si as fi dat penita daca nu erau acele "RMN-uri" care habar nu am ce sint.
si as mai fi preferat ca acolo sa fie "Şi e tot ca-nceputul de Iaşi," in loc de "Şi e tot ca-nceputul de laşi,"
in orice caz textul contine unele portiuni extrem de reusite care te fac sa vrei sa mai citesti din autorul acesta
...o față murdară trece în grabă pe partea cealaltă un smochin uscat nemișcat de vînt pe marginea unui gard ca o cruce de lemne... încîntător,Profetule un Paște fericit tuturor! george ioniță
fain ai mai măsurat aria îndrăgostitului!:) îmi place imaginea boldului de argint în inima de pluș. de parcă totul ar fi copilărie, nedureros și departe. îmi plăcu, mulțam!
Pai, daca mi-ar fi ieșit bine, nici d-voastră nu ați fi avut ocazia îndeplinirii unor atribuții din fișa postului, exersând în critică pe cazul meu... (sigur, glumesc) Ceea ce mi-e clar e că mai am mult de lucru pân` să-mi iasă ceva acătării din mâna mea. Așa că vă fffffff mulțumesc. IB
Am reflectat asupra titlului cautand sa-l privesc prin ochii tai insa alaturarea unui termen ce implica existenta unei relatii nelegitime cu ideea de spiritual mi se pare putin cam fortata... nu-i neg ineditul (tocmai asta m-a pus pe ganduri) insa atata timp cat vorbim de spirit nu cred ca am putea sa ne punem problema ilegitimitatii. Apoi nu poti insela in gand sau intr-un atribut al persoanei fara ca situatia sa se rasfranga la nivelul carnii... atunci cand vorbim de patima ea se consuma mai intai in suflet si abia apoi in trup. Desigur ca imi poti pune pe tapet sensul originar al termenului de amant, acela de iubit si in acest caz ti-as da dreptate, dar n-ar mai functiona legatura cu spiritualul. Povestea ta pare structurata pe ideea conceptului de amor heroes si ce a fantasmei (Bruno sau Ficino au scris despre asta) dar are niste vicii care sunt mai mult de sugestie decat de intelegere... nu mai dau exemple pentru ca Sapphire a enumerat cateva dintre ele. "De fapt asta caută, să-și dorească ceva ce nu poate avea"... aici este un prag cheie al textului si cred ca se simte nevoia sa reformulezi intr-un mod mai convingator... e ambiguu pentru ca se amesteca nevoia gnoseologica a fiintei umane de a se raporta la lume cu ideea de dorinta (care in acest caz nu e sinonima cu vrerea, cu vointa), amandoua conexate la un nedefinit "ceva ce nu poate" pus in consonanta cu verbul "a avea", posesiv prin excelenta. Inteleg temerea ca iubirea o data consumata sa lase loc golului dar raman la opinia ca in acest punct foarte important trebuie mai multa coerenta. Imi place modalitatea in care ai suprapus planurile (lasi impresia ca ceea ce povestesti e real apoi tot "castelul" acesta se muta doar in imaginatia ei, apoi imaginea se tulbura iarasi)... asta figureaza o lume crepusculara apropiata de starea de pre - visare. Mi se pare ca momentul cand ea are "iluminarea" fata de natura relatiei cu partenerul vine prea brusc... poate ca asa este ea o fiinta intuitiva dar asta contrasteaza cu analizele pe care tocmai le facuse cu putin timp inainte, a naibii de logice... poate ca e vorba de labilitate psihica, de modificarea iremediabila a conditiilor de raportare la el... oricum eu as fi lasat o pauza de respiratie acolo. Imi place finalul, are o nota tragica insa (o sa zici ca sunt carcotas) am impresia ca ambele personaje sunt un fel de masochisti ai simturilor... au nevoie unul de altul doar in masura in care isi trezesc senzatii, asta da dependenta si pariez ca daca vei face o continuare povestea nu va avea final fericit... macar unul dintre ei o sa moara de o supradoza de viata reala.
