ma rog, sa trecem peste felicitari deocamdata fiindca eu din ce ai scris tu aici n-am prea scos mare lucru decit niste generalitati pe care cred ca le stia oricine despre arta din Romania comunista. Mai mult am observat ca ai scris despre autoare niste chestii care pe mine pur si simplu nu ma intereseaza, cite doctorate are madam Cirneci si mai stiu eu ce ”cîmpuri de interes științific”, si altele. Eu zic să o lăsăm baltă cu limbajul ăsta de lemn și cu aduațiile astea de trei lei. Dacă ai ceva interesant de scris scrie, dacă ai o idee creativă prezint-o dar textulețe din astea în care îi zornăim cuiva medaliile de tinichea mie mi se par de un profund prost gust. Poate or fi mai degustate la Paris dar pentru mine nu valoreaza nimic. Hai sa folosim Hermeneia pentru a crea ceva, pentru a promova lucruri interesante, novatoare si nu pentru banalitati zdranganitoare pe care te asigur ca oricine le va uita peste doua zile. E plina lumea de carti pe care nu le citeste nimeni.
"Un orb își poartă lumina cu demnitate" are o nuanță grotescă care mie nu îmi displace în contextul acesta oniric ce-mi sugerează moartea prin înghețare, vis minunat care ne ține captivi până la capăt, atingându-ne parșiv orgoliul, provocându-ne să purtăm visul-moarte așa cum orbul poartă lumina. Câinele încearcă să-l încălzească, spiritele și-au facut apariția deja, arătându-i drumul, singurătatea devenită de netăgăduit în strofa a treia, omul e nimic, oase albe, iar sufletul fântână fără sfârșit, tunelul, viața o luptă cu îngerii într-o gherilă sublunară, în care moartea e o metaforă.
ai dreptate, profetule! totusi, "nu vor acei ce pot"*(Michelangelo)...lesne-mi pare a uza de conceptul modern de poezie, dar binele cu raul ma-mpunge pe la spate, determinandu-ma sa-l inlatur cu forme paseiste:"formele se schimbara, dar raul a ramas"(Eminescu)... conotatiile ideatice ale acestui text am crezut ca stau mai bine intr-o forma versificata de "dulce stil clasic", care place exotericilor nefamiliarizati in ale "poesis-ului de transformation". multam de comm.!
am renunțat la ultimul vers ( un sisif ce-și urcă aceeași povară pe o colină a disperării ) urmare a părerii cvasiunanime căreia tu te-ai raliat . Versul acesta are o notă de clișeu și îl explicitează de fapt pe cel anterior. În privința primului vers, mie îmi pare că este ok... mulțumesc pentru scanare
e o senzatie aparte ca atunci cand simti ca din trupul tau fac parte atatia altii, pleaca, vin mereu altii, asa incat devii un lacas de esenta divina. stii, cred ca umbra aceea vine ca o remistificare, nu ca o cadere in abisul conceptual. drumurile acelea, intortocheatele si mereu spiralatele drumuri, se opresc tot in noi. moartea e doar un zvacnet. inca ceva: "stau așa pe-o gingie" nu mi se pare o sintagma prea fericita, in schimb cuvintelul acela vine exact cand trebuie.
Adriana, poemul acesta te învăluie şi te poartă pe aripi de mătase spre o lumină "în care cobori ca într-o fântână cu fluturi". am plutit puţin deasupra oraşului "unde moartea e doar numele tainic/dăruit unui alt anotimp".
n-ar fi rău sa „pui” accentul pe parcele(le) cu pricina:) în rest, multă degeaba omenească și toată agățată de firul ăla de păianjen... fain scris, mulțam!
