Remarc în poem o metaforă foarte reușită: "pleura norilor". Însăși construcția versurilor duce imaginația la vârtej, vrie, spirala pe care, uneori, e necesar să coborâm, pentru a putea privi, în adânc, rădăcinile.
mi se pare destul de slabă pentru nivelul tău. parcă ar fi o relatare a unei plimbări pe corso sau pe faleză, lipsită de nerv, de poetic. ai şi câteva diacritice lipsă - atat de frumoasa, intors, scuză-ma.
Adriana, Bobadil, Corina, Paul, Mariana, Mădălina, cu iertare pentru că nu am să dezvolt răspunsuri individuale, vă mulţumesc pentru timp şi semne!
Sărbători fericite!
dacă acest poem e nou, atunci e o schimbare de registru, un oniric încercând să se prindă cu unghiile pe un zid al tentei fals vizionare. o încercare de desăvârșire prin nu, actorii mănâncă stânca butaforică, sturionii sunt pescuiți oare de pescari care au renunțat la romul jamaican înlocuindu-l cu spumos de import. e greu de gasit ceva stabil în poem, mai toate reperele intră într-un regim al inconsistenței. încercările de eludare pot sfârși precum piratul sub farul care ar trebui să salveze. sirena nu e decât un patefon stricat. dacă demersul meu este incoerent... voi cere să-mi împart vina cu tine, ioana. nu prea ajuți cititorul.
cînd un text are așa o eroare în titlu mă tem că gradul de neglijență este prea mare.
Daca Xena este o femelă atunci „Xena, al cărui nume” este o eroare. Deși ai putea contracara că te-ai referit la cîine și nu la cățea. Dar părerea mea este că este tot o eroare din neatenție.
Monte Carlo sau Montecarlo.
Greșeli de punctuație.
o arunci aiurea Francisc. nu stiu la ce "mare poet" te referi tu. probabil la tine. si daca e asa nu ma bag fiindca fiecare e cu reumatismul lui. dar un om care scrie texte poetice cred ca opereaza cu prejudecati. chiar cu foarte mari prejudecati. altfel totul ar fi poezie si poezie ar fi totul si cu siguranta ca nimic nu ar mai fi poezie.am senzatia ca am mai argumentat pe tema asta si nu m-ai convins nici atunci. evident insa ca nu este menirea cuiva sa iti demonstreze ca nu scrii poetic atunci cind nu scrii. mai ales tie care esti, nu, mare poet. e probabil menirea poeziei sa te faca sa intelegi asta. dar atunci se intimpla ca in vorba aceea cu "cine are urechi de auzit, sa auda". ca cine nu are, nu sufera, nu?
Chiar mă întrebam zilele acestea dacă se mai întâmplă au ba Virtualia. :) Vin și eu. Felicitări, Alma! Vă spun ca și participant la ediția trecută, merită, e o atmosferă caldă, așa cum îi stă bine unui poem să fie auzit.
nu vreau să fiu înțeles greșit, Adriana, dar simbolurile pot fi exprimate și prin cuvinte netocite. cuvinte în care șaizeciștii și nu numai ei (cu de la eminescu pornire) se înecau. e opinia mea, desigur. și nu e infailibilă:) (chiar dacă picătura de rouă este esența umanității, ori persoană, ori ce vrei tu să fie, asta nu o împiedică să rămână fadă și vetustă.)
Evident, Adriana, locul central îl ocupă „Ceasul”. Povestea începe cu un „defender”, denumire introdusă de filosofia analitică americană: un obstacol insinuat când nu te aştepţi şi te împiedică să mai gândeşti corect; de exemplu un virus apărut de niciunde pe calculatorul tău, de care te prinzi prea târziu, atunci când nu mai poţi face nimic. Dar şi mai interesant: să presupunem că, într-o bună zi, când te plimbi pe lângă faimosul „Big Ben” londonez ridici privirea şi observi că nu mai puţinul celebru ceas arată ora 12 şi 15. A doua zi, plimbându-te prin aceleaşi locuri, ridici iar privirea şi vezi aceeaşi oră. Deşi, pe moment, eşti intrigat de coincidenţă (ceasul tău îl uitaseşi acasă, nu ai cum să verifici) îţi spui că se pot întâmpla lucruri şi mai ciudate. În realitate ieri (sau azi-noapte) ceasul se oprise rămânând înţepenit la ora cu pricina.
