Nu intamplator am ales ca poezia sa se termine asa... am sesizat si eu schimbarea de ritm dar am tinut ca ultimul cuvant sa fie "serpii" pentru ca implica o perspectiva dinamica ce depaseste sugestia carnala (care ar fi fost exprimata prin "limbile")... apoi nu poti asculta un ritm indracit la tobe si deodata sa te teleportezi in Lacul lebedelor. Nu impartasesc opinia ca poezia aceasta este scrisa neaparat intr-un registru diferit ci incerc sa asez aparenta diferenta la nivelul autorului, prin faptul ca de aceasta data s-a facut trairii un spatiu mai inspirat iar tragicul intotdeauna ne deschide mai mult atat la nivel de expresie cat si ca forta empatica. Multumesc tuturor pentru opiniile lasate aici.
cred că ai o capacitate uluitoare de a improviza, dovadă aceste mici crochiuri dintr-un jurnal inexistent, o nevoie cotidiană de a evada în cetatea efemeră a cuvintelor, de a clădi noi camuflaje noi redute. Călătorii secvențiale spre In-Terrior. Am subliniat ca deosebit: "aniversez. două luni de cînd ți-am auzit vocea. două luni de cînd am făcut primul om de zăpadă și l-am numit fred. două luni de cînd mi-ai împrumutat pachetul de șervețele mentolate eram într-o întîlnire mai importantă răcisem cobză. mai vrei puțină șampanie? ce pahar vrei am unul cu picior lung ca de barză și unul mai mic pentru coniac. nu mulțumesc m-am amețit. aniversez și toată aniversarea șampania paharele oamenii de zăpadă mentolul sunt în creierul meu. captiv într-o pămîntie caschetă camuflajul perfect pentru o garsonieră pustie." un typo: "douzeci".
Virgil, îţi foarte mulţumesc pentru atenţie şi pentru reclamă! :). Ştii, stiu bine că ofer site-ului Hermeneia, dar, să fim corecţi, şi primesc.
Silvia, merci! Felicitări şi ţie, pentru premiul 1 de la "Moştenirea Văcăreştilor", secţiunea proza.
Dragul meu coleg Dorin, lasă că, anul trecut, m-am lăudat cu alt concurs, şi aşa bine m-am simţit, că mi-e şi jenă de ruşine. Am avut noroc chior că tu ai volum, n-ai putut să participi, şi, uite aşa, m-am fofilat niţel mai sus. Dar dacă ştiam că se lasă cu pupături cozaniene, acceptam şi o menţiune, ba chiar luam trenul pe jos pâna acolo. Vine Virtualia curând, nu ştiu ce s-o ivi până atunci, dar dacă e şi eşti şi suntem, te las să mă laşi să te pup cu zgomot. Şi apoi mă risc să-ţi dau un kil de vin, deşi nu ştiu dacă dupa alcool ies din tine draci sau îngeri. Hai merci şi la altă citronadă.
eu sper sa gasesc cartea lui Dorin la Gaudeamus, prezentarea ta e un implus suplimentar...desi as fi cautat Baletistul oricum.
dar e bine ca ai scris, si mai ales e bine ca ai scris bine, evitand locurile comune des intalnite, din pacate, in astfel de situatii.
Ai avut si un material de exceptie, ce-i drept.
Las penita...dar va trebui sa o imparti cu Dorin. :)
Ai citit sau citești acum poezie americană? Este un text care a reușit. Și titlului, și să fie mai bun decât alte texte ale tale. Influențe din Sandburg, un același aer puțin prăfuit de stepă și trist și oarecum ironic Așa l-am perceput. Nu e tocmai rău cum ai "umplut" spațiul "fără comentarii".
Sigur ca sunt greseli. Graba extentialista duce la zgomot de fond sporit. In inginerie controlam SNR sau signal to noise ratio. Cu cat numarul e mai mare cu atat mesajul trece mai clar. Multumesc Aranca. Am corectat.
Ioane te rog să mă crezi că te-am citit, cam tot ce ai postat.
Dar tot nu înțeleg DE CE vrei să scrii.
Dacă îmi explici îți mulțumesc.
Pentru că eu de unul singur nu pot să înțeleg.
