3 cai 2 chevaux one horse interesantă înșiruire, este oare după importanță sau reprezintă echivalentul per o anumită sumă ? Warning: să nu cobori din locomotivă ! -(socru mare) voalul de tablă - (aducător de șpan și rugină) motor -(cameră de ardere, cămașă, piston, papion, baston) femeile vor să se mărite,să se mărite,să se mărite ... (cu ginere calm, sfios și cuminte)
să răspund cu aceeași seriozitate și bună credință care cred că mă caracterizează, dar ce să spun când tu, Emilian, te contrazici la trei rânduri distanță. spui "ar trebui fiecare să ne întrebăm ce vrem: un feedback onest sau ca cineva să rezoneze pur și simplu cu ceea ce scriem noi. Eu am ales rezonanța.(...) Nu-mi pare rău pentru timpul pe care tocmai mi-ai demonstrat că l-am pierdut în încercarea de a-ți oferi un feedback onest..." eu cred că ar trebui să te hotărăști tu ce vrei să oferi înainte de a mă întreba eu ce vreau... pentru că, după cum bine cred că se vede, tu pozezi în același tip de : eu nu sunt poet, tra la la, îmi scriu doar jurnalul și îmi ofer însă părerea mea avizată pentru că vreau să ajut, să sfătuiesc, să (și aici poți trece ori ce vrei tu). Și apoi anunți foarte matur, ca atunci când afirmi că citești detașat un text, că îți iei jucăriile și pleci, acesta fiind ultimul semn de sub textele mele. Și mă întreb retoric cumva. Unde este onestitatea, dacă tu nu poți primi un refuz enunțat decent la un comentariu de-al tău? Eu ce să mai cred când te contrazici și jignești. Nu sunt un om vanitos, sunt un om care spune ceea ce crede oricui. Crezi că ești o excepție? Ei, nu! Și mă întreb: desconsiderarea vine din faptul că nu îți accept părerea? Simpla? Altfel de unde oare? Știu, nu te-am înțeles și sunt un îngâmfat, orgolios, etcaetera. Dar eu cred într-un text! Tu crezi într-o opinie. E cuvântul meu contra cuvântului tău. E atât de deranjant? Repet, mă pregăteam să răspund cu obișnuita seriozitate pe care ți-am dedicat-o, dar de ce? Tot retoric, deh!
Da, Domnule Titarenco. L-am citit acum (mea culpa). Ȋn „litera” sa ai dreptate. Am comis o infracțiune flagrantă. Numai că există o neconcordanță. Și ea apare dacă mă refer la rubrica „Poză – Interviu”. Pentru că într-un interviu cu un om de cultură despre ce poți să discuți? Dacă nu, așa în treacăt, după ce ai epuizat toate părerile persoanei respective despre toate cele, să ajungi și la ce cărți a mai scris și cȃnd. Se cheamă că astfel comiți delictul de „reclamă” . Mai pe față sau mai mascat. Poate că ar trebui să se facă, în regulament, o oarece corelare între art. 16.6 (66 cifră fatidică) și (sub)rubrica „interviu”. Cel mai simplu ar fi să se excludă rubrica respectivă. Ȋn altă ordine de idei (sau în aceeași), mă întreb de ce nu a reacționat nimeni atunci cȃnd a postat, tot pe acest sit, interviul luat lui C.V. Negoiță. Pentru că și acolo era vorba de cărți ale autorului respectiv. Menționȃndu-se clar și editura în care au apărut. Și nu pe la 1900 și ceva. Ci după anul de grație 2000. Al dumitale, Gorun Manolescu
Mie nu mi se pare un poem bătrâncios, așa cum spune hialin. Eu cred că e destul de tineresc, să luăm doar ultima strofă, nu întâmplător desigur, ea conținând sensul ascuns al virilității masculine în versurile 'cu truPUL Aşchii/
mă apropii' această strofă fiind plină și de... stropi. Desigur imaginea mamei pe aici este un pic incestuoasă dar întreg poemul are ceva oedipian în el, nimic nou sub soare.
Parerea mea.