Mersi de trecere, dar pacat ca "va udati pantalonii", greseala de tipar e numa o inchipuire a ochelarilor, care filtreaza necorespunzator textele... cuvantul apăraie, dupa cum nu bine informeaza Dex-ul este " APĂRÁIE s. apărie, baltă, băltoacă, lăcăraie, lăcărie, udătură, (pop.) udeală. (Era o ~ pe jos!)"...Iar virgulele, nu cred ca sunt puse la nimereala ci eu simt ca le-am asezat exact acolo unde trebuie, unde se simte nevoia lor, caci la urma urmei iti poti da cu parerea despre multe, dar putine le puteti simti... Rog o critica serioas, cultivata, o critica la idee macar... deci haide-ti sa nu ne mai aruncam textele prin santiere, cand nu stim sa vedem ceva, ci sa probam si alti ochelari...
e un haiku interesant caruia nu ii pot reprosa din punct de vedere nimic. aceasta asociere intre apusul de soare si ploaia de lacuste imi da insa de gindit. poate pentru ca asociez lacustele cu o distrugere iremediabila... inca un mic sfat/propunere, daca vrei sa postezi doua poezii pe zi mai ales cu scopul de a auzi/vedea opiniile celorlalti, incearca o variatie, adica o poezie tip haiku si o alta de alt gen (de ce nu? in vers alexandrin, sa spunem) pentru a arata nu numai potentialul tau creativ cit si dorinta de a fi perceput de cititori la maxim.
Aranca, inceteaza cu jignirile, comportamentul tau a fost de cele mai multe ori (si este) mult mai discutabil decat a "unora" de pe hermeneia. Si daca unii nu pot sa se exprime fiindca nu mai au cum, tu continui sa te scalzi in aberatii si in aluzii deloc elegante. opreste-te daca te mai respecti cat de cat. Vad ca ai intrat deja in rolul de editor, promovand politica acestui site, dar asta nu inseamna ca poti sa si ataci in stanga si in dreapta. Au plecat toti cei care nu au fost pe masura "principiilor" acestui site. Te poti simti in siguranta si vei fi doar laudata de toti cei care au ramas? Ce mai vrei? Lasa-ne in pace. Uneori am impresia ca tu, virgil si luminita suse sunteti una si aceeasi persoana. Voi ganditi in grup, deloc independent, fiindca frazele care le rostesti tu,le vezi si in comentariile lui Virgil, aproape la fel, iar ale lui Virgil par a fi preluate din comentariile Orianei. Ceea ce inseamna ca nici voi nu aveti nici o farama de personalitate. Am solicitat sa-mi fie suspendat contul si insist. Nu voi accepta sa-mi fie oferit ca model Aranca si sa fiu "invatata" sa scriu ca ea. Nu zic ca scriu mai bine, dar as fi acceptat sa mi se sugereze sa scriu ca si Vladimir Negru, poate ca si Virgil Titarenco, ca si Bianca Goean, dar NU ca si Aranca. Din moment ce ea este punct de reper, eu refuz sa mai fiu membru a acesti site. Multumesc si numai bine!
Un pic mai pe larg, pentru că acum e ora propice.
Virgil, prolegomenul tău este: În primul rînd ce nu aș vrea să fie ceea ce încep aici: nu aș vrea să fie o discuție generală despre ce credem fiecare că este sau ar trebui să fie poezia în general.
Acum, aici, mai toți am neglijat dorința ta. Nu dintr-un impuls irațional ci dintr-o implicare necontrolabilă. Suntem poeți, la urma urmei. Iar poezia e în adn-ul nostru, cum s-ar zice. Mi-a plăcut la Adrian că a simțit nevoia de date istorice (se știe cât contează istoria și în cazul formării unui popor), mi-a plăcut intervenția Mașenkăi care a sesizat, printre altele, nevoia de progres în acest concept, mi-a plăcut că și Adriana s-a implicat, feminin și duios, exemplificator, tot la ea raportând poezia. Iar acum Mariana a făcut o sinteză frumoasă, la fel de personală.
