Apropos sau btw, aș alege o singură altă limbă în care să ascund anumite cuvinte, într-un text. Nu "chérie" și "secret revelation", ci "chérie" și "secret révélation". Sau, cu mult mai bine, fără nici un "cherie". În final, aș folosi condiționalul în locul viitorului / prezentului, e mult mai ușor de citit într-un poem. Ascultă: "aș visa" versus "voi visa", "ți-aș fi apă" versus "îți sunt apă", "aș lua" versus "voi lua". Condiționalul permite cititorului să extindă aria imaginației. Frumos spus "ochii mărginiți de păsări".
Cred că finalul salvează totul și pentru acest lucru e nevoie de câteva versuri statice, cum sunt cele dinainte. Finalul emoționează încât e nevoie să recitești totul. Aș atașa o imagine textului. Una nedefinită, precum marginile orașului cu "câte un crăciun fără nume".
dincolo de gramajoarele de cuvinte - iata, trei la numar! - si de reflexul de-a ma aseza comod pentru disectie, m-a frapat curajul din poezia asta si adevarul ei spus direct. diferenta dintre o poezie de calitate si una proasta este ca, in prima cliseele nu duc dincolo de ele - nu uimeste indiferenta autorului pentru mijloace. "pojghita amintirilor crapa" nu-i nicicum favorita mea, de pilda, dar n-as schimba pentru ca mi s-ar parea ingrozitor de artificiala incercarea de a da directie unei izbucniri.
sunt poezii imediate care n-au nicio sansa amestecate in eprubete si invartite.
si-mi par foarte evidente, in afara faptului in care in zona asta sunt un alien si traiesc pe-o planeta cu inca trei. :o)
unde m-a prins foarte tare poezia este zona aceea in care scriind, am avut aceeasi imagine a ferestrei deschise in care totul se misca pe un cerc si trece prin toate numele si-n invartirea asta continua nimic nu pare sa se suprapuna peste ceea ce e (viata - viata, cainele - caine, etc). ori aici tu ai ajuns exact in punctul de acuitate pe care nu pot decat sa mi-l imaginez in desprinderea asta continua.
in fine, pe scurt, pentru mine a fost o poezie faina cu o buna comunicare.
Dacă mă ajută Dumnezeu cu ceva inspirație, poate mai adaug ceva, o continuare, la povestea de mai sus. Voi privi cu mai multă atenție în jur pentru inspirație... Mulțumesc mult de urare, dacă a fost o aluzie și la numele meu mic. La fel pentru toată lumea cu același nume (Marina, Mariana, Maria...) Marian
ok, daniela, tocmai ca sa nu lasam sa isi fac loc ambiguitatile - desi eu le consider extrem de importante si folositoare atit in poezie cit si in filosofie(are) -, te rog sa imi explici si mie - pornind de la premisa sugerata de tine cum ca eu nu as pricepe - ce rost are acolo cuvintul „kinky”.
multumesc cristina, pentru observatii si interes. da, vpi face cum spui tu. voi trimite confirmare la primirea fiecarui vot. subliniez insa ca votul trebuie sa vina de la adresa de email cu care membrul hermeneia este inscris pe site.
in ce priveste a doua intrebare, raspunsul este cel care l-am dat: „votul publicului, la care va putea participa orice membru hermeneia”, deci inclusiv autorul textului. așa am procedat data trecută și așa vom proceda și acum. da, cum spui tu., „orice membru poate să se judece pe sine”.
Multumesc, Marina. Am tinut cont de observatia ta - acum sper sa sune mai bine. Pentru acest copil din sufletul fiecaruia am si scris poeziile pe care le-ai citit. Aceasta este ultima din "Tara Parintilor cu Inimi de Aur".
mie poezia prezentată mi se pare exagerată ca imagini metaforice, prea feminină, de exemplu: "în singurătățile noastre cad de pe tine blândeți"... iar versul "din straja iubirii până-n șeol" e tras de păr tocmai asociind clișeul "straja iubirii" de șeol...cred că îți dai seama că e clișeu "straja iubirii"... însă mă gândesc totuși că se poate șopti în lipsă de altceva, acum iarna, vin sărbătorile, colindele... ...mi-e dor de un Bacovia "te uită cum ninge decembrie"... dar asta e o părere personală.
da, cred ca m-ar interesa sa incurajez mai mult pe Hermeneia literatura si cultura acestor "hidden minorities of Romania". Oricare ar fi ele. Astept lipoveni, haholi, tatari, aromani, ceangai, bulgari banateni, evrei maramureseni, cehi, ruteni, nemți de rădăuți și alții care or mai fi. Am senzatia ca se ascund chestii interesante in literatura inca nescrisa a acestor oameni care au fost marginalizati atitea sute de ani.