De exemplu poemul de față pare a fi un scenariu, nu are nimic poetic, în ciuda metaforelor (am mai spus-o și eu și mulți alții înaintea mea că nu metafora face poezia) iar acest scenariu nu transmite mare lucru. Îmi vine greu să mă apuc acum să-ți analizez textul ca să te conving cât de slab este acesta și aproape toate celelalte postate de tine aici, așa că mă opresc aici.
Încearcă să privești scrisul ca pe o chestie care ți se întâmplă extrem de rar, iar apoi ar trebui să urmeze un eveniment deosebit un cutremur sau un uragan, o stihie a naturii care să sublinieze faptul că în fine ai scris ceva
nu e tocmai recomandabil (pentru că nu e moral) s-o dăm pe coarda ludico-ironică atunci când e vorba de tragedii. iar în Rusia de petrece, în aceste săptămâni, o tragedie.
această atitudine seamănă cu cea a unui copil care, văzând un om care schioapătă, şchioapătă şi el, în batjocură, în spatele lui.
ar trebui să faceţi acelaşi lucru pe care-l face copilul atunci când este descoperit: să fugiţi.
Cred că încerci un fel de decompensare în acest text, un breakdown, cum spui tu. Teoretic, cred că este soluție, dar nu ai putut stăpâni, cred eu, și ai aruncat mult prea mult balast. Cum spunea Virgil pe o altă poezie de-a ta, parcă nu-mi vine a crede că tu ești autorul. Ai în continuare felul tău de a vedea lucrurile formidabil (ex: "foamea... (ca) un animal îndesat care-și bagă botul în venele tale", "moartea... o umbrelă uzată"), dar nu știu ce caută acolo "se agață de maxilare de mațe de fapt nu e foame e mai mult un gol"; "pare" în "moartea pare"; "te uiți la ea pînă amețești nimic nu ți se mai pare de netrecut", "le urez tot binele din lume" ș.a.m.d. Atâta umplutură, când tu știi cum să surprinzi esențialul... nu știu, dar tare ți-aș spune să rescrii poezia asta. Desigur, n-ai să asculți.
faptul ca incerc sa o ajut pe ela la colaj este un proces constructiv. daca eram vecine de ym nu intram sa ii las mesajul aici. altfel, nu vad cum... chiar nu am pofta, la ora asta, de procese de intentie si justificari, mai ales ca fac parte din categoria haoticilor care respecta macar regulile daca nu si legile... :(
un poem fortat, constrans de tema uriasului monstru al marii, care inlocuieste infinitul iadului cu monstruozitatea gurii sale, care poate inghiti, digera, consuma orice ii este inferior. o tema biblica marturisita insistent in final prin majuscule.
Oriana - ştii cum este, titlurile sînt ca butoanele. Ce este pentru unii turn-off este pentru alţii turn-on. Şi da, ştiu ce vrei să spui prin "realitate menghelist-holocaustică", şi da, cred că am vrut să fie perceput chiar aşa. De ce să nu fim gata să credem că a distruge sufletul este la fel de (sau poate chiar mai) devastator cum este a distruge trupul. Trăim într-o epocă în care totul a fost atît de malformat de pragmatism, standardizare şi materialism încît unii nici nu mai ne dăm seama că viaţa pe care o trăim nici nu mai este neaparat viaţă în sensul zoe al cuvîntului.
Nu cred că am folosit persoana "întâia plural". Poate persoana întîi plural. În orice caz, mă tem că faci aceeaşi greşeală (vorbind despre al doilea "turn-off") pe care o fac cei care nu înţeleg ce înseamnă sau cum trebuie perceput eul poetic. La urma urmei culpa este "plurală".
Nu ştiu ce să spun despre cel de-al treilea "turn-off". Să însemne asta că ar trebui să trăiesc mereu sub imperiul spaimei că "la noi la români" limbajul de lemn sau spasmele sistemelor de valori au denaturat atît de mult modul de a percepe realitatea încît sîntem sortiţi iremediabil derivei?