Cred că finalul e neinspirat, în sensul că tenta ludică + esenţa reformulată din "a reveni cu piciaorele pe pământ" vin puţintel în contradicţie cu textul de până atunci. În rest, ok.
Virgil, nu văd de ce să fie lașitate. Nu sunt de acord cu o anume parte din articol, cea pe care am citit-o. E opinia mea. Dacă nu sunt de acord cu proprietarul site-ului, nu văd de ce n-aș avea dreptul să scriu acest lucru și să nu fie luat exact ca atare, ci interpretat în fel și chip.
daca ajungi sa stai nemiscat, cu adevarat nemiscat, pana ce intri in miezul linistii, frica de moarte iti devine straina. cel putin asa spun inteleptii. "s-ar auzi cîntecul legănat al preoților căutîndu-și un rost etern în pauzele noastre de respirație și poate fîșîitul benzii de magnetofon" mi-a placut fragmentul asta, (adica realizarea lui "tehnica", prin exploatarea efectelor auditive) desi, in context, vine sa contrazica versul anterior :"ar fi liniste".. per ansamblu, ideile mi se par contradictorii. dar e foarte probabil sa nu privim din acelasi unghi.
da, şi eu am fost fascinat de asemănări. cred că este luna asta "plictisitoare" de vină. am să mă gîndesc la sugestiile tale. oricum am scos deja "noastre". şi deşi sună poate pretenţios "ecou al inexprimabilelor aşteptări" ceva mă împiedică să îl elimin.
o facilitate tehnica binevenita. daca ar fi si altele, cu siguranta, ar fi utilizate cu placere si interes de membrii site ului. ar fi interesant de vazut ce sugestii, propuneri, idei geniale privind schimbari in bine ale site ului Hermeneia vin si din partea membrilor mai mult sau mai putin activi
Pe cuvant că nu știam ce mă deranjează în textul tău, de nu îl pot citi cursiv ca pe celalalte. Diacriticele! :)) Și majusculele de la începutul versurilor. :) Și... nu am plecat niciodată din pagina ta. Te citesc mereu. Știi.
De acord cu domnul Virgil Titarenco. Domnule Laurențiu, cu mai mult curaj, lăsați-vă scris de poezie. Un autor mai putin experimentat, la inceput de drum, abordeaza mai mult o forma apropiata de prozodie. Poeziile cu esenta, vin mai tarziu, dupa ce autorul reuseste singur sa decanteze, in functie de abilitatile, talentul si experienta acumulata. Cateva sugestii. Poezia este ca si sculptura. Zace intr-un munte de cuvinte. Hm, realizez ca tocmai am scris un aforism. Numai bine.
acum imi mai place mult si o vad ca pe o poezie cu toate ca as renunta la "mele" si as incepe toate versurile cu litere mici, dar aceasta din urma nu are o foarte mare importanta. raman la ideea ca "pentru ca azi e ieri/ si maine tot ieri este" nu suna bine, poate incerci sa inlocuiesti cu altceva daca tii neaparat sa ramana. poezia e frumoasa acum si ar fi pacat sa mai scada ceva din valoare. mi-a placut:"o piersică/atunci când bântuie gustul tău". e foarte interesant si ne"bantuie" atat imaginatia si nu numai...parca mi-i un pic foame :) e o poezie a incertitudinii chiar daca pare destul de "optimista".e o incercare da a te apropia de tine, de a te intelege fiindca exista acel "cand ma iau in brate". nu invinovatesti, nu strigi, nu te razvratesti, dar, totusi, in poezie totul se rezuma la trecut cand era un el, care nu e prezent in poezie si se afla undeva acolo in acel "atunci" ca s-o citez pe ioana barac grigore si din cauza caruia intuiesc ai mainile prinse sub o piatra. nu te adresa cu dvs.: "m-ați convins". sunt inca pe bancile facultatii, inca... acum ar fi trebuit sa invat :)
multumesc pentru atragerea atentiei, era un typo... mi se pare exagerat ca de la un typo sa concluzionati ca nu stiu a scrie romaneste... daca aceasta este opinia dumneavoastra ma puteti exclude de pe site si sa imi inchideti contul. o zi cat mai fructuoasa distribuita pe saptamani, luni si ani ... va urez. hermeneia a fost o experienta foarte frumoasa pentru care va multumesc, in rest ... ma retrag in lumea celor care nu cuvanta.
