cer inca o data scuze pentru nervii Dvs. iritati. Cand golania teribilista ramane ultima arma in fata tancului, poate ca merita folosita. Eu asa am facut, iar consecintele se vad. Cu intarziat respect, Ovidiu.
Un poem ca o perlă de rouă, în zori.
Un omagiu adus înțelepciunii, frumuseții și liniștii interioare, acelor valori care ne-au fost sorocite din capătul vremurilor și la care, iată, nu vom renunța!
Vai :)), ar trebui sa fie interzis sa se publice asemenea texte intre orele 9.00 si 17.00, din motiv ca am putea fi pe jos de ras in campul muncii, iar asemenea obiceiuri sunt riscante in perioada crizei economice mondiale. =))
Dorine, imi cer iertare ca uite, citesc abia acum textul asta al tau, nu stiu de ce mi-a scapat neobservat la momentul postarii, pesemne de vina este oboseala mea cu care convietuiesc de-o vreme incoace sau incertitudinea care imi da si aceasta lipsa de credibilitate oneroasa semnalata atat de bine de unu' tanar con-satean (con-sitean) de-al nostru. Marturisesc ca si pe mine, ca si pe tine, m-a emotionat comentariul annei, "un trecut ce o ia inaintea prezentului" "trairea prin toti porii" si alte chestii incredibile. Dar hai sa lasam ceeace stim cu totii foarte bine si anume ca nici poetul nu e facut ci doar nascut dar comentatorul e mai rau... asta nici macar nu s-a nascut inca pe aici. Deci "eram asa, fericit" - un incipit care te aseaza confortabil in fotoliul din sufragerie si te intrebi: ok, what's next. "ma temeam sa nu dispar cand pocneai din degete" - asta poate fi o noua fobie si a disparut linistea de tot. In cheia asta daca citesti mai departe restul poemului ti se pare o relatare a unui moment de delirium tremens, si de aceea ma intreb daca asta ai urmarit de fapt, pentruca daca aplic o alta cheie de citire iese cu totul altceva. Incipitul la tine mereu da tonul. De fapt, multe dintre poemele tale sufera de aceasta "previzibilitate" care te face ca, atunci cand ai citit finalul sa spui ceva de genul "bineinteles", ca un sistem de-al lui popper care, odata stabilite axiomele, tot ce-ti mai ramane este sa te dai mare in propozitii si in demonstratii logice. Din alta perspectiva, poemul tau ar fi simpatic si umoristic. Moldoveneste se zice "Să ridiși un dejit, oricari. Sufletu`-mi s-ar puni și-acum cu botu pi labii." In cheia asta de lectura restul textului capata alte semnificatii, mai putin plicticoase. Parerea mea, Andu
masacrată fără emoții. ideea? la început a fost lingura...
și limba de lemn. da, dacă vrei să scrii poezie în vers clasic e musai să fii bun la prozodie, la ritm, rimă, etc, altfel devine în cel mai bun caz banal.
în fond i se spune clasică și pentru faptul că ăia, pe când se cultivau mai atent, probabil, au tot meșterit până au ajuns la o formă ideatică reprezentativă. noi, epigonii, vorba lui unu, n-avem decât șansa de a scrie în felul nostru, altfel. aici nu e nici alftel, nici la fel. noi, epigonii...
e unul din putinele tale texte din seria asta care imi place si, poate, singurul care-mi place in intregime. asta e, sper sa nu te superi, nu-i vorba de calitatea scriiturii, cat de temele cu care rezonam. dar aici exista o tensiune puternica, venind atunci cand te astepti mai putin, asa ca si tu, cititorul, te trezesti izbit ca-ntr-un impact frontal, traiesti intamplarea. mi-a placut si finalul.
dar nu inteleg de ce ti se pare ca titlul n-ar suna bine in romaneste. ma rog, e alegerea ta.
