un poem care urmărește o discursivitate sub raport semnat, cum obișnuiește autorul... se simpatizează cu o formă a amintirii, a senzațiilor nicidecum volatile, a unei pseudocrize. ceva a rămas cu mult în urmă, dar e legat de un altceva prezent, de parcă toate iubirile ar fi una singură și mereu prezentă. în acest context se poate scuza ușorul sentimentalism aplicat.
Ai rezolvat într-un mod, săi zicem "isteț", problema rimei, dar cred că nu e cea mai bună soluție fiecare-soare-picioare-zboare. Cred că ar fi fost de exemplu mai nimerit "potcoave" decît picioare. O simplă părere de cititor, desigur.
traducerea mi se pare placuta desi nu am pretentia a cunoaste suficient limba franceza pentru a o putea critica. Mi-a atras atentia ulimul vers si am studiat mai in adinc problema. Evident traducerea de poezie este un lucru dificil si de multe ori (o spun din proprie experienta) este mai degraba o rescriere a poeziei in cealalata limba. Am rezerve fata de reusita expresiei "Muziciana a tacerii". Mi se pare ca artificializeaza tonul mult mai natural din limba franceza (sau mai bine zis a ceea ce inteleg eu in limba franceza). Probabil ca eu m-as fi aventurat sa traduc "Artista simpla a tacerii". Dar asta este doar o simpla opinie.
Salut și eu venirea pe Hermeneia a acestui autor din diaspora, sportiv poet și filozof care nu de puține ori m-a pus pe gânduri citindu-l prin diverse locuri. Sper să posteze texte adevărate pe aici și nu resturi aruncate de la înâlțimea staturii sale. Eu sunt gata de citit, deocamdată am răbdare, la pomul lăudat să nu te duci niciodată cu sacul, știu asta.
Deci, bine ai venit pe Hermeneia, Măria Ta!
Luminează-ne!
Margas
Vara unii dintre noi au vacanță... Cartea: Graur, Al., Puțină gramatică, II, Ed. Academiei, București, 1988, se poate găsi la orice bibliotecă publică; eu nu am exemplare în plus... Dar aceste amănunte nu schimbă părerea despre text.
...Este genul de text care îsi doreşte nonconformismul, dar aterizează într-un melanj insipid de proză, jurnal, aforism şi lirism, genul de text care confundă substanţa cu atitudinea, spontaneitatea cu vorbăria, emoţia cu actul scrierii şi haosul tehnic cu originalitatea. Consider că miza scrierii este un "isteţism" care propune definiţii, la modul semigeneral, despre poezie şi despre viaţă, presărat cu episoade intrinsec lirice, menite să apropie cititorul, să-l câştige, episoade care, cel puţin din punctul meu de vedere, sunt suspecte în ceea ce priveşte autenticitatea emotivă.
Normal și atât - adică nu e genial. Corect este - "vom dispărea". Virgil, dacă tu consideri comentariile mele "doar o aflare in treaba, ceva de genul de ce e baba-rada si nu rada-baba.. sau mai pe intelesul tau, nu au substanta", te rog fă o cerere și nu te mai comentez. Lista e deschisă, deocamdată s-a înscris Cailean și am mai înscris eu vreo doi. Locurile sunt nelimitate. Timpul meu e prea prețios pentru a-mi permite să îl pierd. Mulțumesc pentru înțelegere.
Mă bucur mult când aflu astfel de veşti, fie şi despre poeţi pe care i-am cunoscut doar în spaţiul virtual. Simt că îmi creşte inima fiindcă apreciez poezia ta, Paul, şi a altora desigur. O carte e în primul rând o frumoasă aducere-aminte pentru mine, este acel lucru pe care îmi place să îl percep cu toate simţurile - miros, pipăit, auz (foşnetul foilor) şi văz desigur. Recunosc că nu o gust :) Felicitări autorului!
