Dragă Younger Sister, te asigur că suntem un site literar și că da, atâta vreme cât un text nu încalcă regulamentul, încercăm să nu limităm ceea ce se postează. Fiecare este liber să scrie atât de bine sau, de ce nu, de prost, pe cât poate. Singurele consecințe sunt, de exemplu, schimbarea încadrării dinspre autor înspre novice, sau invers (ar putea să mai intervină niște schimbări, dar despre fiecare lucru la timpul său). Aceasta nu împiedică pe nimeni, draga mea, să își exprime argumentat opiniile despre textele publicate, la urma urmelor, aceasta fiind cea mai bună "sancțiune" sau "premiu" pe un site de literatură. Te așteptăm așadar cu un astfel de comentariu, care să nască polemici literare, nu de alt gen. Cât despre textul de față, eu una găsesc că el are substanță și nu cred că se încadrează ca tematică abordată în aceeași categorie cu poeziile lui Ioan Peia, ceea ce nu înseamnă că fiecare dintre ele nu-și găsește locul și valoarea. Și mai cred, dar autorul ne poate contrazice, eventual, că nu este o poezie care să vrea să "dovedească" una sau alta, ci vorbește exact despre ceea ce anunță din titlu și subtitlu. Eu una personal aș fi renunțat măcar la titlu, ca fiind prea multe indicii, dar vezi, poate că autorul a știut el mai bine. Dacă primele două strofe nu aduc neaparat nimic nou (dar hei, e multă poezie mult mai slabă pe site și complet lipsită de conținut), ultima este surprinzătoare. Suntem propriile noastre oglinzi. Și poate nu chiar despre Jester era vorba.
amintiri plăcute, o "lagună" de linişte, departe de lumea omului, într-o lume a vegetaţiei şi faunei, acolo unde poţi să visezi, fără grijile cotidiene.
un tablou benefic pentru cel puţin un week-end...
n-am mai citit ceva în vers clasic, sonet bunăoară, de multişor. sonetul acesta îmi aminteşte de Voiculescu, în special.
versuri eufonice, care au căzut bine într-un decor preponderent postmodern.
am o mică nelămurire, aici
"O să se împlinească demonica lucrare
A şarpelui doar mâine, când ne vom despărţi
nu ar fi fost mai bine, recitirea aşa îmi indică.
A şarpelui (,) doar mâine, când ne vom despărţi.
oricum pt efortul prozodic, dar şi pt. realizare în asamblu,
congrat.
Există o discrepanţă stilistică destul de accentuată între prima unitate şi a doua. Nu mă arunc să spun că si ideatică, pentru că m-as hazarda. Totuşi, lexicală, clar este. "Mormintele lumii" nu are corespondent logic (chiar aşa - la nivel de metaforă. Există şi o logică a metaforei...) Mormântul lumii, ar avea un corespondent, dar "mormintele lumii", nu. Oricum, textul are miză, iar per ansamblu, este un destul de reuşit.
Referitor la text și literatură: La începutul carierei sale jurnalistice, Cristian Tudor Popescu a scris un articol referitor la textele șlagărelor (cu predilecție în engleză) cu mare audiență la public, căutând un vocabular tipic, de impact, cu rețeta asigurată. Și găsise un vector interesant. De la Jean Moscopol ("Vrei să ne-ntâlnim sâmbătă sara?"), Cristian Vasile ("Iubesc femeia") la Dan Bittman, fiecare compozitor a avut textierii lui. De la Nicolae Kirițescu la Cezarina Moldoveanu (soția și textiera lui Gică Petrescu) sau Șerban Foarță s.a.m.d., textierii au avut locul lor binemeritat. În ciuda structurii aparent facile a textelor, se poate vorbi de cu totul altă factură a versificației, target-ului. Nu mai dau exemple din muzica clasică. Nu toți compozitorii au avut inspirația în fața textelor consacraților. Când spun asta, mă gândesc la relația (muzicală) de excepție pe care o găsim Alifantis-Nichita (Ce bine că ești, Ploua în luna lui Marte, Luna în câmp - vezi albumul "Nichita") sau Joseph Kosma-Jacques Prévert (Les feuilles mortes - cântec superb pe care îl prefer îniterpretarea lui Yves Montand). Nu este deloc o regulă. Subiectele cu trenuri și gări nu sunt încă epuizate. "Trenule mașină mică" (Maria Tănase) sau "Hai vino iar in gara noastră mică" (Gabriel Dorobanțu) au încă succes. Ceea ce găsesc eu în acest text, - de altfel autorul ne avertizează discret "De inimă albastră"-, este o capacitate a sa neîndeajuns de exploatată, de a scrie acest gen de text. Manolescu Gorun poate să scrie și acest gen de texte. În realitate, nu e simplu să scrii în acest gen. Nu e vorba doar de inspirație. Există ceva în plus nedetectabil stand-by. Mai este nevoie de un compozitor talentat și un interpret pe măsură. Și cum zicea Maestrul Gică Petrescu: "Cel mai frumos tango din lume/Cu tine l-am dansat cândva..."