...Sub aspectul "reinventării unor simboluri pe alte coordonate", analogia cu Bacovia şi Minulescu nu face decât să mă bucure. Sper ca pe viitor, textele mele să vă amintească numai de mine :). Este visul oricărui mânuitoriu de pană, nu?
...Mulţumindu-vă(ţi) pentru momentele pentrecute pe această pagină, vă(îti) urez o noapte/zi plăcută.
Ador Venetia, e fascinanta in orice anotimp. Ciudat, azi am pus un text despre Roma. Italia e un magnet urias, recunosc. La lucru, pe masa mea zace o poza luata la Verona intr-o vara fierbinte cu suspine la casa Juliei. Ariile au ramas de mult in urma , dar nu pot uita fosnetul , clipocitul gondolelor legate linga San Marco, pe laguna. Probabil, uneori, si tu si M refaceti aceasta portie de tacere, eloquenta voua, noua...
Reusita grafica, plina de expresie. Totusi, daca decidem sa folosim limba engleza (aici e potrivit zic eu, deoarece "femei de afaceri" ar suna aiurea) sa o si scriem corect, deci "business women" :-) Bobadil.
am reformulat puţin .
cred că m-am grăbit să-l public de aceea a şi ajuns în şantier.
aş dori câteva sugestii pentru îmbunătăţirea textului dacă nu cer prea mult.
mulţumesc.
Poemul tău poate avea multe interpretări. Îl văd ca pe un un nor alb pe care îl surprindem în diverse forme, sau ca pe un fluid turnat în cupe de forme diferite. Mă uit acum si la forma lui si il văd ca un nai si-mi amintesc versurile lui Ion Pillat:
,Un singur nai dar atâtea ecouri în păduri" ( definiţie poetică a poemului într-un vers ). Cât despre religie, religia noastră e Cuvântul :)
Nu mi se pare coerent să folosești două scrieri pentru același sunet. Complicație inutilă. Dar nu e un capăt de lume, I don't really care. O să modific. Nu mi se pare important cum scrii, ci ce scrii. Multumesc de aprecierile prozei.:) M-am temut sa nu aiba un iz de pamflet politic, dar chiar nu e, sunt lucruri inspirate din momente reale.
Vlad, cred că ai fost poate prea indulgent în aprecieri, pentru mine este o pagină de jurnal, ale cărei limite le simt acut. Poate de aceea și senzația ta, că nu te poți apropia "rațional". Este mut și ascuns, pentru că de fapt nu putem revela adâncul din noi (dacă există așa ceva) celuilalt, niciodată. Virgil, nici nu m-aș fi așteptat să nu sesizezi asta. Nici nu sunt menite să conducă la aceeași imagine; dacă aș fi dorit asta, aș fi "atașat" imaginea textului, de aceea am folosit linkul. Sunt complementarități și drumuri false. Este vorba despre ceea ce te aștepți versus ceea ce găsești, într-un fel.
"Pe şiră mi se urcă fiorul ca pe scară" - comparaţie ratată/inutilă, deoarece dacă "fiorul" urcă (deci sus, fie ca direcţie, fie ca spiritualitate), atunci "ca pe scară" e redundant, pentru că pe scară... se urcă.
"Căci n-am ştiut vreodată că mintea mea din malţ"
"ca un balon uşoară" ?! Ar mai trebui un "de" (?)
"stai mă" - se cere, musai, o virgulă, la fel şi după "jos"
"Ca pe-un Icar mă arde un soare al iubirii" - prozaic, Cristi, de 3 ori prozaic. Şi nu mai spun că uzarea de mitologie, azi, fie chiar şi-ntr-un sonet, este un semn de slăbicine.
"Braţe de ceară" - clişeic.
Rămâne versificaţie, care e destuld e ok + ultimul vers - unul foarte bun.