Lucian, spațiul destinat comentariilor nu este pentru comunicări de natură personală. Ai primit o critică, dacă poți/vrei să o combați sau să o iei în considerare, fă-o. Răspunsul tău nu vorbește despre text.
chei de lectură 1 (“trebuie să exist” kirkegaard) a. precizări: nu aș înlocui nimic; în plus, e vorba despre pierdere, nu căutare, despre dezechilibru, nu atingerea idealului si insusirea lui sfat: nici unul b. comentariu : 1. stadiul estetic – de la “bărcile...până la ....sfânta elena” = lucrurile sunt niște bărci, destabilizează, solicită contrabalansul, adică “te chircești” îți limitezi orizontul, asta e realitatea spui, fără efuziuni, fără sentimentalisme, Elena nu e o opțiune definitivă, cid oar o insulă-femeie care te aștepta; refuzul metaforizării, bărcile nu sunt romantice, sunt ceea-ce-stă-împotrivă. Rezultatul: în căutarea unui sens, omul rămâne indecis – nu există sens 2. stadiul 2: stadiul etic – de la “desigur nimic…” pana la “litere mari” = lucrurile nu sunt lucruri, nu sunt bărci, te ridici, cauți o cale o Ithaca, o Mecca, Adevărul etc. și, iresponsabil, pentru cei care nu văd, constati : sunt dator, sunt semn, sunt om, limbajul e o inchisoare, exista ceva, mai exact poate exista, poate fi re-prezentat, ceilalti vor spune: adevarul nu e acesta, e in pestera, nu iesi afara, esti nebun, e ceata si atat! Dar, ceata nu e ceata decat pentru...magarusi! Drumul e acelasi in sus si in jos, acolo esti “acasa”, ceilalti trebuie sa stie asta; aici se reitereaza aceeasi Elena ptr care se duc razboaiele (de toate tipurile); nu exista bine si rau 3. stadiul religios (ultima parte) : dificil de explicitat, e o “prostie”, un paradox, o cutezanta, oricum nu vroiai aici, nu e dezirabil, toate sunt niste barci care zboara catre neant, moarte etc. Corolar: nu noi suntem in barci ci barcile in noi, Elena e un provizorat …care nu se sfarseste, un esec, un naufragiu, pentru ca noi decidem astfel, pentru ca nu exista nici macar Elena… al dvs, acelasi, francisc, ofiterul orb
Rog pe editorul care mi-a șters acest text după ce l-am postat prima oară, să-mi arate unde/în ce dicționar de limbă română, cuvântul CUR este considerat a fi obscen sau vulgar. Pentru că, în caz contrar, eu nu-mi explic(la modul logic) de ce textul meu de mai sus, postat prima dată, a fost a radiat, în timp ce varianta de mai sus(unde cuvântul CUR, a fost schimbat cu cuvântul FUND), nu numai că nu a fost radiată, dar se și bucură de atenția cititorilor.
CUR, cururi, s. n. (Pop.) Șezut, popou. – Lat. culus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink
cur (pop.) s. n., pl. cúruri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink
cur (cúruri), s. n. – 1. Șezut, fund. – 2. Anus. – 3. Buci. – 4. Fund, parte posterioară sau inferioară a unor obiecte. – Mr., megl., istr. cur. Lat. cūlus (Pușcariu 453; Candrea-Dens., 450; REW 2984; DAR); cf., it. sp. culo, prov., fr., cat. cul, port. cú. – Der. curar, s. n. (opritoare la ham); curos (var. cureș), adj. (cu fundul mare); curimănos, adj. (cu bucile mari).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink
În afară de "o ușă plină de închideri" nu prea am avut ce remarca în poemul tău. Ai multe clișee, de la imagini până la exprimarea acestora prin cuvinte. Și fiind și multe, și într-un text scurt...
D-le Manolescu, îmi pare rău să văd că vă scapă esenţa "spovedaniei". Nu mă pun la punct, pentru că eram deja acolo. N-aţi provocat nicio revelaţie în mine. Ideea era că sunt atât de exigent cu mine, încât d-voastră nu aţi pierdut niciodată organul liric, pentru că nu l-aţi avut niciodată. Asta e părerea mea. Îmi pare rău să văd că un comentariu onest şi direct pe text îl consideraţi atac, dar mă gratulaţi, gingaş, cu mocofan, ţapi, capre şi altele.