Ecaterina Părerea mea este că titlul conferă poemului un simțământ dinamic, de continuitate. Trecând prin viață, prin mai multe toamne, iată că bătrânețea bate la poartă. Am respectat în mare specificul unui senryu. Poate mesajul poeziei a fost cam diluat și nu a ajuns și la inimă ta. mulțumesc pentru citire și pentru comentariu.
Mi-am imaginat lupi în blugi și tuxedo, făcând tot felul de chestii descrise mai sus, în Piața Revoluției. Eu cred că desenele animate sunt făcute după fapte reale, dovadă poemul de față.
Mie mi-a placut mai ales creativitatea ce se intrezareste indaratul textului si senzatia de joc abia inventat care parca indeamna lectorul sa ii fie partas. In rest am gasit laolalta formulari deosebite si modalitati de expresie banale insa totul e perfectibil iar poezia aceasta are virtutile ei care trebuie evidentiate.
Cristian, văd că ignori atenționările noastre. Te avertizez că dacă vei continua să mai scrii Like în loc să scrii un comentariu pertinent așa cum prevede regulamentul H, vom discuta atitudinea ta în Consiliul Hermeneia și vom suspenda contul.
..da, poate ca substitutia barului de negri cu un bar din Orleans (cum a marturisit insasi autoarea ca una din fav. sale) ar fi fost mai inspirata..insa ma abtin sa mai fac sugestii pe acest text.
desigur, inteleg si ce spui aici: 'Există comici albi care fac glume pe seama negrilor și nimeni nu numește asta rasism.' - insa in audienta sint multi reprezentanti ai etnicitatii 'black' si atunci cind rizi cu ei despre ei este ok. Si asta cred ca se poate aplica tuturor minoritatilor si grupurilor sociale.
in fine, sa o lasam asa...Ignorance is bliss! :x
cu un singur lucru sint complet de acord aici pe Hermeneiei: '..un spațiu literar care zilnic îți va oferi surprize'
da, şi eu am fost fascinat de asemănări. cred că este luna asta "plictisitoare" de vină. am să mă gîndesc la sugestiile tale. oricum am scos deja "noastre". şi deşi sună poate pretenţios "ecou al inexprimabilelor aşteptări" ceva mă împiedică să îl elimin.
Dacă citeai atent textul, surprindeai și diferența de timpuri verbale. Cu siguranță, nu sunt eu aceea care scrie "neglijent", cred că îmi confunzi poezia, și nici poezia mea nu e prea "încărcată" decât prin comparație cu alte texte. Nu am considerat că pentru o intercalare cu câteva cuvinte din Biblie, ar fi trebuit să încadrez textul la Colaj. Citatul este special ales, pentru cei aleși să vadă dincolo de cuvinte. De la titlu la ultimul vers. Mulțumesc pentru comentariu.
Ai o cămașă de versuri cu guler înalt, scrobit, despre care nu se vorbește decât în șoaptă în strana literelor de teama întâilor salcâmi înfloriți de la intrarea Ierihonului... Și porți metafore la două rânduri între sarcasm și ideal: "dacă am prieteni? da domnilor da cei mai buni prieteni ai mei sînt pereții apartamentului în care locuiesc firește de ziua lor le fac daruri o icoană pe lemn sau portretul mamei mele" "unora chiar le-am săpat groapa așa de frumoasă ieșea că te așezai în ea de viu să-ți cadă așteptarea pe piept" și finalul da și finalul îl subliniez: "însă recunosc așa e cîndva m-am uitat și eu lung atît de lung și înalt încît am văzut un orb trecînd pe privirea mea ca pe o punte cu mîna la gura sa nu îmi ia aerul și am crezut că înfloriseră salcîmii la intrarea în Ierihon însă erau doar miei domnului care pășteau la picioarele mele" nu știu dacă e un typo mic: "miei domnului",mi-ar place să sune mai ales așa, cum este acum... Peniță pentru autocritică. Și talent.