Danutza, In primul rand iti multumesc ca ai avut rabdarea sa comentezi textul meu "pueril, adolescentin,lipsit de vlaga,scurt, nasol si <<invechit>>". Daca aceasta a fost senzatia si perceptia ta, nu pot decat sa ma gandesc ce anume le-a declansat. Din pacate randurile tale nu m-au ajutat sa identific "problema" spre a incerca sa o rezolv, daca este cazul. Cat despre atributele postmoderniste, care deduc din comentariul tau ca ar trebui sa le posede textul meu, nu mi-am dorit nici o clipa sa le redau. Un zambet.
Marga, eu nu am făcut niciun fel de remarcă la adresa fizicului tău, şi chiar dacă aş fi făcut, la doamna care te dai, ar fi trebuit să-ţi păstrezi saliva în gură, nu s-o ventilezi pe aici. La acuza ta de misoginism, dă-mi voie să zâmbesc. Pe baza logicii tale, despre care ştim că este puţin mai sus decât casa nevăstuicilor, toţi oamenii care constată câte un agramat sunt misogini. Faptul că sunt editor era un argument vizavi de morala pe care trebuie sau nu trebuie să ne-o facem. Ştiu că, de fapt, ai înţeles aproximativ totul, însă acţionezi precum orice om care a rămas în raţionamentul gol, asta în măsura în care ai avut unul. Reacţionezi perfect juvenil: cea mai înaltă contră a ta este celebra "ba pe-a mă-ţii", şi nici pe asta nu o poţi argumenta. Invoci misoginismul, ai grijă să-ţi pui în spatele toate femeile, dar tu însăţi te comporţi ca o victimă, cerând tratametn rpeferenţial ("dacă tot vi s-a ivit ocazia mai ales în fața unei femei?"). Este bine c-ai învăţat mai mult ca mine, este rău că ai învăţat prost. Mult şi prost.
Am dărâmat, ceva mai sus, fiecare afirmaţie a ta. Am făcut-o perfect logic. Tu nu ai făcut nimic. Ai lovit din tastatură fără niciun dumnezeu. N-ai avut niciodată nimic de spus, în afară de-a-ţi răcori frustrarea.
Cu aceeaşi milă pentru copiii bătrâni,
propun să ne oprim aici.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
am spus si in alta parte... ,,e o vreme ciudata... in zig/zag au disparut de pe tablă un rege, un nebun si un turn... pintea, pittiș, arăpașu... pur și simplu au primit un telefon, și-au luat în grabă sufletul în brațe și s-au aruncat în tren ... spre o gară unde îi aștepta înfrigurat... un prieten actorul a deschis porțile raiului cu monologul lui hamlet, trubadurul a dat drumul unui colibri iar bătrânul a binecuvântat fericit ca un copil cerurile, stand de veghe la far... patriarhul merita nu onorul lumesc ci pe cel ceresc... chiar daca a gresit, Dumnezeu i/a dat timp sa/si repare greseala, un om care si/a dedicat viata monahismului nu putea fi un turnator si un demolator de biserici ... traiesc sentimentul straniu ca noi romanii realizam cam care ne sunt valorile dupa ce le pierdem... ceea ce putini stiu e faptul ca teoctist I in ciuda rangului inalt a ramas adeptul unei vieti simple, nu era mofturos dimpotriva la 92 de ani avea candoarea pruncului abia plecat de acasa sa fie o viata si in viata de dupa viata, rob Domnului... in ceea ce priveste corectitudinea exprimarii drei..s/a pierdut undeva in coafura cu prea mult fixativ... pentru privitorii evenimentului, tvr a avut ispiratia de a lasa omului aer sa respire, nesufocandu/ l cu comentarii din minut in minut, iar un alt plus l/a avut prin prezenta de spirit a domnului titi dinca... ale carui interventii au fost remarcabile ... e greu sa fii in fata ecranului si sa stii ca e maxima audienta ... iar tu sa o dai in bara... nimeni nu s/a nascut invatat...iar apoi bernard show spunea ,,tre sa te faci de ras ca sa scrii bine'' eu am sa zic... tre sa te faci de ras ca sa vorbesti corect... patriotismul ar putea fi in cazul de fata ...sa respectam limba si scrisul conform celor mai inalte standare ale academiei... daca unii pocesc limba nu are rost sa o mutilam si noi... excelsior!