Cuiva care cotrobăie în trecut, sperând să mă demoleze, care, precum ziarele de can can, bârfeşte - vedeţi ce zice x, ce face y - cuiva care numeşte un text de acum juma' de an "pastişă", deşi, la vremea aceea, nimeni n-a făcut asta, nici măcar autorul, deşi la vremea aceea aţi tăcut, cuiva care se împacă atât de bine cu otrava eu nu-i întind mâna. Cel puţin, nu acum.
bun, am citit cu atentie textele tale cat si biografia, intrucat nu stiam cine esti si de ce scrii pe o anume tematica. acuma am inteles de unde apar mereu acei bocanci militaresti si consider ca toate poemele tale pot fi grupate intr-un volum si chiar mi se pare interesanta aceasta abordare venita din partea unei poete. se simte linia poetica, se simte usurinta si sinceritatea scrierii, se simte doza de nostalgie. scrii bine si te rog sa continui la fel.
mi-a plăcut poemul acesta, ioan. mi-a plăcut mult prima strofă dar fără "vieții mele", doar "m-am blocat între etaje". finalul, deosebit, percutant. și după " mi-a spus duios ea" aș tăia restul strofei, parcă devine prea explicativ.
dar, oricum frumos exprimate sentimentele pentru toamna din viața ta. Daniela
Suculentă această re-memorare a dialogurilor de prin subsolurile textelor de pe H... am citit și eu și la unele nu mi-am putut opri uimirea 'wow, chiar am zis asta'.
Oricum ar fi trebuie să recunosc că în tentativa mea de a explora limitele de suportabilitate ale oamenilor (și practic acest gen de sado-masochism și asupra mea mereu) cred ca am mers cam departe cu tine Gorune.
Tot ce sper este că nu te-ai transformat într-unul dintre aceia care îmi poartă pică, pentru că asta te-ar atribui plebeilor care sunt foarte mulți, ceva de tipul acelui faimos restaurant din Paris care are afișat la intrare următorul text 'vă rugăm să fiți originali, nu furați argintăria!'
În rest ce să zic Gorune, sunt un mojic, recunosc.
Dar sunt încă viu, ceea ce constat cu plăcere și în ceea ce te privește și față de cele subliniate de tine anterior sunt în plus și invidios.
Mai rău se poate oare?
îți înțeleg idignarea. ea vine sinceră și spontană. e drept că e și vulcanică dar mai cred că bunul simț pe care îl ai te îndeamnă să mai lași de la tine, iar reacția (evident subiectivă) o poți transforma într-un mod subtil, finuț, cum cred că este potrivit nu numai pentru hermeneia ci și pentru tine.o polemică se face literar, chiar și pe un text (ori mai ales) care nu convine. sper că m-am făcut înțeles.
mulțumesc Ela, am modificat cu-coa dar în ce privește "atîrnate" nu cred că sînt neaparat de acord cu tine. da, ideea translează dar aș zice eu că e un context în care "ceea ce fac ei" se definește. poate că o acuză ar putea fi că e vag redundant, deși schimbarea genului substantivului generează un anumit efect... mulțumesc, oricum, de trecere
Adrian, probabil ca nu ar fi rau sa citesti punctul 16.6 din Principiile de funcționare ale Comunității Literare Hermeneia și ale site-ului Hermeneia.com. De fapt iti recomand sa te familiarizezi cu intregul regulament cind iti poti face timp. Probabil ca nu ar fi fost rau sa ne contactezi pe noi (Office Hermeneia) inainte de a posta acest text. Trebuie sa specific ca am primit un mesaj lapidar de la tine dar nu o expicatie a intentiilor tale.
mi-a plăcut poemul, Adrian. până am ajuns la partea cu "am primit mail de la sufelt" come on... e dulce, prea dulce. dar prima parte a poemului e frumoasă. ai acolo tropi reușiți, se vede că ai exersat mai mult în stil clasic. numai bine, om bun!
