Un text ce abunda in stereotipii: " floare frumoasa firava"(banal) , "tremur de frunze de toamna"(banal) rapirea minutelor, dulci secrete... Cam tot textul are sintagme foarte uzitate. Destul de slab... Incercati sa mai abtsractizati ideile, sa mai "ascundeti" sensurile si sa creati unele noi. Apoi... acest text se vrea cu sau fara rima ? Daca da... esueaza ritmic total, daca nu... renuntati la rima de tot. Mult succes in continuare ! Ialin
greu de redat un sentiment care te urmărește toată viața. probabil niciodată nu ești sigur că acest filon al amintirii e valorificat așa cum merită. e prea prețios, ne ”cere”, ne revedică total. de aici farmecul, emoția.
proza îmi amintește, poate și pentru că am recitit recent, dintr-un foc, Desculț, Constantina, Ce mult te-am iubit,de stilul lui Zaharia Stancu.
Desigur, există diferențe, textul lui A.A.A,, atâta cât a fost publicat până acum, nu pare atât de încrâncenat, nu are substrat social, își permite chiar să fie ironic ”Spune o poezie, ia o damigeană, stropeşte cu vin şi pleacă. Ia şi damigeana cu el”.
Aștept să văd cum evoluează personajul. Spor!
slab textul. am tot respectul pentu simtirile sau experientele tale personale dar a face poezie e mult mai mult decit e aici. culmea e ca nici devotiunea crestina si nici ateismul nu merita asa o mediocritate. parerea mea. oricum pe hermeneia m-as astepta sa se posteze texte adevarate nu ca acesta.
Un text subtil, de autentică frumuseţe, deopotrivă trăit şi gândit. Limpede şi profund în acelaşi timp. Nu doar corect, cum zice Marynna, care a intuit, însă, foarte bine geometria ideii şi structurării lui.
E locul, aici, să precizez că nu m-a deranjat polemica iscată între mine şi Marynna. Şi asta, pentru că ea scrie bine. Doar că a încercat să mă toarne la Virgil cu ce am zis despre hermeneia.
Virgil, n-am zis despre hermeneia ce ai înţeles tu. Şi n-am zis despre hermeneia! Trebuie să ţii seama de context, ca şi de faptul că pe hermeneia sunt şi eu. Deci am zis şi de mine. Interpretarea Marynnei e a ei, iar nu a mea. Eu ziceam de autori, de ea, de mine, de tine, chiar şi de Florin Şandru şi de cine mai vrei, care nu suntem (încă!!!), din păcate, autorii acelui "Mais ou sont le neiges d'antan?". Şi nu o ziceam încercând să apreciez valoarea site-ului, ci ca să apăr o cu totul altă idee. Dar mi-a plăcut (pe cuvânt!) cum ai reacţionat şi te-am regăsit în reacţia asta. Începuse, de altfel, să mi se pară ciudat acordul dintre noi.
Cât despre comentariile bilioase, revanşarde în stil grobian, am spus-o şi eu: ele îi discreditează pe autorii lor. Dovadă - felul în care s-au desfăşurat cele de sub textul tău.
textul acesta chiar este poezie. adica mi se pare unfair sa il acuzam numai de parodie. mi se pare o interpretare prea facila. chiar si emotional exista un fel de undercurrent tragic in el. ceva cam ca in filmele lui de Sica.
there is a war inside of me I welcome my insanity and say hello to inner hell amongst the demons I now dwell to fight? to weep? or to forget? no, thank you, I would rather get no sleep or rest or TLC* no mercy for eternity I know you feel this agony for it is ours. you and me, we dream alone, we killed our will we shall be punished (what a thrill) the devil smiles, he knows the deal i close my eyes, you see the shore i open them you ask for more *(TLC= tender loving care) :)
Stimate domn Tudorel Cristea,
Cred că știți și Dvs. la fel de bine ca și alți erudiți de teapa Dvs. că în sine ea, erudiția, rareori îți oferă dreptul de a fi mitocan, mai ales atunci când ești lipsit chiar și de un elementar umor sau de o ironie fină, acolo. Dvs. nu doar că că mă dezgustați prin ceea ce, în ciuda unui elementar bun-simț care m-aș fi așteptat să facă parte din arsenalul chiar și al unui personaj ca Dvs. care ilustrați cu dezinvoltură ori de câte ori vă apare ocazia, pe lângă, repet, indiscutabila erudiție, cu o precizie de ceasornic defecte adânci de caracter cum ar fi misoginismul sau naționalismul, dar și printr-o lipsă de argumentare și o elocvență care nu țintește altceva decât jignirea personală folosind tehnica abominabilă a generalizării fără asumarea vreunei răspunderi. Dvs domnule Tudorel Cristea folosiți politica co...lor, care participă dar nu se bagă, right?
Vă rog din suflet să nu mă mai tratați ca pe un specimen subuman și să priviți mai atent în propria curte... mai ales că înțeleg că aveți o anumită vârstă care vă apropie de momentul bilanțului final.
Cu îngrijorarea cuvenită vis-a-vis de problemele Dvs. destul de grave semnez,
Margas
P.S. Este doar părerea mea, lucru pe care și Dvs. ați face bine să îl precizați când vă împrăștiați opiniile (semi)docte prin subsolurile textelor stimate Domnule Dorel.