got it, tu când vrei să fluieri, fluieri, dar asta nu te face mai deștept poate încerci o regurgitare silențioasă
și fyi, eu nu perii pe nimeni cu atât mai puțin pe tine la care aș munci ca un sisif doar la îndepărtarea moliilor
Chiar mai mult decat putem noi insine concepe, suntem tributari tiparelor, retetelor, modelelor, paradigmei daca e sa utilizam un termen mai cuprinzator... sunt insa momente privilegiate in care ne este dat sa intelegem ceea ce ne inconjoara nu prin imbucatatire, fragmentare, nu printr-o metoda (caci si ea reprezinta tot un tipar, nu?) ci ca intreg, ca si continuum, nemediat... in aceste momente devenim de neinteles? Am lecturat aici o poezie si cateva comentarii... din fiecare am inteles cate ceva... autorul se joaca cu conceptele, le modeleaza fara a a avea dinainte in minte/suflet o imagine clara a ceea ce va deveni creatia sa... eu cred ca aceasta este o virtute si ar trebui sa deosebim ceea ce reuseste Dorin sa faca de dicteu... fluiditatea unor imagini, neconcordanta acestora cu un unives cunoscut, comod, in care ne simtim protejati dar de care nu ne putem apropia cu mijloacele "clasice", reprezinta, in opinia mea, o adevarata provocare pentru spiritul liber din noi...cat de mult ne putem trada pe noi insine? cat de departe ne merg renuntarile? In ce fel mai rasuna in noi libertatea de a ne descotorosi de ceea ce cu migala si suferinta am adunat ca niste harciogi?... parerea cea buna despre noi insine, puterea de a crea imagini, capacitatea de expresie, de a impresiona etc Emil tu esti un spirit foarte matematic iar modul in care te-ai apropiat de textul acesta spune mai multe in sprijinul parerii mele... in literatura trebuie sa ai mintea deschisa, sa accepti in fiecare moment ca vei intalni ceva care ti-ar putea zdruncina sistemul de valori si sa nu te temi de aceasta posibilitate... nu e de ajuns sa aplici o reteta in a face comentarii, sa zici doua-trei vorbe despre ritm si forma, apoi sa aduci vorba despre un curent literar iar in final sa concluzionezi asupra "greutatii" textului. Nu as vrea sa percepi cuvintele mele in alt registru decat in cel in care au fost rostite... o spun cu tot spiritul de colegialitate. Am observat acest fapt si pe unul dintre textele lui Virgil, unul dintre textele lui bune in care a reusit sa depaseasca cateva tipare in care isi aseza de la o vreme cuvintele... poate ca ar trebui sa ne apropiem de toate aceste texte cu mai mult respect, cu un soi de sfiosenie si mai mult decat orice sa acceptam macar pentru o clipa perspectiva celuilalt. Iar asta nu exclude critica, insa nu cea formala, realizata cu aer de superioritate, pentru ca s-ar putea sa nu avem acoperire pentru a face acest lucru. Iar toate acestea sunt valabile si pentru mine.
Apreciez tonul melancolic. E un prozo-poem interesant. Ce îmi displace mie la genul ăsta de text este că nu este nici cal nici măgar. El apare ca poezie doar prin fragmentare. De exemplu:
Îmi scriu bileţele şi le lipesc peste tot să nu mi se şteargă memoria de cele trebuincioase vieţii. Încă mai vrea ceva deşi nu ştie cum se fac banii şi cât de uşor se scurg printre degetele astea lovindu-se de taste. Într-o continuă autoflagelare pereţii mei interiori se expun în tablouri din care nu mai poţi ieşi decât prin colaps.
Am tranfomat prima strofă într-o frază fără a schimba vreun cuvințel. Are acea alură a unui început de pagină de jurnal (că doar se numește „Memorii”, evident ). Nu spun că e greșit sau corect, spun doar că-mi displace mie(că doar opinăm pe texte și suntem subiectivi nu? :) ).
Nu sunt eu în măsură să discut pe marginea textului, dar am o întrebare pentru: "Adevăratele opțiuni sunt ireversibile". Atunci, "falsele opțiuni" ar fi reversibile? Cred că textul e prea scurt pentru a prinde ideea. Fie și cea a diferenței în sacrificiu.
Dacă începi să-mi vorbeşti cu "dumneavoastră", după ce ne-am tutuit amical sau polemic, înseamnă că ai ceva cu mine! Amical, te rog să îndrepţi greşeala de ortografie din comentariul tău (sper că, tehnic, se poate).
