pastrarea unei autocreate iluzii in "balonul" Marii Iluzii cred ca, uneori, e dezirabilă in sine. eu as smulge lotusii aia sa vad radacinile din care ne-am desprins. al dvs, francisc
În sfârșit găsesc ceva interesant, într-un poem, despre țigară: "țin o țigară ca pe o lunetă vreau să descopăr prin ea sensul unic" Dar nu și rostul strofei a treia.
nicodem, ai grijă cu limbajul. pentru că dacă la tine acasă ești obișnuit să vorbești mîrlănește, aici nu se poate. te rog să te consideri avertizat. mulțumesc.
p.s. în cazul textului la care faci referință am explicat acolo pe scurt motivul deciziei. mi se pare nepotrivit să discutăm despre alte texte sub alte texte sau să încercăm eventual să ne răzbunăm. puțină cumpătare inteligentă nu cred că ți-ar strica în acest moment. cel puțin ar suplini lipsa de talent.
Sunt de acord cu voi.Am realizat un apendice, ca sa dea impresia de rotatie, a neputinței de a iesi dintr-un joc. Am facut modificari. francisc, anna: mulțumesc pentru comentarii, ajutor.
Alina, mulţumesc mult pentru observaţie. am corectat.
autobuzul este văzut ca locul modern al "predicii" poetice. un loc public, o agora în mişcare, grăbită foarte...
viața = linie cromatică între poduri text are la bază vibrația la ocularitatea lumii înconjurătoare, patima și, deopotrivă, tandrețea conștiinței de a fi viu; fiecare "gură de aer" tușează linii ale timpului trecut, prezentul fiind, din această perspectivă, conturul unui viitor de o cromatică potențială absolută; prin urmare, ne desenăm propria existență ca un spațiu posibil de parcurs în suspendare, printr-un reflex lăuntric al unui ochi saturat de întuneric ("pictori de noapte" - de admirat, aici, curajul metaforei), de natura exterioară percepută ca un decor impersonal și inexpugnabil. fizic și spiritual... tuche Vasile Munteanu
o sa incerc sa fiu cit mai politicoasa ca sa nu te supar. imaginile primei strofe ar fi admisibile daca le-ar rosti un copil de gradinita care a auzit intimplator legea conservarii masei si face asocieri absurde din nestiinta. si intrebarile care urmeaza au un fel de inocenta necesara, dar prea mult patetism. parerea mea.
Raluca, Adrian, va multumesc pentru semne. Va marturisesc ca incerc de cateva minute sa compun un comentariu inteligent de multumire si alte chestii pe langa, dar in dimineata asta mintea mea nu pare sa fie prea „spirituala” in chestiuni de genul, asa ca va spun doar atat: Adrian, mereu ma bucur ca un copil cand imi comentezi cate un text, chiar daca il faci praf, nu-i bai:)) si Raluca, mereu am incredre in simtul tau critic, ai un nas foarte bun pentru calitate cat si pentru prostie, iar asta n-o spun ca sa te perii (sau ca sa-mi laud textul, fereasca-ma!)
Eu cred că poezia începe după prima strofă și se termină la "drumul va fi cenușă". Restul e umplutură (mai sunt pauze și pe parcurs, dar căutate, regizorale).
Textul nu se vede clar, iar nuanța de maro nu e tocmai cea potrivită estetic. Încearcă o nuanță deschisă, scrisul mai mic, alt font. E ceva în neregulă, aranjarea scrisului în pagină nu ajută la susținerea nici a ideii, nici a axelor de simetrie. Titlul este dulceag și nepotrivit. Fii sigură că am fost sinceră cu părerea mea. Sper să îți folosească și să nu te supere prea tare. Nu îmi mulțumi.
