textul incepe prost din start (prin consemnarea jurnalistica:mai am cîteva minute de trăit) si nu se dezminte pe parcurs. ex: ceea ce a contat nu mai contează episcopii dogii chiar cardinalul (aici doar o ureche ne-inginereasca ar putea depista cacofonia) spre a inmuia gustul de zaț lingvistic, textul pune la dispozitia cititorului (-nefericitul!) si o suita distonica de clisee: carnavalul nopților albe cortul cel mare zîmbetul ei ca o floare dorul strivit între gheare cînd noaptea în brațele zilei se stinge și moare ,etc.... ritmul este unul de cavalcada, ceea ce s-ar potrivi agoniei actantului liric. dar poate nu e nevoie sa mergem atat de departe cu hermeneutica: agonia s-ar putea sa fie a vocii lirice, incapatanata in a raspunde anuntului refuzat de ziare, dar acceptat pe Herm.: "caut barbat".... prin rimele suparatoare (terminate in re), reptetitia obsedanta (caut femeie), scriitura directa si exacta (consecinta unei ireformabile formatari profesionale, poate chiar intelectuale, ar specula unii), textul de fata reprezinta un triumf exemplar al cuvintelor utilizate in contra indicatiilor poeziei. un lucru obisnuit, daca luam in calcul profilul literar al autorului.
Domnule Dorel in primul rand multumesc pentru comentariu , in la doilea rand nu vad unde ar fi tenta sexula in texu de mai sus... nu aveti de ce sa va cereti scuze pentru simplu motiv ca v-ati dat sema ca aveti in fata un autor tanar, varsta nu scuza valoarea si oricum in poezie totul e subiectiv. de citit, citesc ce ma atrage si scriu ce simt, uneori imi iese prost alteori ...si mai prost:) insa nu cred ca solutia slvatoare sta in lecturare a 50 de poezii de autori importanti, ce e important pentru mine, pentru dumnevoatra poate fi neinteresant si viceversa, in lieteratura totul e subiectiv. textul de mai sus are scapari, nu zic nu, dar nu e chiar o catastrofa. va multumesc pentru interventiile facute in pagina mea cu respect, adelina
Imi place poemul - aduce a litanie, miroase a cantec nibelungic, a moarte de luptator cu spada... "unul câte unul devenim corimbe suspendate de o fericire nepământeană litografii ale unui vis cu cetacee" este de o muzicalitate pe care rar o intalnesc (n-am inteles cuvantul "corimbe"), dar asta nu stirbeste cu nimic respectul fata de aceste versuri. Tenta moderna a incantatiei (cantecului, litaniei, oricum s-ar denumi) nu reduce cu nimic farmecul curgerii cuvintelor. Poemul acesta seamana cu o apa moale careia - daca vrei - i te poti darui. Dancus
privit cu lupa soresciana, injerul tau e un copchil usarnic ce da pe-acasa doar spre sara, un fel de nica din humulesti...luat din pridvorul lui ioan scararu, poemul tau e o smoala ce arde spatele cetelor de serafimi ...sa nu crezi ca ei nu sunt in stare sa poarte o cruce, ca nu au bucurii de copil si intristari... cred ca te-a mintit tigancusa kati, voia doar sa salveze ingerul din mainile tale ... trupul tau pare un fel de casuta de turta dulce iar ingerul un fel de hansel si gretel . vinde-l la abator si o sa umbli 9 ceruri dupa el sa-i ceri iertare..ingerii nu ajung sa fie hacuiti de cutit omenesc... nu stiu cum sa iau poemul tau...poate ca azi gaina ti-e mai utila decat ingerul ...dar cu zilele de maine ce faci? oricat ne-am juca cu sensurile cuvintelor, ale notiunilor, oricat de incarcat cromatic ar fi limbajul nostru poetic exista o limita invizibila intre cer si pamant... daca nu ne oprim cadem in gol... nu stiu, asa vad eu lucrurile... hai sa vorbim cu sfiala despre ingeri... astept sa vad cum ai sa scrii drespre ei peste vreo douazeci de ani... cu ochi de copil, katya
si trebuie sa va multumesc pentru observatii!
Faptul ca s-a mai scris in acest mod nu e nimic neobisnuit si anormal (totul s-au mai scris in diverse moduri!), dar trebuie sa spun ca textuletul acesta este scris cu ceva ani in urma pentru o pagina de divertisment a unui hebdomadar ("gazeta de bacau" parca...) condus de Sebi Sufariu.
Nu am subestimat nicio clipa cititorul, ci (prin ghilimelele acelea) am considerat (gresit probabil) ca ofer mici sugestii, fara sa desconspir totusi. De altfel, oricat de previzibil sustineti ca a fost finalul, gandul putea duce, poate, si la alte apropieri in afara celei induse de titlu, subtitlu si folosirea majusculelor (de exemplu, acele file mentionate).
