Ce-mi place mie cand Virgil nu scapa niciun prilej sa ma asocieze cu plagiatul! Si cu altele, dar plagiatul e pe primul loc. E satisfactia lui si momentul lui de putere. I take a bow master blaster. Te rog sa-mi spui Virgile daca vrei cand am insinuat eu macar o singura data ca tu ai fi plagiat! Nu tu, ci eu sunt vinovat de plagiat, e clar, ok? De cate ori vrei sa o repeti? Eu sunt un plagiator. Punct. Tu nu esti vinovat de plagiat in niciun caz, esti vinovat doar de fixism, dar nici macar asta nu e o vina pentru ca nu este inclusa la capitolul vini si in plus mai este si natura ta (nimeni nu e vinovat de natura sa) asa te-ai nascut tu, fixat. Cat priveste acest text, autorul da dovada de o acuta lipsa de subtitlitate vecina cu mediocritatea cand ii raspunde lui Dorin in felul in care ii raspunde. Poemul mi se pare prea incordat, prea inversunat. De parca autorul vrea sa isi incerce muschii literari facuti cu steroizi intr-o epoca in care mai degraba intorci capul dupa o silueta asa, mai subtire si mai eleganta. Andu
Pe ici, pe colo, ar mai merita efortul unei curatenii cum ar fi inca de la inceput acel ingineresc "desi" in loc de un "chiar daca" apoi pe final "slabiciune sau neatentie" care prin acel "sau" deruteaza, e suficient "slabiciune" in opinia mea, dar mi se pare un poem de frontispiciu pe aici. Are acel amalgam de poezie moderna cu precizie stiintifica ce te face sa crezi ca newton a fost leonardo la urma urmei. Titlul e cam elaborat, la fel si poza, dar poemul sta in picioare bine de tot. O penita de apreciere din partea mea si sper sa vad acest text la recomandate, nu de altceva, dar urasc sa ma simt singur in poezie. Andu
Un text bun, ideea imi place : ciocnirea a doua lumi autiste, prima orbita de materialism, a doua limitata de senilitate, singuratate, depresie si static. Ele nu comunica : lipsa paharului de apa. Ce consider reusite sunt descrierile, scurte, la obiect, cu o mare capacitatea imaginativa. Comisul voiajor e fortat, asa cum e si imaginea batranilor. Dar face parte din context, nu deranjeaza, sustine ideea. Legat de caracterizarea comisului voiajor: tu l-ai conturat ca o masina ganditoare in bani, e scrobit, e teapan, calculeaza tot, dar la inceputul textului l-ai descris stergandu-si transpiratia de pe frunte, frunte care i se inroseste, il doare - asta il umanizeaza, daca n-ai fi spus asta, si l-ai fi lasat scrobit in soare, copt dar implacabil, n-ar fi parut mai incolo fortata imaginea lui. Sau ai putea, pentru complexitate, sa-l umanizezi mai incolo, sa creezi impresia ca-si da seama de suferinta batranilor, dar ca oricum nu ii pasa : cruzime. E doar o idee. Dialogul, replicile comisului voiajor se incadreaza bine, poate in dialogul batranilor ai fi putut introduce niste mici artefacte de.. poticneala „ah..” „mmm”.. lucruri care sa dea mai mult realism. Ca sa curga mai repede si sa ofere dramatism, poate ar ajuta sa folosesti ca timp verbal prezentul. Trecutul da in general o idee de nostalgie, si ingreuneaza citirea. Textul mi-a placut: idee, caracterizare personaje, antiteza, si mai ales... acea descriere a diferentei intre vara si iarna, in lumea batranilor. Mai vin, sper ca n-am fost prea critica, am spus ce cred, te astept cu acelasi tratament pe paginile mele. Te citesc! :)
șugubeață, of, îmi fusese teamă că o să zici că sunt ironică și chiar șugubeață mi-am dorit să fiu (sau pe undeva prin acea zonă). mă bucur că am fost percepută corect. din păcate chiar nu am o școală a literelor, altă facultate a fost terminată, așa că, dacă mă prindeți cu greșeli, vă rog să mă încondeiați cu roșu. vă mulțumesc de trecere și vă mai aștept!