Te rog Ela sa-mi acorzi si mie sansa de a intelege ceea ce trancede pragul acela al trairilor/ideilor despre care vorbesti... eu am receptat atat cat ma duce mintea mea ingusta... ti-as fi recunoscator daca mi-ai raspunde explicitand ceea ce ai vrut sa ne transmiti. P.S. Si eu ma amuz de siteurile acelea cu tarotul dar am parcurs cateva linkuri cautand reprezentari ale tarotului egiptean si de acolo mi-a venit comparatia :)
Ani, tu îți povestești singură poemul?!? Și atunci cititorul ce mai face? Deocamdată textul e plin de genitive și de exprimări care șchioapătă de genul: "întoarce din desișuri de vid de memorie" sau "idiomul trecutului torturează ecoul prezentului."...etc. Cu alte cuvinte, forma anulează structura. Și oile.
Inceputul il vad asa... "el ține de mână îngeri dimineața vorbește cu ei" Partea aceasta este bine conturata... "ai mei sunt tăcuți orbi eu îi conduc printre oameni de fapt nu mi-au spus niciodată nici un cuvânt dar asta e bine așa știu că nu au căzut de-au ajuns lângă mine că nu-i doar o-ntâmplare îngerii mei tac tac și eu" Restul textului este prea aglutinat... poate o rearanjare a versurilor ar fi o solutie. E cumva... ca si cum te-ai dezobisnuit sa scrii poezie :) Oricum remarc curajul autoarei de a trata un asa subiect.
mai rău mă nene, varo, muică,
n-o să mai purtăm nume, om purta numere, ghiavolu să-i ia păştia deştepţi. poem cu umor bine dozat pîntru ăi cârcotaşi, care mie nu mi se întâmplă.
don't take it the wrong way, emil. mi-e chiar mi-a plăcut. mai ales prima strofă.
în altă ordine de idei mi-a amintit de o melodie a andei călugăreanu. dar pariez că, dacă ai 24 de ani, nu erai născut pe vremea aceea. ;)
imagini multe și puternice, fără îndoială, cu toate astea textul îmi pare oarecum fragmentat, spart. În mare, o poezie chiar faină, care îți rămâne în minte. Nu i-ar strica oarece substanță de legătură, totuși, mai ales în prima strofă, unde, în ciuda vizualului reușit, parcă sunt rupturi de film după fiecare vers.
Finalul îmi pare grăbit. Concluzia ar fi: o scriere reușită dar ne-finisată parcă.
Proiecția asta pe cămașa nopții aduce efecte speciale cu "țiglele lumii"... În final, îmi place asociația timp-anacondă...să fie timpul chiar această imagine biblică a păcatului... Poem de re-citit.
...Titlul mi s-a mai reproşat. N-aş fi putut găsi (la nivel expresiv) o atât de succintă, dar excelentă explicaţie a lui, aşa cum ai găsit-o tu: el păstrează "o tensiune nerezolvată", e un soi de reproş, iar aceste elemente trebuie înţelese în contextul textului, nu separat. De acolo, din tensiunea nerezolvată, rezultă reproşul, reproş pe care am ales să-l exprim printr-un cinism niţel macabru, parafrazând celebrul "la mulţi ani" (ieri, când am scris şi postat acest text, tata ar fi trebui să împlinească cincizeci şi şase de ani).
...Şi da, miza textului a fost o utopică încercare (aş spune chiar metafizică, dacă termenul nu mi s-ar părea supralicitat) de rezoluţie a unei istorii care, probabil, va atârna mereu cu spatele la întuneric şi genunchii la lumină.
mie îmi place stilul acesta a lui Emil. Îl regăsesc mereu în scrisul lui. Fără prețiozități dar cu un fin substrat, mai cred că nu aveam ce discuta despre marii poeți aici și nici nu cred că autorul vrea să se identifice cu vreunul dintre ei. Emil este unul dintre puținii membri de pe acest site care știe să strunească versul cu măiestrie. Silvia
îmi place modul direct prin care autorul te „trage” în text încă de la primele versuri - tehnică pe care am mai observat-o la Ioana -. parcurgi textul care reușește să te păstreze interesat pînă la sfîrșit. îmi place faptul că Ioana alege din cînd în cînd temele acestea „scenariste”.