Nu am înțeles cum este "gripa cu soare", dar interesantă metafora în comparație. Prea multe denumiri de locuri, Moldova, Troia, Paris și revenirea la Podu Iloaiei (cu legătura la ... Dolhasca). Ai un typo la "aceluiaș", spre final. Reușită metafora "roțile zimțate ale nopții".
mulţumesc pentru popasul în pagina mea. poate că ai dreptate, poate că nu, atâta vreme cât afirmi că textul este jumi poezie, juma proză. dar cam acesta este stilul meu, dacă nu cumva exagerez vorbind despre asta. mă bucur că ţi-a păcut, făcând abstracţie de ceea ce tu numeşti abuziv...
te aştept în continuare să-ţi spui părerea.
Ioana, ai un critic atent care de fiecare dată își face lucrul cu prisosință. Încerc să mai spun câte ceva. "Iz de madonă" mi se pare întradevăr o varițiune, cum spui în subtitlu, și se abstractizează atât de mult, gravitează atât de departe de nucleul ei, încât se risipește. "Neclar viziune", fiind o dedicație, probabil într-un anume context coaguleză sensurile dorite, dar e închisă în sine, egocentrică, rămâne deschisă doar celui căruia îi este adresată, nu se deschide spre cititor și nu convinge. Nu e neapărat rău, și e doar o părere, să nu te supere. Cu totul altceva în ultimele două poezii. Cred că acesta e sensul adevărat al scriiturii tale, chiar dacă ambele sunt de facturi diferite. "Casa cu vedere spre moarte" surprinde poezia micilor scene ale vieții. Are delicatețea privirii printre gene, vreau să spun a unei priviri delicate ce caută înțelesuri secunde. Privirea asta a ta agață viziunei colorate pe trunchiul uscat și monocrom al cotidianului, prin aceasta poetizându-l. E o poezie a gesturilor simple dar grave. Și chiar dacă vorbești acolo de simțiri personale, deschizi totuși poezia spre cititor printr-o proiectare a detaliului înspre înțelesuri universale. "Fotografii cu oameni mici" e o cu totul alt fel de dedicație. Aici nu o mai închizi, iar sensurile gravitează mult mai compact într-o sferă bine definită, poate ajutată de repetarea imagini de început în final. Există câteva sensuri bine conturate, compacte, poate nici nu ai sesizat: clopotul care e inima turlei trimite spre "inima ta" (prima strofă). Apoi privirea "înaltă" a șarpelui (așa cum își înalță el capul atunci când privește) trimite înapoi la imaginea turlei (în a doua strofă). Aici am demontat acum în cioburi poezia ta de acolo, dar acesta e riscul asumat. Cred că voiam să văd ce dă unitatea de ansamblu. E o poezie ce urcă, se întinde (spre un "cer stins", dar cu puterea unei "păsări de foc"), oamenii par mici făpturi dar cu simțiri înalte.
timp, in sfarsit.
marturisesc ca in aroganta mea, am pretentia ca am dat prima steluta la text. :o)
l-am citit aseara si n-am avut timp sa las semn, e genul care iti da o idee despre cum se cerne calitatea (intr-un singur moment) si cat de slabe sunt poeziile care credeai ca ti-au placut pana acum. cred ca esti foarte talentat, desi tu stii iar eu o spun cam sec.
mai cred ca-i o poezie buna si pentru ca m-am gandit la ea o vreme dupa ce am citit-o. mi se parea foarte solid construita pe detalii si totusi neintrusiva, metaforele sunt de situatie si de aceea foarte fin inserate.
era si ceva care ma nemultumea si am realizat ca nu-mi parea credibila foamea copiilor. am schimbat perspectiva si-am vazut ca cel mai probabil lumea mea e incredibila, daca faptul asta imi pare nereal. si-am fost in situatii asemanatoare in care adevarul semana mai mult cu o constructie decat cu el insusi numai pentru ca era teribil sau mai dezgolit decat putea indura simtul estetic.
pe scurt, bravo e putin. ai provocat o rotatie in lista mea de poeti favoriti. :o)
... anna, cred că știi să vezi prin ceea ce scriu, iar cuvintele nobile dezvăluie un suflet pe măsură, nu-l lăsa să fie acoperit de buruienile fiecărei zile; îmi plac trecerile tale, mă aduc cu picioarele pe pământ:) bun să fie timpul cu tine, și creatorul lui!
...sunt două moduri de a te ridica, unul este de a-l coborî pe cel ce e mai sus decât tine. al doilea e să o faci prin puteri proprii. poate aici sunt în conflict cu "opiniile tale" Marina Nicolaev. eu cred că nici hermeneia, nici agonia, sau orice alt site nu trebuie decât să se ridice prin puterile proprii fără a lovi, din varii motive, personale sau obediente, în "concurentul său". iar în momentul când există lucruri bune în ambele, multiplele "oferte virtualo-culturale", în aceste ateliere, de ce să nu fii vertical și să procedezi ca atare. e ceva ciudat aici, Marina Nicolaev? ... apoi, am făcut apel la instituția din care fac parte pentru că aceasta e datoria mea. o reprezint, mă refer la U.S.R. Ioana, tu, citind răspunsul meu la singurul care a comentat textul, Virgil, sigur ai realizat că doresc să relev o parte ludică a manifestului. cât despre sarcasm... este ispita tuturor inteligențelor, spunea Camus. mă simt, deci, măgulit.