"Cat il priveste buddhismul" se va citi "Cat priveste buddhismul"; "Inclusiv cu presupusele conexiuni dintre binarism si zisul buddhism" se va citi: "Inclusiv presupusele conexiuni dintre binarism si zisul buddhism" "4. Nici adevara si nici fals (asta este prea de tot)." se va citi: "4. Nici adevarat si nici fals (asta este prea de tot)." Gata, or mai fi si altele, dar m-am plictisit. Scuzele de rigoare.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ma rog, sa trecem peste felicitari deocamdata fiindca eu din ce ai scris tu aici n-am prea scos mare lucru decit niste generalitati pe care cred ca le stia oricine despre arta din Romania comunista. Mai mult am observat ca ai scris despre autoare niste chestii care pe mine pur si simplu nu ma intereseaza, cite doctorate are madam Cirneci si mai stiu eu ce ”cîmpuri de interes științific”, si altele. Eu zic să o lăsăm baltă cu limbajul ăsta de lemn și cu aduațiile astea de trei lei. Dacă ai ceva interesant de scris scrie, dacă ai o idee creativă prezint-o dar textulețe din astea în care îi zornăim cuiva medaliile de tinichea mie mi se par de un profund prost gust. Poate or fi mai degustate la Paris dar pentru mine nu valoreaza nimic. Hai sa folosim Hermeneia pentru a crea ceva, pentru a promova lucruri interesante, novatoare si nu pentru banalitati zdranganitoare pe care te asigur ca oricine le va uita peste doua zile. E plina lumea de carti pe care nu le citeste nimeni.
pentru textul : Magda Cârneci - Art et pouvoir en Roumanie 1945 – 1989 de"Mancheter United " este Manchester United ?
pentru textul : Steve de"Un orb își poartă lumina cu demnitate" are o nuanță grotescă care mie nu îmi displace în contextul acesta oniric ce-mi sugerează moartea prin înghețare, vis minunat care ne ține captivi până la capăt, atingându-ne parșiv orgoliul, provocându-ne să purtăm visul-moarte așa cum orbul poartă lumina. Câinele încearcă să-l încălzească, spiritele și-au facut apariția deja, arătându-i drumul, singurătatea devenită de netăgăduit în strofa a treia, omul e nimic, oase albe, iar sufletul fântână fără sfârșit, tunelul, viața o luptă cu îngerii într-o gherilă sublunară, în care moartea e o metaforă.
pentru textul : Pământul de mijloc deai dreptate, profetule! totusi, "nu vor acei ce pot"*(Michelangelo)...lesne-mi pare a uza de conceptul modern de poezie, dar binele cu raul ma-mpunge pe la spate, determinandu-ma sa-l inlatur cu forme paseiste:"formele se schimbara, dar raul a ramas"(Eminescu)... conotatiile ideatice ale acestui text am crezut ca stau mai bine intr-o forma versificata de "dulce stil clasic", care place exotericilor nefamiliarizati in ale "poesis-ului de transformation". multam de comm.!
pentru textul : deus ex machina deam renunțat la ultimul vers ( un sisif ce-și urcă aceeași povară pe o colină a disperării ) urmare a părerii cvasiunanime căreia tu te-ai raliat . Versul acesta are o notă de clișeu și îl explicitează de fapt pe cel anterior. În privința primului vers, mie îmi pare că este ok... mulțumesc pentru scanare
pentru textul : dacă s-ar deschide pleoapele timpului ne vor găsi răstigniți în chihlimbar dein picior manastire/ ghici cititorule/ unde-i haiku-ul.
daca vorbesti de ploaie in primul vers, chiar trebuie sa apara "geam umed" in ultimul?