pentru că poemul mi-a plăcut, îndrăznesc să vin cu câteva sugestii
și anume
„adăpi cocorii din frigul
ce-mi scormoneşte măruntaiele”
aici aș înlocui cocoșii cu vulturii, de dragul unificării simbolurilor, și pentru forța care cred că ar rezulta
„hrănești vulturii din frigul
ce-mi scormonește măruntaiele”.
apoi aș schimba puțin ultimele două strofe, astfel
„
în cimitirul ce-mi creşte în locul măduvei
nici un vaier
nici un oftat nu mişcă vântul
Frumoasa reluare, adevarul este ca aceste versuri nu inceteaza sa ma impresioneze... cu acel magnific final "si cornul suna, insa foarte putin". Presupun ca te-a inspirat rechinul de care vorbeai, nu? Si cum dom'le? Chiar l-ai scapat? Bobadil.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
doamne
pentru textul : zăpadă și soare deînchid ochii mai ții minte
eram amîndoi fericiți
fără rugăciuni fără minuni
fără nimic ieftin
era doar zăpadă și soare
pastrarea unei autocreate iluzii in "balonul" Marii Iluzii cred ca, uneori, e dezirabilă in sine. eu as smulge lotusii aia sa vad radacinile din care ne-am desprins. al dvs, francisc
pentru textul : vremuri, în Lhasa deÎn sfârșit găsesc ceva interesant, într-un poem, despre țigară: "țin o țigară ca pe o lunetă vreau să descopăr prin ea sensul unic" Dar nu și rostul strofei a treia.
pentru textul : Nicht hinauslehnen denicodem, ai grijă cu limbajul. pentru că dacă la tine acasă ești obișnuit să vorbești mîrlănește, aici nu se poate. te rog să te consideri avertizat. mulțumesc.
pentru textul : dezvățatul de a fi I dep.s. în cazul textului la care faci referință am explicat acolo pe scurt motivul deciziei. mi se pare nepotrivit să discutăm despre alte texte sub alte texte sau să încercăm eventual să ne răzbunăm. puțină cumpătare inteligentă nu cred că ți-ar strica în acest moment. cel puțin ar suplini lipsa de talent.
Sunt de acord cu voi.Am realizat un apendice, ca sa dea impresia de rotatie, a neputinței de a iesi dintr-un joc. Am facut modificari. francisc, anna: mulțumesc pentru comentarii, ajutor.
pentru textul : casa cu pereții de sticlă deAlina, mulţumesc mult pentru observaţie. am corectat.
pentru textul : sebi cel nebun după poezie deautobuzul este văzut ca locul modern al "predicii" poetice. un loc public, o agora în mişcare, grăbită foarte...
regret ca te deranjează opinia mea... din mînecă. dar asta e... nu toată lumea poate emite chestii inteligente...
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deviața = linie cromatică între poduri text are la bază vibrația la ocularitatea lumii înconjurătoare, patima și, deopotrivă, tandrețea conștiinței de a fi viu; fiecare "gură de aer" tușează linii ale timpului trecut, prezentul fiind, din această perspectivă, conturul unui viitor de o cromatică potențială absolută; prin urmare, ne desenăm propria existență ca un spațiu posibil de parcurs în suspendare, printr-un reflex lăuntric al unui ochi saturat de întuneric ("pictori de noapte" - de admirat, aici, curajul metaforei), de natura exterioară percepută ca un decor impersonal și inexpugnabil. fizic și spiritual... tuche Vasile Munteanu
pentru textul : Pictorul de poduri deo sa incerc sa fiu cit mai politicoasa ca sa nu te supar. imaginile primei strofe ar fi admisibile daca le-ar rosti un copil de gradinita care a auzit intimplator legea conservarii masei si face asocieri absurde din nestiinta. si intrebarile care urmeaza au un fel de inocenta necesara, dar prea mult patetism. parerea mea.