Acum, despre disputa cu CFR. Nu eu am început (deşi aşa s-ar părea). El a transportat aici, pe hermeneia, un război care ar fi trebuit să aibă loc în presa scrisă. Dacă-mi trimitea textul postat, fără jignirile de la început, la revista Litere, i l-aş fi publicat. Oricum, nu l-ar fi crezut mai nimeni în România, te asigur. Dar eu cred că bine a făcut că a postat textul lui injurios aici, asociindu-şi la injurii şi nişte pretinşi (dar dacă sunt fictivi?) autori francezi, care ştiu, ei, foarte bine, de pildă, că poezia lui Frosin e superioară poeziei mele. Ar râde şi curcile de această susţinere. Dar eu sunt dispus să admit orice, numai să fie susţinut în cunoştinţă de cauză. De unde ştie francezul ăla, care habar nu are de limba română, cum scriu eu? M-a tradus Frosin în limba lui Voltaire? Sigur nu. M-a tradus doar George Anca, dar în engleză.
În sfârşit, nu vreau să reiau aici toată discuţia. Trebuie să precizez, însă, că tot ce am afirmat cu privire la traducerile din Eminescu postate aici nu reprezintă, cum afirmi, o polemică joasă sau o reglare de conturi. E purul adevăr (poate subiectiv, dar mă îndoiesc): traducerile sunt foarte slabe. Dar mi se pare că avem pe site un specialist, care ar putea să se pronunţe. Sau mă înşel eu şi l-am găsit pe alt site. Ştiu că i-am acordat o peniţă (dar poate altceva - nu spun ce, ca să nu zici că fac reclamă mascată unui alt site, cum mi-ai spus când am anunţat apariţia numărului pe ianuarie al revistei Litere, determinându-mă să şterg anunţul). Specialistul acesta s-ar putea pronunţa si el cu privire la calitatea traducerilor din Eminescu. Dar lucrul ăsta e evident şi pentru un elev de liceu de nivel mediu, care studiază franceza, dar îl înţelege şi pe autorul "Luceafărului".
Și dacă ceea ce am afirmat te-a făcut să te simți jignită - indiferent că intenția mea nu are legătură cu asta, sper să poți înțelege măcar ce am dorit să comunic și să îmi ierți sinceritatea, în caz că a deranjat. Crede-mă că sunt multe utile în ce am spus până acum pe pagina ta. Și știu că le percepi. Dacă nu îmi păsa, tăceam. Așa cum am tăcut mult timp. Și dacă voi tăcea de acum înainte, este fiindcă e mai bine pentru moment. Prin urmare, consider că ce am avut de comunicat aici, am încheiat. Rost pentru întrebări nu mai este. Iar "polemic-brainstorming" - scuze pt invenția acestei sintagme, în caz că nu există - nu mă caracterizează și nu o voi interioriza niciodată. Vlad Turbure are dreptate în ce scrie. Fiindcă eu ți-am dat bună toată ziua mult timp. Și mă așteptam la același lucru, pe orice coordonate. Și ceea ce e bun, va dăinui. Deși, evident, că și răul poate dăinui. Ce-ar fi să fim dincolo de ele?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
un poem care urmărește o discursivitate sub raport semnat, cum obișnuiește autorul... se simpatizează cu o formă a amintirii, a senzațiilor nicidecum volatile, a unei pseudocrize. ceva a rămas cu mult în urmă, dar e legat de un altceva prezent, de parcă toate iubirile ar fi una singură și mereu prezentă. în acest context se poate scuza ușorul sentimentalism aplicat.
pentru textul : primăvara contemplând un bărbat! deUltima Virtualie înainte de Apocalipsa după Vaslui :). Cred că pe 15 decembrie.
pentru textul : Urâții - lansare de carte deAi rezolvat într-un mod, săi zicem "isteț", problema rimei, dar cred că nu e cea mai bună soluție fiecare-soare-picioare-zboare. Cred că ar fi fost de exemplu mai nimerit "potcoave" decît picioare. O simplă părere de cititor, desigur.
pentru textul : noaptea cailor de fier deÎntristătoriu, stăpâne Virtual, și degrab vărsătoriu de vin, miluitoriu și plin de depresant este acest uret!
pentru textul : crăciun fericit - 2011 detraducerea mi se pare placuta desi nu am pretentia a cunoaste suficient limba franceza pentru a o putea critica. Mi-a atras atentia ulimul vers si am studiat mai in adinc problema. Evident traducerea de poezie este un lucru dificil si de multe ori (o spun din proprie experienta) este mai degraba o rescriere a poeziei in cealalata limba. Am rezerve fata de reusita expresiei "Muziciana a tacerii". Mi se pare ca artificializeaza tonul mult mai natural din limba franceza (sau mai bine zis a ceea ce inteleg eu in limba franceza). Probabil ca eu m-as fi aventurat sa traduc "Artista simpla a tacerii". Dar asta este doar o simpla opinie.