În acest caz să fie chiar un „defender”? Aici intervine Guenon, mult iubitul tău Guenon: „Din punctul de vedere care leagă simbolismul lui Ianus de timp, trebuie făcută o remarcă foarte importantă: între trecutul care nu mai este şi viitorul care nu este încă, adevărata faţă a lui Ianus […] nu e, după cum se spune, nici una, nici cealaltă dintre cele care se pot vedea. Într-adevăr, această a treia faţă este invizibilă, pentru că [aici este vorba de o] clipă insesizabilă; dar atunci când ne ridicăm deasupra condiţiilor acestei manifestări tranzitorii şi contingente, […] vedem adevărata realitate”. Interesant, şi cu asta închei, este că celebrul ceas din Londra are…patru feţe ceea ce chiar ar trebui să ne dea de gândit!
Grea întrebare, eram gata să spun ”soma”, dar are tentă și de ”sarx”, că doar carnea asta te hrănește cu adevărat. Complicați grecii ăștia, nu te poți juca cu ei. ”O bucată din mine” îmi pare prea simplu, și prea sună ca vorba aia faină de comedie bună americană. Știi cu ce-mi sună ”o bucată de carne”? Cu povestea aia cu Făt Frumos care-i dă bucăți de carne zgripțuroaicei ca să-l ducă-n zbor, și când i se termină, ca să-l ducă totuși mai departe, își taie o bucată din pulpă și i-o dă. Eram copil și rămâneam totdeauna tablou la partea asta, nu pricepeam cum putea ăla să-și taie o bucată de carne din el. Și mai ales nu înțelegeam de ce.
multumesc, Ioana, pentru atenționări. am corectat ceea ce am greșit gramatical și ai dreptate în ideea că am folosit rime facile. poemul întreg, consider eu, este unul facil. este un joc de idei și cuvinte și cred că farmecul lui este tocmai acest joc. totuși, te rog lămurește-mă cu cacofoniile! ca cerul..., ca ceara..., ca cedrul..., ca centrul... sunt tot cacofonii? și dacă da, de ce?
mi se pare o poezie reusita, chiar eleganta pe alocurea. finalul e aiurea... pierde lamentabil tensiunea acumulata pe parcurs, narativitatea devenind concluziva, explicita, batuta in (era sa zic oua!) ...cuie. andule l-ai dezamagit pe nicodem... cum vei mai putea trai de-acum inainte??! :)
...pentru că uneori, spre a ne face să înțelegem esența adevăratei iubiri, a nemeritatei bunătăți, ni se adresează așa, nouă fiilor risipitori, cu un murmur timid, bineînțeles, unde mai găsește o lumină aprinsă, sau măcar un opaiț, un murmur timid...
mmm... beautiful mornin',
ghimpe, da bro, blue ca pe pandora...
Alina, eu aș zice chiar colosal, da's încă emoționat di sheruitu' tău:)
Oana, e o plăcere să te citesc...
vă mulțumesc pentru timp, iar modovenește voi încheia solemn: ars longa vita bre vis :)
Va trebui să citeşti regulamentul, să te familiarizezi cu standardul Hermeneia.com, să consulţi rubrica ,,Întrebări şi răspunsuri. Pune toate diacriticile (e o condiţie de publicare specificată în regulament). Nu văd rostul punctului de la finalul fiecărei strofe, având în vedere că în rest nu s-au folosit semnele de punctuaţie. După virgulă se lasă spaţiu. Aş fi avut altă opţiune pentru virgula de la titlu - o linie de pauză de exemplu.
De evitat genitivalele, repetiţiile ( ex. adâncă ) şi versurile explicative.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
pot doar să spun că abia aştept să am cartea în mâini, restul se înţelege.
pentru textul : volumul cenaclului Virtualia octombrie 2011 deRemarc în poem o metaforă foarte reușită: "pleura norilor". Însăși construcția versurilor duce imaginația la vârtej, vrie, spirala pe care, uneori, e necesar să coborâm, pentru a putea privi, în adânc, rădăcinile.
pentru textul : în nimicnicia amintirilor demi se pare destul de slabă pentru nivelul tău. parcă ar fi o relatare a unei plimbări pe corso sau pe faleză, lipsită de nerv, de poetic. ai şi câteva diacritice lipsă - atat de frumoasa, intors, scuză-ma.
pentru textul : despre cum mi-am început ziua cu tine deAdriana, Bobadil, Corina, Paul, Mariana, Mădălina, cu iertare pentru că nu am să dezvolt răspunsuri individuale, vă mulţumesc pentru timp şi semne!
pentru textul : Perpetuum robia deSărbători fericite!
eh! nu prea am ce sa iti explic. cu limbajul asta dovedesti ca ai 'chultura' de net, cam atat.
pentru textul : din poveștile nopților cu ploi nesătule de... dacă acest text e bun în opinia ta, primesc satifacțiile și îți sărut mâna galant! te-am citit, ai ceva talent:))!