pentru textul : miriapod străfulgerat de azur deRaluca, Adrian, va multumesc pentru semne. Va marturisesc ca incerc de cateva minute sa compun un comentariu inteligent de multumire si alte chestii pe langa, dar in dimineata asta mintea mea nu pare sa fie prea „spirituala” in chestiuni de genul, asa ca va spun doar atat: Adrian, mereu ma bucur ca un copil cand imi comentezi cate un text, chiar daca il faci praf, nu-i bai:)) si Raluca, mereu am incredre in simtul tau critic, ai un nas foarte bun pentru calitate cat si pentru prostie, iar asta n-o spun ca sa te perii (sau ca sa-mi laud textul, fereasca-ma!)
pentru textul : consiliere cu freud deEu cred că poezia începe după prima strofă și se termină la "drumul va fi cenușă". Restul e umplutură (mai sunt pauze și pe parcurs, dar căutate, regizorale).
pentru textul : pregătiri interioare deîl salvează verbul.
pentru textul : de cealaltă parte. chihlimbar dedar e bună ideea cu păstrarea doar a primei strofe.
Textul nu se vede clar, iar nuanța de maro nu e tocmai cea potrivită estetic. Încearcă o nuanță deschisă, scrisul mai mic, alt font. E ceva în neregulă, aranjarea scrisului în pagină nu ajută la susținerea nici a ideii, nici a axelor de simetrie. Titlul este dulceag și nepotrivit. Fii sigură că am fost sinceră cu părerea mea. Sper să îți folosească și să nu te supere prea tare. Nu îmi mulțumi.
pentru textul : Urme de dor deTe rog Ela sa-mi acorzi si mie sansa de a intelege ceea ce trancede pragul acela al trairilor/ideilor despre care vorbesti... eu am receptat atat cat ma duce mintea mea ingusta... ti-as fi recunoscator daca mi-ai raspunde explicitand ceea ce ai vrut sa ne transmiti. P.S. Si eu ma amuz de siteurile acelea cu tarotul dar am parcurs cateva linkuri cautand reprezentari ale tarotului egiptean si de acolo mi-a venit comparatia :)
pentru textul : secret revelation deAni, tu îți povestești singură poemul?!? Și atunci cititorul ce mai face? Deocamdată textul e plin de genitive și de exprimări care șchioapătă de genul: "întoarce din desișuri de vid de memorie" sau "idiomul trecutului torturează ecoul prezentului."...etc. Cu alte cuvinte, forma anulează structura. Și oile.
pentru textul : Sky Mirror devino. mi-a vorbit despre tine. te asteptam.
pentru textul : vorbește cu peretele meu. și fă ca el deMulţumesc pentru sugestie!
pentru textul : Morţi on-line deInceputul il vad asa... "el ține de mână îngeri dimineața vorbește cu ei" Partea aceasta este bine conturata... "ai mei sunt tăcuți orbi eu îi conduc printre oameni de fapt nu mi-au spus niciodată nici un cuvânt dar asta e bine așa știu că nu au căzut de-au ajuns lângă mine că nu-i doar o-ntâmplare îngerii mei tac tac și eu" Restul textului este prea aglutinat... poate o rearanjare a versurilor ar fi o solutie. E cumva... ca si cum te-ai dezobisnuit sa scrii poezie :) Oricum remarc curajul autoarei de a trata un asa subiect.
pentru textul : Îngeri ® demai rău mă nene, varo, muică,
pentru textul : fiindcă poartă deja un nume den-o să mai purtăm nume, om purta numere, ghiavolu să-i ia păştia deştepţi. poem cu umor bine dozat pîntru ăi cârcotaşi, care mie nu mi se întâmplă.
don't take it the wrong way, emil. mi-e chiar mi-a plăcut. mai ales prima strofă.