... e incitantă abordarea ta , Călin, iar de vreme ce unii ca noi o aprobăm trebuie să o și argumentăm. oare câți români și de câte ori se gândesc la cei ce nu mai pot zâmbi printre noi? cam aceasta e întrebarea. eu sunt perfect de acord cu tine. nici pentru mine nu au murit. dar suntem... doi:)! noi și Mausolelul care a ieșit demult din vara lui 1917. mulțam de companie. cu drag, paul
interesant. un text complex. presupun ca fotografia desparte cele doua parti create de cei doi autori. ce mi se pare totusi ciudat este o asemanare poate prea pronuntata intre stilurile celor doi si chiar o abordare poate prea asemanatoare a ideii de repros. sau ma insel eu..? parerea mea
Tac. Strig. Plâng. Râd - iluzii.
Din când, în când, las şi nişte urme
care vor fi şterse de alte urme...
Am, ca orice patruped, o mamă, un dumnezeu
şi câţiva pui pe post de oglinzi, făcuţi de mine
sau de alţii...
Singura diferenţă e că eu mai am o lamă ascuţită,
un piepten şi un copac care tace continuu în mine,
crescând tot mai înalt, cu fiecare moarte a sângelui meu...
Intr-un fel de incheiere a acestei mini-dezbateri si pentru ca nu pot sa nu zic la ce zice Dorin "nimic din ceea ce e gratis nu mi-e strain" este vorba originala a ghici ciuperca ce-i cui. Cine stie altfel sa aunce primul piatra. P.S. Mi-au placut haiku-urile Orianei
e ușor să faci praf, însă pentru asta trebuie să treci de la aspirator la mătură. ok. citește-mă. am udat mătura. aștept părerea ta. cu sympatheia, yester
mi se pare absolut jenant sa citesti asa ceva pe un site literar. dar la ce te poti astepta de la cineva care nu vrea deloc, e absolut indaratnic in a intelege ca nu are absolut niciun gram de talent la poezie. dar probabil ca asta e modul in care intelege arta un tip care face mici si isi pune poza pe un site literar.
Beniamin, s-a intimplat sa imi amintesc...poate de aceea, mult mai tirziu, am inceput sa fac cadouri culori (toate tipurile) pentru copiii prietenilor. de ani de zile nu mai stiu nimic de Niculina.
Dinu, multumesc pentru cuvinte scrise si rostite. De rostit, cuvintele se pot rosti in seara de 20 decembrie 2008, la Cenaclul Virtualia din Iasi, unde te asteptam si pe tine!
în timpul ultimei emisiuni Hermeneia Live am citit acest text și Călin Sămărghițan mi-a făcut o observație interesantă. În urma ei am modificat ultima parte.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
3 cai 2 chevaux one horse interesantă înșiruire, este oare după importanță sau reprezintă echivalentul per o anumită sumă ? Warning: să nu cobori din locomotivă ! -(socru mare) voalul de tablă - (aducător de șpan și rugină) motor -(cameră de ardere, cămașă, piston, papion, baston) femeile vor să se mărite,să se mărite,să se mărite ... (cu ginere calm, sfios și cuminte)
pentru textul : Mireasa Mecanică desă răspund cu aceeași seriozitate și bună credință care cred că mă caracterizează, dar ce să spun când tu, Emilian, te contrazici la trei rânduri distanță. spui "ar trebui fiecare să ne întrebăm ce vrem: un feedback onest sau ca cineva să rezoneze pur și simplu cu ceea ce scriem noi. Eu am ales rezonanța.