Deci o primă concluzie este că nu poți privi impersonal poezia când ești poet.
Aș vrea, pentru că triada ta (poezia narcisică, a artei pentru artă, sau a artei cu tendință) interogativă este bine pusă pentru a stârni apetitul interogativ, să dezvolt ipostazele (doar cele trei) prin care și eu am devenit subiectiv, făcând referire la poezie.
Poezia ca slugă cu aere de stăpână este răspunsul la prima întrebare narcisică. Îmi place să repet ce spunea Cioran: cuvântul pe care nu l-ai spus ți-e slugă, cel pe care l-ai spus ți-e stăpân. Acum, în acest concept, poezia ca etapă a intervenției asupra poetului de aici pleacă. Mai întâi o scrii rușinos pentru tine, și îi ești stăpân, mai apoi o arăți altora și devii sluga ei. Prin urmare ajungi cu ea să îți fie slugă cu aere de stăpână. Sper că ai prins, Adriana:)
A doua ipostază, poezia sferă (și voi fi succint pentru că s-a înțeles), pune în valoare capacitatea de cuprindere tematică, stilistică a ei. Este ea pentru ea.
și ultima ipostază la care fac referire aici: poezia ca singura rugăciune involuntară... prin care definesc modul ei de a ajunge cu tendință, pentru că uneori aceasta îi este menirea.
... dar mai sunt și largi fiori de sfânt mister, mistreți cu colți de argint... mai sunt ipostaze ale acestui subiect frumos.
Chiar daca sunt cumva creatoare de atmosfera cred ca ai putea renunta la bătăile casnice si violuri... as fi terminat fara ultimul vers... dar tentatia politicului e mare mai ales la o anumita varsta ;) De altfel un text bun, nu am multe sa-i reprosez.
Cu riscul de a parea rau intentionat, fac pariu ca persoanele care au dat penitele nu le pot justifica...(sau ma rog acum se vor forta s-o faca, so humour me, please !). Textul asta e un soi de joaca "haihui", pe alocuri fortat (drag de sine si haihui, prea alba, fosnea prelung -mici artificii care nu se mai "practica" de ceva decenii). Stiind cine e autorul, nu cred ca a intentionat vreun moment sa "plasmuiasca" vreo capodopera cu textul asta, repet, pare un simplu joc.
Ela, chiar se simte linia A-V, cat pentru toate simturile incepand cu tactilul palmelor pentru ruga, prinderea in sine a energiei curate, limpezirea fruntii. multi ani senini sa fie, de sarbatoare luminoasa, in mit.
alma, experminet vizual pt ca e pur si simplu un experiment. Textul nu e terminat, deocamdata, si imi dau seama de asta. O sa mai corectez. Si, da, ai dreptate, e poezie cu poza. Dar nu stiam unde sa incadrez experimentul. Multzam, te rog sa revii.