Textul are nostalgie şi o tristeţe parcă nedesluişită. Cred că asta e miza textului.
Mi se pare că experimentezi fraza scurtă. A ieşit destul de ok. Şi mi se mai pare că e puţină biografie aici.
Alma, inteleg din ce spui ca nu as mai avea prea mult timp... atata experienta de viata adunata...gongul final o fi pe aproape? Atunci s-o fac lata la Virtualia ma gandesc! Ce alte optiuni mai am... cearceaful alb peste cap? Nu vreau!! Andu
pueril, adolescentin, lipsit de vlagă, scurt, nasol. Câteva carateristici pentru textul tău. Inversiunile...nu se mai folosesc în postmodernism, sunt 'învechite', deși uneori mai apar în texte mai greoaie pentru a ușura citirea. Ultimul vers este singurul mai 'bun' dacă pot să spun asta.
Bine, Adrian, dar exact la asta mă refeream, și anume la „vanența ei de după geneză”, răspunzând la a doua întrebare. la ceea ce se întâmplă (ori ar trebui să se întâmple, ori e de dorit să de întâmple) după ce te-ai eliberat de ea. e vorba de diferența aceea dintre „golul” sau „vidul” în care ai fost absorbit și detașarea de după.
firește, nu știu cum și ce simte altcineva în momentele respective, încă n-am ajuns cu detașarea până acolo încât să pot îmbrățișa întreaga lume și fiecare secundă a acestei întregi lumi (de cealaltă, nici nu mai vorbesc!).
PS: acum observ că-l dădusem drept exemplu, în ultimul răspuns, pe un anume Gheorghiță - te rog să nu o consideri nu știu ce ironie (mai ales după discuțiile noastre de acum două zile) pentru că n-ai de ce. Culmea e că nu-mi amintesc de nicio rudă sau de niciu prieten (în viață) cu acest nume. nu știu, o fi de vină micuța Stratan cu Gheorghiță al ei, dimineață, în taxi, a trebuit să ascult de trei ori melodia asta! :)
Mădălina, mulțumesc pentru lămurire. e liniștitoare. :)
univers monadic. sau nu. la urma urmei intrebarea este daca poezia e menita sau nu sa aiba cititori sau auditoriu. ca daca nu atunci everybody, and I emphasize, everybody is a poet. adica si nebunul de la camera 642, si tante frosa de la etajul 9, si nea gica pescaru' care face saramura de afuma scara in fiecare vineri cind vine de la balta. si atunci poate ca iti dau dreptate. fiindca si eu ma laud ca scriu ceea ce scriu fara sa ma gindesc ca as face-o pentru cineva. in afara de mine. deci iata-ma o naratiune rupta de orice meta-"..". dar oricum nu ma consider mare poet. nici macar poet. si e bine. ieri a plouat.
amuzantă tare baba vera, mi-a adus aminte de toate băbuțele alea care veneau pe la bunică-mea când eram mică și se plângeau că „iaca, iaca intrâ-n pământ” și mai trăiesc și acum:).
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Dragă Younger Sister, te asigur că suntem un site literar și că da, atâta vreme cât un text nu încalcă regulamentul, încercăm să nu limităm ceea ce se postează. Fiecare este liber să scrie atât de bine sau, de ce nu, de prost, pe cât poate. Singurele consecințe sunt, de exemplu, schimbarea încadrării dinspre autor înspre novice, sau invers (ar putea să mai intervină niște schimbări, dar despre fiecare lucru la timpul său). Aceasta nu împiedică pe nimeni, draga mea, să își exprime argumentat opiniile despre textele publicate, la urma urmelor, aceasta fiind cea mai bună "sancțiune" sau "premiu" pe un site de literatură. Te așteptăm așadar cu un astfel de comentariu, care să nască polemici literare, nu de alt gen. Cât despre textul de față, eu una găsesc că el are substanță și nu cred că se încadrează ca tematică abordată în aceeași categorie cu poeziile lui Ioan Peia, ceea ce nu înseamnă că fiecare dintre ele nu-și găsește locul și valoarea. Și mai cred, dar autorul ne poate contrazice, eventual, că nu este o poezie care să vrea să "dovedească" una sau alta, ci vorbește exact despre ceea ce anunță din titlu și subtitlu. Eu una personal aș fi renunțat măcar la titlu, ca fiind prea multe indicii, dar vezi, poate că autorul a știut el mai bine. Dacă primele două strofe nu aduc neaparat nimic nou (dar hei, e multă poezie mult mai slabă pe site și complet lipsită de conținut), ultima este surprinzătoare. Suntem propriile noastre oglinzi. Și poate nu chiar despre Jester era vorba.
