consider ca se poate privi si ca o incercare de maieutica. intrebarile si raspunsurile au scopul de aduce spre adevar, care se gaseste in final:"Și las-o moale cu dragostea că nu e de bine dacă te-ai apucat să citești din astea.", dar cred ca revelarea adevarului abia urmeaza dupa intrebarea:"Cine ti-a dat cartea?". E interesant acest joc al intrebarilor si raspunsurilor subtile, gandite care te determina sa ajungi la adevaruri pe care nici tu nu le cunosti, dar reusesti cu ajutorul lor(al intrebarilor) sa ajungi la ele (la adevaruri). interesanta si naivitatea lui Fane care nicidecum nu echivaleaza cu necunoasterea.acesta chiar daca daca pare a nu pricepe este foarte atent la ce spune Costi:"Ia uite măi! Pînă mai acum cinci minute îmi spuneai că e o prostie și acum mă aburești cu trăitu’. Cînd să te cred?". placut textul.
era starea din momentul când am scris poezia, dar ai dreptate. am recitit și mi se pare mult mai potrivit fără, parcă nu se leagă de nicio culoare.
mulțumesc mult pentru că ți-ai făcut timp să arunci un ochi peste poezia mea!
mi-ar placea sa cred ca indiferent de cine sau ce ti-ar fi inspirat acest text, targetul lui nu este un singur om.
si
cred ca poti pune in discutie subiectul la dezbateri. patriotismul este si va fi mereu o tema de dezbateri artistice si culturale, indiferent cum e tratat.
Nicodem, aici, pe hermeneia, expresia "accept critica de la unul mai bun decat mine" nu isi are nici locul si nici rostul. pentru ca aici oricine are dreptul sa isi exprime parerea despre un text. daca nu vrei sa ti se critice un text solutia e simpla: nu il publica. dar daca il publici asteapta-te la critici. aici nu ai dreptul sa interzici nimanui sa isi exprime parerea despre textul tau. sper ca m-am facut bine inteles.
in acest poem se simte vastitatea ce o poti exprima, ce o porti in suflet, ce cauta sa se exteriorizeze in fiecare scriere. te felict pentru o asa realizare!
Alma, cu bucurie citesc comentariul tău, am mai avut o sumedenie de păreri, dar nimeni n-a vorbit despre acel final cu "ziua de mâine". Mulțumesc ochiului atent și finei percepții. Penița mi-o pun la pana de gâscă pentru mâinele poeziei.
Domnule Titarenco, din momentul in care dumneavoastra primiti cererea unui aspirant la statutul de membru al acestui club de literatura si mai mult decat atat,din momentul in care el accede la nivelul de autor trecand peste cel de novice, nu mai sunt dubii legate de calitatea sa in ceea ce priveste poezia. nu va inteleg atitudinea care ar trebui sa fie cea a unui moderator impartial, elegant si a caror interventii sa sporeasca nivelul literar al comunitatii. comparatiile dumneavoastra sunt deplasate , rautacioase si ieftine. observ cu tristete faptul ca lasati cu nonsalanta membrii clubului dvstra literar sa fie improscati cu noroi si contribuiti si dvstra insiva la acest lucru. am senzatia ca hermeneia a devenit un smârc unde nu e indicat sa tulburi siesta crocodililor aflati cu burta la umbra sau la soare. polemicile au si ele rostul lor din scanteile lor tasnesc idei pentru maine, daca ele nu sunt doar atacuri grosolane de cel mai prost simt. faceti un duo formidabil cu dl moldovan. excelsior!
Problema cacofoniei nu s-a rezolvat tocmai bine, întrucât s-a creat acolo, prin suprimarea lui "ca", o exprimare deficitară. Pot argumenta asta şi gramatical: e vorba de conjuncţia "ca...să", care nu poate fi utilizată pe jumătate. Corect ar fi fost (dar nu ştiu dacă şi potrivit în poezie) "de teamă să nu poată vedea ceilalţi o inimă etc.".