Da! Ai dreptate. Dublele astea mereu îmi dau de furcă. Mai las din când în când în urmă câte una. Nici nu există o regulă gramaticală pentru ele. Se înțeleg doar în pronunție. E singurul mod de recunoaștere.
Cât despre D'Annunzio mă bucur că l-am descoperit. Are o biografie interesantă și poezii deosebite.
am senzatia ca am mai citit textul acesta undeva. e un text interesant, reusit de straniu dar pe unele locuri poate prea straniu si vag agramat. finalul insa este remarcabil
mi-a plăcut şi mie acest text. ai făcut o incursiune în mitologie prin charon, luntraşul care transportă corpurile neînsufleţite peste apa iadului, până la hades - la tine totul rezumându-se pe tabla de şah - oamenii ca nişte pioane pe o tablă de şah. apoi pe nero şi trimiterea către quo vadis puse pe seama unui "alzheimer" poezia are pilon, gata, se poate susţine cap-coadă singură şi asta e bine.
după părerea mea, poezia se termină cu aceste versuri:
"i-au făcut o tomografie
în cap a rămas atât loc
încât ar putea intra lumea toată"
mulţumesc Mihaela, mulţumesc pentru opinie, se poate să ai dreptate cu "peste". nu voi schimba însă, deoarece toamna, precum un avion, o maşină, se poate prăbuşi în frunze, în ape, în prăpastie etc. peptidele se prăbuşesc în frunze, nu peste ele şi odată cu ele şi toamna.
la "nişte" nu pot să schimb, aş putea doar să înlocuiesc cu altceva care începe cu litera "n", deoarece textul e scris în formă de acrostih. TOAMNA pe verticală.
cateva mici inconveniente: repetitia verbului avea in primele 2 strofe.
c-un fel de lujeri şi tutun - adica cu ce fel?
un fel de white noise - repeti un fel, si apoi un aglicism aiurea - bogatia limbii romane lasa de dorit?
apoi mâncam struguri
lui îi scăpau mereu
exact ăia
pe care-aş fi vrut să-i mănânc
cel mai tare - pt evitarea stangace a verbului a manca - exact aceia mai dulci
Culmea e ca exact versurile acelea imi plac, ca un miez, desi poemul a fost destul de controversat si am ajuns sa am o imagine destul de neclara despre el. Iti multumesc.
un text pe care l-am citit cu plăcere, deși pe alocuri, am simțit nevoia unei recitiri. mi-au plăcut în mod special primele 3 distihuri și ultimul. Deși în contextul dat îmi sună cam artificial acel „ego”. apoi, nu prea am înțeles sensul acelui „luminat” în troleibuz pentru absenți. În penultimul distih, care mi se pare destul expresiv, aș renunța la unul din atributele care încheie fiecare vers : „neștiută”/„anonime”. Mi se pare că se cam bat cap în cap. Aș renunța mai degrabă la „neștiută”. Mi-au plăcut mult acele „lopeți darnice anonime”. În linii generale, un text care transmite ...
P.S. nu toți pacienții simt durere în timpul sau după instalarea necrozei miocardice.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mersi de comentariu. Ce-i drept, acest text a fost scris cu mai mult timp in urma. Mersi de sfaturi, voi tine cont.
pentru textul : Paul Goma deRog un editor sa ia nota de prestatia lui Paul Blaj din acest subsol. Multumesc
pentru textul : fulger cu aromă de vanilie deerr:"vom uita cum am înfruntat(laudabil) nametii"...
pentru textul : Entropia unei seri de poezie. Virtualia XII. deApropos sau btw, aș alege o singură altă limbă în care să ascund anumite cuvinte, într-un text. Nu "chérie" și "secret revelation", ci "chérie" și "secret révélation". Sau, cu mult mai bine, fără nici un "cherie". În final, aș folosi condiționalul în locul viitorului / prezentului, e mult mai ușor de citit într-un poem. Ascultă: "aș visa" versus "voi visa", "ți-aș fi apă" versus "îți sunt apă", "aș lua" versus "voi lua". Condiționalul permite cititorului să extindă aria imaginației. Frumos spus "ochii mărginiți de păsări".
pentru textul : secret revelation deCred că finalul salvează totul și pentru acest lucru e nevoie de câteva versuri statice, cum sunt cele dinainte. Finalul emoționează încât e nevoie să recitești totul. Aș atașa o imagine textului. Una nedefinită, precum marginile orașului cu "câte un crăciun fără nume".