pentru textul : Oglinda deamintiri plăcute, o "lagună" de linişte, departe de lumea omului, într-o lume a vegetaţiei şi faunei, acolo unde poţi să visezi, fără grijile cotidiene.
pentru textul : poveste cu păsări și pești deun tablou benefic pentru cel puţin un week-end...
n-am mai citit ceva în vers clasic, sonet bunăoară, de multişor. sonetul acesta îmi aminteşte de Voiculescu, în special.
versuri eufonice, care au căzut bine într-un decor preponderent postmodern.
am o mică nelămurire, aici
"O să se împlinească demonica lucrare
A şarpelui doar mâine, când ne vom despărţi
nu ar fi fost mai bine, recitirea aşa îmi indică.
A şarpelui (,) doar mâine, când ne vom despărţi.
oricum pt efortul prozodic, dar şi pt. realizare în asamblu,
pentru textul : Sonet 242 decongrat.
Dă-i suflu vital, Qi, pe lângă lumină. Fă-l să trăiască, să se miște singur, să fie viu. Cred în asta și aștept să te recitesc.
pentru textul : downtown deExistă o discrepanţă stilistică destul de accentuată între prima unitate şi a doua. Nu mă arunc să spun că si ideatică, pentru că m-as hazarda. Totuşi, lexicală, clar este. "Mormintele lumii" nu are corespondent logic (chiar aşa - la nivel de metaforă. Există şi o logică a metaforei...) Mormântul lumii, ar avea un corespondent, dar "mormintele lumii", nu. Oricum, textul are miză, iar per ansamblu, este un destul de reuşit.
pentru textul : Interferenţe deEmilian, doar tu te puteai gandi la piratul Jack Daniels.:)
pentru textul : mereu Jack deReferitor la text și literatură: La începutul carierei sale jurnalistice, Cristian Tudor Popescu a scris un articol referitor la textele șlagărelor (cu predilecție în engleză) cu mare audiență la public, căutând un vocabular tipic, de impact, cu rețeta asigurată. Și găsise un vector interesant. De la Jean Moscopol ("Vrei să ne-ntâlnim sâmbătă sara?"), Cristian Vasile ("Iubesc femeia") la Dan Bittman, fiecare compozitor a avut textierii lui. De la Nicolae Kirițescu la Cezarina Moldoveanu (soția și textiera lui Gică Petrescu) sau Șerban Foarță s.a.m.d., textierii au avut locul lor binemeritat. În ciuda structurii aparent facile a textelor, se poate vorbi de cu totul altă factură a versificației, target-ului. Nu mai dau exemple din muzica clasică. Nu toți compozitorii au avut inspirația în fața textelor consacraților. Când spun asta, mă gândesc la relația (muzicală) de excepție pe care o găsim Alifantis-Nichita (Ce bine că ești, Ploua în luna lui Marte, Luna în câmp - vezi albumul "Nichita") sau Joseph Kosma-Jacques Prévert (Les feuilles mortes - cântec superb pe care îl prefer îniterpretarea lui Yves Montand). Nu este deloc o regulă. Subiectele cu trenuri și gări nu sunt încă epuizate. "Trenule mașină mică" (Maria Tănase) sau "Hai vino iar in gara noastră mică" (Gabriel Dorobanțu) au încă succes. Ceea ce găsesc eu în acest text, - de altfel autorul ne avertizează discret "De inimă albastră"-, este o capacitate a sa neîndeajuns de exploatată, de a scrie acest gen de text. Manolescu Gorun poate să scrie și acest gen de texte. În realitate, nu e simplu să scrii în acest gen. Nu e vorba doar de inspirație. Există ceva în plus nedetectabil stand-by. Mai este nevoie de un compozitor talentat și un interpret pe măsură. Și cum zicea Maestrul Gică Petrescu: "Cel mai frumos tango din lume/Cu tine l-am dansat cândva..."