D-le Manolescu, ca să încetaţi cu lipitul afişelor, să nu vă ucidă nevoia de-a şti şi alţii crima mea şi să nu începeţi să hărţuiţi, vă spun eu ce şi cum, clar şi direct, deşi nu meritaţi timpul meu:
Când am trimis acele 3-5 texte d-lui Ştefănescu, aveam un an de când scriam texte albe, un an de când mă hotărâsem să fac trecerea de la versul clasic, considerând că am cumulat destul. Eram în căutări, în cele mai mari căutări, din aproape toate punctele de vedere. Am vrut să fiu onest cu mine, iar răspunsul criticului nu m-a surprins/ supărat deloc, pentru că-mi spunea ceva ce bănuiam. Ba din contră, am luat partea bună a răspunsului. Răspunsul:
"Aveţi dreptate, aţi progresat, dar scrieţi la fel ca sute de autori de versuri de azi. Poeme de-ale dv. ar putea fi introduse în cărţile altora, poeme de-ale altora ar putea fi introduse în cărţile pe care probabil le veţi publica, fără ca cineva să remarce vreo schimbare. Este vorba de un mod de a scrie practicat în prezent pe scară largă: construcţie liniară a poemului (de fapt, juxtapunerea unor enunţuri), folosirea frecventă a unor enunţuri prozaice, oralităţi, instantanee din viaţa de fiecare zi etc., un sarcasm obosit, un reproş difuz la adresa întregii lumi:
„De la un timp, cafeaua fierbe altfel,/ puştii nu mă mai înjură,/ nu mă mai latră câinii,/ ziua picură protocolar,/ ca o duminică în perfuziile de pe reanimare,/ între ventricule se conturează un călcâi,/ mama visează morţi din ce în ce mai des,/ iar eu îmi sunt din ce în ce mai de-ajuns,/ ori poate chiar prea mult.” (Alex Ştefănescu)
Ar trebui să mă jenez? Ar trebui să-mi provoace oareşce dureri acest fapt trecut? Ar trebui să fac comparaţii deplasate cu nume mari de poeţi, din literatura română şi universală, care au fost consideraţi poeţi mediocri/ minori de critica vremii?
Între timp, a trecut aproape un an jumătate. Si au trecut fapte, şi evoluţii, şi găsiri, şi regăsiri, şi catastrofe, şi rateuri, şi, şi. Ar conta să vin cu citate ca:
"Dacă „misiunea artei este de a crea bucurie“ (C. Brâncuşi), atunci poetul Adrian Agheorghesei ar trebui să fie fericit, chiar dacă numai eu aş fi „victima“ versurilor sale. Acum, „când e criză de locuri şi mor câte trei în două paturi“, când sunt prea multe războaie în timp de pace, poezia lui Adrian Agheorghesei se desfăşoară ca o magie de imagini care planează deasupra ideii. Grupajul din revistă este dovada unui talent de excepţie. Aş citi în fiecare zi măcar un poem şi în fiecare an măcar o carte." (C. Oprică).
Ar conta să vă fac o listă cu premiile pe care le-am câştigat intr-un an jumătate? Rezumate despre cum e primită, în general, poezia mea? Despre impactul (pozitiv, aş spune eu) pe care-l am prin activitatea mea ca simplu comentator, observator? Despre cum faptul că nu am scos încă un volum de poezie este strict opţiunea mea, pentru că nu am mai mult de 30 de texte pe care le consider publicabile? Ar trebui să fac toate astea păstrând, cumva fals, un ton neutru? Nu. Am enorm de învăţat, nu am reuşit încă nimic cu adevărat important, iar dpdv liric, tot mă mai caut, dar cred că sunt pe un drum bun. Asta voiaţi să auziţi? Poftim, am spus-o. Şi am fost sincer.
Vă mai spun doar că "patria vieţii e prezentul", sunt încă destul de tânăr, iar timpul va cerne. Aşa că vă rog să încetaţi cu manevrele astea de-a sufla în portavoce lucruri inutile. Vă discreditaţi. Pentru mine, repet, contează foarte mult ce are de spus cineva care scrie poezie, domnule, nu bibliotecarii.
Sper că v-aţi răcorit acum. Şi sper să-mi fie scuzată ieşirea asta în decor, dar asemenea lucruri trebuie clarificate.
ma bucur ca ti-a placut. Chad Michael Ward e un artist grafic din LA care lucreaza mai mult in zona eroticului dark si horror. Nu as spune ca mi se par semnificative majoritatea lucrarilor lui dar unele reusesc sa se remarce in mod deosebit. Tipul este inca tinar si probabil va evolua. Depinde daca se va lasa atras de filozofie si teologie sau de ispita comercialista.
In ce priveste masura in care membrii site-ului au curajul sa exploateze aceste resurse, asta este ceea ce este. Din experienta mea femeile sint mai curajoase. A fost o vreme cind Oriana, Aranca, Queen Margot, Alma, Sapphire si alte poetese de aici se lasau mai inspirate. La urma urmei este un joc al colaborarii si poate al competitiei si melanjului. Eu inca astept.