pentru textul : Cum se vorbește limba română în România - I deun poem pe care l-am citit cu plăcere de mai multe ori.
pentru textul : pulsații deimagistic între marginile sale impuse, minimaliste, făcând acea economie de cuvinte pe care, eu cel puțin, o admir, poemul reușește să aducă laolaltă câteva elemente esențiale ale hai să spun așa.. vechiului (arhaicului chiar) și noului (mai non-conformist) în vers
aș elimina însă complet strofa
'o vreme
rămân frunză
cu dor de rădăcină'
O peniță de la mine pentru acest inspirat demers poetic minimalist.
emilian, se poate să ai dreptate, respect opinia ta, dar mie îmi convine forma actuală pentru că în starea ei brută exprimă exact ce simt. că o face mai puțin estetic nu cred, pentru că intenționată e repetarea "oameni plătiți" cât și uzualitatea frecventă a conjucției "să" precum și creionarea imaginii care îți pare deplasată de versurile antecedente cât și precedente... alina, mulțumesc pentru că îmi confirmi ceea ce a spus emilian, dacă sunt doi, voi sta un pic pe gânduri și... da Virgil, varianta ta o ador , dar e a ta. totuși, nu acuzi oamenii mai mult decât o fac eu?nu vorbeam decât despre actorii din filme... cu gânduri bune, vouă, paul
pentru textul : noapte de pământ ars deChestii:
...Am să încep cu unele observaţii (subiective sau obiective):
* durere grea - i-am înţeles caracterul intenţional, efectul ce-l creează această exprimare banală în contrast cu ineditul, însă nu cred că (aici sau atunci) se impunea.
* tac mormânt - expresie pur şi simplu ratată
*pustietatea imensă, tăcută şi liniştită a camerei - aglomerare de atribute/epitete (şi genitivale), care, cumva, devin redundante. Dacă se doreşte, totuşi, menţinerea lor, eu aş vedea puţin, puţin altfel versul ăsta, accentuând prin conjuncţie, adică aşa: "pustietatea imensă şi tăcută şi liniştită...", asumându-mi accentul.
Acum, de bine, ca să zicem aşă, sau de foarte bune:
* trăire veritabilă
* caracterul personal trecut printr-un limbaj echilibrat din toate punctele de vedere (tehnic/expresiv/acustic), şi adus din unviersul intim în cel (aproape) universal - particularizare poetică trecută ca universală. Păstrând proporţiile şi timpurile, ai reuşit, în acest text, ce au reuşit marii poeţi, (din pedeveul meu de vedere, la noi, doar Eminescu) - transcenderea din lumea eului liric spre cel poetic, iar de acolo spre eul comun, colectiv, dacă-mi permiţi exprimarea asta. Altfel spus, şi clişeic, ai construit puntea dintre tine şi mine ("mine" fiind cititorul de la un anume moment). Şi mai altfel spus, ai aici o o bucăţică de inefabil.
*expresia faptului banal, dar atât de personal şi irepetabil, schimbă şi este schimbată de elemente specifice doar ţie, ca autor. Remarc comparaţiile de-o originalitate şi-o naturaleţe dezarmante.
*hipotipoza "apoi din mine întră un frig albăstrui"
* /hipotipoza acustică/ "în pustietatea imensă tăcută și liniștită a camerei
ca un violoncel"
* implicarea minimă, desprinderea de "iar te-ai cufundat în stele/ şi în cerurile 'nalte", saturaţia/lehamitea folosită exact ca un instrument liric
*etc, şamede
...Bun! Ce mi-a spus mie textul ăsta? Fără prea mare vorbărie criticoasă, şi scurt pe doi virgulă cinci, mi-a spus că orice devenire are-n capete câte o moarte, iar, uneori, dorul seamănă c-o noapte, la ţară, pe malul vreunei ape, zvârlind cu pietre albastre în argintiul fără fund. Fără sunet, fără ecou.