Eh Virgile, aici ai pus punctul pe "i" zic eu fara sa te prinzi de fapt care-i schema dar ma rog eu m-am destins cu putina adrenalina in duelul asta cu Paul, sper ca nu s-a suparat nimeni pe bune... iar daca da, uite eu sunt primul care imi cer aici si pe fata scuze. Dar am simtit din replicile lui Paul exact acea doza de umor care, mie cel putin, mi-a facut bine in aceasta paranoia de criza. Salutare Paule man si te citesc in continuare cu aceeasi placere. Andu
am revenit pe text. mulţumesc cristinei ştefan, am luat în calcul şi cele spuse de ioan şi adrian, suna preţios strofa respectivă în contrast cu tonul impus celorlalte strofe.
Mulțumesc vouă pentru păreri, am reținut mai ales problema cu partea a doua a poemului, s-a marcat. Și asta e doar pentru că nu am păstrat controlul asupra ideii iar Virgil se vede că e poate singurul care o spune cum trebuie. Dumneavoastră, domnule Dorel vă rog să mă scuzați dar sunteți penibil iar vorbărie nu este ce am scris eu ci ceea ce ați mâzgălit Dvs sub formă de așa-zis comentariu. În rest, mă bucur că există dispute pe aici, asta face parte din farmecul Hermeneiei ca site de literatură on-line.
Margas
Felicitari pentru interviu, Adrian! Un itinerariu spectaculos pentru Adriana Ausch o arhitecta si o artista formidabila! Iubitorii de spectacole de gen din Tg Mures si imprejurimi vor avea marea sansa de a o cunoaste!
cred ca fotografia este prea mare si iese din formatul paginii. cred ca se poate remedia. Nicole nu ar avea nimic impotriva! daca in varianta franceza nu exista semne de exclamatie, de ce sunt in cealalta? revin asupra textului mai tarziu. a+ M
.......... :)adrian , fragmentelul asta e chiar reusit. eu cred ca tu ai mult talent la proza. excluzand" trei punctele" de la inceputul paragrafelor, care cred ca sunt asa, de amorul artei, ai scris o chestie draguta si funny.
eu de fapt apreciez cand cineva scrie si reuseste sa ma faca sa termin un text si pe deasupra sa mai si zambesc. deci, penita.......... :)
Cohen, ca, Cohen, dar ce cauta Crin Antonescu in textul tau, nu pricep. Macar daca te-ar fi platit. Mi-a placut mult prima strofa. Cred ca e cea mai buna strofa scrisa de tine pana acum. In rest, sunt prea multe personaje, Cohen, Eagles, nenea ala, Monte Cristo, ba vad ca l-ai bagat in final si pe D'Artagnan =)). Aoleu, si pe regina =)). Am uitat care era atunci.
nu stiu daca este vorba de manierism. mai degraba de simplificarea discursului si spalarea lui de figurile de stil. am mizat pe acuratetea constructiei. mi-ar fi placut sa observi subtitlurile de la fiecare text. ele definesc tipul de target, in principiu. multumesc pentru lectura si opinii, emilian.
Cristina, vezi? Dacă mai dialogăm puţintel, ai sa-mi dai dreptate - nu există absolut nimic interesant în acest text. De inovator - să fim sobri! Pentru că de ce datorită din ce cauză, cum ar spune cineva:
ideile cu care autorul jonglează, intenţionat sau neintenţionat, sunt pentru filosofie ceea ce este tabla înmulţirii pentru matematică. Cu alte cuvinte, atât de elementare sunt. Şi, cred, aici suntem de acord. Bun. Aşadar, ar mai rămâne de discutat către ce vârf stau ele ca bază. Către niciun vârf. Căci, mă întreb, ce ar însemna sa luăm toţi principiile aristotelice şi să ne apucăm să le dovedim într-o analogie literar-artistică? Sau propoziţiile categorice? Sau să ne apucăm să îl liricizăm pe B. Russel? N-ar însemna decât să ne întrecem la fabricat imagini şi discursuri lipsite de orice substanţă. So, argumentul tau - "aduce ca interes extinderea acestor teoretizari elementare asupra cuvantului scris" - cade cu delicateţe.