pentru textul : crăciun fără nume dedincolo de gramajoarele de cuvinte - iata, trei la numar! - si de reflexul de-a ma aseza comod pentru disectie, m-a frapat curajul din poezia asta si adevarul ei spus direct. diferenta dintre o poezie de calitate si una proasta este ca, in prima cliseele nu duc dincolo de ele - nu uimeste indiferenta autorului pentru mijloace. "pojghita amintirilor crapa" nu-i nicicum favorita mea, de pilda, dar n-as schimba pentru ca mi s-ar parea ingrozitor de artificiala incercarea de a da directie unei izbucniri.
pentru textul : Zzet desunt poezii imediate care n-au nicio sansa amestecate in eprubete si invartite.
si-mi par foarte evidente, in afara faptului in care in zona asta sunt un alien si traiesc pe-o planeta cu inca trei. :o)
unde m-a prins foarte tare poezia este zona aceea in care scriind, am avut aceeasi imagine a ferestrei deschise in care totul se misca pe un cerc si trece prin toate numele si-n invartirea asta continua nimic nu pare sa se suprapuna peste ceea ce e (viata - viata, cainele - caine, etc). ori aici tu ai ajuns exact in punctul de acuitate pe care nu pot decat sa mi-l imaginez in desprinderea asta continua.
in fine, pe scurt, pentru mine a fost o poezie faina cu o buna comunicare.
Dacă mă ajută Dumnezeu cu ceva inspirație, poate mai adaug ceva, o continuare, la povestea de mai sus. Voi privi cu mai multă atenție în jur pentru inspirație... Mulțumesc mult de urare, dacă a fost o aluzie și la numele meu mic. La fel pentru toată lumea cu același nume (Marina, Mariana, Maria...) Marian
pentru textul : Așa ceva “nu se există” (Încălzirea globală, păcăleala mileniului III) deok, daniela, tocmai ca sa nu lasam sa isi fac loc ambiguitatile - desi eu le consider extrem de importante si folositoare atit in poezie cit si in filosofie(are) -, te rog sa imi explici si mie - pornind de la premisa sugerata de tine cum ca eu nu as pricepe - ce rost are acolo cuvintul „kinky”.
pentru textul : eine kleine musik demultumesc de rezonanţa la simplitate și feminin ... am corectat mânecile :)
pentru textul : scenografia unei iluzii demultumesc cristina, pentru observatii si interes. da, vpi face cum spui tu. voi trimite confirmare la primirea fiecarui vot. subliniez insa ca votul trebuie sa vina de la adresa de email cu care membrul hermeneia este inscris pe site.
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” dein ce priveste a doua intrebare, raspunsul este cel care l-am dat: „votul publicului, la care va putea participa orice membru hermeneia”, deci inclusiv autorul textului. așa am procedat data trecută și așa vom proceda și acum. da, cum spui tu., „orice membru poate să se judece pe sine”.
...acum e înspre bine. Dar Marina, pare o lansare mitică:) nu de elită cum a și fost. straight to the bone, cu gânduri bune, paul
pentru textul : Lansarea "Oublier en avant/Uitarea dinainte" – Marlena Braester deMultumesc, Marina. Am tinut cont de observatia ta - acum sper sa sune mai bine. Pentru acest copil din sufletul fiecaruia am si scris poeziile pe care le-ai citit. Aceasta este ultima din "Tara Parintilor cu Inimi de Aur".
pentru textul : Copii cuminți deAm incercat un altfel de stil... And by the way...urasc benzile desenate...deci in nici un caz nu m--as fi gandit la asa ceva. Tot respectul...
pentru textul : They and us... demie poezia prezentată mi se pare exagerată ca imagini metaforice, prea feminină, de exemplu: "în singurătățile noastre cad de pe tine blândeți"... iar versul "din straja iubirii până-n șeol" e tras de păr tocmai asociind clișeul "straja iubirii" de șeol...cred că îți dai seama că e clișeu "straja iubirii"... însă mă gândesc totuși că se poate șopti în lipsă de altceva, acum iarna, vin sărbătorile, colindele... ...mi-e dor de un Bacovia "te uită cum ninge decembrie"... dar asta e o părere personală.
pentru textul : Șoapte deda, cred ca m-ar interesa sa incurajez mai mult pe Hermeneia literatura si cultura acestor "hidden minorities of Romania". Oricare ar fi ele. Astept lipoveni, haholi, tatari, aromani, ceangai, bulgari banateni, evrei maramureseni, cehi, ruteni, nemți de rădăuți și alții care or mai fi. Am senzatia ca se ascund chestii interesante in literatura inca nescrisa a acestor oameni care au fost marginalizati atitea sute de ani.