Nu-mi place sublinierea din versul trei "cu ochii", pierde din expresie. Nu-mi place melodrama "ba chiar pot și plînge" esti cam nehotarat, or what? :-) In rest, o incercare buna ca un plescait peste un vin bun "vreti sa degustati?" "da!", chiar daca uzitezi mult fragmentarea prin punctuatie, insa e ok. Sa-i raspund eu lui Virgil cu scuzele de rigoare de off-topic? Poezia e chiar aici, doar ca nu o vezi deocamdata pentru ca probabil tocmai aveai altceva de facut, dar nu-i bai. Andu
Atac, zici? Ok, virgil, dă-mi voie să spun ceva: pe scurt, trăim nişte vremuri în care logica este călcată în picioare de nişte drepturi care prevalează o morală închipuită, o morală teoretică, o morală impusă politic. Apoi, nu-i de ajuns că aceste drepturi sunt strâmbe, mai vin şi interpretările subiectivo-cretine ale oamenilor asupra acestora, iar tot ceea ce rezultă e pireu cu gogoşi. De exemplu, dacă un om este ţigan, iar eu îi spun "ţigane", el strigă sus şi tare că l-am discriminat! Nici mai mult, nici mai puţin! Dacă un om este agramat, şi-i spun "agramatule", ori, la figurativ "analfabetule", fac atac la persoană. Constatarea evidenţei şi numirea acesteia nu e discriminare ori atac la persoană!
Mai avem puţin, şi vom ceda scaunul în autobuz persoanelor de etnie/religie etc minoritară, doar pentru a nu le discrimina! În facultăţile din România, românii stau pe locuri cu taxă, pentru că avem locuri speciale pentru moldoveni, ţigani etc, indiferent de media acestora, comparată cu media românilor. Pe site-uri literare, referitor la o activitate pe care o faci publică, referitor la nişte valenţe care ţin de autor, nu de persoană, nu putem spune "eşti un scriitor prost/ un analfabet", pentru că facem atac la persoană. Dacă ţi se pare că totul e in regulă aici, ura şi la gară!
ciotul de aripă mi se pare o imagine asupra căreia s-a insistat mult în imaginarul liric modern aș evita-o, aș înlocui-o... ciotul mi se pare extern, epidermic, iar apendicele intern, visceral mi se pare o contradicție de piste de lectură apendicele are și sensul de prelungire, dar primul sens la care ne duce mintea este acea prelungire intestinală mi s-ar fi părut interesant termenul EDEM pentru a sugera creșterea unui țesut sufletesc straniu, tulburător, neliniștind gândurile spre fericire sau nenorocire prin urmare [acest apendice ca un lest inofensiv e doar un ciot de aripă] mi se pare un pasaj ambiguu restul e memorabil, impresionant... și aș citi mai mult, astfel de texte minimaliste îmi trezesc apetitul liric
" Ana era frumoasă când dormea cu brațele istovite în pământ crescute copaci proiectată într-un unghi de materie", strofg asta a reusit sa imi proiecteze mi si mi de franturi de imagini diferite care vor sa se intregeasca. acel unghi de materie e ireprosabil. ioana, unghiul iti da atatea posibilitati si perspective si orizonturi incat acea materie, si este acea, poate fi doar aceea. ea mereu isi schimba acel rost ( pozitia si viteza) de comunicare cu altceva, acea interactiune. pt ca avea parte de unde continue sau cercuri sau forme neregulate care provoaca acea imagine care la randul ei potenteaza ceva. felicitari, mie mi-a placut foarte mult,
am citit textul si mi se pare o porcarie atit grafic cit si ca text. de fapt prezinta elemente oarecum aproape de ideea de profanare (aspectul apare si in alte texte ale tale) - la care se refera punctul 14.4 din regulament - in care se face un melanj intre expresii evident biblice si altele cu evidenta conotatie sexuala. bineinteles se poate scrie oricum dar sugestia unui astfel de text este neindoielnic ofensatoare la adresa sentimentelor de reverenta religioasa ale unora. cu siguranta se va putea spune ca si Cintarea Cintarilor face acelasi lucru dar cine ar spune asta inseamna ca n-a citit bine cartea. anyway, trecind peste abureala melanjului religioso-erotic al textului care daca nu ofenseaza atunci poate face savoarea unor vinatori dupa astfel de delicatesuri, aspectul grafic este daca nu deranjant atunci o mare gafa. dar banuiesc ca e fiecare cu culorile si gusturile lui
Dacă mai era cazul, avem aici o bătaie de joc în direct și o pereche de palme aplicată pe Regulamentul Hermeneia de însuși întemeietorul site-ului.