De Titarenco, abia acum v-am remarcat comentariul purtator al "distinctiei". De aici decalajul raspunsului textul de fata tine de mici variatiuni dezvoltatoare, comparativ, cu haiku-urile; desigur, comprimarea predomina si aici insa, cum spuneam, tinde timid sa lase loc interpretarii/tarilor Acest livresc imi parea depasit, din lipsa reactiilor vis a vis de genul unei asemenea poezii; din fericire mi-ati infirmat perceptia
Ce stil! Felicitări, ești un autor de urmărit. Seamănă foarte bine, ca apex al rostirii și forță expresivă creată din doar câteva perechi de cuvinte (”orelor fructe”, ”dureros scuturate”, ”seminţele secunde”, ”chipului vis de alături”, cu André Ughetto. Un poet francez contemporan, de factură aparte, care îmi place foarte-foarte mult.
Nu e prea cunoscut, motiv pentru care voi transcrie aici câteva poezii de-ale lui, pentru plăcerea reamintirii și a asocierii pe care mi-a pricinuit-o textul tău, poezii pe care mi le-am notat pe undeva. Poate îți plac și ție și poate chiar te regăsești (menționez că nu mai rețin cui aparține traducerea):
Atunci
”Lupii ninsorii
cu încetineală alunecă
spre fructele pârguite
ale luminii noastre,
deja frigul
își aduce palorile,
agresorii
au gura amară.”
Recoltă
”Îți voi uda singurătatea
cu semințe sfinte
și voi întinde o plasă
ca să te protejeze de păsări.
Sângele ar putea să înflorească de trei ori
înainte de trecerea toamnei.”
Frumos nu? Am să te citesc mai atent și poate mai revin. Mă bucur că am descoperit această ”noapte”.
Dupa primele randuri ma pregateam sa tai in patru acest text si sa ma iau serios de tine, totusi citind pana la capat, descopar salvarea care vine de la sticla de tequila, divortul marelui equinox, elemente forte in poezie in jurul carora graviteaza restul constatarilor mai mult sau mai putin relevante. Salvarea vine de acolo de unde nu te-astepti. Hai noroc.
culmea e ca in realitate nu am vorbit niciodata cu o persoana de origine araba, iti multumesc de trecere bobadil, de fumat nu am fumat de asemeni niciodata intrucat poate nu/ti amintesti dar sunt profesor de canto, nu insinua ceva ce nu e adevarat, traducerile au fost verificate de domnul mahmoud djamal, ma apuca o sfanta manie sa sugerezi ca as avea relatii suspecte, nu inteleg de ce daca am opusuri cu titluri in greaca, in germana, in engleza sa nu am si in araba ...pot afirma un lucru ...am citit multa literatura si poezie araba, adevarat... dar de aici si pana la kent sau nu stiu ce... nu toata lumea a facut bisnita cu arabii si nu toata lumea s/a culcat cu ei... in ceea ce priveste comentariul tau il consider un afront in primul rand pentru ca sunt total diferita de impresia pe care o ai despre mine ...sunt scrise in timp ce ascultam dalida, o cantareata a anilor 60/70 de origine egipteano/italiana ... imi pare rau ca nu stiu mai multa araba ...si ca sa fiu sincera pana la capat traducerile au fost facute de un profesor din egypt direct din engleza iar apoi au fost verificate de dl djamal...ar fi bine sa te abtii de la comentarii indecente sau care pot fi subiect de discutii pe mess nu pe un site de literatura
multumesc, saphirre. si eu m am amuzat citind comul tau despre cheia franceza;)). cred ca li s a intamplat multora aceasta....revelatie. si li se va intampla si altora. asta, pana legalizam clonarea si redactam declaratia universala a roboticilor intergalactici. care deja joaca, fireste, dupa butoane, deocamdata. sper sa nu fi suparat pe nimeni cu acest text. daca da as dori sa mi se spuna. eu as citi cu placere daca cineva ar proceda intocmai. astept cu interes. si de asemeni, si alte pareri
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Un text ce abunda in stereotipii: " floare frumoasa firava"(banal) , "tremur de frunze de toamna"(banal) rapirea minutelor, dulci secrete... Cam tot textul are sintagme foarte uzitate. Destul de slab... Incercati sa mai abtsractizati ideile, sa mai "ascundeti" sensurile si sa creati unele noi. Apoi... acest text se vrea cu sau fara rima ? Daca da... esueaza ritmic total, daca nu... renuntati la rima de tot. Mult succes in continuare ! Ialin
pentru textul : Teenage angst deremarc întoarcerea dosului pe toate fețele. original.
pentru textul : Irefutabil degreu de redat un sentiment care te urmărește toată viața. probabil niciodată nu ești sigur că acest filon al amintirii e valorificat așa cum merită. e prea prețios, ne ”cere”, ne revedică total. de aici farmecul, emoția.
pentru textul : Leagănul roşu (fragment roman - 2 -) deproza îmi amintește, poate și pentru că am recitit recent, dintr-un foc, Desculț, Constantina, Ce mult te-am iubit,de stilul lui Zaharia Stancu.
Desigur, există diferențe, textul lui A.A.A,, atâta cât a fost publicat până acum, nu pare atât de încrâncenat, nu are substrat social, își permite chiar să fie ironic ”Spune o poezie, ia o damigeană, stropeşte cu vin şi pleacă. Ia şi damigeana cu el”.