pentru textul : blogbadil dedacă acest poem e nou, atunci e o schimbare de registru, un oniric încercând să se prindă cu unghiile pe un zid al tentei fals vizionare. o încercare de desăvârșire prin nu, actorii mănâncă stânca butaforică, sturionii sunt pescuiți oare de pescari care au renunțat la romul jamaican înlocuindu-l cu spumos de import. e greu de gasit ceva stabil în poem, mai toate reperele intră într-un regim al inconsistenței. încercările de eludare pot sfârși precum piratul sub farul care ar trebui să salveze. sirena nu e decât un patefon stricat. dacă demersul meu este incoerent... voi cere să-mi împart vina cu tine, ioana. nu prea ajuți cititorul.
pentru textul : la micul dejun inghite o stanca mare decînd un text are așa o eroare în titlu mă tem că gradul de neglijență este prea mare.
pentru textul : Bilete pentru Monte Carlo deDaca Xena este o femelă atunci „Xena, al cărui nume” este o eroare. Deși ai putea contracara că te-ai referit la cîine și nu la cățea. Dar părerea mea este că este tot o eroare din neatenție.
Monte Carlo sau Montecarlo.
Greșeli de punctuație.
acest Tel e niTel cam proza...
Cheerio!
pentru textul : ţel deArhiva este o idee foarte bună. Așa se scrie Istoria unui e-zine de literatură și arte.
pentru textul : Secțiunea arhiva HERMENEIA.COM deo arunci aiurea Francisc. nu stiu la ce "mare poet" te referi tu. probabil la tine. si daca e asa nu ma bag fiindca fiecare e cu reumatismul lui. dar un om care scrie texte poetice cred ca opereaza cu prejudecati. chiar cu foarte mari prejudecati. altfel totul ar fi poezie si poezie ar fi totul si cu siguranta ca nimic nu ar mai fi poezie.am senzatia ca am mai argumentat pe tema asta si nu m-ai convins nici atunci. evident insa ca nu este menirea cuiva sa iti demonstreze ca nu scrii poetic atunci cind nu scrii. mai ales tie care esti, nu, mare poet. e probabil menirea poeziei sa te faca sa intelegi asta. dar atunci se intimpla ca in vorba aceea cu "cine are urechi de auzit, sa auda". ca cine nu are, nu sufera, nu?
pentru textul : lucia deChiar mă întrebam zilele acestea dacă se mai întâmplă au ba Virtualia. :) Vin și eu. Felicitări, Alma! Vă spun ca și participant la ediția trecută, merită, e o atmosferă caldă, așa cum îi stă bine unui poem să fie auzit.
pentru textul : Poezie şi pişcoturi în târgul Ieşilor, înainte de solstiţiu deMă refeream strict la cuvântul "impresionism", poate ar fi fost de ajuns să fie sugerat. Frumoasă explicația ta, mulțumesc.
pentru textul : Valea Lotusului deda. un titlu care-i vine mănușă!
pentru textul : rebut denu vreau să fiu înțeles greșit, Adriana, dar simbolurile pot fi exprimate și prin cuvinte netocite. cuvinte în care șaizeciștii și nu numai ei (cu de la eminescu pornire) se înecau. e opinia mea, desigur. și nu e infailibilă:) (chiar dacă picătura de rouă este esența umanității, ori persoană, ori ce vrei tu să fie, asta nu o împiedică să rămână fadă și vetustă.)
pentru textul : în ultima cameră, el denumai un bun cunoscator al teoriei muzicii putea concepe un astfel de poem.
pentru textul : Trupul gol al deșertului deEvident, Adriana, locul central îl ocupă „Ceasul”. Povestea începe cu un „defender”, denumire introdusă de filosofia analitică americană: un obstacol insinuat când nu te aştepţi şi te împiedică să mai gândeşti corect; de exemplu un virus apărut de niciunde pe calculatorul tău, de care te prinzi prea târziu, atunci când nu mai poţi face nimic. Dar şi mai interesant: să presupunem că, într-o bună zi, când te plimbi pe lângă faimosul „Big Ben” londonez ridici privirea şi observi că nu mai puţinul celebru ceas arată ora 12 şi 15. A doua zi, plimbându-te prin aceleaşi locuri, ridici iar privirea şi vezi aceeaşi oră. Deşi, pe moment, eşti intrigat de coincidenţă (ceasul tău îl uitaseşi acasă, nu ai cum să verifici) îţi spui că se pot întâmpla lucruri şi mai ciudate. În realitate ieri (sau azi-noapte) ceasul se oprise rămânând înţepenit la ora cu pricina.
pentru textul : Ceasul deÎn acest caz să fie chiar un „defender”? Aici intervine Guenon, mult iubitul tău Guenon: „Din punctul de vedere care leagă simbolismul lui Ianus de timp, trebuie făcută o remarcă foarte importantă: între trecutul care nu mai este şi viitorul care nu este încă, adevărata faţă a lui Ianus […] nu e, după cum se spune, nici una, nici cealaltă dintre cele care se pot vedea. Într-adevăr, această a treia faţă este invizibilă, pentru că [aici este vorba de o] clipă insesizabilă; dar atunci când ne ridicăm deasupra condiţiilor acestei manifestări tranzitorii şi contingente, […] vedem adevărata realitate”. Interesant, şi cu asta închei, este că celebrul ceas din Londra are…patru feţe ceea ce chiar ar trebui să ne dea de gândit!
