Nu văd ce auzi tu

imaginea utilizatorului celestin

Acest text se află în Șantierul Literar Hermeneia.com

Tu m-ai chemat târziu
eu am venit repede
fără să văd ce auzi
când într-un miez de liniște
așterneai gânduri
pentru evoluție curată

te văd nesigură
ca pe-un ecou rătăcit
ce se agață
de ramurile luminilor
că nu te-ai putut dărui absolutului
cu incertitudine

acum mă auzi
cum respir lângă tine
și te chem să străbatem timpul
până când vom știi
de unde ne-am rupt de realitate

Comentarii

Antal, acum pe bune, ai vrut

Antal, acum pe bune, ai vrut sa postezi un fel de parodie ? nu văd ce auzi tu....
eu nu văd nicio poezie în schimb.

” rezonanța reciprocității, din motiv/ că nu ai certitudini câștigate/ cu prețul încercărilor , și te chem să străbatem adevărul
până când vom cunoaște
bucuria noului început”. etc.

cu îngăduință aș spune că e de șantier.

Nu știu ce sa spun dar cred

Nu știu ce sa spun dar cred în ceea ce fac și poate ca acum mi-a surăs norocul sa apar pe prima pagina...oricum nu ma opresc aici rezultatele mele se se văd doar atunci când prin perseverență încers să ating absolutul.Dacă redactorii au considerat că locul poeziei este pe prima pagina, e de bine.Mai am multe de făcut deci nu mă opresc aici.

Antal, nu știu dacă te-ai

Antal, nu știu dacă te-ai prins sau nu, aici nu ești la 6 din 49. nu e vorba de noroc, de cum cade bila. dacă aia era poezie de prima pagină pe Hermeneia, mă duceam mâine în fața Prefecturii și cântam cucurigu.

nu are nicio treabă cu sufletul, cu prețiozități din astea. iar când aud texte cu „prin perseverență să ating absolutul”, îmi vine brusc să caut ceva lămâie prin frigider. sufletul e una, poezia e altceva. mai lipsește să spui: așa am simțit, replica ”geniilor” neînțelese.
mi-aș dori să ai nu unul ci douăzeci de texte pe prima pagină, dar îți voi spune clar de fiecare dată că genul ăsta de texte sunt definiția antipoeziei.
mult succes !