...Te-aş rugă ca atunci când ai timp, să-ţi iei 3,4 minute, pentru a căuta, pe youtube, "Maria and the violin's strig (Ashram). Ascult-o citindu-ţi textul de 2,3 ori.
...Felicitări pentru acest text, unul dintre cele mai bune citite în ultima săptămână. Nu că ar conta foarte mult, dar am să las aici prima peniţă de când activez pe acest site, şi am să-l iau şi la preferinţe.
Salutări din Iaşi!
pentru textul : oceans house mirror deun poem foarte finuț, cum ziceam, mă miră că nu ești mai înfipt în generația actuală de poeți, poate din cauză că nu ești în bucurești, cam acolo se întîmplă totul
pentru textul : după cum nu știu să păstrez aerul deam zis ca m-am grabit... si am ajuns la "marea spala lespedea dorintei"... de ce ma pacalesti Otillia?:)
pentru textul : emindoină deiar eminescu nu este deloc patetic! si cand zic deloc o spun holistic.
Mulţumesc Mariana. Ai intuit legătura dintre cele două planuri ale poemului. Pleacă de la un simplu fapt de observaţie. Fiind în vizită la o mânăstire mai demult, am observat o zonă cu pomişori uscaţi (cred că erau meri) pe care călugării nu îi dezrădăcinaseră. Nu am reuşit să îmi dau seama, fiind în maşină, dacă merii erau uscaţi definitiv sau era un fenomen tranzitoriu. Astfel că încă de atunci m-am gândit la ideea acestui poem, aşa cum apare aici.
pentru textul : Haiku de"Privește la Ovidiu Nacu cît de lipsit de bun simț răspunde cuiva care îi atrage frumos atenția că a încălcat un regulament pe care el s-a angajat să îl respecte. Nu l-a obligat absolut nimeni. Deci în esență dumnealui se complace să fie un mincinos, adică un șarlatan, adică un om care promite una și face alta". Domnule Virgil Titarenco, in mod oficial imi cer scuze daca Dvs considerati (si din agresivitatea limbajului folosit, inteleg ca asa e) ca v-am jignit, ori am intentionat sa va denigrez. Va inteleg seriozitatea in impunerea regulilor de buna functionare a sitului proprietate personala (nu insa si aversiunea pentru o libertate creatoare, chiar daca nu a mea, a obraznicului), fara de care situl Dvs il vedeti intrat in anarhie. Daca tot veni vorba de Regulament, sa nu uitam ca sambata a fost facuta pentru om, nu invers, si cu Regulamentul in mana poti brutaliza -"legal!"- muritorul de rand care intra pe hermeneia cu statutul de autor, ca mai apoi, dintr-o (una bucata) poezie criticata ca fiind "neinspirata", sa fie impins represiv spre periferia noviciala, iar textele-i (acum prea "dese") sa fie atentionate cu deget militienesc. Asadar, iertati-ma, dar ceea ce Dvs considerati a "atrage frumos atenția că a încălcat un regulament pe care el s-a angajat să îl respecte" eu inteleg drept palma si peste obrazul stang, ce din nesfintenie am refuzat astazi sa-l vi-l ofer. Intrand pe situl Hermeneia nu am semnat nici un contract, nici un angajament juridic fata de care eu sa-mi exercit responsabilitatile legale. Regulamentul sitului, atat de hiperbolizat in acest context, eu l-am privit mai degraba ca facand parte din codul etic al membrilor, decat ca un Decalog absolut si universal valabil in fiecare pixel al sitului. Aici identific eu diferenta de perspectiva dintre noi. Va inteleg frustrarile, la care am contribuit si eu cu si fara stiinta, dar nu ma regasesc de fel in portretul ce mi l-ati inchegat: "în esență dumnealui se complace să fie un mincinos, adică un șarlatan, adică un om care promite una și face alta". Imi cer inca o data scuze pentru nervii Dvs. iritati. Cand golania teribilista ramane ultima arma in fata tancului, poate ca merita folosita. Eu asa am facut, iar consecintele se vad. Cu intarziat respect, Ovidiu.