Deci, citez 'mie mi-a placut extrem de mult titlul. si textul, desi l-as fi vrut mai incisiv si poate mai putin topîrcenist' am încheiat citatul... cometariu însoțit de peniță de aur.
Acum. mă întorc la Regulamentul site-ului unde găsesc
26. Membrii Hermeneia au posibilitatea
evidenţierii unui text prin acordarea unei „peniţe de aur”. Acest lucru va
trebui să fie însoţit întotdeauna de un comentariu care să explice motivaţia
celui care o oferă. Orice abuz va fi sancţionat de către editori/moderatori.
Și cum orice membru al site-ului poate spune 'mie mi-a placut extrem de mult titlul. si textul' atunci haideți să umplem textele de pe site cu penițe!
Light them up!
"au dreptate dușmanii mei
cînd te privesc
și zic
să-l lovim acolo
unde îl doare"
nu are nicio semnificatie, e "devoid" de orice metafora, de orice implicita sau explicita calitate literara. mai ales ca nu se face referire in text la vreo frumusete feminina exceptionala care l-ar face pe dusmanul tau sa te loveasca...
apoi gandurile alea lipite pe tavan ca ...mucii. parerea mea, ca sa parafrazez si eu pe un altul.
nu stiu de ce tine cuvantul "murim', dar e prea puternic pentru continutul si intinderea poemului. totul se concentreaza si se duce pe acolo. cu siguranta sunt subiectiva, poate imi e mie mai frica de moarte ca altora si ma blochez cand il citesc:)
Adriana, se cuvine nu doar sa-ti multumesc banal pentru semnul lasat aici. Juxtapunerea din incipitul poemului nu suna bine, asa-i, nu stiu insa cum sa remediez, pentruca "tacticos" se refera la "intretaie" iar "precis" la "miezul noptii", asta e ce vad eu pe fereastra care da in bulevardul crimei. In ceeace priveste acel "c'mon" ai si mai multa dreptate de parca te-ai uitat peste umarul meu cand scriam, te rog sa ma crezi ca am cautat variante multe ca sa pot sugera acea multime care urla disperata pentru show... si doar atat m-am priceput :-) Imi iau penita de la tine si plec, cuminte, la culcare.. Andu
Mulţumesc Denisa! Mă bucură opinia ta şi s-ar putea să ai dreptate. Dar vezi...e foarte greu să sugerez cele două idei altfel. Voi mai vedea, uneori poeziile se mai schimbă în timp, aici e mai greu, mie deocamdată îmi place aşa cum este.
Pentru mine, textul se termină după unitatea trei (adică la "să pot ține ritmul"). Până aici, poezia este autentică, bine echilibrată între lirism şi epic, credibilă. De remarcat expresia foamei şi disperării din "fiecare mâncam câte un sfert pe care îl întindeam cu mămăligă
până nu îi mai simțeam gustul" - versuri simple, fireşti şi profunde, fără să fi alterate de o ambiguitate extremă, care, cum ziceam alteori, tinde să distrugă imanenţa poeziei. Totodată, metafora e rară şi cu atât mai puternică; în poezia mdoernă, metafora apare din ce în ce mai rar, şi asta este bine, atâta vreme cât unii au impresia că tropul face poezia.
Ultima unitate vrea să încheie rotund şi "momos" poemul, patinând clişeic pe ideatica mântuirii. Nu ai ştiut, din păcate, să pui punct; iar acest lucru, spus în general, distruge/a distrus texte posibil memorabile.
E-n regula. Sa presupunem ca eu sunt destul de naiva (naivitatea are si ea aura sa, nu-i asa?) incat sa consider ca nu-i nici umbra de intentie vindicativa in atitudinea ta. Dar ideal ar fi sa aduci si niste argumente pentru a-ti sustine opinia. Adica sa spui ce anume nu ti-a placut in text, punctual.