Are you serious, Margas????!! Tu chiar crezi că cineva aici te privește ca pe un newcomer? Ultima dată cînd am verificat erai „autor” și nu „nou venit”. Ba chiar, dacă îmi aduc aminte bine, tot acești editori care „fac abuzuri” și „care în loc să comenteze textele postate fac 'ce vrea mușchii lor' la umbra unui talent al domniilor lor”, sînt cei care mi-au propus să te promovăm la „autor” oarecum „în regim de urgență” pentru că, au zis ei, ai talent. Draga mea, crede-mă, tot ce spui tu nu face decît să te afunde tot mai mult în ridicol. Pentru că absolut nimeni nu a știut și nici nu e interesat dacă tu ești sau nu supraponderală. Eu cel puțin, nu. Iar fotografia ta nu trădează așa ceva. Așa că nu faci decît să alergi nefugărită. Te asigur eu că nimeni, nu are nimic cu tine. A fost o glumă. Can you get it???!! O simplă glumă. Simți oare atît de mult nevoia să te transformi într-o drama queen?? Cristina a încercat să îți explice. Ioana s-a autoironizat la maximum doar, te vei calma. Se pare însă că ai o problemă profundă de insecuritate personală și incapacitate de a primi glume. Ceea ce este foarte grav. Iar dacă Vlad este un infatuat mă faci pur și simplu să rîd. Asta mai ales în contextul în care cam prin toate comentariile te dai mare cunoscătoare de oameni. Ei bine, dacă ai reușit ceva atunci ai reușit să ne convingi că nu cunoști oamenii și că ai o profundă incapacitate de a trăi relaxată între glume și ironii. Iar asta este o problemă de care va trebui să te ocupi dacă vrei să trăiești între oameni, care nu numai să fie nevoiți să accepte ironia ta, dar care să aibă dreptul să îți servească și ție o doză de pamflet. Altfel vei râmîne cumplit de singură. Nu știu dacă îți dai seama de asta. Incidentul acesta va trece. Dar oamenii te vor evita de acum. Dacă asta îți dorești, asta vei obține.
P.S.
și apropos de asocierea imaginii tale cu imaginea unui pachet de margarină. imaginea mea a fost asimilată imaginii unui cerșetor homeless aici pe hermeneia. tot vlad a făcut-o. iar altă dată mi-a efeminat figura asemănîndu-mă cu bianca goean. Astea sînt cele pe care mi le mai aduc aminte. adriana lisandru a fost asemănată cu un turc cu mustață. crezi că ești singura? probabil că ești singura care habar nu are de glumă. cînd se face pe seama ei. se pricepe însă cînd miștocărește pe alții. tu chiar înțelegi conceptul de ipocrizie sau îți este total străin, domnișoară (doamnă) Stoicovici?
Sa ne limitam doar la a discuta despre text si sa lasam barfa pentru cine este dispus sa isi piarda timpul cu asa ceva. Deoarece nu este prima data cand te lasi furata de peisaj si deraiezi de la norma considera-te avertizata.
tu faci cu ochiul tu modelezi forme eu locuiesc într-o scoică în care nu știu dacă sînt durerea care naște perla sau pur și simplu lichidul în care adoarme ...cam atât aș păstra din poezie. restul, pare doar un pretext pentru final. eu am o senzație de lipire eșuată.
o sa incerc sa fiu cit mai politicoasa ca sa nu te supar. imaginile primei strofe ar fi admisibile daca le-ar rosti un copil de gradinita care a auzit intimplator legea conservarii masei si face asocieri absurde din nestiinta. si intrebarile care urmeaza au un fel de inocenta necesara, dar prea mult patetism. parerea mea.
un text bun.Poate nu cel mai reusit din cele scrise de tine (citesc ce postezi, in general), dar bun. Prima parte cred ca da frumusetea scrierii.Din...strofa a treia imi place ultimul vers. "Causul virgulei"- e interesant spus dar...nu stiu, imi pare arida in genere utilizarea diferitelor ref. gen ars/poetica in poezie.E o problema pe care mi-o admit, strict o chestiune de... gust.
"ciugulita fiind de valuri" strica ritmul textului cumva din cauza gerunziului ,(imi) da impresia ca este prea...explicativ.