Iată o întrebare pe care numai un filozof o putea pune. Iar aici mărturisesc că am folosit cuvîntul filozof cu o oarecare nuanță peiorativă. Deși nu cred că este corect să disprețuiești pe nimeni. Dar aceast curaj pozitivist al filozofului (sau filozoficului) de a crede că poate să înțeleagă totul (sau că totul poate fi înțeles) este în momentul ăsta pentru mine deplorabil. Este posibil să fie și pentru că m-ai "prins" de dimineață iar dimineața toată lumea știe că sînt aproximativ grumpy. Anyway, acum există un motiv pentru ca să îmi fie descalificate aserțiunile despre poezie de mai jos. Dar nu mă tem. Nu știu dacă "intenția" poeziei este neaparat aceea de a fi înțeleasă cît mai ales posibilitatea de a fi simțită. Dar și conceptul de "simțire" nu e neaparat cel mai fericit ales. Ideea este că dacă te apropii de poezie cu "înțelesul" lucrurile devin dificile (dacă nu imposibile). Și cu chestia asta este de acord pînă și jumătatea mea de creier care se ocupă cu chestiile cuantificabile. De aici și marea problemă a celor care "nu înțeleg nimic din poezia modernă" sau "drama poetului neînțeles"(oricît de ironic am privi-o pe cea din urmă). Așa cum spunea antecomentatorul meu am mai scris pe ici pe colo despre ce cred eu că este poezia. Sub nici o formă nu cred că am fost sau pot fi exhaustiv sau "referențial". Pentru că datorită a ceea ce este poezia (și mai ales datorită naturii ei) este mai ușor să îi simți absența decît să o definești sau descrii. (Unii vor numi asta un "cheap shot" dar așa stau lucrurile). Sînt înclinat să cred că (poezia) este un fel de esență spirituală a reprezentării, un fel de suflet al împărtășirii comunicaționale. Cu riscul de a mă cita, un text (sau orice reprezentare artistică) lipsită de poezie este "ca un cimitir fără năluci sau o junglă prin care nu mișună nimic". Ideea este că poezia trebuie să te afecteze la modul aceala imposibil de controlat și de multe ori să îți creeze un disconfort (ca un fel de aftertaste inconfundabil). Acest "disconfort" poate fi plăcut sau neplăcut dar asta este o problemă eminamente subiectivă. Partea interesantă este ca unii oameni o pot vedea sau simți. În timp ce alții chiar o pot pune pe hirtie, pînză sau în muzică sau chiar în arhitectură sau film. Este ceea ce dă fior, un fel de „suflet al artei”. L. Bernstein parcă spunea despre ea că, dacă am privi toate artele - inclusiv muzica - ca pe un fel de triunghi (sau piramidă), poezia este apex-ul, vîrful invizibil, intangibil spre care tind, încearcă să ajungă toate artele indiferent de mijloacele lor de exprimare și (aș adăuga eu) indiferent de filozofia lor artistică.
Andule, asta e un poem pe care mi-l amintesc din cand in cand...si care reuseste (uneori) sa ma tina mai departe de tastatura si mai aproape de biblioteca.
Prin urmare, auzind eu ca ne ameninti cu o curatenie generala, m-a cuprins ingrijorarea.
Cititorul, inviat de curand, te roaga sa-l lasi aici, fiind dispus sa renunte atat la alocatie, cat si la cheltuielile de parastas si pomeni.
în primul rând, mulţumesc pentru faptul că te afli aici. observaţiile tale sunt binevenite. am ţinut cont de ele şi iată modificările. sper să fie o concordanţă, acum. mulţumesc şi pentru aprecierile exprimate.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
un alegorism discret, inteligent condus şi de aceea plăcut. frumoasă ambiguizare, în final...
pentru textul : tablou cu cadă de baie desi as fi dat penita daca nu erau acele "RMN-uri" care habar nu am ce sint.
pentru textul : Bacoviană desi as mai fi preferat ca acolo sa fie "Şi e tot ca-nceputul de Iaşi," in loc de "Şi e tot ca-nceputul de laşi,"
in orice caz textul contine unele portiuni extrem de reusite care te fac sa vrei sa mai citesti din autorul acesta
...o față murdară trece în grabă pe partea cealaltă un smochin uscat nemișcat de vînt pe marginea unui gard ca o cruce de lemne... încîntător,Profetule un Paște fericit tuturor! george ioniță
pentru textul : drumul crucii fără zgomote deSună bine, ar trebui să încerc și eu să scriu în replică o poezie cu titlul "Un întreg fragmentat".
pentru textul : un fragment întreg deam eliminat pleonasmul. restul, sugerat de Ottilia rămâne, poemul fiind un pseudo protest.
pentru textul : metamorfoză defain ai mai măsurat aria îndrăgostitului!:) îmi place imaginea boldului de argint în inima de pluș. de parcă totul ar fi copilărie, nedureros și departe. îmi plăcu, mulțam!
pentru textul : aria unui îndrăgostit dePai, daca mi-ar fi ieșit bine, nici d-voastră nu ați fi avut ocazia îndeplinirii unor atribuții din fișa postului, exersând în critică pe cazul meu... (sigur, glumesc) Ceea ce mi-e clar e că mai am mult de lucru pân` să-mi iasă ceva acătării din mâna mea. Așa că vă fffffff mulțumesc. IB
pentru textul : Răpită – III (Hârca Venetică) deDaniela,
pentru textul : odată ți-am spus că tatăl meu și mama mea s-au născut la țară desînt unele greşeli de redactare. corectează te rog.