"Privește la Ovidiu Nacu cît de lipsit de bun simț răspunde cuiva care îi atrage frumos atenția că a încălcat un regulament pe care el s-a angajat să îl respecte. Nu l-a obligat absolut nimeni. Deci în esență dumnealui se complace să fie un mincinos, adică un șarlatan, adică un om care promite una și face alta". Domnule Virgil Titarenco, in mod oficial imi cer scuze daca Dvs considerati (si din agresivitatea limbajului folosit, inteleg ca asa e) ca v-am jignit, ori am intentionat sa va denigrez. Va inteleg seriozitatea in impunerea regulilor de buna functionare a sitului proprietate personala (nu insa si aversiunea pentru o libertate creatoare, chiar daca nu a mea, a obraznicului), fara de care situl Dvs il vedeti intrat in anarhie. Daca tot veni vorba de Regulament, sa nu uitam ca sambata a fost facuta pentru om, nu invers, si cu Regulamentul in mana poti brutaliza -"legal!"- muritorul de rand care intra pe hermeneia cu statutul de autor, ca mai apoi, dintr-o (una bucata) poezie criticata ca fiind "neinspirata", sa fie impins represiv spre periferia noviciala, iar textele-i (acum prea "dese") sa fie atentionate cu deget militienesc. Asadar, iertati-ma, dar ceea ce Dvs considerati a "atrage frumos atenția că a încălcat un regulament pe care el s-a angajat să îl respecte" eu inteleg drept palma si peste obrazul stang, ce din nesfintenie am refuzat astazi sa-l vi-l ofer. Intrand pe situl Hermeneia nu am semnat nici un contract, nici un angajament juridic fata de care eu sa-mi exercit responsabilitatile legale. Regulamentul sitului, atat de hiperbolizat in acest context, eu l-am privit mai degraba ca facand parte din codul etic al membrilor, decat ca un Decalog absolut si universal valabil in fiecare pixel al sitului. Aici identific eu diferenta de perspectiva dintre noi. Va inteleg frustrarile, la care am contribuit si eu cu si fara stiinta, dar nu ma regasesc de fel in portretul ce mi l-ati inchegat: "în esență dumnealui se complace să fie un mincinos, adică un șarlatan, adică un om care promite una și face alta". Imi cer inca o data scuze pentru nervii Dvs. iritati. Cand golania teribilista ramane ultima arma in fata tancului, poate ca merita folosita. Eu asa am facut, iar consecintele se vad. Cu intarziat respect, Ovidiu.
am respect față de Oriana, însă aici, textul de mai sus e ca o supă fără prea mult condiment. aici avem un caz clasic de evidențiere a autorului și nu a textului (penițe date persoanei și nu scriiturii). și nu mai demult decât cu o zi în urmă se discuta pe chat/comentarii că pe Hermeneia nu se evidențiază autorul ci texul. Parol? unii stau cu penițele la onor parc-ar trece prin site însuși Logosul și-i musai să sărim în picioare! și astfel iar miroase a fantoma tovarășului care trebuie aplaudat... și, și, și... directorul are și el slăbiciunile lui. sau mai bine ar trebui să tac?
Emil, mi-a plăcut întreg poemul. Aș remarca în mod deosebit: "eu nu am pat doar deformări ale celor ce-au dormit lîngă mine" și "trecătorii să-i spună ce bine vă stă doamnă zilele altuia vi se asortează cu ochii". Pentru toate-acestea, penița de aur. Cristi.
Deja devii penibil. și nu pentru că ești în ”Șantier” ci pentru că, deși încerc să te ajut ( sunt convins că nici nu ai sesizat, asta îți spuneam mai sus, apropo de rolul parodiei), tu reacționezi ca un puști țâfnos căruia nu i se dă notă de trecere. Așa, mai pt înțelesul tău, nu le mai lua în personal, că nu despre asta e vorba. într-adevăr aici, pe H, e diferit față de site-urile cu like-uri și floricele unde postezi și unde toți sunt geniali și superbi. Dar credeam că ai înțeles deja asta.
p.s. chiar nu mă interesează că te compari cu mine. absolut de loc, nici în sus, nici în jos. deocamdată tu ești din alt film.
într-adevăr fotografia îmbogățește poemul. finalul mi se pare potrivit, cel puțin tonul acestuia e în tandem cu întregul. în plus, e un text rotund - aduce cu sine atât vijelia, cât și neclintirea, atât apropierea, cât și distanța. cine știe ce se poate ghici într-o ceașcă simplă cu ceai...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
textul incepe prost din start (prin consemnarea jurnalistica:mai am cîteva minute de trăit) si nu se dezminte pe parcurs. ex: ceea ce a contat nu mai contează episcopii dogii chiar cardinalul (aici doar o ureche ne-inginereasca ar putea depista cacofonia) spre a inmuia gustul de zaț lingvistic, textul pune la dispozitia cititorului (-nefericitul!) si o suita distonica de clisee: carnavalul nopților albe cortul cel mare zîmbetul ei ca o floare dorul strivit între gheare cînd noaptea în brațele zilei se stinge și moare ,etc.... ritmul este unul de cavalcada, ceea ce s-ar potrivi agoniei actantului liric. dar poate nu e nevoie sa mergem atat de departe cu hermeneutica: agonia s-ar putea sa fie a vocii lirice, incapatanata in a raspunde anuntului refuzat de ziare, dar acceptat pe Herm.: "caut barbat".... prin rimele suparatoare (terminate in re), reptetitia obsedanta (caut femeie), scriitura directa si exacta (consecinta unei ireformabile formatari profesionale, poate chiar intelectuale, ar specula unii), textul de fata reprezinta un triumf exemplar al cuvintelor utilizate in contra indicatiilor poeziei. un lucru obisnuit, daca luam in calcul profilul literar al autorului.