pentru textul : Doină deUn poem ca o perlă de rouă, în zori.
pentru textul : 蓮 ー Lotus deUn omagiu adus înțelepciunii, frumuseții și liniștii interioare, acelor valori care ne-au fost sorocite din capătul vremurilor și la care, iată, nu vom renunța!
Vai :)), ar trebui sa fie interzis sa se publice asemenea texte intre orele 9.00 si 17.00, din motiv ca am putea fi pe jos de ras in campul muncii, iar asemenea obiceiuri sunt riscante in perioada crizei economice mondiale. =))
pentru textul : Așa cum sunt deam păstrat cacofonia - strica_cercurile - de dragul lui Eminescu...
pentru textul : poveste din mărul pierdut ( II) deDorine, imi cer iertare ca uite, citesc abia acum textul asta al tau, nu stiu de ce mi-a scapat neobservat la momentul postarii, pesemne de vina este oboseala mea cu care convietuiesc de-o vreme incoace sau incertitudinea care imi da si aceasta lipsa de credibilitate oneroasa semnalata atat de bine de unu' tanar con-satean (con-sitean) de-al nostru. Marturisesc ca si pe mine, ca si pe tine, m-a emotionat comentariul annei, "un trecut ce o ia inaintea prezentului" "trairea prin toti porii" si alte chestii incredibile. Dar hai sa lasam ceeace stim cu totii foarte bine si anume ca nici poetul nu e facut ci doar nascut dar comentatorul e mai rau... asta nici macar nu s-a nascut inca pe aici. Deci "eram asa, fericit" - un incipit care te aseaza confortabil in fotoliul din sufragerie si te intrebi: ok, what's next. "ma temeam sa nu dispar cand pocneai din degete" - asta poate fi o noua fobie si a disparut linistea de tot. In cheia asta daca citesti mai departe restul poemului ti se pare o relatare a unui moment de delirium tremens, si de aceea ma intreb daca asta ai urmarit de fapt, pentruca daca aplic o alta cheie de citire iese cu totul altceva. Incipitul la tine mereu da tonul. De fapt, multe dintre poemele tale sufera de aceasta "previzibilitate" care te face ca, atunci cand ai citit finalul sa spui ceva de genul "bineinteles", ca un sistem de-al lui popper care, odata stabilite axiomele, tot ce-ti mai ramane este sa te dai mare in propozitii si in demonstratii logice. Din alta perspectiva, poemul tau ar fi simpatic si umoristic. Moldoveneste se zice "Să ridiși un dejit, oricari. Sufletu`-mi s-ar puni și-acum cu botu pi labii." In cheia asta de lectura restul textului capata alte semnificatii, mai putin plicticoase. Parerea mea, Andu
pentru textul : An-lumină de tine depentru talent şi imaginaţie, pentru nevoia ta de a transmite, pentru titlul blezniucian și pentru premiul castigat.
pentru textul : Raluca Blezniuc - "imnul cioZvârtei" demasacrată fără emoții. ideea? la început a fost lingura...
pentru textul : tablou domestic cu înger deși limba de lemn. da, dacă vrei să scrii poezie în vers clasic e musai să fii bun la prozodie, la ritm, rimă, etc, altfel devine în cel mai bun caz banal.