pentru textul : toamnă dee o senzatie aparte ca atunci cand simti ca din trupul tau fac parte atatia altii, pleaca, vin mereu altii, asa incat devii un lacas de esenta divina. stii, cred ca umbra aceea vine ca o remistificare, nu ca o cadere in abisul conceptual. drumurile acelea, intortocheatele si mereu spiralatele drumuri, se opresc tot in noi. moartea e doar un zvacnet. inca ceva: "stau așa pe-o gingie" nu mi se pare o sintagma prea fericita, in schimb cuvintelul acela vine exact cand trebuie.
pentru textul : Drumul Damascului deAdriana, poemul acesta te învăluie şi te poartă pe aripi de mătase spre o lumină "în care cobori ca într-o fântână cu fluturi". am plutit puţin deasupra oraşului "unde moartea e doar numele tainic/dăruit unui alt anotimp".
Lyset
pentru textul : Mătase de fluturi dedragă Vlad,
observ că-ți șade bine la lopată.
pentru textul : Cu lopata- n drum spre Marte! dece salt calitativ, ce înălțime!
dar nu mai face asta înc-o dată,
că ritmul s-a crăpat... noroc de rime!
n-ar fi rău sa „pui” accentul pe parcele(le) cu pricina:) în rest, multă degeaba omenească și toată agățată de firul ăla de păianjen... fain scris, mulțam!
pentru textul : Memento deLucian, spațiul destinat comentariilor nu este pentru comunicări de natură personală. Ai primit o critică, dacă poți/vrei să o combați sau să o iei în considerare, fă-o. Răspunsul tău nu vorbește despre text.
pentru textul : Ceasornicarul cuvintelor dechei de lectură 1 (“trebuie să exist” kirkegaard) a. precizări: nu aș înlocui nimic; în plus, e vorba despre pierdere, nu căutare, despre dezechilibru, nu atingerea idealului si insusirea lui sfat: nici unul b. comentariu : 1. stadiul estetic – de la “bărcile...până la ....sfânta elena” = lucrurile sunt niște bărci, destabilizează, solicită contrabalansul, adică “te chircești” îți limitezi orizontul, asta e realitatea spui, fără efuziuni, fără sentimentalisme, Elena nu e o opțiune definitivă, cid oar o insulă-femeie care te aștepta; refuzul metaforizării, bărcile nu sunt romantice, sunt ceea-ce-stă-împotrivă. Rezultatul: în căutarea unui sens, omul rămâne indecis – nu există sens 2. stadiul 2: stadiul etic – de la “desigur nimic…” pana la “litere mari” = lucrurile nu sunt lucruri, nu sunt bărci, te ridici, cauți o cale o Ithaca, o Mecca, Adevărul etc. și, iresponsabil, pentru cei care nu văd, constati : sunt dator, sunt semn, sunt om, limbajul e o inchisoare, exista ceva, mai exact poate exista, poate fi re-prezentat, ceilalti vor spune: adevarul nu e acesta, e in pestera, nu iesi afara, esti nebun, e ceata si atat! Dar, ceata nu e ceata decat pentru...magarusi! Drumul e acelasi in sus si in jos, acolo esti “acasa”, ceilalti trebuie sa stie asta; aici se reitereaza aceeasi Elena ptr care se duc razboaiele (de toate tipurile); nu exista bine si rau 3. stadiul religios (ultima parte) : dificil de explicitat, e o “prostie”, un paradox, o cutezanta, oricum nu vroiai aici, nu e dezirabil, toate sunt niste barci care zboara catre neant, moarte etc. Corolar: nu noi suntem in barci ci barcile in noi, Elena e un provizorat …care nu se sfarseste, un esec, un naufragiu, pentru ca noi decidem astfel, pentru ca nu exista nici macar Elena… al dvs, acelasi, francisc, ofiterul orb
pentru textul : nici măcar elena deRog pe editorul care mi-a șters acest text după ce l-am postat prima oară, să-mi arate unde/în ce dicționar de limbă română, cuvântul CUR este considerat a fi obscen sau vulgar. Pentru că, în caz contrar, eu nu-mi explic(la modul logic) de ce textul meu de mai sus, postat prima dată, a fost a radiat, în timp ce varianta de mai sus(unde cuvântul CUR, a fost schimbat cu cuvântul FUND), nu numai că nu a fost radiată, dar se și bucură de atenția cititorilor.