Am reflectat asupra titlului cautand sa-l privesc prin ochii tai insa alaturarea unui termen ce implica existenta unei relatii nelegitime cu ideea de spiritual mi se pare putin cam fortata... nu-i neg ineditul (tocmai asta m-a pus pe ganduri) insa atata timp cat vorbim de spirit nu cred ca am putea sa ne punem problema ilegitimitatii. Apoi nu poti insela in gand sau intr-un atribut al persoanei fara ca situatia sa se rasfranga la nivelul carnii... atunci cand vorbim de patima ea se consuma mai intai in suflet si abia apoi in trup. Desigur ca imi poti pune pe tapet sensul originar al termenului de amant, acela de iubit si in acest caz ti-as da dreptate, dar n-ar mai functiona legatura cu spiritualul. Povestea ta pare structurata pe ideea conceptului de amor heroes si ce a fantasmei (Bruno sau Ficino au scris despre asta) dar are niste vicii care sunt mai mult de sugestie decat de intelegere... nu mai dau exemple pentru ca Sapphire a enumerat cateva dintre ele. "De fapt asta caută, să-și dorească ceva ce nu poate avea"... aici este un prag cheie al textului si cred ca se simte nevoia sa reformulezi intr-un mod mai convingator... e ambiguu pentru ca se amesteca nevoia gnoseologica a fiintei umane de a se raporta la lume cu ideea de dorinta (care in acest caz nu e sinonima cu vrerea, cu vointa), amandoua conexate la un nedefinit "ceva ce nu poate" pus in consonanta cu verbul "a avea", posesiv prin excelenta. Inteleg temerea ca iubirea o data consumata sa lase loc golului dar raman la opinia ca in acest punct foarte important trebuie mai multa coerenta. Imi place modalitatea in care ai suprapus planurile (lasi impresia ca ceea ce povestesti e real apoi tot "castelul" acesta se muta doar in imaginatia ei, apoi imaginea se tulbura iarasi)... asta figureaza o lume crepusculara apropiata de starea de pre - visare. Mi se pare ca momentul cand ea are "iluminarea" fata de natura relatiei cu partenerul vine prea brusc... poate ca asa este ea o fiinta intuitiva dar asta contrasteaza cu analizele pe care tocmai le facuse cu putin timp inainte, a naibii de logice... poate ca e vorba de labilitate psihica, de modificarea iremediabila a conditiilor de raportare la el... oricum eu as fi lasat o pauza de respiratie acolo. Imi place finalul, are o nota tragica insa (o sa zici ca sunt carcotas) am impresia ca ambele personaje sunt un fel de masochisti ai simturilor... au nevoie unul de altul doar in masura in care isi trezesc senzatii, asta da dependenta si pariez ca daca vei face o continuare povestea nu va avea final fericit... macar unul dintre ei o sa moara de o supradoza de viata reala.
pentru textul : Amantă spirituală deMersi de trecere, dar pacat ca "va udati pantalonii", greseala de tipar e numa o inchipuire a ochelarilor, care filtreaza necorespunzator textele... cuvantul apăraie, dupa cum nu bine informeaza Dex-ul este " APĂRÁIE s. apărie, baltă, băltoacă, lăcăraie, lăcărie, udătură, (pop.) udeală. (Era o ~ pe jos!)"...Iar virgulele, nu cred ca sunt puse la nimereala ci eu simt ca le-am asezat exact acolo unde trebuie, unde se simte nevoia lor, caci la urma urmei iti poti da cu parerea despre multe, dar putine le puteti simti... Rog o critica serioas, cultivata, o critica la idee macar... deci haide-ti sa nu ne mai aruncam textele prin santiere, cand nu stim sa vedem ceva, ci sa probam si alti ochelari...