Ultima strofa-da, mi-a re-adus placerea de a citi fara a...cobi:)
draga Mircea poemul tau are idee, dar e scris neglijent. "ca intr-o telenovela..." referirea la telenovela in poezie este aiurea, mai rau era doar sa spui "ca intr-o manea cu final neasteptat" Apoi interminabilele "c"-uri ale strofelor doi si trei care se Combina in formatiuni dintre cele mai Ciudate "perele se coc ca ... in aceeasi culoare".. "cu aceeasi cenusa" "pasilor care o calca" "candva urmau.. cand intra" Asta ca (tot cu c) sa nu mai mentionez pe de-a dreptul hilara expresie "mustele ce candva urmau sa fie ucise" chiar dupa ce "stelele se repeta in august plouand cu aceeasi cenusa". Un poem pe care poti sa-l caracterizezi si singur pentru ca vad ca stii sa zici "caca, caca mare" in gura mare (tot cu multi de "c") Mai multa atentie si concentrare pe viitor nu ti-ar dauna, dimpotriva, parerea mea. Cu drag, Andu
textul mi s-a parut ca promite. intotdeauna cind incerci mai simplu ai sanse sa te poti exprima mai bine. am rezerve insa fata de acea succesiune a lui "fiecare"
interesant text. cred că aș recomanda să nu folosești "și acela nu a fost". poate era suficient "nu a fost". e greu de observat în ce măsură textul are sau nu ceva erotic în el. mi-a rămas în minte "rochia încolăcită cu viața". e o sintagmă pe care o citești foarte rar. e aproape o poezie în ea însăși.
ți-am citit mai multe poeme, anna. am observat, ca o caracteristică generală, talentul tău de a reduce poemul la atât cât îi este necesar. nici aici nu te-ai dezmințit. remarc finalul "tocmai țipătul e starea de odihnă"... mă duce cu gândul la un fragment asemănător din Cioran ..., dă-mi voie să citez: "prezenta pescarusilor ma deranja, i-am alungat cu pietre. si am inteles ca numai tipetele lor,de o stridenta supranaturala, era exact ce-mi trebuia, ca doar inspaimantatorul putea sa ma linisteasca si ca doar pentru a-l intalni ma trezisem inaintea rasaritului." - cred că sunteți sub spiritul aceleași idei. mai vin cu drag.
Virgil,
mă bucur mult că ai remarcat textul, am încercat ceva, adică altceva! :) Ai simţit bine, lipseste o verigă, sper s-o adaug cât mai repede, poate trebuia s-o adaug întâi, apoi să răspund!
Ana,
mulţumesc mult pentru comentariul tău sensibil!
Dragilor, cred că poeţii sunt cei mai buni critici de poezie!
ia uite ce caostică ești! pe bune margas, mă gândeam la bunica și la toate adaosurile ei în ciorba de potroace. dac-aș putea, aș schimba, dar nu pot. rămâne să hăituiesc monstrul narcotic, poate pot să-l împing peste bega.
Multumesc pentru popasul pe pagina mea si parerea sincera! Am observat si eu ca nu prea ma inscriu in tendintele sitului dar alt stil nu m-ar exprima mai bine. Sper sa nu risc acea inexistenta despre care vorbiti. Vad ca prima strofa a placut mai mult, fiind considerata o imagine artistica mai reusita. In schimb, ultima, observ ca a parut finalizata fortat. Citind insa mai atent aceste strofe si lasand sa respire strofa a doua care este mai greu de inteles la prima citire, ar trebui sa se observe legatura si asemanarea dintre ele (vers 4 din ambele). Deci, e nevoie sa ne hotaram: ori ambele fortate, ori ambele reusite. Daca ideea poeziei nu a fost bine inteleasa vina e pe undeva a mea:). Friendly...
Ioana, surprins sînt că mai citești texte scrise de un „ruginit” așa ca mine. Surprins dar și recunoscător. Nu știu însă dacă ar fi bine un „mai” acolo. În general încerc să evit acest „mai-uri” și să le folosesc doar atunci cînd sînt realmente necesare. De exemplu, aici, dacă l-aș folosi ar sugera că a fost aprins (sau stins) cîndva. Dar poate că nu a fost. Poate că starea asta de incertitudine a existat de fapt întotdeauna. Cert este că un „mai” ar introduce în discuție trecutul în mod referențial. Iar eu am evitat să fac asta în text. În orice caz, mulțumesc.