CUR, cururi, s. n. (Pop.) Șezut, popou. – Lat. culus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink
cur (pop.) s. n., pl. cúruri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink
cur (cúruri), s. n. – 1. Șezut, fund. – 2. Anus. – 3. Buci. – 4. Fund, parte posterioară sau inferioară a unor obiecte. – Mr., megl., istr. cur. Lat. cūlus (Pușcariu 453; Candrea-Dens., 450; REW 2984; DAR); cf., it. sp. culo, prov., fr., cat. cul, port. cú. – Der. curar, s. n. (opritoare la ham); curos (var. cureș), adj. (cu fundul mare); curimănos, adj. (cu bucile mari).
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deSursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink
În afară de "o ușă plină de închideri" nu prea am avut ce remarca în poemul tău. Ai multe clișee, de la imagini până la exprimarea acestora prin cuvinte. Și fiind și multe, și într-un text scurt...
pentru textul : Scrisoare de toamnă decred ca tocmai un astfel de text ar trebui remarcat pe hermeneia
pentru textul : Iulian are ochi de melc deLegat de youtube, cred că clipul, dacă e inserat în pagină, se admite. Link să nu fie. Dar nu sunt sigur. Virgil ştie mai bine, poate ne va lumina...
pentru textul : Cantata în mi minor deD-le Manolescu, îmi pare rău să văd că vă scapă esenţa "spovedaniei". Nu mă pun la punct, pentru că eram deja acolo. N-aţi provocat nicio revelaţie în mine. Ideea era că sunt atât de exigent cu mine, încât d-voastră nu aţi pierdut niciodată organul liric, pentru că nu l-aţi avut niciodată. Asta e părerea mea. Îmi pare rău să văd că un comentariu onest şi direct pe text îl consideraţi atac, dar mă gratulaţi, gingaş, cu mocofan, ţapi, capre şi altele.
Cuiva care cotrobăie în trecut, sperând să mă demoleze, care, precum ziarele de can can, bârfeşte - vedeţi ce zice x, ce face y - cuiva care numeşte un text de acum juma' de an "pastişă", deşi, la vremea aceea, nimeni n-a făcut asta, nici măcar autorul, deşi la vremea aceea aţi tăcut, cuiva care se împacă atât de bine cu otrava eu nu-i întind mâna. Cel puţin, nu acum.
De vorbit, cred c-o să mai vorbim.
pentru textul : Asta este... depentru comm si pentru ca-mi vezi poemul imbracat :)
pentru textul : sincopă depoate nici n-a vrut
pentru textul : pe autostrada h44 nu circulă logane debun, am citit cu atentie textele tale cat si biografia, intrucat nu stiam cine esti si de ce scrii pe o anume tematica. acuma am inteles de unde apar mereu acei bocanci militaresti si consider ca toate poemele tale pot fi grupate intr-un volum si chiar mi se pare interesanta aceasta abordare venita din partea unei poete. se simte linia poetica, se simte usurinta si sinceritatea scrierii, se simte doza de nostalgie. scrii bine si te rog sa continui la fel.
pentru textul : Cale nouă deReferitor la "la vorbitul despre artă", categoric, ai dreptate. Iniţial acolo fusese "rană".
pentru textul : Gheara desincere mulţumiri, z
am gresit, textul se afla la Ioan 12: 20 si 21. scuze!