pentru textul : Căzută-mi sta ploaia dee un haiku interesant caruia nu ii pot reprosa din punct de vedere nimic. aceasta asociere intre apusul de soare si ploaia de lacuste imi da insa de gindit. poate pentru ca asociez lacustele cu o distrugere iremediabila... inca un mic sfat/propunere, daca vrei sa postezi doua poezii pe zi mai ales cu scopul de a auzi/vedea opiniile celorlalti, incearca o variatie, adica o poezie tip haiku si o alta de alt gen (de ce nu? in vers alexandrin, sa spunem) pentru a arata nu numai potentialul tau creativ cit si dorinta de a fi perceput de cititori la maxim.
pentru textul : Haiku deMariana, merci de trecere la această încercare a mea de visual poetry. Mereu este loc de mai bine. (Ai un typo în comentariul tău: "însăși")
pentru textul : în sepia lumii deAranca, inceteaza cu jignirile, comportamentul tau a fost de cele mai multe ori (si este) mult mai discutabil decat a "unora" de pe hermeneia. Si daca unii nu pot sa se exprime fiindca nu mai au cum, tu continui sa te scalzi in aberatii si in aluzii deloc elegante. opreste-te daca te mai respecti cat de cat. Vad ca ai intrat deja in rolul de editor, promovand politica acestui site, dar asta nu inseamna ca poti sa si ataci in stanga si in dreapta. Au plecat toti cei care nu au fost pe masura "principiilor" acestui site. Te poti simti in siguranta si vei fi doar laudata de toti cei care au ramas? Ce mai vrei? Lasa-ne in pace. Uneori am impresia ca tu, virgil si luminita suse sunteti una si aceeasi persoana. Voi ganditi in grup, deloc independent, fiindca frazele care le rostesti tu,le vezi si in comentariile lui Virgil, aproape la fel, iar ale lui Virgil par a fi preluate din comentariile Orianei. Ceea ce inseamna ca nici voi nu aveti nici o farama de personalitate. Am solicitat sa-mi fie suspendat contul si insist. Nu voi accepta sa-mi fie oferit ca model Aranca si sa fiu "invatata" sa scriu ca ea. Nu zic ca scriu mai bine, dar as fi acceptat sa mi se sugereze sa scriu ca si Vladimir Negru, poate ca si Virgil Titarenco, ca si Bianca Goean, dar NU ca si Aranca. Din moment ce ea este punct de reper, eu refuz sa mai fiu membru a acesti site. Multumesc si numai bine!
pentru textul : trei observații deUn pic mai pe larg, pentru că acum e ora propice.
Virgil, prolegomenul tău este: În primul rînd ce nu aș vrea să fie ceea ce încep aici: nu aș vrea să fie o discuție generală despre ce credem fiecare că este sau ar trebui să fie poezia în general.
Acum, aici, mai toți am neglijat dorința ta. Nu dintr-un impuls irațional ci dintr-o implicare necontrolabilă. Suntem poeți, la urma urmei. Iar poezia e în adn-ul nostru, cum s-ar zice. Mi-a plăcut la Adrian că a simțit nevoia de date istorice (se știe cât contează istoria și în cazul formării unui popor), mi-a plăcut intervenția Mașenkăi care a sesizat, printre altele, nevoia de progres în acest concept, mi-a plăcut că și Adriana s-a implicat, feminin și duios, exemplificator, tot la ea raportând poezia. Iar acum Mariana a făcut o sinteză frumoasă, la fel de personală.
Deci o primă concluzie este că nu poți privi impersonal poezia când ești poet.
Aș vrea, pentru că triada ta (poezia narcisică, a artei pentru artă, sau a artei cu tendință) interogativă este bine pusă pentru a stârni apetitul interogativ, să dezvolt ipostazele (doar cele trei) prin care și eu am devenit subiectiv, făcând referire la poezie.