pentru textul : De inima albastră deEcaterina Părerea mea este că titlul conferă poemului un simțământ dinamic, de continuitate. Trecând prin viață, prin mai multe toamne, iată că bătrânețea bate la poartă. Am respectat în mare specificul unui senryu. Poate mesajul poeziei a fost cam diluat și nu a ajuns și la inimă ta. mulțumesc pentru citire și pentru comentariu.
pentru textul : traversând toamne deMi-am imaginat lupi în blugi și tuxedo, făcând tot felul de chestii descrise mai sus, în Piața Revoluției. Eu cred că desenele animate sunt făcute după fapte reale, dovadă poemul de față.
pentru textul : parcul revoluțiilor de absint II dela fel, cred ca un concurs ar fi mai bine primit. detaliile ar fi dezbatute foarte bine la sectiunea Interactiv....
pentru textul : Cel mai, Cea mai deMie mi-a placut mai ales creativitatea ce se intrezareste indaratul textului si senzatia de joc abia inventat care parca indeamna lectorul sa ii fie partas. In rest am gasit laolalta formulari deosebite si modalitati de expresie banale insa totul e perfectibil iar poezia aceasta are virtutile ei care trebuie evidentiate.
pentru textul : car în rucsac o balerină ce strănută mereu deCristian, văd că ignori atenționările noastre. Te avertizez că dacă vei continua să mai scrii Like în loc să scrii un comentariu pertinent așa cum prevede regulamentul H, vom discuta atitudinea ta în Consiliul Hermeneia și vom suspenda contul.
pentru textul : nupoem demă bucură mult vestea că vei publica la Madrid. Să fie sub bune auspicii !
Anna eşti gata ? Felicitări !
pentru textul : Premiile "RefleXos" de..da, poate ca substitutia barului de negri cu un bar din Orleans (cum a marturisit insasi autoarea ca una din fav. sale) ar fi fost mai inspirata..insa ma abtin sa mai fac sugestii pe acest text.
desigur, inteleg si ce spui aici: 'Există comici albi care fac glume pe seama negrilor și nimeni nu numește asta rasism.' - insa in audienta sint multi reprezentanti ai etnicitatii 'black' si atunci cind rizi cu ei despre ei este ok. Si asta cred ca se poate aplica tuturor minoritatilor si grupurilor sociale.
in fine, sa o lasam asa...Ignorance is bliss! :x
cu un singur lucru sint complet de acord aici pe Hermeneiei: '..un spațiu literar care zilnic îți va oferi surprize'
Cheerio!
pentru textul : l’absente deSper sa ai parte de atmosfera cea mai calda si aromata pe care Craciunul o poate avea!
pentru textul : ... de nașterea Domnului... deda, şi eu am fost fascinat de asemănări. cred că este luna asta "plictisitoare" de vină. am să mă gîndesc la sugestiile tale. oricum am scos deja "noastre". şi deşi sună poate pretenţios "ecou al inexprimabilelor aşteptări" ceva mă împiedică să îl elimin.
pentru textul : precum o cortină dePaul, iti multumesc pt distinctie, ma onoreaza aprecierea ta.
pentru textul : Albe&reci deDacă citeai atent textul, surprindeai și diferența de timpuri verbale. Cu siguranță, nu sunt eu aceea care scrie "neglijent", cred că îmi confunzi poezia, și nici poezia mea nu e prea "încărcată" decât prin comparație cu alte texte. Nu am considerat că pentru o intercalare cu câteva cuvinte din Biblie, ar fi trebuit să încadrez textul la Colaj. Citatul este special ales, pentru cei aleși să vadă dincolo de cuvinte. De la titlu la ultimul vers. Mulțumesc pentru comentariu.
pentru textul : shortcut to L.L. deVioleta, iti multumesc de citire si pentru apreciere. cu multa stima
pentru textul : Hibernare deAi o cămașă de versuri cu guler înalt, scrobit, despre care nu se vorbește decât în șoaptă în strana literelor de teama întâilor salcâmi înfloriți de la intrarea Ierihonului... Și porți metafore la două rânduri între sarcasm și ideal: "dacă am prieteni? da domnilor da cei mai buni prieteni ai mei sînt pereții apartamentului în care locuiesc firește de ziua lor le fac daruri o icoană pe lemn sau portretul mamei mele" "unora chiar le-am săpat groapa așa de frumoasă ieșea că te așezai în ea de viu să-ți cadă așteptarea pe piept" și finalul da și finalul îl subliniez: "însă recunosc așa e cîndva m-am uitat și eu lung atît de lung și înalt încît am văzut un orb trecînd pe privirea mea ca pe o punte cu mîna la gura sa nu îmi ia aerul și am crezut că înfloriseră salcîmii la intrarea în Ierihon însă erau doar miei domnului care pășteau la picioarele mele" nu știu dacă e un typo mic: "miei domnului",mi-ar place să sune mai ales așa, cum este acum... Peniță pentru autocritică. Și talent.