Domnule profesor Cristea, poate nu vă va veni să credeți dar chiar zilele trecute mă gîndeam la ce v-am promis și la faptul că, deși v-am pus în mod nefericit răbdarea la încercare, eu totuși intenționez să mă țin de promisiune. Deși așa cum vedeți (poate) scriu foarte puțin în ultima vreme. Apreciez însă faptul că ați observat acest text și mă onorează cuvintele dumneavoastră. Blaga însă rămîne atît de sus...
Domnule profesor Manolescu, m-ați „citit”. „Ingineria” este defectul meu. Dușmanul poeziei cîtă mai există ea în mine. Este nevoie de abandon, așa cum spuneți. Și de foarte multă despărțire de materie...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ce-mi place mie cand Virgil nu scapa niciun prilej sa ma asocieze cu plagiatul! Si cu altele, dar plagiatul e pe primul loc. E satisfactia lui si momentul lui de putere. I take a bow master blaster. Te rog sa-mi spui Virgile daca vrei cand am insinuat eu macar o singura data ca tu ai fi plagiat! Nu tu, ci eu sunt vinovat de plagiat, e clar, ok? De cate ori vrei sa o repeti? Eu sunt un plagiator. Punct. Tu nu esti vinovat de plagiat in niciun caz, esti vinovat doar de fixism, dar nici macar asta nu e o vina pentru ca nu este inclusa la capitolul vini si in plus mai este si natura ta (nimeni nu e vinovat de natura sa) asa te-ai nascut tu, fixat. Cat priveste acest text, autorul da dovada de o acuta lipsa de subtitlitate vecina cu mediocritatea cand ii raspunde lui Dorin in felul in care ii raspunde. Poemul mi se pare prea incordat, prea inversunat. De parca autorul vrea sa isi incerce muschii literari facuti cu steroizi intr-o epoca in care mai degraba intorci capul dupa o silueta asa, mai subtire si mai eleganta. Andu
pentru textul : tăceri dePe ici, pe colo, ar mai merita efortul unei curatenii cum ar fi inca de la inceput acel ingineresc "desi" in loc de un "chiar daca" apoi pe final "slabiciune sau neatentie" care prin acel "sau" deruteaza, e suficient "slabiciune" in opinia mea, dar mi se pare un poem de frontispiciu pe aici. Are acel amalgam de poezie moderna cu precizie stiintifica ce te face sa crezi ca newton a fost leonardo la urma urmei. Titlul e cam elaborat, la fel si poza, dar poemul sta in picioare bine de tot. O penita de apreciere din partea mea si sper sa vad acest text la recomandate, nu de altceva, dar urasc sa ma simt singur in poezie. Andu
pentru textul : despre falsele principii ale mecanismelor iubirii deBobadil, am facut asta te asigur, si nu o data. Iata de exemplu în ochii tăi negri
pentru textul : mate blues II deUn text bun, ideea imi place : ciocnirea a doua lumi autiste, prima orbita de materialism, a doua limitata de senilitate, singuratate, depresie si static. Ele nu comunica : lipsa paharului de apa. Ce consider reusite sunt descrierile, scurte, la obiect, cu o mare capacitatea imaginativa. Comisul voiajor e fortat, asa cum e si imaginea batranilor. Dar face parte din context, nu deranjeaza, sustine ideea. Legat de caracterizarea comisului voiajor: tu l-ai conturat ca o masina ganditoare in bani, e scrobit, e teapan, calculeaza tot, dar la inceputul textului l-ai descris stergandu-si transpiratia de pe frunte, frunte care i se inroseste, il doare - asta il umanizeaza, daca n-ai fi spus asta, si l-ai fi lasat scrobit in soare, copt dar implacabil, n-ar fi parut mai incolo fortata imaginea lui. Sau ai putea, pentru complexitate, sa-l umanizezi mai incolo, sa creezi impresia ca-si da seama de suferinta batranilor, dar ca oricum nu ii pasa : cruzime. E doar o idee. Dialogul, replicile comisului voiajor se incadreaza bine, poate in dialogul batranilor ai fi putut introduce niste mici artefacte de.. poticneala „ah..” „mmm”.. lucruri care sa dea mai mult realism. Ca sa curga mai repede si sa ofere dramatism, poate ar ajuta sa folosesti ca timp verbal prezentul. Trecutul da in general o idee de nostalgie, si ingreuneaza citirea. Textul mi-a placut: idee, caracterizare personaje, antiteza, si mai ales... acea descriere a diferentei intre vara si iarna, in lumea batranilor. Mai vin, sper ca n-am fost prea critica, am spus ce cred, te astept cu acelasi tratament pe paginile mele. Te citesc! :)
pentru textul : Paharul cu apă deMulțumesc, Paul.