Aștept să văd cum evoluează personajul. Spor!
Ma bucur ca ma citesti! Iti voi urma sfatul. Toate cele bune!
pentru textul : John Doe deslab textul. am tot respectul pentu simtirile sau experientele tale personale dar a face poezie e mult mai mult decit e aici. culmea e ca nici devotiunea crestina si nici ateismul nu merita asa o mediocritate. parerea mea. oricum pe hermeneia m-as astepta sa se posteze texte adevarate nu ca acesta.
pentru textul : oare e ziua copilului și în cer? deUn text subtil, de autentică frumuseţe, deopotrivă trăit şi gândit. Limpede şi profund în acelaşi timp. Nu doar corect, cum zice Marynna, care a intuit, însă, foarte bine geometria ideii şi structurării lui.
pentru textul : interludiu|mîinile deE locul, aici, să precizez că nu m-a deranjat polemica iscată între mine şi Marynna. Şi asta, pentru că ea scrie bine. Doar că a încercat să mă toarne la Virgil cu ce am zis despre hermeneia.
Virgil, n-am zis despre hermeneia ce ai înţeles tu. Şi n-am zis despre hermeneia! Trebuie să ţii seama de context, ca şi de faptul că pe hermeneia sunt şi eu. Deci am zis şi de mine. Interpretarea Marynnei e a ei, iar nu a mea. Eu ziceam de autori, de ea, de mine, de tine, chiar şi de Florin Şandru şi de cine mai vrei, care nu suntem (încă!!!), din păcate, autorii acelui "Mais ou sont le neiges d'antan?". Şi nu o ziceam încercând să apreciez valoarea site-ului, ci ca să apăr o cu totul altă idee. Dar mi-a plăcut (pe cuvânt!) cum ai reacţionat şi te-am regăsit în reacţia asta. Începuse, de altfel, să mi se pară ciudat acordul dintre noi.
Cât despre comentariile bilioase, revanşarde în stil grobian, am spus-o şi eu: ele îi discreditează pe autorii lor. Dovadă - felul în care s-au desfăşurat cele de sub textul tău.
textul acesta chiar este poezie. adica mi se pare unfair sa il acuzam numai de parodie. mi se pare o interpretare prea facila. chiar si emotional exista un fel de undercurrent tragic in el. ceva cam ca in filmele lui de Sica.
pentru textul : fiecare cu treaba lui decam multe calorii are meniul :)
pentru textul : revelion H dethere is a war inside of me I welcome my insanity and say hello to inner hell amongst the demons I now dwell to fight? to weep? or to forget? no, thank you, I would rather get no sleep or rest or TLC* no mercy for eternity I know you feel this agony for it is ours. you and me, we dream alone, we killed our will we shall be punished (what a thrill) the devil smiles, he knows the deal i close my eyes, you see the shore i open them you ask for more *(TLC= tender loving care) :)
pentru textul : there is a war ▒ deStimate domn Tudorel Cristea,
pentru textul : go fishing deCred că știți și Dvs. la fel de bine ca și alți erudiți de teapa Dvs. că în sine ea, erudiția, rareori îți oferă dreptul de a fi mitocan, mai ales atunci când ești lipsit chiar și de un elementar umor sau de o ironie fină, acolo. Dvs. nu doar că că mă dezgustați prin ceea ce, în ciuda unui elementar bun-simț care m-aș fi așteptat să facă parte din arsenalul chiar și al unui personaj ca Dvs. care ilustrați cu dezinvoltură ori de câte ori vă apare ocazia, pe lângă, repet, indiscutabila erudiție, cu o precizie de ceasornic defecte adânci de caracter cum ar fi misoginismul sau naționalismul, dar și printr-o lipsă de argumentare și o elocvență care nu țintește altceva decât jignirea personală folosind tehnica abominabilă a generalizării fără asumarea vreunei răspunderi. Dvs domnule Tudorel Cristea folosiți politica co...lor, care participă dar nu se bagă, right?
Vă rog din suflet să nu mă mai tratați ca pe un specimen subuman și să priviți mai atent în propria curte... mai ales că înțeleg că aveți o anumită vârstă care vă apropie de momentul bilanțului final.
Cu îngrijorarea cuvenită vis-a-vis de problemele Dvs. destul de grave semnez,
Margas
P.S. Este doar părerea mea, lucru pe care și Dvs. ați face bine să îl precizați când vă împrăștiați opiniile (semi)docte prin subsolurile textelor stimate Domnule Dorel.
Nu am înțeles cum este "gripa cu soare", dar interesantă metafora în comparație. Prea multe denumiri de locuri, Moldova, Troia, Paris și revenirea la Podu Iloaiei (cu legătura la ... Dolhasca). Ai un typo la "aceluiaș", spre final. Reușită metafora "roțile zimțate ale nopții".
pentru textul : iubirea la podu iloaiei demulţumesc pentru popasul în pagina mea. poate că ai dreptate, poate că nu, atâta vreme cât afirmi că textul este jumi poezie, juma proză. dar cam acesta este stilul meu, dacă nu cumva exagerez vorbind despre asta. mă bucur că ţi-a păcut, făcând abstracţie de ceea ce tu numeşti abuziv...
pentru textul : dacă vedeţi doar un luminiş este pentru că abia am plantat puietul dete aştept în continuare să-ţi spui părerea.