N-am vrut să fiu ironic (dar e posibil să fi fost).
"Poveste cu gust de toamnă târzie" e frumos, dar s-a mai spus (şi nu o dată). Finalul trebuie lucrat şi, ca să zic aşa, depoetizat. Dar în aşa fel încât a el să reprezinte, totuşi, o culminaţie a textului.
Asta nu e însă treaba comentatorilor (şi nicidecum a criticilor), ci a poetului.
În sfârşit, când am vorbit de atracţia către poetizarea excesiva şi necesitatea de a fugi de clişeu, am făcut nu doar o observaţie cu privire la text, dar şi una de ordin general.
Interesantă explicația ta asupra poeziei, în amănuntul fiecărei imagini. Nu aș fi văzut așa, șireturi ș.a., doar o imensă tristețe, dar nu ca un gol, ci ca o revelație. Și mai interesantă este afirmația ta: "Fara anumiti oameni, nu insemnam mai nimic". "Cu anumiți oameni, însemnăm ceva" - ce? totul? cât? unde? cum?
„Este un bun test al poeziei că atunci când este luată ad litteram duce la nonsens” (Hudson Maxim, The science of poetry and the philosophy of laguage, 1910).
Un poet drag mie zice undeva că îşi reciteşte unele poezii şi se întreabă ce-a vrut să spună şi nu ştie dar îi place ce-a spus. Pentru că, după umila mea părere, poezia, adevărata poezie,este sugestie de puterea continuului şi nici măcar una de puterea unui infinit numărabil.
Acestea sunt filtrele prin care încerc să judec textul de faţă.
Să descifrez.
E vorba de prezentarea unui proces:
(1) la început, în trecut, reprezentarea a fost o reflectare/mascare/ pervertire a sacralităţii unei realităţi de bază; (2) apoi, printr-o nouă reflectare de ordin doi, de data asta asupra primei reflectări memorate, s-a mascat/pervertit şi mai mult realitatea de bază, ajungându-se la mascarea absenţei unei astfel de realităţi; (3) o nouă şi ultimă reflectare de ordin trei ajunge să nu mai aibă nici o relaţie de nici un fel cu realitatea de la care s-a plecat devenind, pur şi simplu, un simulacru. Astfel, ultima reflectare-simulacru este cea care, până acum, este chiar ultima şi cel mai recent memorată, estompându-le pe cele anterioare: „şi aşezi sub stern/ o rădăcină uscată”. (Aş putea să dau mai multe citate din text pentru a ilustra etapele procesului; las cititorului plăcerea de a o face).
Este „boala” autorului – pe care am semnalat-o şi cu alte ocazii - de a prezenta, la nivel de text ca întreg, o interpretare precisă.
Păcat de frumuseţea metaforizării la nivel de cuvânt, propoziţie şi frază în măsura în care „întregul” închide şi nu deschide sugestia. Este o poezie „gândită” lucid, ca demonstrarea unei teoreme sau a unei teze; iar luciditatea nu este, în nici un caz, una „poetică”.
Două elemente salvează încercarea autorului: melodia de la început şi reproducerea ritmului acesteia în cadrul textului.
mi se pare interesantă şi demnă de luat în considerare această nouă incursiune domnule Titarenco, în fenomenul poetic, în esenţa cuvântului. Constat că progresaţi altceva nu pot spune decât că este un teren extrem de periculos.
Textul de faţă e ok, e chiar ok.