pentru textul : Am vrea să vedem pe Isus demi-a plăcut poemul acesta, ioan. mi-a plăcut mult prima strofă dar fără "vieții mele", doar "m-am blocat între etaje". finalul, deosebit, percutant. și după " mi-a spus duios ea" aș tăia restul strofei, parcă devine prea explicativ.
pentru textul : viaţa mea este o femeie numită toamnă dedar, oricum frumos exprimate sentimentele pentru toamna din viața ta. Daniela
ai dreptate, multumesc, o sa modific
pentru textul : Gloomy Sunday II deSuculentă această re-memorare a dialogurilor de prin subsolurile textelor de pe H... am citit și eu și la unele nu mi-am putut opri uimirea 'wow, chiar am zis asta'.
pentru textul : Schizo în varianta „Personalităţi multiple” – G.M. în dialog de la distanţă, prin com-uri, cu Bobadil deOricum ar fi trebuie să recunosc că în tentativa mea de a explora limitele de suportabilitate ale oamenilor (și practic acest gen de sado-masochism și asupra mea mereu) cred ca am mers cam departe cu tine Gorune.
Tot ce sper este că nu te-ai transformat într-unul dintre aceia care îmi poartă pică, pentru că asta te-ar atribui plebeilor care sunt foarte mulți, ceva de tipul acelui faimos restaurant din Paris care are afișat la intrare următorul text 'vă rugăm să fiți originali, nu furați argintăria!'
În rest ce să zic Gorune, sunt un mojic, recunosc.
Dar sunt încă viu, ceea ce constat cu plăcere și în ceea ce te privește și față de cele subliniate de tine anterior sunt în plus și invidios.
Mai rău se poate oare?
îți înțeleg idignarea. ea vine sinceră și spontană. e drept că e și vulcanică dar mai cred că bunul simț pe care îl ai te îndeamnă să mai lași de la tine, iar reacția (evident subiectivă) o poți transforma într-un mod subtil, finuț, cum cred că este potrivit nu numai pentru hermeneia ci și pentru tine.o polemică se face literar, chiar și pe un text (ori mai ales) care nu convine. sper că m-am făcut înțeles.
pentru textul : Iadul cel de toate zilele demulțumesc Ela, am modificat cu-coa dar în ce privește "atîrnate" nu cred că sînt neaparat de acord cu tine. da, ideea translează dar aș zice eu că e un context în care "ceea ce fac ei" se definește. poate că o acuză ar putea fi că e vag redundant, deși schimbarea genului substantivului generează un anumit efect... mulțumesc, oricum, de trecere
pentru textul : sarea pămîntului deAdrian, probabil ca nu ar fi rau sa citesti punctul 16.6 din Principiile de funcționare ale Comunității Literare Hermeneia și ale site-ului Hermeneia.com. De fapt iti recomand sa te familiarizezi cu intregul regulament cind iti poti face timp. Probabil ca nu ar fi fost rau sa ne contactezi pe noi (Office Hermeneia) inainte de a posta acest text. Trebuie sa specific ca am primit un mesaj lapidar de la tine dar nu o expicatie a intentiilor tale.
pentru textul : Ediția a V-a a Târgului Internațional de Carte și Muzică de la Brașov demi-a plăcut poemul, Adrian. până am ajuns la partea cu "am primit mail de la sufelt" come on... e dulce, prea dulce. dar prima parte a poemului e frumoasă. ai acolo tropi reușiți, se vede că ai exersat mai mult în stil clasic. numai bine, om bun!
pentru textul : Ambidextru de"Cat il priveste buddhismul" se va citi "Cat priveste buddhismul"; "Inclusiv cu presupusele conexiuni dintre binarism si zisul buddhism" se va citi: "Inclusiv presupusele conexiuni dintre binarism si zisul buddhism" "4. Nici adevara si nici fals (asta este prea de tot)." se va citi: "4. Nici adevarat si nici fals (asta este prea de tot)." Gata, or mai fi si altele, dar m-am plictisit. Scuzele de rigoare.
pentru textul : Binaritate & PoMo dePagini