Partea asta " vezi un text ca imagine, tu, critic, dar cum l-ai putea asimila si simti nefiindu-i autor ci doar privitor in materialitatea lui, in simpla lui dactilografiere? asadar n-ai avea niciun drept sa-l judeci pentru ca ar fi un fals de judecata" e frumos adusă din condei, dar perfect neavenită, pentru că problema nu e deloc nouă, pentru că ea se extinde asupra oricărui lucru şi pentru a o discuta ar trebui să (re)lecturăm suta de mii de pagini de filosofie. Mă rezum să spun doar că noi nu vom şti niciodată cum e cu adevărat ceea ce numin "roşu", şi cu toate astea ne îmbrăcăm în roşu şi stăm la semafor. Vezi tu, "falsa judecată" funcţionează din plin. Pe de altă parte, referitor la problema noastră, un text nu e privit ca o imagine (cu toate alegoriile din lume), ci e absorbit prin simţuri, transformat şi analizat prin concepte, apoi in-format. Încheind, eu, ca cititor, chiar citesc acel text, chiar îl asimilez. Chiar dacă originalul e în autor, eu citesc copia fidelă ("fidelă" în măsura în care autorul e un scriitor veritabil). Când îţi aprinzi o ţigară, puţin îţi mai pasă că ideea originală a brichetei e încă în capul celui care a inventat-o, iar ce ai tu în mână e o copie. Tot ce speri e să ai flacără, iar bricheta să nu-ţi explodeze în ochi. Tot ce speri e să ai o copie fidelă a autorului, iar textul să nu-ţi explodeze pe limba sau, şi mai rau, în creier. Din acest pedeveu, analogia textului cu africanul nu ţine, pentru că: pe de o parte, textul e o copie imediată/ nemijlocită/ intenţională/ esenţială, iar pe de altă parte, fulgul e o copie mijlocită/ contingentă/ ne-esenţială - textul se poate asimila în adevăratul sens, dar fulgul, nu; textul are încărcătură energică (chit că e latentă), iar fulgul e o copie moartă.
Omului, în general, îi place să vadă un univers metafizic în chiuvetă... Asta îi oferă un statut de om cu spirit şi cuget larg. Astfel se explică şi cum un film neînţeles de un milion de oameni devine capodoperă, pentru c-a fost înţeles doar de un om cu spiritul şi cugetul larg, care, ca să vezi, mai era şi în comisia de decernare a oscarului. Iar un credincios mai credibil decât credincioşii de rând îl dibuie pe Isus în zaţ. Şi, brusc, filmul de mai sus devine viral, iar chipul lui Isus vinde, însutit, cafeaua X. Să nu ne apucăm şă vedem aur sau petrol în textul de mai sus.
Şi uite cum cad de acord cu Andu (ceea ce, pentru noi e un fel de revelion) - textul nu e nici, nici, nici... Şi nici măcar filon artistic/ estetic nu are. Poate doar o pagina de jurnal să fie, o pagină pe care nu trebuie s-o citească decât autorul.
constat că eşti aici, Silviu, nedespărţit de poezie...
ei, toţi stăm pe nimic. probabil că tot ce construim se dărâmă. ca să facă loc şi celorlalţi. şi celorlalte lucruri!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Nu intamplator am ales ca poezia sa se termine asa... am sesizat si eu schimbarea de ritm dar am tinut ca ultimul cuvant sa fie "serpii" pentru ca implica o perspectiva dinamica ce depaseste sugestia carnala (care ar fi fost exprimata prin "limbile")... apoi nu poti asculta un ritm indracit la tobe si deodata sa te teleportezi in Lacul lebedelor. Nu impartasesc opinia ca poezia aceasta este scrisa neaparat intr-un registru diferit ci incerc sa asez aparenta diferenta la nivelul autorului, prin faptul ca de aceasta data s-a facut trairii un spatiu mai inspirat iar tragicul intotdeauna ne deschide mai mult atat la nivel de expresie cat si ca forta empatica. Multumesc tuturor pentru opiniile lasate aici.