Marga
desigur, așa or fi zis unii și despre „bube, mucegaiuri și noroi”, despre „Les Fleurs du mal” sau despre versurile lui Plath. sau poate chiar ale lui Bacovia. Și te asigur, nu mi se pare ciudată o astfel de opinie venind de la tine. Mi s-ar părea surprinzător dacă ai fi în stare să gîndești altfel. Dar, de ce să pretind de la cineva ceva ce nu are...?
ceea ce nu poți tu pricepe (pentru că pentru tine poezia este probabil goblen) este faptul că într-un text este nesemnificativ cît urît sau frumos există. (lucruri care oricum sînt cumplit de relative). ci cîtă poezie există.
poezie Vio_b, nu goblen.
issey miyake, unul dintre cei mai remarcabili designeri in fashion design, transcede granitele prin perceptia sa estetica in raport cu accentele utilitare inserate in materialitati ce tin mai degraba de o forma arhitecturala pe care o confera corpului uman, siluetei feminine adica. nu poti alatura asadar unei tinute impecabile, ce te duce cu gandul la formele primare, zemurile naturale in care se fierb tesaturile ce trebuie sa se muleze apoi pe forma, crepon, cu orice fel de cos, plin cu pansele.. nu poti alatura orice unui vesmant ce poarta o semnatura dintr-o singura pensulatie.. nu te poti imbraca de gala intr-un bun gust desavarsit cum sunt aceste piese miyake, tinand pe umeri o posetuta roz.. scrie despre vesmintele acestea superbe, madim. si voi fi admiratoarea cuvintelor tale creponate..
Voi începe, cu a mă descrie că-n viaţa cotidiană nu tutuiesc pe nimeni, dacă nu cunosc bine(şi-mi este permis). De observat primele mele răspunsuri la comuri. Pe hermeneia, am decis această confidenţă să nu pară ofensivă selecţia de vîrstă(apreciabilă pe fotografie), lansări, notorietate, simpatie, sex, etc. Acum 5 minute am dat un răspuns şi am găsit comentariul tău. Scindasem deja poemul meu logoroic cu vreo 20 de versuri, în urma unor observaţii juste. Îţi mulţumesc de strunirea binevenită şi tot ce ai găsit interesant în acestă încercare de stil. Apreciez calitatea de psiholog cu care ai pătruns textul şi trăirea mea expresivă(obositoare anumitor cititori). Voi tăia, totuşi, mai cu milă, din secvenţa citată. Acolo am câteva metafore de care nu vreau să mă despart. Într-un moment propice, îmi voi sufleca mânecile şi mă voi aşterne pe lucru, îmbunătăţindu-l( inclusiv eliminarea cacofoniei, etc). Cu stimă.
,,Când adoarme,
îi despletesc frigul de pe somn,
dar mai tot timpul,
mă trezesc
învelit." ...aici s-a logodit cu tine si ţi-a spus un mare DA :) Interesantă metaforizare a poeziei si a legăturilor dintre creaţie si creator, din perspectiva unui bărbat-poet. Cred că pe undeva abundă de aspecte domestice. E doar o părere sinceră, Adrian. Si poate că sunt subiectivă fiindcă e sâmbătătă :)
argumente, alina, argumente. din nou, spre deosebire de alte locuri, noi aici gindim nu agonizam. hermeneia nu e partid politic; faptul ca tu esti sau nu de acord este in esenta absolut irelevant daca nu vii cu argumente inteligente. iar cind spui ca tragi concluzii pe baza de fragmente asta te descalifica si mai mult ca interpret al unui lucru. parerea mea.
serios vorbind, mai intai am citit tecstul fara sa vad autorul. ai dat-o-n bara virgil, ai ajuns sa scrii ca aia de atelier, plin de clisee, plin de cosuri, serios. e un tecst copilaros, si naiv in sensul al mai urat, nu se salveaza prin nimic. e un tecst ce trebuie sters, serios vorbesc, cu parere de rau si de bine in acelasi timp.
Părerea mea, Alma, este să ne vedem fiecare de treabă și să încercăm (pe cît se poate) să gîndim înainte de a vorbi. Ceea ce nu prea observ la tine. Poate ești îndrăgostită sau o fi primăvara asta astenică de vină. Habar nu am. Și nici nu mă interesează. Dar cred că aici este vorba doar de un concurs și nu de sfîrșitul lumii. Ai fost invitată să participi în juriu și nu să fii Baba Omida. Și nici Heliade Rădulescu. Nu cred că literatura română contemporană se învîrte în jurul tău după cum nu cred că se învîrte în jurul nici unui poet sau critic contemporan român oricît s-ar îmbățoșa el sau ea. Oare cînd vor învăța românii să se relaxeze și să priceapă că toată această dramă a eului care nu le dă pace este o prostie fundamentală și că semnificația personală nu ți-o găsești călcînd peste alții ci învățînd să conviețuiești în mod creativ cu ei?!