E ok, Virgil!
pentru textul : acolo unde se întorc valurile deda, aveti dreptate, cred ca se poate mai bine... mai las sa se aseze putin ideile si incerc sa revin la text.
pentru textul : cântec de iubire oarbă deGrea întrebare, eram gata să spun ”soma”, dar are tentă și de ”sarx”, că doar carnea asta te hrănește cu adevărat. Complicați grecii ăștia, nu te poți juca cu ei. ”O bucată din mine” îmi pare prea simplu, și prea sună ca vorba aia faină de comedie bună americană. Știi cu ce-mi sună ”o bucată de carne”? Cu povestea aia cu Făt Frumos care-i dă bucăți de carne zgripțuroaicei ca să-l ducă-n zbor, și când i se termină, ca să-l ducă totuși mai departe, își taie o bucată din pulpă și i-o dă. Eram copil și rămâneam totdeauna tablou la partea asta, nu pricepeam cum putea ăla să-și taie o bucată de carne din el. Și mai ales nu înțelegeam de ce.
pentru textul : Cântecul unei chemări nerăspunse demultumesc, Ioana, pentru atenționări. am corectat ceea ce am greșit gramatical și ai dreptate în ideea că am folosit rime facile. poemul întreg, consider eu, este unul facil. este un joc de idei și cuvinte și cred că farmecul lui este tocmai acest joc. totuși, te rog lămurește-mă cu cacofoniile! ca cerul..., ca ceara..., ca cedrul..., ca centrul... sunt tot cacofonii? și dacă da, de ce?
pentru textul : Ceasului de la mâna ta stângă demi se pare o poezie reusita, chiar eleganta pe alocurea. finalul e aiurea... pierde lamentabil tensiunea acumulata pe parcurs, narativitatea devenind concluziva, explicita, batuta in (era sa zic oua!) ...cuie. andule l-ai dezamagit pe nicodem... cum vei mai putea trai de-acum inainte??! :)
pentru textul : pelotă de...pentru că uneori, spre a ne face să înțelegem esența adevăratei iubiri, a nemeritatei bunătăți, ni se adresează așa, nouă fiilor risipitori, cu un murmur timid, bineînțeles, unde mai găsește o lumină aprinsă, sau măcar un opaiț, un murmur timid...
pentru textul : nobody home - eu conduc, little Johnny îmi spune că deDa, iata o schimbare in bine, iar asta stiu pe pielea mea ca e tare greu . Andu
pentru textul : Bestial Planet dede corectat și "Vei știi" ...
pentru textul : Duios șurub demmm... beautiful mornin',
pentru textul : oceans house mirror deghimpe, da bro, blue ca pe pandora...
Alina, eu aș zice chiar colosal, da's încă emoționat di sheruitu' tău:)
Oana, e o plăcere să te citesc...
vă mulțumesc pentru timp, iar modovenește voi încheia solemn: ars longa vita bre vis :)
Va trebui să citeşti regulamentul, să te familiarizezi cu standardul Hermeneia.com, să consulţi rubrica ,,Întrebări şi răspunsuri. Pune toate diacriticile (e o condiţie de publicare specificată în regulament). Nu văd rostul punctului de la finalul fiecărei strofe, având în vedere că în rest nu s-au folosit semnele de punctuaţie. După virgulă se lasă spaţiu. Aş fi avut altă opţiune pentru virgula de la titlu - o linie de pauză de exemplu.
pentru textul : Singurătate pe margini de urme deDe evitat genitivalele, repetiţiile ( ex. adâncă ) şi versurile explicative.
Da Dșoară Marina, știu cu exactitate la ce vă referiți și, tocmai de aceea, se pare că nu mai este nevoie de semnătură. Cu considerație.
pentru textul : o părere retroactivă pentru a nu se mai repeta deimi pare un pic cam brusc ori cam scurt finalul. oricum, nu apare des asa un text prin preajma. felicitari.
pentru textul : povestea uitată a regilor stepei deintențiant "m-ai" că primesc pălmuța.
pentru textul : poate dePagini