pentru textul : Întâlnire decred că ai o capacitate uluitoare de a improviza, dovadă aceste mici crochiuri dintr-un jurnal inexistent, o nevoie cotidiană de a evada în cetatea efemeră a cuvintelor, de a clădi noi camuflaje noi redute. Călătorii secvențiale spre In-Terrior. Am subliniat ca deosebit: "aniversez. două luni de cînd ți-am auzit vocea. două luni de cînd am făcut primul om de zăpadă și l-am numit fred. două luni de cînd mi-ai împrumutat pachetul de șervețele mentolate eram într-o întîlnire mai importantă răcisem cobză. mai vrei puțină șampanie? ce pahar vrei am unul cu picior lung ca de barză și unul mai mic pentru coniac. nu mulțumesc m-am amețit. aniversez și toată aniversarea șampania paharele oamenii de zăpadă mentolul sunt în creierul meu. captiv într-o pămîntie caschetă camuflajul perfect pentru o garsonieră pustie." un typo: "douzeci".
pentru textul : rezerve strategice deVirgil, îţi foarte mulţumesc pentru atenţie şi pentru reclamă! :). Ştii, stiu bine că ofer site-ului Hermeneia, dar, să fim corecţi, şi primesc.
Silvia, merci! Felicitări şi ţie, pentru premiul 1 de la "Moştenirea Văcăreştilor", secţiunea proza.
Dragul meu coleg Dorin, lasă că, anul trecut, m-am lăudat cu alt concurs, şi aşa bine m-am simţit, că mi-e şi jenă de ruşine. Am avut noroc chior că tu ai volum, n-ai putut să participi, şi, uite aşa, m-am fofilat niţel mai sus. Dar dacă ştiam că se lasă cu pupături cozaniene, acceptam şi o menţiune, ba chiar luam trenul pe jos pâna acolo. Vine Virtualia curând, nu ştiu ce s-o ivi până atunci, dar dacă e şi eşti şi suntem, te las să mă laşi să te pup cu zgomot. Şi apoi mă risc să-ţi dau un kil de vin, deşi nu ştiu dacă dupa alcool ies din tine draci sau îngeri. Hai merci şi la altă citronadă.
pentru textul : Adrian Agheorghesei la Tecuci deeu sper sa gasesc cartea lui Dorin la Gaudeamus, prezentarea ta e un implus suplimentar...desi as fi cautat Baletistul oricum.
pentru textul : Dorin Cozan - "Baletistul" dedar e bine ca ai scris, si mai ales e bine ca ai scris bine, evitand locurile comune des intalnite, din pacate, in astfel de situatii.
Ai avut si un material de exceptie, ce-i drept.
Las penita...dar va trebui sa o imparti cu Dorin. :)
Ai citit sau citești acum poezie americană? Este un text care a reușit. Și titlului, și să fie mai bun decât alte texte ale tale. Influențe din Sandburg, un același aer puțin prăfuit de stepă și trist și oarecum ironic Așa l-am perceput. Nu e tocmai rău cum ai "umplut" spațiul "fără comentarii".
pentru textul : poveste de dragoste între fiica văcarului și prințul deșertului deCam multe prepoziţii...
pentru textul : pulsul amintirii deSigur ca sunt greseli. Graba extentialista duce la zgomot de fond sporit. In inginerie controlam SNR sau signal to noise ratio. Cu cat numarul e mai mare cu atat mesajul trece mai clar. Multumesc Aranca. Am corectat.
pentru textul : Nemaipomenitele cugetări ale mătușii Mercedes deIoane te rog să mă crezi că te-am citit, cam tot ce ai postat.
pentru textul : mister în trenul de noapte deDar tot nu înțeleg DE CE vrei să scrii.
Dacă îmi explici îți mulțumesc.
Pentru că eu de unul singur nu pot să înțeleg.
De exemplu poemul de față pare a fi un scenariu, nu are nimic poetic, în ciuda metaforelor (am mai spus-o și eu și mulți alții înaintea mea că nu metafora face poezia) iar acest scenariu nu transmite mare lucru. Îmi vine greu să mă apuc acum să-ți analizez textul ca să te conving cât de slab este acesta și aproape toate celelalte postate de tine aici, așa că mă opresc aici.
