Mă bucură faptul că acest fenomen a luat atâta amploare, sunt mai multe actiuni, orașe românești prinse în festival decât anul trecut, mai mulți artiști. Și impactul cu un public curios si el insuși creator e deosebit!

acu, fara suparare, cred ca ai matale ceva complexe. Nu de alta, dar nu am pus in cele scrise nici pic de zeflemea. Daca grămăticu e cel care te-a incurcat, atunci scuze. Nu era decat o trimitere spre multele cunostinte gramaticale expuse pe-aici. poate poti intelege fara sa te agiti.

Foarte bună ideea textului, cam prea abrupt finalul. Specia umană ar trebui decimată, altfel, în câteva sute de ani, ar fi în stare să distrugă nu numai Pământul, ci întreg sistemul solar. Dincolo de idee, textul este bine structurat literar.

e ok, Vlad! am renunțat la toate. mulțumesc încă o dată pentru că sunt chiar atașat de textul ăsta provincial. și în fond, nu e vorba decât de ochiul vexat al cititorului:)!
seară faină!

Domnule Gorun,
Andu Moldovan nu mi-a întins nicio cursa, aşa ştie el să vorbească (era să zic: să vorbeşte!). Exprimarea "nu v-oi mai scrie" în loc de "nu vă voi mai scrie" poate fi corectă în limba bobadilică, nu şi în română.
Altminteri, ar fi să ne întrebăm ce înţelege simpaticul nostru Andu prin critică sau prin eseistică...
Dincolo de asta, mi s-a parut că a facut observaţii fără a citi textul...Un text pe care nu-l apăr, poate fi lipsit de valoare, deşi, vorba lui Arghezi, mă tem că mi se pare că ar fi ceva de capul lui...
În sfârşit...E vorba de o "revizuire critică", în sensul lovinescian...Cel puţin în intenţie.

Titlul ne duce într-un sens giratoriu cu multe direcţii, însă abia spre finalul poemului, observăm care a fost direcţia bună şi, ,,uneori, numai uneori” :) (mi-a plăcut accentuarea din poem), suntem nevoiţi să ne întoarcem din drum. Poemul are o voce interioară, şi ca să fiu în ton cu primul enunţ, o să o asemăn cu vocea de la GPS :) (sper să nu banalizez că nu m-aş ierta), care îmi dă nişte indicii în primele două strofe că se vrea o pledoarie lirică pentru omul OM, pentru adevăratele valori, pentru ,,esenţele tari ţinute în sticluţe mici”… ,,o întoarcere la lucrurile mici”. Aceste indicii sunt: ,, puţinii noştri oameni” şi ,, ne privim bănuitori o clipă/ şi mergem mai departe”. Epitetul ,,puţinii” în contrast cu miliardele arată clar cât de rari sunt adevăraţii oameni, cei care sunt surprinşi în următoarele strofe. De aici încolo o să tac, cu degetul la tâmplă, întrebându-mă cât loc am în inimă, câtă pâine am în mâini, cât timp am pentru ,,foamea şi setea” semenului meu...
Apreciez tot poemul, însă aş evidenţia câteva expresii: ,,
,, tâmplarii cioplesc mese în tâmple” ( şi trag cu ochiul şi la ,,întâmplare”, o aparentă familie de cuvinte ); ,,toamna începe să usture galben”, ,,viile norilor ne toarnă mov în ochi” ( foarte bine alese culorile galben şi mov, culori complementare, specifice toamnei şi cu bună sugestie a unor stări interioare); ,, cineva întârzie pe loc, cu umerii deschişi”, ,, zâmbind ceaţă, ultimul aduce apă”.
Şi, evident, finalul, după care chiar tac:
,, Şi acolo, împreună,
aprinzând focul cu tăcerea noastră,
aşteptăm cu toţii alţi tâmplari
şi aceeaşi întrebare.”

Peniţa de aur e la tine!

*albă şi tipărită am vrut să spun! :)

Corectează aici: "se înfinge".
Dup-aia, mai vedem...

Bună revenire tuturor, în primul rînd. Eu una am o problemă cu profilul, mai precis cu datele introduse. Momentan am reușit cu fotografia. Folosesc Firefox, o fi din cauza asta? Mi se pare important să existe profilul, pentru că știu senzația pe care o am atunci cînd văd o pagină albă în dreptul unui nume. Încă un lucru:la ce se referă rubrica "Interactiv"?

andule, am obosit sa mai dau explicatii care se pot citi si in Regulamentul Hermeneia

N-am sa ascund faptul ca am apreciat intotdeauna scriitura ta, fara sa fi legat prietenii literare sau din spirit de fronda. Pentru mine textul nu este inovator ci in nota ta caracteristica. Sunt citeva metafore de efect, dar in acelasi timp se simte si o supradoza de lirism.
Personal, eu vad textul ca pe o scrisoare catre Grettel.

"Frumos acest blues pentru o dimineață mohorîtă. Pe lîngă muzică, se creează un spațiu...nostalgic, primitor: " ceaiul aburind verde, cuburile de zahăr ce păreau zaruri," "numai trupurile iubite au nume," Aștept cântecul următor. Numai bine!

sa te mai incant si pe tine, profetule ( textul de fata e printre primele mele texte, si tin minte ca atunci, in alta parte, apricierea ta a fost un imbold cu puterea unui feed-back cosmic, sa fi vazut cum mi-ai zapacit muzele)

poemul m-a făcut să zâmbesc plăcut. o atmosferă parcă din O mie și una de nopți.