Ultima Virtualie înainte de Apocalipsa după Vaslui :). Cred că pe 15 decembrie.

Întristătoriu, stăpâne Virtual, și degrab vărsătoriu de vin, miluitoriu și plin de depresant este acest uret!

Mădălina, înţeleg c-ai zis de bine...

În comentariul meu de la textul "Cioplitorului de vers" am precizat "un_soare" (sic!), "sic" adică citit în acea manieră, nu sâc!

multumesc, dan. e bine sa stiu ca pot conta pe cineva.

Excelentă prezentarea şi ideea, felicitări!
Dar cum ai făcut să apară aşa ceva pe site, vreau şi eu!

...Este genul de text care îsi doreşte nonconformismul, dar aterizează într-un melanj insipid de proză, jurnal, aforism şi lirism, genul de text care confundă substanţa cu atitudinea, spontaneitatea cu vorbăria, emoţia cu actul scrierii şi haosul tehnic cu originalitatea. Consider că miza scrierii este un "isteţism" care propune definiţii, la modul semigeneral, despre poezie şi despre viaţă, presărat cu episoade intrinsec lirice, menite să apropie cititorul, să-l câştige, episoade care, cel puţin din punctul meu de vedere, sunt suspecte în ceea ce priveşte autenticitatea emotivă.

Multumesc pentru feed-back Sixtus. Cuvintele tale ma bucura. Chiar si raspunsurile. Desi acestea nu si-au aflat inca intrebarile potrivite.

Te rog să remediezi în cel mult 24 de ore.

la multi ani, deci! :)

Chiar mai mult decat putem noi insine concepe, suntem tributari tiparelor, retetelor, modelelor, paradigmei daca e sa utilizam un termen mai cuprinzator... sunt insa momente privilegiate in care ne este dat sa intelegem ceea ce ne inconjoara nu prin imbucatatire, fragmentare, nu printr-o metoda (caci si ea reprezinta tot un tipar, nu?) ci ca intreg, ca si continuum, nemediat... in aceste momente devenim de neinteles? Am lecturat aici o poezie si cateva comentarii... din fiecare am inteles cate ceva... autorul se joaca cu conceptele, le modeleaza fara a a avea dinainte in minte/suflet o imagine clara a ceea ce va deveni creatia sa... eu cred ca aceasta este o virtute si ar trebui sa deosebim ceea ce reuseste Dorin sa faca de dicteu... fluiditatea unor imagini, neconcordanta acestora cu un unives cunoscut, comod, in care ne simtim protejati dar de care nu ne putem apropia cu mijloacele "clasice", reprezinta, in opinia mea, o adevarata provocare pentru spiritul liber din noi...cat de mult ne putem trada pe noi insine? cat de departe ne merg renuntarile? In ce fel mai rasuna in noi libertatea de a ne descotorosi de ceea ce cu migala si suferinta am adunat ca niste harciogi?... parerea cea buna despre noi insine, puterea de a crea imagini, capacitatea de expresie, de a impresiona etc Emil tu esti un spirit foarte matematic iar modul in care te-ai apropiat de textul acesta spune mai multe in sprijinul parerii mele... in literatura trebuie sa ai mintea deschisa, sa accepti in fiecare moment ca vei intalni ceva care ti-ar putea zdruncina sistemul de valori si sa nu te temi de aceasta posibilitate... nu e de ajuns sa aplici o reteta in a face comentarii, sa zici doua-trei vorbe despre ritm si forma, apoi sa aduci vorba despre un curent literar iar in final sa concluzionezi asupra "greutatii" textului. Nu as vrea sa percepi cuvintele mele in alt registru decat in cel in care au fost rostite... o spun cu tot spiritul de colegialitate. Am observat acest fapt si pe unul dintre textele lui Virgil, unul dintre textele lui bune in care a reusit sa depaseasca cateva tipare in care isi aseza de la o vreme cuvintele... poate ca ar trebui sa ne apropiem de toate aceste texte cu mai mult respect, cu un soi de sfiosenie si mai mult decat orice sa acceptam macar pentru o clipa perspectiva celuilalt. Iar asta nu exclude critica, insa nu cea formala, realizata cu aer de superioritate, pentru ca s-ar putea sa nu avem acoperire pentru a face acest lucru. Iar toate acestea sunt valabile si pentru mine.

Nu sunt eu în măsură să discut pe marginea textului, dar am o întrebare pentru: "Adevăratele opțiuni sunt ireversibile". Atunci, "falsele opțiuni" ar fi reversibile? Cred că textul e prea scurt pentru a prinde ideea. Fie și cea a diferenței în sacrificiu.

Dacă începi să-mi vorbeşti cu "dumneavoastră", după ce ne-am tutuit amical sau polemic, înseamnă că ai ceva cu mine! Amical, te rog să îndrepţi greşeala de ortografie din comentariul tău (sper că, tehnic, se poate).
Acum, despre disputa cu CFR. Nu eu am început (deşi aşa s-ar părea). El a transportat aici, pe hermeneia, un război care ar fi trebuit să aibă loc în presa scrisă. Dacă-mi trimitea textul postat, fără jignirile de la început, la revista Litere, i l-aş fi publicat. Oricum, nu l-ar fi crezut mai nimeni în România, te asigur. Dar eu cred că bine a făcut că a postat textul lui injurios aici, asociindu-şi la injurii şi nişte pretinşi (dar dacă sunt fictivi?) autori francezi, care ştiu, ei, foarte bine, de pildă, că poezia lui Frosin e superioară poeziei mele. Ar râde şi curcile de această susţinere. Dar eu sunt dispus să admit orice, numai să fie susţinut în cunoştinţă de cauză. De unde ştie francezul ăla, care habar nu are de limba română, cum scriu eu? M-a tradus Frosin în limba lui Voltaire? Sigur nu. M-a tradus doar George Anca, dar în engleză.
În sfârşit, nu vreau să reiau aici toată discuţia. Trebuie să precizez, însă, că tot ce am afirmat cu privire la traducerile din Eminescu postate aici nu reprezintă, cum afirmi, o polemică joasă sau o reglare de conturi. E purul adevăr (poate subiectiv, dar mă îndoiesc): traducerile sunt foarte slabe. Dar mi se pare că avem pe site un specialist, care ar putea să se pronunţe. Sau mă înşel eu şi l-am găsit pe alt site. Ştiu că i-am acordat o peniţă (dar poate altceva - nu spun ce, ca să nu zici că fac reclamă mascată unui alt site, cum mi-ai spus când am anunţat apariţia numărului pe ianuarie al revistei Litere, determinându-mă să şterg anunţul). Specialistul acesta s-ar putea pronunţa si el cu privire la calitatea traducerilor din Eminescu. Dar lucrul ăsta e evident şi pentru un elev de liceu de nivel mediu, care studiază franceza, dar îl înţelege şi pe autorul "Luceafărului".

mulțumesc dorin, e "ix" totuși. nu e nimeni măgar decât dacă se comportă ca un măgar, arată ca un măgar și face caca, atunci dăm cu biciul.