pentru textul : Isidore Isou, pour en finir avec la conspiration du silence/Collection François Poyet deșugubeață, of, îmi fusese teamă că o să zici că sunt ironică și chiar șugubeață mi-am dorit să fiu (sau pe undeva prin acea zonă). mă bucur că am fost percepută corect. din păcate chiar nu am o școală a literelor, altă facultate a fost terminată, așa că, dacă mă prindeți cu greșeli, vă rog să mă încondeiați cu roșu. vă mulțumesc de trecere și vă mai aștept!
pentru textul : Alt fel de iubire deun text lin , discurs simplu dar de efect, o secventa de film fara asperitati, genul de scriere care (imi) suna bine. felicitari Paul.
pentru textul : sunt fluierele picioarelor Lui deAre you serious, Margas????!! Tu chiar crezi că cineva aici te privește ca pe un newcomer? Ultima dată cînd am verificat erai „autor” și nu „nou venit”. Ba chiar, dacă îmi aduc aminte bine, tot acești editori care „fac abuzuri” și „care în loc să comenteze textele postate fac 'ce vrea mușchii lor' la umbra unui talent al domniilor lor”, sînt cei care mi-au propus să te promovăm la „autor” oarecum „în regim de urgență” pentru că, au zis ei, ai talent. Draga mea, crede-mă, tot ce spui tu nu face decît să te afunde tot mai mult în ridicol. Pentru că absolut nimeni nu a știut și nici nu e interesat dacă tu ești sau nu supraponderală. Eu cel puțin, nu. Iar fotografia ta nu trădează așa ceva. Așa că nu faci decît să alergi nefugărită. Te asigur eu că nimeni, nu are nimic cu tine. A fost o glumă. Can you get it???!! O simplă glumă. Simți oare atît de mult nevoia să te transformi într-o drama queen?? Cristina a încercat să îți explice. Ioana s-a autoironizat la maximum doar, te vei calma. Se pare însă că ai o problemă profundă de insecuritate personală și incapacitate de a primi glume. Ceea ce este foarte grav. Iar dacă Vlad este un infatuat mă faci pur și simplu să rîd. Asta mai ales în contextul în care cam prin toate comentariile te dai mare cunoscătoare de oameni. Ei bine, dacă ai reușit ceva atunci ai reușit să ne convingi că nu cunoști oamenii și că ai o profundă incapacitate de a trăi relaxată între glume și ironii. Iar asta este o problemă de care va trebui să te ocupi dacă vrei să trăiești între oameni, care nu numai să fie nevoiți să accepte ironia ta, dar care să aibă dreptul să îți servească și ție o doză de pamflet. Altfel vei râmîne cumplit de singură. Nu știu dacă îți dai seama de asta. Incidentul acesta va trece. Dar oamenii te vor evita de acum. Dacă asta îți dorești, asta vei obține.
P.S.
pentru textul : poetesei cu dragoste şi margarete deși apropos de asocierea imaginii tale cu imaginea unui pachet de margarină. imaginea mea a fost asimilată imaginii unui cerșetor homeless aici pe hermeneia. tot vlad a făcut-o. iar altă dată mi-a efeminat figura asemănîndu-mă cu bianca goean. Astea sînt cele pe care mi le mai aduc aminte. adriana lisandru a fost asemănată cu un turc cu mustață. crezi că ești singura? probabil că ești singura care habar nu are de glumă. cînd se face pe seama ei. se pricepe însă cînd miștocărește pe alții. tu chiar înțelegi conceptul de ipocrizie sau îți este total străin, domnișoară (doamnă) Stoicovici?