(...) Nu-mi pare rău pentru timpul pe care tocmai mi-ai demonstrat că l-am pierdut în încercarea de a-ți oferi un feedback onest..." eu cred că ar trebui să te hotărăști tu ce vrei să oferi înainte de a mă întreba eu ce vreau... pentru că, după cum bine cred că se vede, tu pozezi în același tip de : eu nu sunt poet, tra la la, îmi scriu doar jurnalul și îmi ofer însă părerea mea avizată pentru că vreau să ajut, să sfătuiesc, să (și aici poți trece ori ce vrei tu). Și apoi anunți foarte matur, ca atunci când afirmi că citești detașat un text, că îți iei jucăriile și pleci, acesta fiind ultimul semn de sub textele mele. Și mă întreb retoric cumva. Unde este onestitatea, dacă tu nu poți primi un refuz enunțat decent la un comentariu de-al tău? Eu ce să mai cred când te contrazici și jignești. Nu sunt un om vanitos, sunt un om care spune ceea ce crede oricui. Crezi că ești o excepție? Ei, nu! Și mă întreb: desconsiderarea vine din faptul că nu îți accept părerea? Simpla? Altfel de unde oare? Știu, nu te-am înțeles și sunt un îngâmfat, orgolios, etcaetera. Dar eu cred într-un text! Tu crezi într-o opinie. E cuvântul meu contra cuvântului tău. E atât de deranjant? Repet, mă pregăteam să răspund cu obișnuita seriozitate pe care ți-am dedicat-o, dar de ce? Tot retoric, deh!
pentru textul : patul în formă de gondolă deDa, Domnule Titarenco. L-am citit acum (mea culpa). Ȋn „litera” sa ai dreptate. Am comis o infracțiune flagrantă. Numai că există o neconcordanță. Și ea apare dacă mă refer la rubrica „Poză – Interviu”. Pentru că într-un interviu cu un om de cultură despre ce poți să discuți? Dacă nu, așa în treacăt, după ce ai epuizat toate părerile persoanei respective despre toate cele, să ajungi și la ce cărți a mai scris și cȃnd. Se cheamă că astfel comiți delictul de „reclamă” . Mai pe față sau mai mascat. Poate că ar trebui să se facă, în regulament, o oarece corelare între art. 16.6 (66 cifră fatidică) și (sub)rubrica „interviu”. Cel mai simplu ar fi să se excludă rubrica respectivă. Ȋn altă ordine de idei (sau în aceeași), mă întreb de ce nu a reacționat nimeni atunci cȃnd a postat, tot pe acest sit, interviul luat lui C.V. Negoiță. Pentru că și acolo era vorba de cărți ale autorului respectiv. Menționȃndu-se clar și editura în care au apărut. Și nu pe la 1900 și ceva. Ci după anul de grație 2000. Al dumitale, Gorun Manolescu
pentru textul : Femei flămânde de bărbați: Salem deMie nu mi se pare un poem bătrâncios, așa cum spune hialin. Eu cred că e destul de tineresc, să luăm doar ultima strofă, nu întâmplător desigur, ea conținând sensul ascuns al virilității masculine în versurile 'cu truPUL Aşchii/
pentru textul : temeri grizate demă apropii' această strofă fiind plină și de... stropi. Desigur imaginea mamei pe aici este un pic incestuoasă dar întreg poemul are ceva oedipian în el, nimic nou sub soare.
Parerea mea.
eu nu
pentru textul : jurnal pentru zile și cuvinte IV deCred că finalul e neinspirat, în sensul că tenta ludică + esenţa reformulată din "a reveni cu piciaorele pe pământ" vin puţintel în contradicţie cu textul de până atunci. În rest, ok.
pentru textul : Poem cu capul în nori dedaca devine elitista vroiam sa spun..imi fug tastele de sub mana..
pentru textul : hermeneia 2.0 deun text destul de reusit desi putin cam prea descriptiv pe alocuri. cu siguranta are impact mai ales prin anumite detalii.
pentru textul : să nu-i zici niciodată prostituată deVirgil, nu văd de ce să fie lașitate. Nu sunt de acord cu o anume parte din articol, cea pe care am citit-o. E opinia mea. Dacă nu sunt de acord cu proprietarul site-ului, nu văd de ce n-aș avea dreptul să scriu acest lucru și să nu fie luat exact ca atare, ci interpretat în fel și chip.