Poezia ca slugă cu aere de stăpână este răspunsul la prima întrebare narcisică. Îmi place să repet ce spunea Cioran: cuvântul pe care nu l-ai spus ți-e slugă, cel pe care l-ai spus ți-e stăpân. Acum, în acest concept, poezia ca etapă a intervenției asupra poetului de aici pleacă. Mai întâi o scrii rușinos pentru tine, și îi ești stăpân, mai apoi o arăți altora și devii sluga ei. Prin urmare ajungi cu ea să îți fie slugă cu aere de stăpână. Sper că ai prins, Adriana:)
A doua ipostază, poezia sferă (și voi fi succint pentru că s-a înțeles), pune în valoare capacitatea de cuprindere tematică, stilistică a ei. Este ea pentru ea.
și ultima ipostază la care fac referire aici: poezia ca singura rugăciune involuntară... prin care definesc modul ei de a ajunge cu tendință, pentru că uneori aceasta îi este menirea.
... dar mai sunt și largi fiori de sfânt mister, mistreți cu colți de argint... mai sunt ipostaze ale acestui subiect frumos.
pentru textul : Ce este sau ce ar trebui să fie poezia? denu-o - nu-i
pentru textul : Şi atunci m-am ridicat pe sufletele din spate demulțumesc pentru citire și semnul generos. :)
pentru textul : reconstituire deChiar daca sunt cumva creatoare de atmosfera cred ca ai putea renunta la bătăile casnice si violuri... as fi terminat fara ultimul vers... dar tentatia politicului e mare mai ales la o anumita varsta ;) De altfel un text bun, nu am multe sa-i reprosez.
pentru textul : în orașul acela rusesc deCu riscul de a parea rau intentionat, fac pariu ca persoanele care au dat penitele nu le pot justifica...(sau ma rog acum se vor forta s-o faca, so humour me, please !). Textul asta e un soi de joaca "haihui", pe alocuri fortat (drag de sine si haihui, prea alba, fosnea prelung -mici artificii care nu se mai "practica" de ceva decenii). Stiind cine e autorul, nu cred ca a intentionat vreun moment sa "plasmuiasca" vreo capodopera cu textul asta, repet, pare un simplu joc.
ialin
pentru textul : timidă umbra ta de fată deMie textul tau mi-a amintit de unele povestioare, din tinerete, ale lui Hemingway.
pentru textul : Pe Volga liniştită deContinua cu astfel de portrete. Poate le aduni intr-un volum.
am uitat sa spun (desi initial a fost un alt titlu), titlul e "catchy"
pentru textul : (la nunta din cană, Galileea) deAdevărat a înviat! Câteva cuvinte potrivite cu această eternă taină a Învierii Domnului, aici o încercare destul de reușită. Sarbatori Fericite! Andu
pentru textul : Hristos a înviat! deacum am sters, nu erau pe pagina mea! asta a fost si motivul pentru care am repostat. imi cer scuze din nou!
pentru textul : prăvălia cu 120 de uși dePaul, sper sa mai fi ramas ceva din text si fara acel zumzet, pe care a trebuit sa-l inlocuiesc, odata cu stergerea primei strofe.
multumesc pentru feed-back.
pentru textul : uitarea, constanta balansului deEla, chiar se simte linia A-V, cat pentru toate simturile incepand cu tactilul palmelor pentru ruga, prinderea in sine a energiei curate, limpezirea fruntii. multi ani senini sa fie, de sarbatoare luminoasa, in mit.
pentru textul : epistolă din nașterea ta dealma, experminet vizual pt ca e pur si simplu un experiment. Textul nu e terminat, deocamdata, si imi dau seama de asta. O sa mai corectez. Si, da, ai dreptate, e poezie cu poza. Dar nu stiam unde sa incadrez experimentul. Multzam, te rog sa revii.
pentru textul : lasă, lasă de„la marginea unei vieţi ruptă de oboseală
de un somn ce-ar fi trebuit să crească bun”
nu „la un somn...”?