Încearcă să privești scrisul ca pe o chestie care ți se întâmplă extrem de rar, iar apoi ar trebui să urmeze un eveniment deosebit un cutremur sau un uragan, o stihie a naturii care să sublinieze faptul că în fine ai scris ceva
e un poem de raiting, placut, pupat piata independentei si labuta pisicii, ai scarmanat sfoara cu motocei, multumesc pt purici. mai vin.
pentru textul : Mâțâli denu e tocmai recomandabil (pentru că nu e moral) s-o dăm pe coarda ludico-ironică atunci când e vorba de tragedii. iar în Rusia de petrece, în aceste săptămâni, o tragedie.
pentru textul : peste prut peste dnepr deaceastă atitudine seamănă cu cea a unui copil care, văzând un om care schioapătă, şchioapătă şi el, în batjocură, în spatele lui.
ar trebui să faceţi acelaşi lucru pe care-l face copilul atunci când este descoperit: să fugiţi.
Ce înseamnă cuvintele dintre paranteze? Am găsit ceva despre אהבה - că ar însemna iubire. חתונה - nuntă, שביר - fragil? Aglomerare de limbi pe aici.
pentru textul : Mireasa Mecanică deCred că încerci un fel de decompensare în acest text, un breakdown, cum spui tu. Teoretic, cred că este soluție, dar nu ai putut stăpâni, cred eu, și ai aruncat mult prea mult balast. Cum spunea Virgil pe o altă poezie de-a ta, parcă nu-mi vine a crede că tu ești autorul. Ai în continuare felul tău de a vedea lucrurile formidabil (ex: "foamea... (ca) un animal îndesat care-și bagă botul în venele tale", "moartea... o umbrelă uzată"), dar nu știu ce caută acolo "se agață de maxilare de mațe de fapt nu e foame e mai mult un gol"; "pare" în "moartea pare"; "te uiți la ea pînă amețești nimic nu ți se mai pare de netrecut", "le urez tot binele din lume" ș.a.m.d. Atâta umplutură, când tu știi cum să surprinzi esențialul... nu știu, dar tare ți-aș spune să rescrii poezia asta. Desigur, n-ai să asculți.
pentru textul : sway deprima ta propoziție simplă am vrut să zic... abia apoi am văzut că tu ai pus punct la mandravela
pentru textul : Pe străzile Ballinei defaptul ca incerc sa o ajut pe ela la colaj este un proces constructiv. daca eram vecine de ym nu intram sa ii las mesajul aici. altfel, nu vad cum... chiar nu am pofta, la ora asta, de procese de intentie si justificari, mai ales ca fac parte din categoria haoticilor care respecta macar regulile daca nu si legile... :(
pentru textul : roca din care mă nasc deobserv ca am comis o gafa...sper sa nu te fi suparat prea mult. :) in privinta spusului...
pentru textul : Secvență deun poem fortat, constrans de tema uriasului monstru al marii, care inlocuieste infinitul iadului cu monstruozitatea gurii sale, care poate inghiti, digera, consuma orice ii este inferior. o tema biblica marturisita insistent in final prin majuscule.
pentru textul : Minunata Digestie a Balenei Ucigașe deOriana - ştii cum este, titlurile sînt ca butoanele. Ce este pentru unii turn-off este pentru alţii turn-on. Şi da, ştiu ce vrei să spui prin "realitate menghelist-holocaustică", şi da, cred că am vrut să fie perceput chiar aşa. De ce să nu fim gata să credem că a distruge sufletul este la fel de (sau poate chiar mai) devastator cum este a distruge trupul. Trăim într-o epocă în care totul a fost atît de malformat de pragmatism, standardizare şi materialism încît unii nici nu mai ne dăm seama că viaţa pe care o trăim nici nu mai este neaparat viaţă în sensul zoe al cuvîntului.
pentru textul : experienţe pe copii deNu cred că am folosit persoana "întâia plural". Poate persoana întîi plural. În orice caz, mă tem că faci aceeaşi greşeală (vorbind despre al doilea "turn-off") pe care o fac cei care nu înţeleg ce înseamnă sau cum trebuie perceput eul poetic. La urma urmei culpa este "plurală".
Nu ştiu ce să spun despre cel de-al treilea "turn-off". Să însemne asta că ar trebui să trăiesc mereu sub imperiul spaimei că "la noi la români" limbajul de lemn sau spasmele sistemelor de valori au denaturat atît de mult modul de a percepe realitatea încît sîntem sortiţi iremediabil derivei?