pentru textul : Cojocul (Cujuh) deDa! Ai dreptate. Dublele astea mereu îmi dau de furcă. Mai las din când în când în urmă câte una. Nici nu există o regulă gramaticală pentru ele. Se înțeleg doar în pronunție. E singurul mod de recunoaștere.
pentru textul : Il vento scrive (Gabriele D'Annunzio) deCât despre D'Annunzio mă bucur că l-am descoperit. Are o biografie interesantă și poezii deosebite.
am senzatia ca am mai citit textul acesta undeva. e un text interesant, reusit de straniu dar pe unele locuri poate prea straniu si vag agramat. finalul insa este remarcabil
pentru textul : perdu deva multumesc tuturor pentru participare
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 8 demi-a plăcut şi mie acest text. ai făcut o incursiune în mitologie prin charon, luntraşul care transportă corpurile neînsufleţite peste apa iadului, până la hades - la tine totul rezumându-se pe tabla de şah - oamenii ca nişte pioane pe o tablă de şah. apoi pe nero şi trimiterea către quo vadis puse pe seama unui "alzheimer" poezia are pilon, gata, se poate susţine cap-coadă singură şi asta e bine.
pentru textul : epifanie dedupă părerea mea, poezia se termină cu aceste versuri:
"i-au făcut o tomografie
în cap a rămas atât loc
încât ar putea intra lumea toată"
Raluca, felicitari! Imi place titlul volumului:)
pentru textul : Raluca Blezniuc - "imnul cioZvârtei" deBravo si pentru premiul de debut obtinut!
mulţumesc Mihaela, mulţumesc pentru opinie, se poate să ai dreptate cu "peste". nu voi schimba însă, deoarece toamna, precum un avion, o maşină, se poate prăbuşi în frunze, în ape, în prăpastie etc. peptidele se prăbuşesc în frunze, nu peste ele şi odată cu ele şi toamna.
la "nişte" nu pot să schimb, aş putea doar să înlocuiesc cu altceva care începe cu litera "n", deoarece textul e scris în formă de acrostih. TOAMNA pe verticală.
pentru textul : newsflash/2 decateva mici inconveniente: repetitia verbului avea in primele 2 strofe.
c-un fel de lujeri şi tutun - adica cu ce fel?
un fel de white noise - repeti un fel, si apoi un aglicism aiurea - bogatia limbii romane lasa de dorit?
apoi mâncam struguri
lui îi scăpau mereu
exact ăia
pe care-aş fi vrut să-i mănânc
cel mai tare - pt evitarea stangace a verbului a manca - exact aceia mai dulci
in rest poemul e ok, felicitari pt emotie
pentru textul : Nu-mi amintesc nimic despre tata deCulmea e ca exact versurile acelea imi plac, ca un miez, desi poemul a fost destul de controversat si am ajuns sa am o imagine destul de neclara despre el. Iti multumesc.
pentru textul : Externare de primăvară depoate fi catalogat și ca un "Text înecacios", în sensul că te lasă fără aer, în sensul bun... :)
pentru textul : interludiu|mîinile deși, btw, nu mă interesează să fim prieteni. asta dacă hint-urile mele nu au fost suficiente la val david.
pentru textul : Poemul fără de sfârşit de"o odă înălțată curului universal", o "impasibilă căcare" ... "ce de vorbărie măi ursule!", asta e poezie?
pentru textul : gheișe deun text pe care l-am citit cu plăcere, deși pe alocuri, am simțit nevoia unei recitiri. mi-au plăcut în mod special primele 3 distihuri și ultimul. Deși în contextul dat îmi sună cam artificial acel „ego”. apoi, nu prea am înțeles sensul acelui „luminat” în troleibuz pentru absenți. În penultimul distih, care mi se pare destul expresiv, aș renunța la unul din atributele care încheie fiecare vers : „neștiută”/„anonime”. Mi se pare că se cam bat cap în cap. Aș renunța mai degrabă la „neștiută”. Mi-au plăcut mult acele „lopeți darnice anonime”. În linii generale, un text care transmite ...
P.S. nu toți pacienții simt durere în timpul sau după instalarea necrozei miocardice.
Un cititor,
pentru textul : detalii în echilibru deBot Eugen.
mulțumesc ... simt că se putea și mai bine - la text mă refer, binențeles, nu la comentariu :)
pentru textul : micro simfonie tristă într-o viziune politicos de plicticoasă dete mai aștept
Felicitari, Adriana! :) Cred ca toti abia asteptam s-o citim, sa vedem ilustratiile. Sunt convinsa ca e o bijuterie. :) Te imbratisez!
pentru textul : Lansare de carte: Adriana Lisandru - "Despre ea, niciodată" demulțumesc pentru comentarii și observații. am modificat puțin.
pentru textul : nevoia de predictibil I dePagini