Ora redactarii e de vina...am remediat cuvintele...cat dspre " greșeli de exprimare, formulări artificiale" nu prea le pot altera, deoarece schimb sensurile si structura initiala (daca acele " greșeli de exprimare, formulări artificiale" intra sub aceeasi incidentza sfanta a Regulamentului, atunci nu am nimic impotriva in a sterge textul).
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
consider ca se poate privi si ca o incercare de maieutica. intrebarile si raspunsurile au scopul de aduce spre adevar, care se gaseste in final:"Și las-o moale cu dragostea că nu e de bine dacă te-ai apucat să citești din astea.", dar cred ca revelarea adevarului abia urmeaza dupa intrebarea:"Cine ti-a dat cartea?". E interesant acest joc al intrebarilor si raspunsurilor subtile, gandite care te determina sa ajungi la adevaruri pe care nici tu nu le cunosti, dar reusesti cu ajutorul lor(al intrebarilor) sa ajungi la ele (la adevaruri). interesanta si naivitatea lui Fane care nicidecum nu echivaleaza cu necunoasterea.acesta chiar daca daca pare a nu pricepe este foarte atent la ce spune Costi:"Ia uite măi! Pînă mai acum cinci minute îmi spuneai că e o prostie și acum mă aburești cu trăitu’. Cînd să te cred?". placut textul.
pentru textul : din dialogurile misogine ale lui Fane și Costi - partea întîi de...se poate afirma încă din vechime că oamenii judecă și evaluează. nu știu dacă o fac și concomitent. eu zic că ești amabilă, Marina! atent, paul
pentru textul : girovag al maculelor deBun venit tuturor. Djamal
pentru textul : Îmbrățișare deera starea din momentul când am scris poezia, dar ai dreptate. am recitit și mi se pare mult mai potrivit fără, parcă nu se leagă de nicio culoare.
pentru textul : sînt trei rugăciuni într-un cuibar demulțumesc mult pentru că ți-ai făcut timp să arunci un ochi peste poezia mea!
după cum menţiona Paul, de corectat la neologimse.
pentru textul : marile vacanțe demi-ar placea sa cred ca indiferent de cine sau ce ti-ar fi inspirat acest text, targetul lui nu este un singur om.
pentru textul : românia lui virgil t -V- desi
cred ca poti pune in discutie subiectul la dezbateri. patriotismul este si va fi mereu o tema de dezbateri artistice si culturale, indiferent cum e tratat.
Violeta, Adriana, mulțumesc pentru comentarii. Vă mai aștept! tincuța
pentru textul : Păpușile plâng deÎn primul vers, cred că ar suna mai bine „vuind pe sub piele”. doar o părere,Eugen.
pentru textul : Amurgul deschide o fereastră înlăuntru deNicodem, aici, pe hermeneia, expresia "accept critica de la unul mai bun decat mine" nu isi are nici locul si nici rostul. pentru ca aici oricine are dreptul sa isi exprime parerea despre un text. daca nu vrei sa ti se critice un text solutia e simpla: nu il publica. dar daca il publici asteapta-te la critici. aici nu ai dreptul sa interzici nimanui sa isi exprime parerea despre textul tau. sper ca m-am facut bine inteles.
pentru textul : hiatus depai degeaba "trasul de urechi" daca tu...consideri ca tocmai parul din ureche ascunde "farmecul"...nu crezi?
pentru textul : Invizibil dein acest poem se simte vastitatea ce o poti exprima, ce o porti in suflet, ce cauta sa se exteriorizeze in fiecare scriere. te felict pentru o asa realizare!