pentru textul : Sfântă deMădălina, înţeleg c-ai zis de bine...
pentru textul : Ultima întâlnire cu sinele dep.s. pana la urma la care parfum te-ai referit: cu Pacino sau al lui Suskind?
pentru textul : Esență de Marie deÎn comentariul meu de la textul "Cioplitorului de vers" am precizat "un_soare" (sic!), "sic" adică citit în acea manieră, nu sâc!
pentru textul : Soare comun deSalut și eu venirea pe Hermeneia a acestui autor din diaspora, sportiv poet și filozof care nu de puține ori m-a pus pe gânduri citindu-l prin diverse locuri. Sper să posteze texte adevărate pe aici și nu resturi aruncate de la înâlțimea staturii sale. Eu sunt gata de citit, deocamdată am răbdare, la pomul lăudat să nu te duci niciodată cu sacul, știu asta.
pentru textul : Canibalism liric deDeci, bine ai venit pe Hermeneia, Măria Ta!
Luminează-ne!
Margas
multumesc, dan. e bine sa stiu ca pot conta pe cineva.
pentru textul : rugaminte importanta deRoxana, eu nici macar nu vroiam sa fiu ironic...dar, ma rog...
pentru textul : Entropia unei seri de poezie. Virtualia XII. demai bine o colinda ca pe la noi, pe Murăş.craciun fericit!
Excelentă prezentarea şi ideea, felicitări!
pentru textul : paul blaj - poetul miazănoapte - ed. Napoca Star - Cluj - 2010 deDar cum ai făcut să apară aşa ceva pe site, vreau şi eu!
Vara unii dintre noi au vacanță... Cartea: Graur, Al., Puțină gramatică, II, Ed. Academiei, București, 1988, se poate găsi la orice bibliotecă publică; eu nu am exemplare în plus... Dar aceste amănunte nu schimbă părerea despre text.
pentru textul : Îngroparea îmi pare a fi un act sexual de...Este genul de text care îsi doreşte nonconformismul, dar aterizează într-un melanj insipid de proză, jurnal, aforism şi lirism, genul de text care confundă substanţa cu atitudinea, spontaneitatea cu vorbăria, emoţia cu actul scrierii şi haosul tehnic cu originalitatea. Consider că miza scrierii este un "isteţism" care propune definiţii, la modul semigeneral, despre poezie şi despre viaţă, presărat cu episoade intrinsec lirice, menite să apropie cititorul, să-l câştige, episoade care, cel puţin din punctul meu de vedere, sunt suspecte în ceea ce priveşte autenticitatea emotivă.
pentru textul : cu degetul pe trăgaci deNormal și atât - adică nu e genial. Corect este - "vom dispărea". Virgil, dacă tu consideri comentariile mele "doar o aflare in treaba, ceva de genul de ce e baba-rada si nu rada-baba.. sau mai pe intelesul tau, nu au substanta", te rog fă o cerere și nu te mai comentez. Lista e deschisă, deocamdată s-a înscris Cailean și am mai înscris eu vreo doi. Locurile sunt nelimitate. Timpul meu e prea prețios pentru a-mi permite să îl pierd. Mulțumesc pentru înțelegere.
pentru textul : dana point I deMultumesc pentru feed-back Sixtus. Cuvintele tale ma bucura. Chiar si raspunsurile. Desi acestea nu si-au aflat inca intrebarile potrivite.
pentru textul : Imprecație deMă bucur mult când aflu astfel de veşti, fie şi despre poeţi pe care i-am cunoscut doar în spaţiul virtual. Simt că îmi creşte inima fiindcă apreciez poezia ta, Paul, şi a altora desigur. O carte e în primul rând o frumoasă aducere-aminte pentru mine, este acel lucru pe care îmi place să îl percep cu toate simţurile - miros, pipăit, auz (foşnetul foilor) şi văz desigur. Recunosc că nu o gust :) Felicitări autorului!
pentru textul : La prânzul luminii cu iarba: Paul Blaj şi „Memorialul dantelelor galbene” deTe rog să remediezi în cel mult 24 de ore.