în fond i se spune clasică și pentru faptul că ăia, pe când se cultivau mai atent, probabil, au tot meșterit până au ajuns la o formă ideatică reprezentativă. noi, epigonii, vorba lui unu, n-avem decât șansa de a scrie în felul nostru, altfel. aici nu e nici alftel, nici la fel. noi, epigonii...
e unul din putinele tale texte din seria asta care imi place si, poate, singurul care-mi place in intregime. asta e, sper sa nu te superi, nu-i vorba de calitatea scriiturii, cat de temele cu care rezonam. dar aici exista o tensiune puternica, venind atunci cand te astepti mai putin, asa ca si tu, cititorul, te trezesti izbit ca-ntr-un impact frontal, traiesti intamplarea. mi-a placut si finalul.
pentru textul : ... the last alibi for death dedar nu inteleg de ce ti se pare ca titlul n-ar suna bine in romaneste. ma rog, e alegerea ta.
Sabazius,
...Sub aspectul "reinventării unor simboluri pe alte coordonate", analogia cu Bacovia şi Minulescu nu face decât să mă bucure. Sper ca pe viitor, textele mele să vă amintească numai de mine :). Este visul oricărui mânuitoriu de pană, nu?
...Mulţumindu-vă(ţi) pentru momentele pentrecute pe această pagină, vă(îti) urez o noapte/zi plăcută.
pentru textul : Crochiu deAdor Venetia, e fascinanta in orice anotimp. Ciudat, azi am pus un text despre Roma. Italia e un magnet urias, recunosc. La lucru, pe masa mea zace o poza luata la Verona intr-o vara fierbinte cu suspine la casa Juliei. Ariile au ramas de mult in urma , dar nu pot uita fosnetul , clipocitul gondolelor legate linga San Marco, pe laguna. Probabil, uneori, si tu si M refaceti aceasta portie de tacere, eloquenta voua, noua...
pentru textul : l'aria è per tutti - (jurnal de calatorie - fragment) defrumoase ganduri, dar si frumoase realizari! un An Nou buinecuvantat plin de impliniri!
pentru textul : The State of Hermeneia deReusita grafica, plina de expresie. Totusi, daca decidem sa folosim limba engleza (aici e potrivit zic eu, deoarece "femei de afaceri" ar suna aiurea) sa o si scriem corect, deci "business women" :-) Bobadil.
pentru textul : business women deŞtiu că textele mai lungi/lunguţe se citesc mai greu în virtual. Cu atât mai mult, mulţumesc de lectură, Sorin!
pentru textul : Cartea cu imagini deam reformulat puţin .
pentru textul : chipul de umbră decred că m-am grăbit să-l public de aceea a şi ajuns în şantier.
aş dori câteva sugestii pentru îmbunătăţirea textului dacă nu cer prea mult.
mulţumesc.
Ai mare dreptate, Emil! chiar nu o observasem. sa vad ce pot face. multumesc.
pentru textul : Golgotă dePoemul tău poate avea multe interpretări. Îl văd ca pe un un nor alb pe care îl surprindem în diverse forme, sau ca pe un fluid turnat în cupe de forme diferite. Mă uit acum si la forma lui si il văd ca un nai si-mi amintesc versurile lui Ion Pillat:
pentru textul : de ce nu mai scriu poeme lungi de,Un singur nai dar atâtea ecouri în păduri" ( definiţie poetică a poemului într-un vers ). Cât despre religie, religia noastră e Cuvântul :)
Mulţumesc pentru sugestie!
pentru textul : Morţi on-line deNu mi se pare coerent să folosești două scrieri pentru același sunet. Complicație inutilă. Dar nu e un capăt de lume, I don't really care. O să modific. Nu mi se pare important cum scrii, ci ce scrii. Multumesc de aprecierile prozei.:) M-am temut sa nu aiba un iz de pamflet politic, dar chiar nu e, sunt lucruri inspirate din momente reale.