Eh Virgile, aici ai pus punctul pe "i" zic eu fara sa te prinzi de fapt care-i schema dar ma rog eu m-am destins cu putina adrenalina in duelul asta cu Paul, sper ca nu s-a suparat nimeni pe bune... iar daca da, uite eu sunt primul care imi cer aici si pe fata scuze. Dar am simtit din replicile lui Paul exact acea doza de umor care, mie cel putin, mi-a facut bine in aceasta paranoia de criza. Salutare Paule man si te citesc in continuare cu aceeasi placere. Andu
pentru textul : fulger cu aromă de vanilie dede la un timp tot sar un anotimp cu gândul:) mulțumesc frumos, Mariana! ești pe cât de amabilă pe atât de generoasă!
pentru textul : un februarie doi făurari dete-am citit si dimineata, ai schimbat si imi place schimbarea! versul-dar tu pleci înainte ca să se adune doctorii-suna mai bine fara ca?!
pentru textul : treceam dintr-un tren ca dintr-o poezie într-alta deam revenit pe text. mulţumesc cristinei ştefan, am luat în calcul şi cele spuse de ioan şi adrian, suna preţios strofa respectivă în contrast cu tonul impus celorlalte strofe.
pentru textul : acum între noi deMulțumesc vouă pentru păreri, am reținut mai ales problema cu partea a doua a poemului, s-a marcat. Și asta e doar pentru că nu am păstrat controlul asupra ideii iar Virgil se vede că e poate singurul care o spune cum trebuie. Dumneavoastră, domnule Dorel vă rog să mă scuzați dar sunteți penibil iar vorbărie nu este ce am scris eu ci ceea ce ați mâzgălit Dvs sub formă de așa-zis comentariu. În rest, mă bucur că există dispute pe aici, asta face parte din farmecul Hermeneiei ca site de literatură on-line.
pentru textul : go fishing deMargas
Felicitari pentru interviu, Adrian! Un itinerariu spectaculos pentru Adriana Ausch o arhitecta si o artista formidabila! Iubitorii de spectacole de gen din Tg Mures si imprejurimi vor avea marea sansa de a o cunoaste!
pentru textul : Adriana Ausch - Inainte de Concert decred ca fotografia este prea mare si iese din formatul paginii. cred ca se poate remedia. Nicole nu ar avea nimic impotriva! daca in varianta franceza nu exista semne de exclamatie, de ce sunt in cealalta? revin asupra textului mai tarziu. a+ M
pentru textul : Mesaj dintr-o somnoroasă istorie/ Message d’une somnolente histoire de.......... :)adrian , fragmentelul asta e chiar reusit. eu cred ca tu ai mult talent la proza. excluzand" trei punctele" de la inceputul paragrafelor, care cred ca sunt asa, de amorul artei, ai scris o chestie draguta si funny.
pentru textul : Norocosul deeu de fapt apreciez cand cineva scrie si reuseste sa ma faca sa termin un text si pe deasupra sa mai si zambesc. deci, penita.......... :)
Cohen, ca, Cohen, dar ce cauta Crin Antonescu in textul tau, nu pricep. Macar daca te-ar fi platit. Mi-a placut mult prima strofa. Cred ca e cea mai buna strofa scrisa de tine pana acum. In rest, sunt prea multe personaje, Cohen, Eagles, nenea ala, Monte Cristo, ba vad ca l-ai bagat in final si pe D'Artagnan =)). Aoleu, si pe regina =)). Am uitat care era atunci.
pentru textul : cîte ceva despre sinucideri deMulţumesc pentru citire şi pentru sugestie. Mi se pare oportună, aştept alte comuri, la sfârşit voi vedea. Cu preţuire,
pentru textul : ceremonia denu stiu daca este vorba de manierism. mai degraba de simplificarea discursului si spalarea lui de figurile de stil. am mizat pe acuratetea constructiei. mi-ar fi placut sa observi subtitlurile de la fiecare text. ele definesc tipul de target, in principiu. multumesc pentru lectura si opinii, emilian.