pentru textul : de regăsire degot it, tu când vrei să fluieri, fluieri, dar asta nu te face mai deștept poate încerci o regurgitare silențioasă
pentru textul : mie nu-mi pare rău deși fyi, eu nu perii pe nimeni cu atât mai puțin pe tine la care aș munci ca un sisif doar la îndepărtarea moliilor
la multi ani, deci! :)
pentru textul : aniversarea evei deMarina, iti multumesc de citire si pentru apreciere. toate cele bune
pentru textul : Sâmburi deChiar mai mult decat putem noi insine concepe, suntem tributari tiparelor, retetelor, modelelor, paradigmei daca e sa utilizam un termen mai cuprinzator... sunt insa momente privilegiate in care ne este dat sa intelegem ceea ce ne inconjoara nu prin imbucatatire, fragmentare, nu printr-o metoda (caci si ea reprezinta tot un tipar, nu?) ci ca intreg, ca si continuum, nemediat... in aceste momente devenim de neinteles? Am lecturat aici o poezie si cateva comentarii... din fiecare am inteles cate ceva... autorul se joaca cu conceptele, le modeleaza fara a a avea dinainte in minte/suflet o imagine clara a ceea ce va deveni creatia sa... eu cred ca aceasta este o virtute si ar trebui sa deosebim ceea ce reuseste Dorin sa faca de dicteu... fluiditatea unor imagini, neconcordanta acestora cu un unives cunoscut, comod, in care ne simtim protejati dar de care nu ne putem apropia cu mijloacele "clasice", reprezinta, in opinia mea, o adevarata provocare pentru spiritul liber din noi...cat de mult ne putem trada pe noi insine? cat de departe ne merg renuntarile? In ce fel mai rasuna in noi libertatea de a ne descotorosi de ceea ce cu migala si suferinta am adunat ca niste harciogi?... parerea cea buna despre noi insine, puterea de a crea imagini, capacitatea de expresie, de a impresiona etc Emil tu esti un spirit foarte matematic iar modul in care te-ai apropiat de textul acesta spune mai multe in sprijinul parerii mele... in literatura trebuie sa ai mintea deschisa, sa accepti in fiecare moment ca vei intalni ceva care ti-ar putea zdruncina sistemul de valori si sa nu te temi de aceasta posibilitate... nu e de ajuns sa aplici o reteta in a face comentarii, sa zici doua-trei vorbe despre ritm si forma, apoi sa aduci vorba despre un curent literar iar in final sa concluzionezi asupra "greutatii" textului. Nu as vrea sa percepi cuvintele mele in alt registru decat in cel in care au fost rostite... o spun cu tot spiritul de colegialitate. Am observat acest fapt si pe unul dintre textele lui Virgil, unul dintre textele lui bune in care a reusit sa depaseasca cateva tipare in care isi aseza de la o vreme cuvintele... poate ca ar trebui sa ne apropiem de toate aceste texte cu mai mult respect, cu un soi de sfiosenie si mai mult decat orice sa acceptam macar pentru o clipa perspectiva celuilalt. Iar asta nu exclude critica, insa nu cea formala, realizata cu aer de superioritate, pentru ca s-ar putea sa nu avem acoperire pentru a face acest lucru. Iar toate acestea sunt valabile si pentru mine.
pentru textul : a căzut o stea deApreciez tonul melancolic. E un prozo-poem interesant. Ce îmi displace mie la genul ăsta de text este că nu este nici cal nici măgar. El apare ca poezie doar prin fragmentare. De exemplu:
Îmi scriu bileţele şi le lipesc peste tot să nu mi se şteargă memoria de cele trebuincioase vieţii. Încă mai vrea ceva deşi nu ştie cum se fac banii şi cât de uşor se scurg printre degetele astea lovindu-se de taste. Într-o continuă autoflagelare pereţii mei interiori se expun în tablouri din care nu mai poţi ieşi decât prin colaps.