pentru textul : cântecul Sarei deAlma, cu bucurie citesc comentariul tău, am mai avut o sumedenie de păreri, dar nimeni n-a vorbit despre acel final cu "ziua de mâine". Mulțumesc ochiului atent și finei percepții. Penița mi-o pun la pana de gâscă pentru mâinele poeziei.
pentru textul : Soldatul părăsit de soartă și iubita teiului înflorit dete rog sa dai un titlu poeziei.
pentru textul : de dimineaţă debună idee, Ionuț! am modificat. mulțumesc pentru sugestie și comentariu.
pentru textul : tăiș deDomnule Titarenco, din momentul in care dumneavoastra primiti cererea unui aspirant la statutul de membru al acestui club de literatura si mai mult decat atat,din momentul in care el accede la nivelul de autor trecand peste cel de novice, nu mai sunt dubii legate de calitatea sa in ceea ce priveste poezia. nu va inteleg atitudinea care ar trebui sa fie cea a unui moderator impartial, elegant si a caror interventii sa sporeasca nivelul literar al comunitatii. comparatiile dumneavoastra sunt deplasate , rautacioase si ieftine. observ cu tristete faptul ca lasati cu nonsalanta membrii clubului dvstra literar sa fie improscati cu noroi si contribuiti si dvstra insiva la acest lucru. am senzatia ca hermeneia a devenit un smârc unde nu e indicat sa tulburi siesta crocodililor aflati cu burta la umbra sau la soare. polemicile au si ele rostul lor din scanteile lor tasnesc idei pentru maine, daca ele nu sunt doar atacuri grosolane de cel mai prost simt. faceti un duo formidabil cu dl moldovan. excelsior!
pentru textul : cum să prinzi luna în zona 51 dema bucur ca avem ceva in comun, lucian. oricat m-as stradui, ca in anii 60 nu pot fi...:) iata ca ieri ai trecut pe lecturi hard. strange...
pentru textul : V deProblema cacofoniei nu s-a rezolvat tocmai bine, întrucât s-a creat acolo, prin suprimarea lui "ca", o exprimare deficitară. Pot argumenta asta şi gramatical: e vorba de conjuncţia "ca...să", care nu poate fi utilizată pe jumătate. Corect ar fi fost (dar nu ştiu dacă şi potrivit în poezie) "de teamă să nu poată vedea ceilalţi o inimă etc.".
pentru textul : le pouvoir des mots deN-am vrut să fiu ironic (dar e posibil să fi fost).
"Poveste cu gust de toamnă târzie" e frumos, dar s-a mai spus (şi nu o dată). Finalul trebuie lucrat şi, ca să zic aşa, depoetizat. Dar în aşa fel încât a el să reprezinte, totuşi, o culminaţie a textului.
Asta nu e însă treaba comentatorilor (şi nicidecum a criticilor), ci a poetului.
În sfârşit, când am vorbit de atracţia către poetizarea excesiva şi necesitatea de a fugi de clişeu, am făcut nu doar o observaţie cu privire la text, dar şi una de ordin general.
Interesantă explicația ta asupra poeziei, în amănuntul fiecărei imagini. Nu aș fi văzut așa, șireturi ș.a., doar o imensă tristețe, dar nu ca un gol, ci ca o revelație. Și mai interesantă este afirmația ta: "Fara anumiti oameni, nu insemnam mai nimic". "Cu anumiți oameni, însemnăm ceva" - ce? totul? cât? unde? cum?
pentru textul : coase-mi buzele pleoapele nările de„Este un bun test al poeziei că atunci când este luată ad litteram duce la nonsens” (Hudson Maxim, The science of poetry and the philosophy of laguage, 1910).
Un poet drag mie zice undeva că îşi reciteşte unele poezii şi se întreabă ce-a vrut să spună şi nu ştie dar îi place ce-a spus. Pentru că, după umila mea părere, poezia, adevărata poezie,este sugestie de puterea continuului şi nici măcar una de puterea unui infinit numărabil.