Dorin Cozan, Nu ai niciun fir verde în gură? poate aștepti să-ți “cadă pământul, rotunjit de buzele tale, în gură”. Cu stimă.
pentru textul : dare de seamă deSa ne limitam doar la a discuta despre text si sa lasam barfa pentru cine este dispus sa isi piarda timpul cu asa ceva. Deoarece nu este prima data cand te lasi furata de peisaj si deraiezi de la norma considera-te avertizata.
pentru textul : far deluciane, subscriu
pentru textul : nu scriu poezie defaca-se voia ta, atunci - ce altceva pot sa mai spun? Vei fi instiintata asupra "masurilor de rigoare" pe care le va decide consiliul.
pentru textul : opi detu faci cu ochiul tu modelezi forme eu locuiesc într-o scoică în care nu știu dacă sînt durerea care naște perla sau pur și simplu lichidul în care adoarme ...cam atât aș păstra din poezie. restul, pare doar un pretext pentru final. eu am o senzație de lipire eșuată.
pentru textul : Poezie devoi schimba. multumesc pentru revenire.
pentru textul : Geamantan cu pisică deo sa incerc sa fiu cit mai politicoasa ca sa nu te supar. imaginile primei strofe ar fi admisibile daca le-ar rosti un copil de gradinita care a auzit intimplator legea conservarii masei si face asocieri absurde din nestiinta. si intrebarile care urmeaza au un fel de inocenta necesara, dar prea mult patetism. parerea mea.
pentru textul : miriapod străfulgerat de azur deun text bun.Poate nu cel mai reusit din cele scrise de tine (citesc ce postezi, in general), dar bun. Prima parte cred ca da frumusetea scrierii.Din...strofa a treia imi place ultimul vers. "Causul virgulei"- e interesant spus dar...nu stiu, imi pare arida in genere utilizarea diferitelor ref. gen ars/poetica in poezie.E o problema pe care mi-o admit, strict o chestiune de... gust.
"ciugulita fiind de valuri" strica ritmul textului cumva din cauza gerunziului ,(imi) da impresia ca este prea...explicativ.
Ultima strofa-da, mi-a re-adus placerea de a citi fara a...cobi:)
Insa, repet, all in all o poezie ok.
pentru textul : pe limba tristă a unui câine vagabond deSingurul text care mi-a lăsat un vid în spatele sternului, după mult timp în care nu m-a mai emoţionat nimic.
pentru textul : Mica țigariadă dedraga Mircea poemul tau are idee, dar e scris neglijent. "ca intr-o telenovela..." referirea la telenovela in poezie este aiurea, mai rau era doar sa spui "ca intr-o manea cu final neasteptat" Apoi interminabilele "c"-uri ale strofelor doi si trei care se Combina in formatiuni dintre cele mai Ciudate "perele se coc ca ... in aceeasi culoare".. "cu aceeasi cenusa" "pasilor care o calca" "candva urmau.. cand intra" Asta ca (tot cu c) sa nu mai mentionez pe de-a dreptul hilara expresie "mustele ce candva urmau sa fie ucise" chiar dupa ce "stelele se repeta in august plouand cu aceeasi cenusa". Un poem pe care poti sa-l caracterizezi si singur pentru ca vad ca stii sa zici "caca, caca mare" in gura mare (tot cu multi de "c") Mai multa atentie si concentrare pe viitor nu ti-ar dauna, dimpotriva, parerea mea. Cu drag, Andu
pentru textul : După cin’zeci de ani detextul mi s-a parut ca promite. intotdeauna cind incerci mai simplu ai sanse sa te poti exprima mai bine. am rezerve insa fata de acea succesiune a lui "fiecare"
pentru textul : cuvântul de dinaintea primului cuvânt deinteresant text. cred că aș recomanda să nu folosești "și acela nu a fost". poate era suficient "nu a fost". e greu de observat în ce măsură textul are sau nu ceva erotic în el. mi-a rămas în minte "rochia încolăcită cu viața". e o sintagmă pe care o citești foarte rar. e aproape o poezie în ea însăși.