Am tranfomat prima strofă într-o frază fără a schimba vreun cuvințel. Are acea alură a unui început de pagină de jurnal (că doar se numește „Memorii”, evident ). Nu spun că e greșit sau corect, spun doar că-mi displace mie(că doar opinăm pe texte și suntem subiectivi nu? :) ).
pentru textul : memorii deNu sunt eu în măsură să discut pe marginea textului, dar am o întrebare pentru: "Adevăratele opțiuni sunt ireversibile". Atunci, "falsele opțiuni" ar fi reversibile? Cred că textul e prea scurt pentru a prinde ideea. Fie și cea a diferenței în sacrificiu.
pentru textul : Bunavestire deMă bucur că ai trecut pe aici şi mulţumesc pentru com.
pentru textul : entitatea 000 deDacă începi să-mi vorbeşti cu "dumneavoastră", după ce ne-am tutuit amical sau polemic, înseamnă că ai ceva cu mine! Amical, te rog să îndrepţi greşeala de ortografie din comentariul tău (sper că, tehnic, se poate).
pentru textul : Grupaj de poeme MIHAI EMINESCU deAcum, despre disputa cu CFR. Nu eu am început (deşi aşa s-ar părea). El a transportat aici, pe hermeneia, un război care ar fi trebuit să aibă loc în presa scrisă. Dacă-mi trimitea textul postat, fără jignirile de la început, la revista Litere, i l-aş fi publicat. Oricum, nu l-ar fi crezut mai nimeni în România, te asigur. Dar eu cred că bine a făcut că a postat textul lui injurios aici, asociindu-şi la injurii şi nişte pretinşi (dar dacă sunt fictivi?) autori francezi, care ştiu, ei, foarte bine, de pildă, că poezia lui Frosin e superioară poeziei mele. Ar râde şi curcile de această susţinere. Dar eu sunt dispus să admit orice, numai să fie susţinut în cunoştinţă de cauză. De unde ştie francezul ăla, care habar nu are de limba română, cum scriu eu? M-a tradus Frosin în limba lui Voltaire? Sigur nu. M-a tradus doar George Anca, dar în engleză.
În sfârşit, nu vreau să reiau aici toată discuţia. Trebuie să precizez, însă, că tot ce am afirmat cu privire la traducerile din Eminescu postate aici nu reprezintă, cum afirmi, o polemică joasă sau o reglare de conturi. E purul adevăr (poate subiectiv, dar mă îndoiesc): traducerile sunt foarte slabe. Dar mi se pare că avem pe site un specialist, care ar putea să se pronunţe. Sau mă înşel eu şi l-am găsit pe alt site. Ştiu că i-am acordat o peniţă (dar poate altceva - nu spun ce, ca să nu zici că fac reclamă mascată unui alt site, cum mi-ai spus când am anunţat apariţia numărului pe ianuarie al revistei Litere, determinându-mă să şterg anunţul). Specialistul acesta s-ar putea pronunţa si el cu privire la calitatea traducerilor din Eminescu. Dar lucrul ăsta e evident şi pentru un elev de liceu de nivel mediu, care studiază franceza, dar îl înţelege şi pe autorul "Luceafărului".
E vorba de logica:
pentru textul : poate.. deDaca am fi inteles ce este minciuna am fi devenit lumina, nu?
mulțumesc dorin, e "ix" totuși. nu e nimeni măgar decât dacă se comportă ca un măgar, arată ca un măgar și face caca, atunci dăm cu biciul.
pentru textul : Tangent de radical din "ix" deȘi dacă ceea ce am afirmat te-a făcut să te simți jignită - indiferent că intenția mea nu are legătură cu asta, sper să poți înțelege măcar ce am dorit să comunic și să îmi ierți sinceritatea, în caz că a deranjat. Crede-mă că sunt multe utile în ce am spus până acum pe pagina ta. Și știu că le percepi. Dacă nu îmi păsa, tăceam. Așa cum am tăcut mult timp. Și dacă voi tăcea de acum înainte, este fiindcă e mai bine pentru moment. Prin urmare, consider că ce am avut de comunicat aici, am încheiat. Rost pentru întrebări nu mai este. Iar "polemic-brainstorming" - scuze pt invenția acestei sintagme, în caz că nu există - nu mă caracterizează și nu o voi interioriza niciodată. Vlad Turbure are dreptate în ce scrie. Fiindcă eu ți-am dat bună toată ziua mult timp. Și mă așteptam la același lucru, pe orice coordonate. Și ceea ce e bun, va dăinui. Deși, evident, că și răul poate dăinui. Ce-ar fi să fim dincolo de ele?
pentru textul : Cel mai, Cea mai denicodim, te rog sa iti actualizezi adresa de email cu care esti inscris pe hermeneia ptr ca nu este functionala.
pentru textul : polemică dePagini