pentru textul : caut femeie deDomnule Dorel in primul rand multumesc pentru comentariu , in la doilea rand nu vad unde ar fi tenta sexula in texu de mai sus... nu aveti de ce sa va cereti scuze pentru simplu motiv ca v-ati dat sema ca aveti in fata un autor tanar, varsta nu scuza valoarea si oricum in poezie totul e subiectiv. de citit, citesc ce ma atrage si scriu ce simt, uneori imi iese prost alteori ...si mai prost:) insa nu cred ca solutia slvatoare sta in lecturare a 50 de poezii de autori importanti, ce e important pentru mine, pentru dumnevoatra poate fi neinteresant si viceversa, in lieteratura totul e subiectiv. textul de mai sus are scapari, nu zic nu, dar nu e chiar o catastrofa. va multumesc pentru interventiile facute in pagina mea cu respect, adelina
pentru textul : quand les paroles sont inutiles dealb până în zări –
o sanie roşie
doar pe derdeluș
un element concret ar ajută la sublinierea misterului.
îmi plac micile poeme troienite.
pentru textul : Haiku ( 8 ) - poeme troienite defelicitări sincere, Silviu, atât pentru numele ales vulumului (unul care incită...), cât și pentru editura aleasă!!
pentru textul : „Fetița cu crocodil” - de Silviu Dachin dela mulți cititori!
Imi place poemul - aduce a litanie, miroase a cantec nibelungic, a moarte de luptator cu spada... "unul câte unul devenim corimbe suspendate de o fericire nepământeană litografii ale unui vis cu cetacee" este de o muzicalitate pe care rar o intalnesc (n-am inteles cuvantul "corimbe"), dar asta nu stirbeste cu nimic respectul fata de aceste versuri. Tenta moderna a incantatiei (cantecului, litaniei, oricum s-ar denumi) nu reduce cu nimic farmecul curgerii cuvintelor. Poemul acesta seamana cu o apa moale careia - daca vrei - i te poti darui. Dancus
pentru textul : cântecul lui Abigail deprivit cu lupa soresciana, injerul tau e un copchil usarnic ce da pe-acasa doar spre sara, un fel de nica din humulesti...luat din pridvorul lui ioan scararu, poemul tau e o smoala ce arde spatele cetelor de serafimi ...sa nu crezi ca ei nu sunt in stare sa poarte o cruce, ca nu au bucurii de copil si intristari... cred ca te-a mintit tigancusa kati, voia doar sa salveze ingerul din mainile tale ... trupul tau pare un fel de casuta de turta dulce iar ingerul un fel de hansel si gretel . vinde-l la abator si o sa umbli 9 ceruri dupa el sa-i ceri iertare..ingerii nu ajung sa fie hacuiti de cutit omenesc... nu stiu cum sa iau poemul tau...poate ca azi gaina ti-e mai utila decat ingerul ...dar cu zilele de maine ce faci? oricat ne-am juca cu sensurile cuvintelor, ale notiunilor, oricat de incarcat cromatic ar fi limbajul nostru poetic exista o limita invizibila intre cer si pamant... daca nu ne oprim cadem in gol... nu stiu, asa vad eu lucrurile... hai sa vorbim cu sfiala despre ingeri... astept sa vad cum ai sa scrii drespre ei peste vreo douazeci de ani... cu ochi de copil, katya
pentru textul : Înger netrebnic desi trebuie sa va multumesc pentru observatii!
pentru textul : Despre ele... cu mai multă seriozitate deFaptul ca s-a mai scris in acest mod nu e nimic neobisnuit si anormal (totul s-au mai scris in diverse moduri!), dar trebuie sa spun ca textuletul acesta este scris cu ceva ani in urma pentru o pagina de divertisment a unui hebdomadar ("gazeta de bacau" parca...) condus de Sebi Sufariu.
Nu am subestimat nicio clipa cititorul, ci (prin ghilimelele acelea) am considerat (gresit probabil) ca ofer mici sugestii, fara sa desconspir totusi. De altfel, oricat de previzibil sustineti ca a fost finalul, gandul putea duce, poate, si la alte apropieri in afara celei induse de titlu, subtitlu si folosirea majusculelor (de exemplu, acele file mentionate).