pentru textul : dare de seamă deTextul are nostalgie şi o tristeţe parcă nedesluişită. Cred că asta e miza textului.
pentru textul : anii aceia deMi se pare că experimentezi fraza scurtă. A ieşit destul de ok. Şi mi se mai pare că e puţină biografie aici.
Alma, inteleg din ce spui ca nu as mai avea prea mult timp... atata experienta de viata adunata...gongul final o fi pe aproape? Atunci s-o fac lata la Virtualia ma gandesc! Ce alte optiuni mai am... cearceaful alb peste cap? Nu vreau!! Andu
pentru textul : amnezie de toamnă fancy și cool depueril, adolescentin, lipsit de vlagă, scurt, nasol. Câteva carateristici pentru textul tău. Inversiunile...nu se mai folosesc în postmodernism, sunt 'învechite', deși uneori mai apar în texte mai greoaie pentru a ușura citirea. Ultimul vers este singurul mai 'bun' dacă pot să spun asta.
pentru textul : Îmbrățișare deMereu, in viata aceasta, apropiere intre miraj si mi'raj :) Talent aparte pentru imagini rafinate.
pentru textul : Miraj deBine, Adrian, dar exact la asta mă refeream, și anume la „vanența ei de după geneză”, răspunzând la a doua întrebare. la ceea ce se întâmplă (ori ar trebui să se întâmple, ori e de dorit să de întâmple) după ce te-ai eliberat de ea. e vorba de diferența aceea dintre „golul” sau „vidul” în care ai fost absorbit și detașarea de după.
firește, nu știu cum și ce simte altcineva în momentele respective, încă n-am ajuns cu detașarea până acolo încât să pot îmbrățișa întreaga lume și fiecare secundă a acestei întregi lumi (de cealaltă, nici nu mai vorbesc!).
PS: acum observ că-l dădusem drept exemplu, în ultimul răspuns, pe un anume Gheorghiță - te rog să nu o consideri nu știu ce ironie (mai ales după discuțiile noastre de acum două zile) pentru că n-ai de ce. Culmea e că nu-mi amintesc de nicio rudă sau de niciu prieten (în viață) cu acest nume. nu știu, o fi de vină micuța Stratan cu Gheorghiță al ei, dimineață, în taxi, a trebuit să ascult de trei ori melodia asta! :)
Mădălina, mulțumesc pentru lămurire. e liniștitoare. :)
pentru textul : Ce este sau ce ar trebui să fie poezia? deMulţumesc! Acum e sezonul drujbelor!
pentru textul : Defrişare deunivers monadic. sau nu. la urma urmei intrebarea este daca poezia e menita sau nu sa aiba cititori sau auditoriu. ca daca nu atunci everybody, and I emphasize, everybody is a poet. adica si nebunul de la camera 642, si tante frosa de la etajul 9, si nea gica pescaru' care face saramura de afuma scara in fiecare vineri cind vine de la balta. si atunci poate ca iti dau dreptate. fiindca si eu ma laud ca scriu ceea ce scriu fara sa ma gindesc ca as face-o pentru cineva. in afara de mine. deci iata-ma o naratiune rupta de orice meta-"..". dar oricum nu ma consider mare poet. nici macar poet. si e bine. ieri a plouat.
pentru textul : lucia deamuzantă tare baba vera, mi-a adus aminte de toate băbuțele alea care veneau pe la bunică-mea când eram mică și se plângeau că „iaca, iaca intrâ-n pământ” și mai trăiesc și acum:).
pentru textul : despre cum nu mai moare baba vera deVirgil, problema nu e în sânge ci în caracter. Despre crini... îmi doresc să mă mai vizitezi, toți avem de învățat. Iar eu îți cam simt lipsa:)
pentru textul : îngeri sub cărămizi deobliged master
pentru textul : gelu din sparta dePagini