pentru textul : eu când nu vreau să mor nu mor deIată o întrebare pe care numai un filozof o putea pune. Iar aici mărturisesc că am folosit cuvîntul filozof cu o oarecare nuanță peiorativă. Deși nu cred că este corect să disprețuiești pe nimeni. Dar aceast curaj pozitivist al filozofului (sau filozoficului) de a crede că poate să înțeleagă totul (sau că totul poate fi înțeles) este în momentul ăsta pentru mine deplorabil. Este posibil să fie și pentru că m-ai "prins" de dimineață iar dimineața toată lumea știe că sînt aproximativ grumpy. Anyway, acum există un motiv pentru ca să îmi fie descalificate aserțiunile despre poezie de mai jos. Dar nu mă tem. Nu știu dacă "intenția" poeziei este neaparat aceea de a fi înțeleasă cît mai ales posibilitatea de a fi simțită. Dar și conceptul de "simțire" nu e neaparat cel mai fericit ales. Ideea este că dacă te apropii de poezie cu "înțelesul" lucrurile devin dificile (dacă nu imposibile). Și cu chestia asta este de acord pînă și jumătatea mea de creier care se ocupă cu chestiile cuantificabile. De aici și marea problemă a celor care "nu înțeleg nimic din poezia modernă" sau "drama poetului neînțeles"(oricît de ironic am privi-o pe cea din urmă). Așa cum spunea antecomentatorul meu am mai scris pe ici pe colo despre ce cred eu că este poezia. Sub nici o formă nu cred că am fost sau pot fi exhaustiv sau "referențial". Pentru că datorită a ceea ce este poezia (și mai ales datorită naturii ei) este mai ușor să îi simți absența decît să o definești sau descrii. (Unii vor numi asta un "cheap shot" dar așa stau lucrurile). Sînt înclinat să cred că (poezia) este un fel de esență spirituală a reprezentării, un fel de suflet al împărtășirii comunicaționale. Cu riscul de a mă cita, un text (sau orice reprezentare artistică) lipsită de poezie este "ca un cimitir fără năluci sau o junglă prin care nu mișună nimic". Ideea este că poezia trebuie să te afecteze la modul aceala imposibil de controlat și de multe ori să îți creeze un disconfort (ca un fel de aftertaste inconfundabil). Acest "disconfort" poate fi plăcut sau neplăcut dar asta este o problemă eminamente subiectivă. Partea interesantă este ca unii oameni o pot vedea sau simți. În timp ce alții chiar o pot pune pe hirtie, pînză sau în muzică sau chiar în arhitectură sau film. Este ceea ce dă fior, un fel de „suflet al artei”. L. Bernstein parcă spunea despre ea că, dacă am privi toate artele - inclusiv muzica - ca pe un fel de triunghi (sau piramidă), poezia este apex-ul, vîrful invizibil, intangibil spre care tind, încearcă să ajungă toate artele indiferent de mijloacele lor de exprimare și (aș adăuga eu) indiferent de filozofia lor artistică.
pentru textul : să respir deFelicitări Adrian.
pentru textul : Rezultatele concursului Naţional de Poezie Tradem 2011 deAndule, asta e un poem pe care mi-l amintesc din cand in cand...si care reuseste (uneori) sa ma tina mai departe de tastatura si mai aproape de biblioteca.
pentru textul : Cititorul fie-i țărâna ușoară! dePrin urmare, auzind eu ca ne ameninti cu o curatenie generala, m-a cuprins ingrijorarea.
Cititorul, inviat de curand, te roaga sa-l lasi aici, fiind dispus sa renunte atat la alocatie, cat si la cheltuielile de parastas si pomeni.
în primul rând, mulţumesc pentru faptul că te afli aici. observaţiile tale sunt binevenite. am ţinut cont de ele şi iată modificările. sper să fie o concordanţă, acum. mulţumesc şi pentru aprecierile exprimate.
pentru textul : Vremuieşte dePagini