pentru textul : analiza manifestului boierismului dedaca ajungi sa stai nemiscat, cu adevarat nemiscat, pana ce intri in miezul linistii, frica de moarte iti devine straina. cel putin asa spun inteleptii. "s-ar auzi cîntecul legănat al preoților căutîndu-și un rost etern în pauzele noastre de respirație și poate fîșîitul benzii de magnetofon" mi-a placut fragmentul asta, (adica realizarea lui "tehnica", prin exploatarea efectelor auditive) desi, in context, vine sa contrazica versul anterior :"ar fi liniste".. per ansamblu, ideile mi se par contradictorii. dar e foarte probabil sa nu privim din acelasi unghi.
pentru textul : eroare. pentru deda, şi eu am fost fascinat de asemănări. cred că este luna asta "plictisitoare" de vină. am să mă gîndesc la sugestiile tale. oricum am scos deja "noastre". şi deşi sună poate pretenţios "ecou al inexprimabilelor aşteptări" ceva mă împiedică să îl elimin.
pentru textul : precum o cortină deo facilitate tehnica binevenita. daca ar fi si altele, cu siguranta, ar fi utilizate cu placere si interes de membrii site ului. ar fi interesant de vazut ce sugestii, propuneri, idei geniale privind schimbari in bine ale site ului Hermeneia vin si din partea membrilor mai mult sau mai putin activi
pentru textul : Noutăți în pagina de profil defrica de a afla adevarul vs frica de a-l spune - doua unghiuri, o singura batalie.
Numai cine are de-a face cu viata afla asta.
Felicitari Calin!
pentru textul : Mere târzii dePe cuvant că nu știam ce mă deranjează în textul tău, de nu îl pot citi cursiv ca pe celalalte. Diacriticele! :)) Și majusculele de la începutul versurilor. :) Și... nu am plecat niciodată din pagina ta. Te citesc mereu. Știi.
pentru textul : Aterizari Fortate deDe acord cu domnul Virgil Titarenco. Domnule Laurențiu, cu mai mult curaj, lăsați-vă scris de poezie. Un autor mai putin experimentat, la inceput de drum, abordeaza mai mult o forma apropiata de prozodie. Poeziile cu esenta, vin mai tarziu, dupa ce autorul reuseste singur sa decanteze, in functie de abilitatile, talentul si experienta acumulata. Cateva sugestii. Poezia este ca si sculptura. Zace intr-un munte de cuvinte. Hm, realizez ca tocmai am scris un aforism. Numai bine.
pentru textul : Dor indoor deacum imi mai place mult si o vad ca pe o poezie cu toate ca as renunta la "mele" si as incepe toate versurile cu litere mici, dar aceasta din urma nu are o foarte mare importanta. raman la ideea ca "pentru ca azi e ieri/ si maine tot ieri este" nu suna bine, poate incerci sa inlocuiesti cu altceva daca tii neaparat sa ramana. poezia e frumoasa acum si ar fi pacat sa mai scada ceva din valoare. mi-a placut:"o piersică/atunci când bântuie gustul tău". e foarte interesant si ne"bantuie" atat imaginatia si nu numai...parca mi-i un pic foame :) e o poezie a incertitudinii chiar daca pare destul de "optimista".e o incercare da a te apropia de tine, de a te intelege fiindca exista acel "cand ma iau in brate". nu invinovatesti, nu strigi, nu te razvratesti, dar, totusi, in poezie totul se rezuma la trecut cand era un el, care nu e prezent in poezie si se afla undeva acolo in acel "atunci" ca s-o citez pe ioana barac grigore si din cauza caruia intuiesc ai mainile prinse sub o piatra. nu te adresa cu dvs.: "m-ați convins". sunt inca pe bancile facultatii, inca... acum ar fi trebuit sa invat :)
pentru textul : Crepuscul demultumesc pentru atragerea atentiei, era un typo... mi se pare exagerat ca de la un typo sa concluzionati ca nu stiu a scrie romaneste... daca aceasta este opinia dumneavoastra ma puteti exclude de pe site si sa imi inchideti contul. o zi cat mai fructuoasa distribuita pe saptamani, luni si ani ... va urez. hermeneia a fost o experienta foarte frumoasa pentru care va multumesc, in rest ... ma retrag in lumea celor care nu cuvanta.
