dacă te-aș întâlni acum când trenul e oprit în stație
nu știu ce ți-aș spune
locul acela știi tu, e tot ocupat de unu'
iar crampele mi se-nmulțesc deja la doi

pe pantaloni am mai mult negru decât alb
alte culori le tai în grabă de prin ziare
și le-ndes în buzunar

eu nu cânt și nu prea știu să dansez
deși în situația asta sigur mi-ar prinde bine
dar uneori desenez corpuri străine pe pereți
cu material organic sau poate scriu dar mai rar și
doar atunci când ușa rămâne închisă prea multă vreme
ca acum, acolo
între vagoanele trenului

dacă te-aș întâlni acum
nu știu ce ți-aș mai putea povesti

ai fi cea mai aproape depărtare
care m-ar despărți
de acea descarcerare
contrară oricăror reguli

încet, fără să mă grăbesc...
printre dinți îmi rămâne
un rictus vinovat

iar pe șine
curentul electric
amestecat și ud