Ioana, ai un critic atent care de fiecare dată își face lucrul cu prisosință. Încerc să mai spun câte ceva. "Iz de madonă" mi se pare întradevăr o varițiune, cum spui în subtitlu, și se abstractizează atât de mult, gravitează atât de departe de nucleul ei, încât se risipește. "Neclar viziune", fiind o dedicație, probabil într-un anume context coaguleză sensurile dorite, dar e închisă în sine, egocentrică, rămâne deschisă doar celui căruia îi este adresată, nu se deschide spre cititor și nu convinge. Nu e neapărat rău, și e doar o părere, să nu te supere. Cu totul altceva în ultimele două poezii. Cred că acesta e sensul adevărat al scriiturii tale, chiar dacă ambele sunt de facturi diferite. "Casa cu vedere spre moarte" surprinde poezia micilor scene ale vieții. Are delicatețea privirii printre gene, vreau să spun a unei priviri delicate ce caută înțelesuri secunde. Privirea asta a ta agață viziunei colorate pe trunchiul uscat și monocrom al cotidianului, prin aceasta poetizându-l. E o poezie a gesturilor simple dar grave. Și chiar dacă vorbești acolo de simțiri personale, deschizi totuși poezia spre cititor printr-o proiectare a detaliului înspre înțelesuri universale. "Fotografii cu oameni mici" e o cu totul alt fel de dedicație. Aici nu o mai închizi, iar sensurile gravitează mult mai compact într-o sferă bine definită, poate ajutată de repetarea imagini de început în final. Există câteva sensuri bine conturate, compacte, poate nici nu ai sesizat: clopotul care e inima turlei trimite spre "inima ta" (prima strofă). Apoi privirea "înaltă" a șarpelui (așa cum își înalță el capul atunci când privește) trimite înapoi la imaginea turlei (în a doua strofă). Aici am demontat acum în cioburi poezia ta de acolo, dar acesta e riscul asumat. Cred că voiam să văd ce dă unitatea de ansamblu. E o poezie ce urcă, se întinde (spre un "cer stins", dar cu puterea unei "păsări de foc"), oamenii par mici făpturi dar cu simțiri înalte.
pentru textul : Fotografii cu oameni mici deun alegorism discret, inteligent condus şi de aceea plăcut. frumoasă ambiguizare, în final...
pentru textul : tablou cu cadă de baie detext slab și cam plin de clișee. probabil că ar trebui să postezi la început ce consideri că ai mai bun. dacă vrei să convingi pe cineva.
pentru textul : Să zbor debanuiesc ca pentru a intelege ce iti spun eu ar trebui sa ai ceva cunostinte de estetica
pentru textul : my Mary detimp, in sfarsit.
marturisesc ca in aroganta mea, am pretentia ca am dat prima steluta la text. :o)
l-am citit aseara si n-am avut timp sa las semn, e genul care iti da o idee despre cum se cerne calitatea (intr-un singur moment) si cat de slabe sunt poeziile care credeai ca ti-au placut pana acum. cred ca esti foarte talentat, desi tu stii iar eu o spun cam sec.
mai cred ca-i o poezie buna si pentru ca m-am gandit la ea o vreme dupa ce am citit-o. mi se parea foarte solid construita pe detalii si totusi neintrusiva, metaforele sunt de situatie si de aceea foarte fin inserate.
era si ceva care ma nemultumea si am realizat ca nu-mi parea credibila foamea copiilor. am schimbat perspectiva si-am vazut ca cel mai probabil lumea mea e incredibila, daca faptul asta imi pare nereal. si-am fost in situatii asemanatoare in care adevarul semana mai mult cu o constructie decat cu el insusi numai pentru ca era teribil sau mai dezgolit decat putea indura simtul estetic.
pe scurt, bravo e putin. ai provocat o rotatie in lista mea de poeti favoriti. :o)
pentru textul : Noapte bună, copii de... anna, cred că știi să vezi prin ceea ce scriu, iar cuvintele nobile dezvăluie un suflet pe măsură, nu-l lăsa să fie acoperit de buruienile fiecărei zile; îmi plac trecerile tale, mă aduc cu picioarele pe pământ:) bun să fie timpul cu tine, și creatorul lui!
pentru textul : lumea lui Viceversa deiată-l:
Copacii joacă beţi în pielea goală
Trec păsări şir, mărşăluind un cântec,
Butoaiele-s umflate peste pântec
Cu o licoare-n curgere domoală.
Se miră cerul cum o să se-ntâmple
Căruţa ploii vine de departe
Cu roţile şi osiile sparte
Din frunte curge iarna înspre tâmple.
Dacă te-ntorci, voi fi lângă povarnă.
Învârt horinca de-ncălzit la iarnă
Grăbit de treabă, zbatere şi umblet.
Cam desfrunzit de atâţia ani şi vise
pentru textul : Dacă te-ntorci deMă voi plimba prin nopţile ucise,
Tu să-mi oblădui grijile din suflet.