pentru textul : Tabu deVlad, cred că ai fost poate prea indulgent în aprecieri, pentru mine este o pagină de jurnal, ale cărei limite le simt acut. Poate de aceea și senzația ta, că nu te poți apropia "rațional". Este mut și ascuns, pentru că de fapt nu putem revela adâncul din noi (dacă există așa ceva) celuilalt, niciodată. Virgil, nici nu m-aș fi așteptat să nu sesizezi asta. Nici nu sunt menite să conducă la aceeași imagine; dacă aș fi dorit asta, aș fi "atașat" imaginea textului, de aceea am folosit linkul. Sunt complementarități și drumuri false. Este vorba despre ceea ce te aștepți versus ceea ce găsești, într-un fel.
pentru textul : Teama tăcerii deUnele nelămuriri/observaţii:
"Pe şiră mi se urcă fiorul ca pe scară" - comparaţie ratată/inutilă, deoarece dacă "fiorul" urcă (deci sus, fie ca direcţie, fie ca spiritualitate), atunci "ca pe scară" e redundant, pentru că pe scară... se urcă.
"Căci n-am ştiut vreodată că mintea mea din malţ"
"ca un balon uşoară" ?! Ar mai trebui un "de" (?)
"stai mă" - se cere, musai, o virgulă, la fel şi după "jos"
"Ca pe-un Icar mă arde un soare al iubirii" - prozaic, Cristi, de 3 ori prozaic. Şi nu mai spun că uzarea de mitologie, azi, fie chiar şi-ntr-un sonet, este un semn de slăbicine.
"Braţe de ceară" - clişeic.
Rămâne versificaţie, care e destuld e ok + ultimul vers - unul foarte bun.
pentru textul : Sonet 217 deDanutza, In primul rand iti multumesc ca ai avut rabdarea sa comentezi textul meu "pueril, adolescentin,lipsit de vlaga,scurt, nasol si <<invechit>>". Daca aceasta a fost senzatia si perceptia ta, nu pot decat sa ma gandesc ce anume le-a declansat. Din pacate randurile tale nu m-au ajutat sa identific "problema" spre a incerca sa o rezolv, daca este cazul. Cat despre atributele postmoderniste, care deduc din comentariul tau ca ar trebui sa le posede textul meu, nu mi-am dorit nici o clipa sa le redau. Un zambet.
pentru textul : Îmbrățișare deMarga, eu nu am făcut niciun fel de remarcă la adresa fizicului tău, şi chiar dacă aş fi făcut, la doamna care te dai, ar fi trebuit să-ţi păstrezi saliva în gură, nu s-o ventilezi pe aici. La acuza ta de misoginism, dă-mi voie să zâmbesc. Pe baza logicii tale, despre care ştim că este puţin mai sus decât casa nevăstuicilor, toţi oamenii care constată câte un agramat sunt misogini. Faptul că sunt editor era un argument vizavi de morala pe care trebuie sau nu trebuie să ne-o facem. Ştiu că, de fapt, ai înţeles aproximativ totul, însă acţionezi precum orice om care a rămas în raţionamentul gol, asta în măsura în care ai avut unul. Reacţionezi perfect juvenil: cea mai înaltă contră a ta este celebra "ba pe-a mă-ţii", şi nici pe asta nu o poţi argumenta. Invoci misoginismul, ai grijă să-ţi pui în spatele toate femeile, dar tu însăţi te comporţi ca o victimă, cerând tratametn rpeferenţial ("dacă tot vi s-a ivit ocazia mai ales în fața unei femei?"). Este bine c-ai învăţat mai mult ca mine, este rău că ai învăţat prost. Mult şi prost.
Am dărâmat, ceva mai sus, fiecare afirmaţie a ta. Am făcut-o perfect logic. Tu nu ai făcut nimic. Ai lovit din tastatură fără niciun dumnezeu. N-ai avut niciodată nimic de spus, în afară de-a-ţi răcori frustrarea.
Cu aceeaşi milă pentru copiii bătrâni,
pentru textul : in the sunshine of your love depropun să ne oprim aici.
imi plac "scaietii rabdarii", o sa-i pastrez insa pentru alt context, nu esti singura care ai sesizat scartaiala:) multumesc!
pentru textul : zidul dintre mine și ceilalți dePagini