pentru textul : Pe sânii tăi deîn altă ordine de idei mi-a amintit de o melodie a andei călugăreanu. dar pariez că, dacă ai 24 de ani, nu erai născut pe vremea aceea. ;)
imagini multe și puternice, fără îndoială, cu toate astea textul îmi pare oarecum fragmentat, spart. În mare, o poezie chiar faină, care îți rămâne în minte. Nu i-ar strica oarece substanță de legătură, totuși, mai ales în prima strofă, unde, în ciuda vizualului reușit, parcă sunt rupturi de film după fiecare vers.
pentru textul : semn scrijelit într-o parcare deFinalul îmi pare grăbit. Concluzia ar fi: o scriere reușită dar ne-finisată parcă.
Proiecția asta pe cămașa nopții aduce efecte speciale cu "țiglele lumii"... În final, îmi place asociația timp-anacondă...să fie timpul chiar această imagine biblică a păcatului... Poem de re-citit.
pentru textul : Spasm nocturn de...Titlul mi s-a mai reproşat. N-aş fi putut găsi (la nivel expresiv) o atât de succintă, dar excelentă explicaţie a lui, aşa cum ai găsit-o tu: el păstrează "o tensiune nerezolvată", e un soi de reproş, iar aceste elemente trebuie înţelese în contextul textului, nu separat. De acolo, din tensiunea nerezolvată, rezultă reproşul, reproş pe care am ales să-l exprim printr-un cinism niţel macabru, parafrazând celebrul "la mulţi ani" (ieri, când am scris şi postat acest text, tata ar fi trebui să împlinească cincizeci şi şase de ani).
...Şi da, miza textului a fost o utopică încercare (aş spune chiar metafizică, dacă termenul nu mi s-ar părea supralicitat) de rezoluţie a unei istorii care, probabil, va atârna mereu cu spatele la întuneric şi genunchii la lumină.
...Mulţumesc pentru acurateţea intepretării!
pentru textul : La multă descompunere, tată defelicitari! ma bucur sincer.
pentru textul : Karumi deChiar dacă nu mă omor după acest stil, îmi plac a doua şi a treia.
pentru textul : haikuri de baltă demie îmi place stilul acesta a lui Emil. Îl regăsesc mereu în scrisul lui. Fără prețiozități dar cu un fin substrat, mai cred că nu aveam ce discuta despre marii poeți aici și nici nu cred că autorul vrea să se identifice cu vreunul dintre ei. Emil este unul dintre puținii membri de pe acest site care știe să strunească versul cu măiestrie. Silvia
pentru textul : a tăcut deîmi place modul direct prin care autorul te „trage” în text încă de la primele versuri - tehnică pe care am mai observat-o la Ioana -. parcurgi textul care reușește să te păstreze interesat pînă la sfîrșit. îmi place faptul că Ioana alege din cînd în cînd temele acestea „scenariste”.
pentru textul : Manierism cu Scenă de Gen depentru că poemul mi-a plăcut, îndrăznesc să vin cu câteva sugestii
și anume
„adăpi cocorii din frigul
ce-mi scormoneşte măruntaiele”
aici aș înlocui cocoșii cu vulturii, de dragul unificării simbolurilor, și pentru forța care cred că ar rezulta
„hrănești vulturii din frigul
ce-mi scormonește măruntaiele”.
apoi aș schimba puțin ultimele două strofe, astfel
„
în cimitirul ce-mi creşte în locul măduvei
nici un vaier
nici un oftat nu mişcă vântul
doar clopotele astea înfiorate
se agaţă de trup„
atât. :)
pentru textul : dând bice nimicului deFrumoasa reluare, adevarul este ca aceste versuri nu inceteaza sa ma impresioneze... cu acel magnific final "si cornul suna, insa foarte putin". Presupun ca te-a inspirat rechinul de care vorbeai, nu? Si cum dom'le? Chiar l-ai scapat? Bobadil.
pentru textul : rechinul cu colți de argint demulțumesc, Silviu. mă bucură trecerea ta. Doamne ajută !
pentru textul : după deal dePagini