...sunt două moduri de a te ridica, unul este de a-l coborî pe cel ce e mai sus decât tine. al doilea e să o faci prin puteri proprii. poate aici sunt în conflict cu "opiniile tale" Marina Nicolaev. eu cred că nici hermeneia, nici agonia, sau orice alt site nu trebuie decât să se ridice prin puterile proprii fără a lovi, din varii motive, personale sau obediente, în "concurentul său". iar în momentul când există lucruri bune în ambele, multiplele "oferte virtualo-culturale", în aceste ateliere, de ce să nu fii vertical și să procedezi ca atare. e ceva ciudat aici, Marina Nicolaev? ... apoi, am făcut apel la instituția din care fac parte pentru că aceasta e datoria mea. o reprezint, mă refer la U.S.R. Ioana, tu, citind răspunsul meu la singurul care a comentat textul, Virgil, sigur ai realizat că doresc să relev o parte ludică a manifestului. cât despre sarcasm... este ispita tuturor inteligențelor, spunea Camus. mă simt, deci, măgulit.
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic deD-le Manolescu, ca să încetaţi cu lipitul afişelor, să nu vă ucidă nevoia de-a şti şi alţii crima mea şi să nu începeţi să hărţuiţi, vă spun eu ce şi cum, clar şi direct, deşi nu meritaţi timpul meu:
Când am trimis acele 3-5 texte d-lui Ştefănescu, aveam un an de când scriam texte albe, un an de când mă hotărâsem să fac trecerea de la versul clasic, considerând că am cumulat destul. Eram în căutări, în cele mai mari căutări, din aproape toate punctele de vedere. Am vrut să fiu onest cu mine, iar răspunsul criticului nu m-a surprins/ supărat deloc, pentru că-mi spunea ceva ce bănuiam. Ba din contră, am luat partea bună a răspunsului. Răspunsul:
"Aveţi dreptate, aţi progresat, dar scrieţi la fel ca sute de autori de versuri de azi. Poeme de-ale dv. ar putea fi introduse în cărţile altora, poeme de-ale altora ar putea fi introduse în cărţile pe care probabil le veţi publica, fără ca cineva să remarce vreo schimbare. Este vorba de un mod de a scrie practicat în prezent pe scară largă: construcţie liniară a poemului (de fapt, juxtapunerea unor enunţuri), folosirea frecventă a unor enunţuri prozaice, oralităţi, instantanee din viaţa de fiecare zi etc., un sarcasm obosit, un reproş difuz la adresa întregii lumi:
„De la un timp, cafeaua fierbe altfel,/ puştii nu mă mai înjură,/ nu mă mai latră câinii,/ ziua picură protocolar,/ ca o duminică în perfuziile de pe reanimare,/ între ventricule se conturează un călcâi,/ mama visează morţi din ce în ce mai des,/ iar eu îmi sunt din ce în ce mai de-ajuns,/ ori poate chiar prea mult.” (Alex Ştefănescu)
Ar trebui să mă jenez? Ar trebui să-mi provoace oareşce dureri acest fapt trecut? Ar trebui să fac comparaţii deplasate cu nume mari de poeţi, din literatura română şi universală, care au fost consideraţi poeţi mediocri/ minori de critica vremii?
Între timp, a trecut aproape un an jumătate. Si au trecut fapte, şi evoluţii, şi găsiri, şi regăsiri, şi catastrofe, şi rateuri, şi, şi. Ar conta să vin cu citate ca:
"Dacă „misiunea artei este de a crea bucurie“ (C. Brâncuşi), atunci poetul Adrian Agheorghesei ar trebui să fie fericit, chiar dacă numai eu aş fi „victima“ versurilor sale. Acum, „când e criză de locuri şi mor câte trei în două paturi“, când sunt prea multe războaie în timp de pace, poezia lui Adrian Agheorghesei se desfăşoară ca o magie de imagini care planează deasupra ideii. Grupajul din revistă este dovada unui talent de excepţie. Aş citi în fiecare zi măcar un poem şi în fiecare an măcar o carte." (C. Oprică).
Ar conta să vă fac o listă cu premiile pe care le-am câştigat intr-un an jumătate? Rezumate despre cum e primită, în general, poezia mea? Despre impactul (pozitiv, aş spune eu) pe care-l am prin activitatea mea ca simplu comentator, observator? Despre cum faptul că nu am scos încă un volum de poezie este strict opţiunea mea, pentru că nu am mai mult de 30 de texte pe care le consider publicabile? Ar trebui să fac toate astea păstrând, cumva fals, un ton neutru? Nu. Am enorm de învăţat, nu am reuşit încă nimic cu adevărat important, iar dpdv liric, tot mă mai caut, dar cred că sunt pe un drum bun. Asta voiaţi să auziţi? Poftim, am spus-o. Şi am fost sincer.
Vă mai spun doar că "patria vieţii e prezentul", sunt încă destul de tânăr, iar timpul va cerne. Aşa că vă rog să încetaţi cu manevrele astea de-a sufla în portavoce lucruri inutile. Vă discreditaţi. Pentru mine, repet, contează foarte mult ce are de spus cineva care scrie poezie, domnule, nu bibliotecarii.