pentru textul : vorbesc o latină ciudată de... e incitantă abordarea ta , Călin, iar de vreme ce unii ca noi o aprobăm trebuie să o și argumentăm. oare câți români și de câte ori se gândesc la cei ce nu mai pot zâmbi printre noi? cam aceasta e întrebarea. eu sunt perfect de acord cu tine. nici pentru mine nu au murit. dar suntem... doi:)! noi și Mausolelul care a ieșit demult din vara lui 1917. mulțam de companie. cu drag, paul
pentru textul : Așa cum îl vezi! Așa cum te vede! deinteresant. un text complex. presupun ca fotografia desparte cele doua parti create de cei doi autori. ce mi se pare totusi ciudat este o asemanare poate prea pronuntata intre stilurile celor doi si chiar o abordare poate prea asemanatoare a ideii de repros. sau ma insel eu..? parerea mea
pentru textul : Menajeria dintre noi deTac. Strig. Plâng. Râd - iluzii.
Din când, în când, las şi nişte urme
care vor fi şterse de alte urme...
Am, ca orice patruped, o mamă, un dumnezeu
şi câţiva pui pe post de oglinzi, făcuţi de mine
sau de alţii...
Singura diferenţă e că eu mai am o lamă ascuţită,
pentru textul : Copacul patruped deun piepten şi un copac care tace continuu în mine,
crescând tot mai înalt, cu fiecare moarte a sângelui meu...
Intr-un fel de incheiere a acestei mini-dezbateri si pentru ca nu pot sa nu zic la ce zice Dorin "nimic din ceea ce e gratis nu mi-e strain" este vorba originala a ghici ciuperca ce-i cui. Cine stie altfel sa aunce primul piatra. P.S. Mi-au placut haiku-urile Orianei
pentru textul : Lunatice dee ușor să faci praf, însă pentru asta trebuie să treci de la aspirator la mătură. ok. citește-mă. am udat mătura. aștept părerea ta. cu sympatheia, yester
pentru textul : Ca sunetul în fluier deAdrian, impresionant, din păcate e adevărat, nu pot crede, am văzut la tv... nu am putut privi prea mult... nu pot privi fotografia fără o lacrimă...
pentru textul : Reportaj de la război demi se pare absolut jenant sa citesti asa ceva pe un site literar. dar la ce te poti astepta de la cineva care nu vrea deloc, e absolut indaratnic in a intelege ca nu are absolut niciun gram de talent la poezie. dar probabil ca asta e modul in care intelege arta un tip care face mici si isi pune poza pe un site literar.
pentru textul : Mânca-ţi-aş deBeniamin, s-a intimplat sa imi amintesc...poate de aceea, mult mai tirziu, am inceput sa fac cadouri culori (toate tipurile) pentru copiii prietenilor. de ani de zile nu mai stiu nimic de Niculina.
pentru textul : șase creioane deDinu, multumesc pentru cuvinte scrise si rostite. De rostit, cuvintele se pot rosti in seara de 20 decembrie 2008, la Cenaclul Virtualia din Iasi, unde te asteptam si pe tine!
pentru textul : și eu te iubesc deîn timpul ultimei emisiuni Hermeneia Live am citit acest text și Călin Sămărghițan mi-a făcut o observație interesantă. În urma ei am modificat ultima parte.
pentru textul : privirea și parbrizul dete rog, redimensioneaza "delirul", iese din format si e pacat. cine e Altaiyr? (stii tu, dreptul de autor s.a.m.d.)
pentru textul : Lemuria deMi-a placut ideea cu craii de la rasarit, chiar daca unii s-au mutat mai la apus...
pentru textul : trei crai de la răsărit deCa intotdeauna, geniala grafica!
Auguri
Comiţi constant erori ortografice şi nu numai. De ce nu-ţi reciteşti textele după ce le postezi?
pentru textul : ascult marea dePagini