pentru textul : Sarut Mâna, Iulia deCristina, vezi? Dacă mai dialogăm puţintel, ai sa-mi dai dreptate - nu există absolut nimic interesant în acest text. De inovator - să fim sobri! Pentru că de ce datorită din ce cauză, cum ar spune cineva:
ideile cu care autorul jonglează, intenţionat sau neintenţionat, sunt pentru filosofie ceea ce este tabla înmulţirii pentru matematică. Cu alte cuvinte, atât de elementare sunt. Şi, cred, aici suntem de acord. Bun. Aşadar, ar mai rămâne de discutat către ce vârf stau ele ca bază. Către niciun vârf. Căci, mă întreb, ce ar însemna sa luăm toţi principiile aristotelice şi să ne apucăm să le dovedim într-o analogie literar-artistică? Sau propoziţiile categorice? Sau să ne apucăm să îl liricizăm pe B. Russel? N-ar însemna decât să ne întrecem la fabricat imagini şi discursuri lipsite de orice substanţă. So, argumentul tau - "aduce ca interes extinderea acestor teoretizari elementare asupra cuvantului scris" - cade cu delicateţe.
Partea asta " vezi un text ca imagine, tu, critic, dar cum l-ai putea asimila si simti nefiindu-i autor ci doar privitor in materialitatea lui, in simpla lui dactilografiere? asadar n-ai avea niciun drept sa-l judeci pentru ca ar fi un fals de judecata" e frumos adusă din condei, dar perfect neavenită, pentru că problema nu e deloc nouă, pentru că ea se extinde asupra oricărui lucru şi pentru a o discuta ar trebui să (re)lecturăm suta de mii de pagini de filosofie. Mă rezum să spun doar că noi nu vom şti niciodată cum e cu adevărat ceea ce numin "roşu", şi cu toate astea ne îmbrăcăm în roşu şi stăm la semafor. Vezi tu, "falsa judecată" funcţionează din plin. Pe de altă parte, referitor la problema noastră, un text nu e privit ca o imagine (cu toate alegoriile din lume), ci e absorbit prin simţuri, transformat şi analizat prin concepte, apoi in-format. Încheind, eu, ca cititor, chiar citesc acel text, chiar îl asimilez. Chiar dacă originalul e în autor, eu citesc copia fidelă ("fidelă" în măsura în care autorul e un scriitor veritabil). Când îţi aprinzi o ţigară, puţin îţi mai pasă că ideea originală a brichetei e încă în capul celui care a inventat-o, iar ce ai tu în mână e o copie. Tot ce speri e să ai flacără, iar bricheta să nu-ţi explodeze în ochi. Tot ce speri e să ai o copie fidelă a autorului, iar textul să nu-ţi explodeze pe limba sau, şi mai rau, în creier. Din acest pedeveu, analogia textului cu africanul nu ţine, pentru că: pe de o parte, textul e o copie imediată/ nemijlocită/ intenţională/ esenţială, iar pe de altă parte, fulgul e o copie mijlocită/ contingentă/ ne-esenţială - textul se poate asimila în adevăratul sens, dar fulgul, nu; textul are încărcătură energică (chit că e latentă), iar fulgul e o copie moartă.
Omului, în general, îi place să vadă un univers metafizic în chiuvetă... Asta îi oferă un statut de om cu spirit şi cuget larg. Astfel se explică şi cum un film neînţeles de un milion de oameni devine capodoperă, pentru c-a fost înţeles doar de un om cu spiritul şi cugetul larg, care, ca să vezi, mai era şi în comisia de decernare a oscarului. Iar un credincios mai credibil decât credincioşii de rând îl dibuie pe Isus în zaţ. Şi, brusc, filmul de mai sus devine viral, iar chipul lui Isus vinde, însutit, cafeaua X. Să nu ne apucăm şă vedem aur sau petrol în textul de mai sus.
Şi uite cum cad de acord cu Andu (ceea ce, pentru noi e un fel de revelion) - textul nu e nici, nici, nici... Şi nici măcar filon artistic/ estetic nu are. Poate doar o pagina de jurnal să fie, o pagină pe care nu trebuie s-o citească decât autorul.
pentru textul : Un elefant într-o cutie de chibrit deconstat că eşti aici, Silviu, nedespărţit de poezie...
pentru textul : ești aici deei, toţi stăm pe nimic. probabil că tot ce construim se dărâmă. ca să facă loc şi celorlalţi. şi celorlalte lucruri!
Pagini