pentru textul : bună ziua domnule popa deți-am citit mai multe poeme, anna. am observat, ca o caracteristică generală, talentul tău de a reduce poemul la atât cât îi este necesar. nici aici nu te-ai dezmințit. remarc finalul "tocmai țipătul e starea de odihnă"... mă duce cu gândul la un fragment asemănător din Cioran ..., dă-mi voie să citez: "prezenta pescarusilor ma deranja, i-am alungat cu pietre. si am inteles ca numai tipetele lor,de o stridenta supranaturala, era exact ce-mi trebuia, ca doar inspaimantatorul putea sa ma linisteasca si ca doar pentru a-l intalni ma trezisem inaintea rasaritului." - cred că sunteți sub spiritul aceleași idei. mai vin cu drag.
pentru textul : mă-ntorc în dor deVirgil,
mă bucur mult că ai remarcat textul, am încercat ceva, adică altceva! :) Ai simţit bine, lipseste o verigă, sper s-o adaug cât mai repede, poate trebuia s-o adaug întâi, apoi să răspund!
Ana,
mulţumesc mult pentru comentariul tău sensibil!
Dragilor, cred că poeţii sunt cei mai buni critici de poezie!
pentru textul : o aplecare spre interior deAcceasi obiectie. Incadare la limbi straine.
pentru textul : Teenage angst deMircea, tu ai văzut vreodată o black pussy?Nu de altceva dar descrii acțiunea ca și cum nu.
pentru textul : Pisica neagră deO poezie energică, scrisă în vers alb.
pentru textul : sinus de inimă deia uite ce caostică ești! pe bune margas, mă gândeam la bunica și la toate adaosurile ei în ciorba de potroace. dac-aș putea, aș schimba, dar nu pot. rămâne să hăituiesc monstrul narcotic, poate pot să-l împing peste bega.
pentru textul : newsflash deNu ştiu , însă, cum aş putea corecta , înlocuind cuvântul "ruptă" din versul "la marginea unei vieţi ruptă de oboseală" cu " frântă"!
pentru textul : eu când nu vreau să mor nu mor deMultumesc pentru popasul pe pagina mea si parerea sincera! Am observat si eu ca nu prea ma inscriu in tendintele sitului dar alt stil nu m-ar exprima mai bine. Sper sa nu risc acea inexistenta despre care vorbiti. Vad ca prima strofa a placut mai mult, fiind considerata o imagine artistica mai reusita. In schimb, ultima, observ ca a parut finalizata fortat. Citind insa mai atent aceste strofe si lasand sa respire strofa a doua care este mai greu de inteles la prima citire, ar trebui sa se observe legatura si asemanarea dintre ele (vers 4 din ambele). Deci, e nevoie sa ne hotaram: ori ambele fortate, ori ambele reusite. Daca ideea poeziei nu a fost bine inteleasa vina e pe undeva a mea:). Friendly...
pentru textul : Un fel de poezie despre un fel de dragoste... decreatie surgicala. textul e anesteziat de aceea eu nu inteleg nimic din el. traducerea, va rog!
pentru textul : Au moment où j’avais surgi deIoana, surprins sînt că mai citești texte scrise de un „ruginit” așa ca mine. Surprins dar și recunoscător. Nu știu însă dacă ar fi bine un „mai” acolo. În general încerc să evit acest „mai-uri” și să le folosesc doar atunci cînd sînt realmente necesare. De exemplu, aici, dacă l-aș folosi ar sugera că a fost aprins (sau stins) cîndva. Dar poate că nu a fost. Poate că starea asta de incertitudine a existat de fapt întotdeauna. Cert este că un „mai” ar introduce în discuție trecutul în mod referențial. Iar eu am evitat să fac asta în text. În orice caz, mulțumesc.
Domnule profesor Cristea, poate nu vă va veni să credeți dar chiar zilele trecute mă gîndeam la ce v-am promis și la faptul că, deși v-am pus în mod nefericit răbdarea la încercare, eu totuși intenționez să mă țin de promisiune. Deși așa cum vedeți (poate) scriu foarte puțin în ultima vreme. Apreciez însă faptul că ați observat acest text și mă onorează cuvintele dumneavoastră. Blaga însă rămîne atît de sus...
Domnule profesor Manolescu, m-ați „citit”. „Ingineria” este defectul meu. Dușmanul poeziei cîtă mai există ea în mine. Este nevoie de abandon, așa cum spuneți. Și de foarte multă despărțire de materie...
pentru textul : amputarea literei d dePagini