Sper că v-aţi răcorit acum. Şi sper să-mi fie scuzată ieşirea asta în decor, dar asemenea lucruri trebuie clarificate.
pentru textul : Zebre cu barză şi zimbru dema bucur ca ti-a placut. Chad Michael Ward e un artist grafic din LA care lucreaza mai mult in zona eroticului dark si horror. Nu as spune ca mi se par semnificative majoritatea lucrarilor lui dar unele reusesc sa se remarce in mod deosebit. Tipul este inca tinar si probabil va evolua. Depinde daca se va lasa atras de filozofie si teologie sau de ispita comercialista.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 21 deIn ce priveste masura in care membrii site-ului au curajul sa exploateze aceste resurse, asta este ceea ce este. Din experienta mea femeile sint mai curajoase. A fost o vreme cind Oriana, Aranca, Queen Margot, Alma, Sapphire si alte poetese de aici se lasau mai inspirate. La urma urmei este un joc al colaborarii si poate al competitiei si melanjului. Eu inca astept.
corectează textul.
pentru textul : vid fără ceas deDe Titarenco, abia acum v-am remarcat comentariul purtator al "distinctiei". De aici decalajul raspunsului textul de fata tine de mici variatiuni dezvoltatoare, comparativ, cu haiku-urile; desigur, comprimarea predomina si aici insa, cum spuneam, tinde timid sa lase loc interpretarii/tarilor Acest livresc imi parea depasit, din lipsa reactiilor vis a vis de genul unei asemenea poezii; din fericire mi-ati infirmat perceptia
pentru textul : Unde? deCe stil! Felicitări, ești un autor de urmărit. Seamănă foarte bine, ca apex al rostirii și forță expresivă creată din doar câteva perechi de cuvinte (”orelor fructe”, ”dureros scuturate”, ”seminţele secunde”, ”chipului vis de alături”, cu André Ughetto. Un poet francez contemporan, de factură aparte, care îmi place foarte-foarte mult.
Nu e prea cunoscut, motiv pentru care voi transcrie aici câteva poezii de-ale lui, pentru plăcerea reamintirii și a asocierii pe care mi-a pricinuit-o textul tău, poezii pe care mi le-am notat pe undeva. Poate îți plac și ție și poate chiar te regăsești (menționez că nu mai rețin cui aparține traducerea):
Atunci
”Lupii ninsorii
cu încetineală alunecă
spre fructele pârguite
ale luminii noastre,
deja frigul
își aduce palorile,
agresorii
au gura amară.”
Recoltă
”Îți voi uda singurătatea
cu semințe sfinte
și voi întinde o plasă
ca să te protejeze de păsări.
Sângele ar putea să înflorească de trei ori
înainte de trecerea toamnei.”
Frumos nu? Am să te citesc mai atent și poate mai revin. Mă bucur că am descoperit această ”noapte”.
pentru textul : noapte devezi că mai citesc şi românii pe saitul ista, nu numai huţulii. Aşa că cere autonomie pentru românii din Ucraina :)
pentru textul : pentru că uiţi ce ai mâncat aseară deDupa primele randuri ma pregateam sa tai in patru acest text si sa ma iau serios de tine, totusi citind pana la capat, descopar salvarea care vine de la sticla de tequila, divortul marelui equinox, elemente forte in poezie in jurul carora graviteaza restul constatarilor mai mult sau mai putin relevante. Salvarea vine de acolo de unde nu te-astepti. Hai noroc.
pentru textul : nu știu dear merita un videoclip, cu scurte scene alb-negru, pe o muzică de habar n-am ce instrument (cel puțin așa l-am „citit” eu). fain poem. zile faine!
pentru textul : Noapte bună, copii deculmea e ca in realitate nu am vorbit niciodata cu o persoana de origine araba, iti multumesc de trecere bobadil, de fumat nu am fumat de asemeni niciodata intrucat poate nu/ti amintesti dar sunt profesor de canto, nu insinua ceva ce nu e adevarat, traducerile au fost verificate de domnul mahmoud djamal, ma apuca o sfanta manie sa sugerezi ca as avea relatii suspecte, nu inteleg de ce daca am opusuri cu titluri in greaca, in germana, in engleza sa nu am si in araba ...pot afirma un lucru ...am citit multa literatura si poezie araba, adevarat... dar de aici si pana la kent sau nu stiu ce... nu toata lumea a facut bisnita cu arabii si nu toata lumea s/a culcat cu ei... in ceea ce priveste comentariul tau il consider un afront in primul rand pentru ca sunt total diferita de impresia pe care o ai despre mine ...sunt scrise in timp ce ascultam dalida, o cantareata a anilor 60/70 de origine egipteano/italiana ... imi pare rau ca nu stiu mai multa araba ...si ca sa fiu sincera pana la capat traducerile au fost facute de un profesor din egypt direct din engleza iar apoi au fost verificate de dl djamal...ar fi bine sa te abtii de la comentarii indecente sau care pot fi subiect de discutii pe mess nu pe un site de literatura
pentru textul : المرأه في الحب demultumesc, saphirre. si eu m am amuzat citind comul tau despre cheia franceza;)). cred ca li s a intamplat multora aceasta....revelatie. si li se va intampla si altora. asta, pana legalizam clonarea si redactam declaratia universala a roboticilor intergalactici. care deja joaca, fireste, dupa butoane, deocamdata. sper sa nu fi suparat pe nimeni cu acest text. daca da as dori sa mi se spuna. eu as citi cu placere daca cineva ar proceda intocmai. astept cu interes. si de asemeni, si alte pareri
pentru textul : micuța B.B., asasina fantastică dePagini