Nu-mi place sublinierea din versul trei "cu ochii", pierde din expresie. Nu-mi place melodrama "ba chiar pot și plînge" esti cam nehotarat, or what? :-) In rest, o incercare buna ca un plescait peste un vin bun "vreti sa degustati?" "da!", chiar daca uzitezi mult fragmentarea prin punctuatie, insa e ok. Sa-i raspund eu lui Virgil cu scuzele de rigoare de off-topic? Poezia e chiar aici, doar ca nu o vezi deocamdata pentru ca probabil tocmai aveai altceva de facut, dar nu-i bai. Andu
pentru textul : o viziune a insentimentelor deAtac, zici? Ok, virgil, dă-mi voie să spun ceva: pe scurt, trăim nişte vremuri în care logica este călcată în picioare de nişte drepturi care prevalează o morală închipuită, o morală teoretică, o morală impusă politic. Apoi, nu-i de ajuns că aceste drepturi sunt strâmbe, mai vin şi interpretările subiectivo-cretine ale oamenilor asupra acestora, iar tot ceea ce rezultă e pireu cu gogoşi. De exemplu, dacă un om este ţigan, iar eu îi spun "ţigane", el strigă sus şi tare că l-am discriminat! Nici mai mult, nici mai puţin! Dacă un om este agramat, şi-i spun "agramatule", ori, la figurativ "analfabetule", fac atac la persoană.
Constatarea evidenţei şi numirea acesteia nu e discriminare ori atac la persoană!
Mai avem puţin, şi vom ceda scaunul în autobuz persoanelor de etnie/religie etc minoritară, doar pentru a nu le discrimina! În facultăţile din România, românii stau pe locuri cu taxă, pentru că avem locuri speciale pentru moldoveni, ţigani etc, indiferent de media acestora, comparată cu media românilor. Pe site-uri literare, referitor la o activitate pe care o faci publică, referitor la nişte valenţe care ţin de autor, nu de persoană, nu putem spune "eşti un scriitor prost/ un analfabet", pentru că facem atac la persoană. Dacă ţi se pare că totul e in regulă aici, ura şi la gară!
pentru textul : Şi atunci m-am ridicat pe sufletele din spate deciotul de aripă mi se pare o imagine asupra căreia s-a insistat mult în imaginarul liric modern aș evita-o, aș înlocui-o... ciotul mi se pare extern, epidermic, iar apendicele intern, visceral mi se pare o contradicție de piste de lectură apendicele are și sensul de prelungire, dar primul sens la care ne duce mintea este acea prelungire intestinală mi s-ar fi părut interesant termenul EDEM pentru a sugera creșterea unui țesut sufletesc straniu, tulburător, neliniștind gândurile spre fericire sau nenorocire prin urmare [acest apendice ca un lest inofensiv e doar un ciot de aripă] mi se pare un pasaj ambiguu restul e memorabil, impresionant... și aș citi mai mult, astfel de texte minimaliste îmi trezesc apetitul liric
pentru textul : exercițiul umilinței de" Ana era frumoasă când dormea cu brațele istovite în pământ crescute copaci proiectată într-un unghi de materie", strofg asta a reusit sa imi proiecteze mi si mi de franturi de imagini diferite care vor sa se intregeasca. acel unghi de materie e ireprosabil. ioana, unghiul iti da atatea posibilitati si perspective si orizonturi incat acea materie, si este acea, poate fi doar aceea. ea mereu isi schimba acel rost ( pozitia si viteza) de comunicare cu altceva, acea interactiune. pt ca avea parte de unde continue sau cercuri sau forme neregulate care provoaca acea imagine care la randul ei potenteaza ceva. felicitari, mie mi-a placut foarte mult,
pentru textul : Ana deam citit textul si mi se pare o porcarie atit grafic cit si ca text. de fapt prezinta elemente oarecum aproape de ideea de profanare (aspectul apare si in alte texte ale tale) - la care se refera punctul 14.4 din regulament - in care se face un melanj intre expresii evident biblice si altele cu evidenta conotatie sexuala. bineinteles se poate scrie oricum dar sugestia unui astfel de text este neindoielnic ofensatoare la adresa sentimentelor de reverenta religioasa ale unora. cu siguranta se va putea spune ca si Cintarea Cintarilor face acelasi lucru dar cine ar spune asta inseamna ca n-a citit bine cartea. anyway, trecind peste abureala melanjului religioso-erotic al textului care daca nu ofenseaza atunci poate face savoarea unor vinatori dupa astfel de delicatesuri, aspectul grafic este daca nu deranjant atunci o mare gafa. dar banuiesc ca e fiecare cu culorile si gusturile lui
pentru textul : crucile deDacă mai era cazul, avem aici o bătaie de joc în direct și o pereche de palme aplicată pe Regulamentul Hermeneia de însuși întemeietorul site-ului.
Deci, citez 'mie mi-a placut extrem de mult titlul. si textul, desi l-as fi vrut mai incisiv si poate mai putin topîrcenist' am încheiat citatul... cometariu însoțit de peniță de aur.