Acestea sunt filtrele prin care încerc să judec textul de faţă.
Să descifrez.
E vorba de prezentarea unui proces:
(1) la început, în trecut, reprezentarea a fost o reflectare/mascare/ pervertire a sacralităţii unei realităţi de bază; (2) apoi, printr-o nouă reflectare de ordin doi, de data asta asupra primei reflectări memorate, s-a mascat/pervertit şi mai mult realitatea de bază, ajungându-se la mascarea absenţei unei astfel de realităţi; (3) o nouă şi ultimă reflectare de ordin trei ajunge să nu mai aibă nici o relaţie de nici un fel cu realitatea de la care s-a plecat devenind, pur şi simplu, un simulacru. Astfel, ultima reflectare-simulacru este cea care, până acum, este chiar ultima şi cel mai recent memorată, estompându-le pe cele anterioare: „şi aşezi sub stern/ o rădăcină uscată”. (Aş putea să dau mai multe citate din text pentru a ilustra etapele procesului; las cititorului plăcerea de a o face).
Este „boala” autorului – pe care am semnalat-o şi cu alte ocazii - de a prezenta, la nivel de text ca întreg, o interpretare precisă.
Păcat de frumuseţea metaforizării la nivel de cuvânt, propoziţie şi frază în măsura în care „întregul” închide şi nu deschide sugestia. Este o poezie „gândită” lucid, ca demonstrarea unei teoreme sau a unei teze; iar luciditatea nu este, în nici un caz, una „poetică”.
Două elemente salvează încercarea autorului: melodia de la început şi reproducerea ritmului acesteia în cadrul textului.
pentru textul : Nu se mai întorc, întorsule suflet deNecuvinte
mi se pare interesantă şi demnă de luat în considerare această nouă incursiune domnule Titarenco, în fenomenul poetic, în esenţa cuvântului. Constat că progresaţi altceva nu pot spune decât că este un teren extrem de periculos.
pentru textul : fără cuvinte deTextul de faţă e ok, e chiar ok.
Marga
the day after! zombi alergand spre un darwinian inceput...
pentru textul : escape dedesigur, așa or fi zis unii și despre „bube, mucegaiuri și noroi”, despre „Les Fleurs du mal” sau despre versurile lui Plath. sau poate chiar ale lui Bacovia. Și te asigur, nu mi se pare ciudată o astfel de opinie venind de la tine. Mi s-ar părea surprinzător dacă ai fi în stare să gîndești altfel. Dar, de ce să pretind de la cineva ceva ce nu are...?
pentru textul : abjectivalia deceea ce nu poți tu pricepe (pentru că pentru tine poezia este probabil goblen) este faptul că într-un text este nesemnificativ cît urît sau frumos există. (lucruri care oricum sînt cumplit de relative). ci cîtă poezie există.
poezie Vio_b, nu goblen.
issey miyake, unul dintre cei mai remarcabili designeri in fashion design, transcede granitele prin perceptia sa estetica in raport cu accentele utilitare inserate in materialitati ce tin mai degraba de o forma arhitecturala pe care o confera corpului uman, siluetei feminine adica. nu poti alatura asadar unei tinute impecabile, ce te duce cu gandul la formele primare, zemurile naturale in care se fierb tesaturile ce trebuie sa se muleze apoi pe forma, crepon, cu orice fel de cos, plin cu pansele.. nu poti alatura orice unui vesmant ce poarta o semnatura dintr-o singura pensulatie.. nu te poti imbraca de gala intr-un bun gust desavarsit cum sunt aceste piese miyake, tinand pe umeri o posetuta roz.. scrie despre vesmintele acestea superbe, madim. si voi fi admiratoarea cuvintelor tale creponate..