Acum. mă întorc la Regulamentul site-ului unde găsesc
26. Membrii Hermeneia au posibilitatea
evidenţierii unui text prin acordarea unei „peniţe de aur”. Acest lucru va
trebui să fie însoţit întotdeauna de un comentariu care să explice motivaţia
celui care o oferă. Orice abuz va fi sancţionat de către editori/moderatori.
Și cum orice membru al site-ului poate spune 'mie mi-a placut extrem de mult titlul. si textul' atunci haideți să umplem textele de pe site cu penițe!
pentru textul : Îndobivărare deLight them up!
partea
"au dreptate dușmanii mei
cînd te privesc
și zic
să-l lovim acolo
unde îl doare"
nu are nicio semnificatie, e "devoid" de orice metafora, de orice implicita sau explicita calitate literara. mai ales ca nu se face referire in text la vreo frumusete feminina exceptionala care l-ar face pe dusmanul tau sa te loveasca...
apoi gandurile alea lipite pe tavan ca ...mucii. parerea mea, ca sa parafrazez si eu pe un altul.
pentru textul : confesiune de ianuarie dem-a oprit si pe mine din mers versul acesta de inceput , foarte sugestiv, te arunca efectiv in frumoasa salbaticie a oricarui inceput;
pentru textul : Mit denu stiu de ce tine cuvantul "murim', dar e prea puternic pentru continutul si intinderea poemului. totul se concentreaza si se duce pe acolo. cu siguranta sunt subiectiva, poate imi e mie mai frica de moarte ca altora si ma blochez cand il citesc:)
pentru textul : dragoste deAdriana, se cuvine nu doar sa-ti multumesc banal pentru semnul lasat aici. Juxtapunerea din incipitul poemului nu suna bine, asa-i, nu stiu insa cum sa remediez, pentruca "tacticos" se refera la "intretaie" iar "precis" la "miezul noptii", asta e ce vad eu pe fereastra care da in bulevardul crimei. In ceeace priveste acel "c'mon" ai si mai multa dreptate de parca te-ai uitat peste umarul meu cand scriam, te rog sa ma crezi ca am cautat variante multe ca sa pot sugera acea multime care urla disperata pentru show... si doar atat m-am priceput :-) Imi iau penita de la tine si plec, cuminte, la culcare.. Andu
pentru textul : liubliu ia vas deSper ca acum e bine.
pentru textul : De dragoste deMulţumesc Denisa! Mă bucură opinia ta şi s-ar putea să ai dreptate. Dar vezi...e foarte greu să sugerez cele două idei altfel. Voi mai vedea, uneori poeziile se mai schimbă în timp, aici e mai greu, mie deocamdată îmi place aşa cum este.
pentru textul : Brânduşă de toamnă deerr. ci doar ca, fara primul ca
pentru textul : vodkă și scoici denu stiu ce eroare iti dadea. ti l-am reincadrat eu. dar o puteai face si tu. orice autor isi poate reincadra textele cum vrea pe hermeneia
pentru textul : night & street &... lyrics dePentru mine, textul se termină după unitatea trei (adică la "să pot ține ritmul"). Până aici, poezia este autentică, bine echilibrată între lirism şi epic, credibilă. De remarcat expresia foamei şi disperării din "fiecare mâncam câte un sfert pe care îl întindeam cu mămăligă
până nu îi mai simțeam gustul" - versuri simple, fireşti şi profunde, fără să fi alterate de o ambiguitate extremă, care, cum ziceam alteori, tinde să distrugă imanenţa poeziei. Totodată, metafora e rară şi cu atât mai puternică; în poezia mdoernă, metafora apare din ce în ce mai rar, şi asta este bine, atâta vreme cât unii au impresia că tropul face poezia.
Ultima unitate vrea să încheie rotund şi "momos" poemul, patinând clişeic pe ideatica mântuirii. Nu ai ştiut, din păcate, să pui punct; iar acest lucru, spus în general, distruge/a distrus texte posibil memorabile.
pentru textul : sînt trei rugăciuni într-un cuibar deE-n regula. Sa presupunem ca eu sunt destul de naiva (naivitatea are si ea aura sa, nu-i asa?) incat sa consider ca nu-i nici umbra de intentie vindicativa in atitudinea ta. Dar ideal ar fi sa aduci si niste argumente pentru a-ti sustine opinia. Adica sa spui ce anume nu ti-a placut in text, punctual.
pentru textul : despre falsele principii ale mecanismelor iubirii III deAcela e ecoul, care se vede în poză. Ecoul nopții e ziua! De asta e poză cu ziua, că dacă era l'écho du jour, era poză cu noaptea, très simple.