pentru textul : issey miyake deVoi începe, cu a mă descrie că-n viaţa cotidiană nu tutuiesc pe nimeni, dacă nu cunosc bine(şi-mi este permis). De observat primele mele răspunsuri la comuri. Pe hermeneia, am decis această confidenţă să nu pară ofensivă selecţia de vîrstă(apreciabilă pe fotografie), lansări, notorietate, simpatie, sex, etc. Acum 5 minute am dat un răspuns şi am găsit comentariul tău. Scindasem deja poemul meu logoroic cu vreo 20 de versuri, în urma unor observaţii juste. Îţi mulţumesc de strunirea binevenită şi tot ce ai găsit interesant în acestă încercare de stil. Apreciez calitatea de psiholog cu care ai pătruns textul şi trăirea mea expresivă(obositoare anumitor cititori). Voi tăia, totuşi, mai cu milă, din secvenţa citată. Acolo am câteva metafore de care nu vreau să mă despart. Într-un moment propice, îmi voi sufleca mânecile şi mă voi aşterne pe lucru, îmbunătăţindu-l( inclusiv eliminarea cacofoniei, etc). Cu stimă.
pentru textul : make-up atras în spirala ADN-ului de,,Când adoarme,
pentru textul : Domestică deîi despletesc frigul de pe somn,
dar mai tot timpul,
mă trezesc
învelit." ...aici s-a logodit cu tine si ţi-a spus un mare DA :) Interesantă metaforizare a poeziei si a legăturilor dintre creaţie si creator, din perspectiva unui bărbat-poet. Cred că pe undeva abundă de aspecte domestice. E doar o părere sinceră, Adrian. Si poate că sunt subiectivă fiindcă e sâmbătătă :)
imaginea asta în zori de zi:
pentru textul : film noir de"soarele ca o brichetă neagră
aprinde asfaltul".
argumente, alina, argumente. din nou, spre deosebire de alte locuri, noi aici gindim nu agonizam. hermeneia nu e partid politic; faptul ca tu esti sau nu de acord este in esenta absolut irelevant daca nu vii cu argumente inteligente. iar cind spui ca tragi concluzii pe baza de fragmente asta te descalifica si mai mult ca interpret al unui lucru. parerea mea.
pentru textul : analiza manifestului boierismului deserios vorbind, mai intai am citit tecstul fara sa vad autorul. ai dat-o-n bara virgil, ai ajuns sa scrii ca aia de atelier, plin de clisee, plin de cosuri, serios. e un tecst copilaros, si naiv in sensul al mai urat, nu se salveaza prin nimic. e un tecst ce trebuie sters, serios vorbesc, cu parere de rau si de bine in acelasi timp.
pentru textul : dezvățatul de a fi I dePărerea mea, Alma, este să ne vedem fiecare de treabă și să încercăm (pe cît se poate) să gîndim înainte de a vorbi. Ceea ce nu prea observ la tine. Poate ești îndrăgostită sau o fi primăvara asta astenică de vină. Habar nu am. Și nici nu mă interesează. Dar cred că aici este vorba doar de un concurs și nu de sfîrșitul lumii. Ai fost invitată să participi în juriu și nu să fii Baba Omida. Și nici Heliade Rădulescu. Nu cred că literatura română contemporană se învîrte în jurul tău după cum nu cred că se învîrte în jurul nici unui poet sau critic contemporan român oricît s-ar îmbățoșa el sau ea. Oare cînd vor învăța românii să se relaxeze și să priceapă că toată această dramă a eului care nu le dă pace este o prostie fundamentală și că semnificația personală nu ți-o găsești călcînd peste alții ci învățînd să conviețuiești în mod creativ cu ei?!
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” deOra redactarii e de vina...am remediat cuvintele...cat dspre " greșeli de exprimare, formulări artificiale" nu prea le pot altera, deoarece schimb sensurile si structura initiala (daca acele " greșeli de exprimare, formulări artificiale" intra sub aceeasi incidentza sfanta a Regulamentului, atunci nu am nimic impotriva in a sterge textul).
pentru textul : Kneel down... dePagini