pentru textul : la liberté promise de"Privește la Ovidiu Nacu cît de lipsit de bun simț răspunde cuiva care îi atrage frumos atenția că a încălcat un regulament pe care el s-a angajat să îl respecte. Nu l-a obligat absolut nimeni. Deci în esență dumnealui se complace să fie un mincinos, adică un șarlatan, adică un om care promite una și face alta". Domnule Virgil Titarenco, in mod oficial imi cer scuze daca Dvs considerati (si din agresivitatea limbajului folosit, inteleg ca asa e) ca v-am jignit, ori am intentionat sa va denigrez. Va inteleg seriozitatea in impunerea regulilor de buna functionare a sitului proprietate personala (nu insa si aversiunea pentru o libertate creatoare, chiar daca nu a mea, a obraznicului), fara de care situl Dvs il vedeti intrat in anarhie. Daca tot veni vorba de Regulament, sa nu uitam ca sambata a fost facuta pentru om, nu invers, si cu Regulamentul in mana poti brutaliza -"legal!"- muritorul de rand care intra pe hermeneia cu statutul de autor, ca mai apoi, dintr-o (una bucata) poezie criticata ca fiind "neinspirata", sa fie impins represiv spre periferia noviciala, iar textele-i (acum prea "dese") sa fie atentionate cu deget militienesc. Asadar, iertati-ma, dar ceea ce Dvs considerati a "atrage frumos atenția că a încălcat un regulament pe care el s-a angajat să îl respecte" eu inteleg drept palma si peste obrazul stang, ce din nesfintenie am refuzat astazi sa-l vi-l ofer. Intrand pe situl Hermeneia nu am semnat nici un contract, nici un angajament juridic fata de care eu sa-mi exercit responsabilitatile legale. Regulamentul sitului, atat de hiperbolizat in acest context, eu l-am privit mai degraba ca facand parte din codul etic al membrilor, decat ca un Decalog absolut si universal valabil in fiecare pixel al sitului. Aici identific eu diferenta de perspectiva dintre noi. Va inteleg frustrarile, la care am contribuit si eu cu si fara stiinta, dar nu ma regasesc de fel in portretul ce mi l-ati inchegat: "în esență dumnealui se complace să fie un mincinos, adică un șarlatan, adică un om care promite una și face alta". Imi cer inca o data scuze pentru nervii Dvs. iritati. Cand golania teribilista ramane ultima arma in fata tancului, poate ca merita folosita. Eu asa am facut, iar consecintele se vad. Cu intarziat respect, Ovidiu.
pentru textul : Doină deam respect față de Oriana, însă aici, textul de mai sus e ca o supă fără prea mult condiment. aici avem un caz clasic de evidențiere a autorului și nu a textului (penițe date persoanei și nu scriiturii). și nu mai demult decât cu o zi în urmă se discuta pe chat/comentarii că pe Hermeneia nu se evidențiază autorul ci texul. Parol? unii stau cu penițele la onor parc-ar trece prin site însuși Logosul și-i musai să sărim în picioare! și astfel iar miroase a fantoma tovarășului care trebuie aplaudat... și, și, și... directorul are și el slăbiciunile lui. sau mai bine ar trebui să tac?
pentru textul : Psalmul 41291 desite. dar cred ca era corect, intr-un fel si redactie. nu cred caa am gresit, din reflex, prea mult.
pentru textul : Întoarcerea la lucrurile mici deEmil, mi-a plăcut întreg poemul. Aș remarca în mod deosebit: "eu nu am pat doar deformări ale celor ce-au dormit lîngă mine" și "trecătorii să-i spună ce bine vă stă doamnă zilele altuia vi se asortează cu ochii". Pentru toate-acestea, penița de aur. Cristi.
pentru textul : prospecții seismice deDeja devii penibil. și nu pentru că ești în ”Șantier” ci pentru că, deși încerc să te ajut ( sunt convins că nici nu ai sesizat, asta îți spuneam mai sus, apropo de rolul parodiei), tu reacționezi ca un puști țâfnos căruia nu i se dă notă de trecere. Așa, mai pt înțelesul tău, nu le mai lua în personal, că nu despre asta e vorba. într-adevăr aici, pe H, e diferit față de site-urile cu like-uri și floricele unde postezi și unde toți sunt geniali și superbi. Dar credeam că ai înțeles deja asta.
pentru textul : din poezie scapă cine poate dep.s. chiar nu mă interesează că te compari cu mine. absolut de loc, nici în sus, nici în jos. deocamdată tu ești din alt film.
într-adevăr fotografia îmbogățește poemul. finalul mi se pare potrivit, cel puțin tonul acestuia e în tandem cu întregul. în plus, e un text rotund - aduce cu sine atât vijelia, cât și neclintirea, atât apropierea, cât și distanța. cine știe ce se poate ghici într-o ceașcă simplă cu ceai...
pentru textul : yerba maté X I V dePagini