Bobadil, exact la asta ma refeream in raspunsul meu: riscuri inutile. Limbaj de lemn la Marina Nicolaev? O fi, da asta o descalifica? Plus tirada in care te-ai lansat sub textul meu. Si eu la rindul meu am lasat doar citeva rinduri de multe ori, gen "text slab", pentru ca din punctul meu de vedere ca simt artistic- singurul argument-mi se pare slab. Ca idee, nu mai activezi de mult timp pe agonia pt ca nu iti mai permite nivelul si nu ca ai renuntat tu, cum ar crede unii din comul tau. Si tot ca idee, daca nu ma insel ori eu am fost la un moment dat editorul ala tacut care ti-a propus un text sa fie remarcat, ori am fost de acord, nu mai tin minte exact. Ceea ce insinuezi tu cu voturile editorilor pe textele editorilor e cam aberant pentru mine, pentru ca, din ce stiu eu, cei care sunt editori aici, i-am vazut cu bun simt, iar ceea ce ai insinuat tine doar de bun simt. Pe de alta parte, poate revolta ta e indreptatita, insa cred ca nu-si are rostul in subsolul acestui text.
Întotdeauna mă opresc la portrete, îndeosebi la cele în versuri. Fiindcă deși par simple, e deosebit de migăloasă căutarea interioară a esențelor celuilalt pentru a fi transpusă în poesis. Aici, îmi place îndeosebi partea a doua, spre final, de la versul "tu ai zâmbetul la mai mult ca perfectul...", în prima parte e descriptiv și ușor comun, dar partea aceasta finală vine pe registrul fin al spiritualității feminine, și remarc: "foșnetul pielii pe unde acum iese toamna tiptil", "ca un bărbat în semnul tuturor bărbaților rămași înăuntru, sub pielea noastră... sub măștile lor" - remarc nu doar ideea că purtăm sub pielea noastră, epiderma sufletului, resturi din ceilalți, dar și modalitatea limpede de expresie a acestei idei, neignorând imagistica. Doar în versurile finale se parafrazează "Goodnight America, wherever you are", și asta aș fi spus că aș elimina, dar ținând seama că este și "lynx" în context, și că dă sensul unui "mesaj live", poți păstra. Mai rămâne însă acel: "oriunde ai fi, fii..." care, în conversația obișnuită e ok, și în proză, dar în poezie (deși aici e încadrat la "jurnal - expreiment, tot poezie văd eu) cred că se poate modifica. Oricum, acest portret "gri, obsedant de gri", ușor translucid, mi-a plăcut. Semnul meu nostalgic, prin ruginiu de octombrie.
Domnule Andu M. in primul rand multumesc de trecere si comnetariu. Apoi, va rog fiti mai "transant" cand expuneti opinii legate de textele mele, nu mai ocoliti subiectul... Nu trebuie sa va placa un text, e firesc, de accea, daca nu va place un lucru expuneti-l cat mai clar. Legat de forma fixa... sunt constient ca nu o stapanesc, insa, fiind unul din cei care nu au pretentii de poet, scriitor etc (atunci cand voi scrie prima poezie din viata mea va anunt) nu voi renunta la ea. Am remarcat ca multi dintre cei care scriu astazi au o problema cu asta, au ceva impotriva etc. Trecerea la vers alb ar insemna din partea mea ca dorinta de promovare ar domina asupra a ceea ce imi place sa fac. Deocamadata ma simt bine facand asta, mai mult daca voi putea imi voi imbunatati si modul de utilizare al formei fixe. Ialin p.s. V-aș blestema adânc pentru vecie Când oi fi stins; sub al bărbiei galb De mi-ați întinde-n cruntă infamie O filă cu însemne în vers alb ! (Ialin- "În seara asta ")
"gardul înalt al teamei" - uite expresia care pentru mine cîştigă trofeul pentru cea mai mare urîţenie pe care am citit-o săptămîna asta în limba română
Nu trebuie şters. Fiecare text cu importanţa lui, cât de mică. Plus de asta, cineva l-a citit, alţii au comentat - contează timpul şi energia, nu? '
Deunăzi, o domnişoară, după ce a postat un text semikilometric, complet fad şi presărat cu erori de tot felul, a cerut nişte justificări/ sfaturi pentru a evita "şantierul". I s-au acordat, chiar dacă, uneori, evidenţa este suficientă prin însăşi. Fireşte că toate eforturile au fost zadarnice şi gratuite, întrucât şi-a şters imediat textul. Sunt împotriva acestei practici, deoarece denotă lipsă de respect pentru interlocutor.
Concluziv, toţi mai avem şi zile proaste, iar fiecare lucru/ gest, cu importanţa lui. Mai citim, mai scriem, mai vedem.
O zi bună!
Of, Virgil, cum poti sa spui de mine ca nu sunt mare, doar ai vazut ca sunt cu un cap mai mare ca tine. Si mai greu, ca stii bine, greutatea conteaza si ea. Nu stiu la ce altceva te-ai gandit tu, ca doar nu o sa ma laud tie ca sunt mare poet atata timp cat marimea si valoarea se vad, asa cum spui si tu, nu dupa laudele proprii, ci dupa recunoasterea celorlalti. Si chiar daca as fi mare ca poet, in viziunea altora si nu in viziunea ta, asta nu trebuie sa te deranjeze deloc, este loc in lumea poeziei pentru toata lumea. Si stii ca aia cu cititul este tot ironica, daca tie ti se PARE o imagine potrivita, mie nu mi se PARE, verbul a PAREA este bine scos de tine in evidenta, datul cu parerea nu este o certitudine, este o interpretare proprie.Daca esti inclinat sa crezi nu inseamna, de asemenea, ca este o certitudine, ci tot o proprie parere, interpretare.
Si asa la final, ca tot veni vorba de citire, ce-ar fi sa-ti sugerez sa ma citetsi pe mine, ca tot am scris cu vreo 21 de carti mai mult ca tine si doar apoi, dupa ce ma vei diseca si-ti vei putea forma o parere deloc superficiala si orgolioasa, iti vei putea da si opinia ta de pasionat de literatura si om cult vis-a-vis de calitatea operei mele. (nu intra in discutie parerile celorlalti critici sau doctori in literatura). Da, dupa cum vezi, folosesc cuvantul opera. Romane, poezie, critica, aforisme, mii de pagini din care te asigur ca ai ce retine.
Si o vorba de final: nimeni nu este profet in tara lui, de ce nu as fi eu profetul din Hermeneia ta?
varianta mea: eve croite în anorexice frumuseți de cocostîrc blonde bergdorf gheișe discret elevate singurătăți pătimșe se lasă sorbite în liposucții programate riguros peste weekend femei resetate and good as new
Am reușiiiit! Nu vă spun unde era greșala, că o să râdeți mai tare... dar probabil o bănuiți. Oricum, textul de mai sus eu zic că-i bine scris. Iar ideea rămâne valabilă. Tot nu-ți explică.
Adriana, mie mi se pare ca am citit aici un text intelectual destul de mult "lucrat". Din subtitlu am inteles ca ai revenit asupra unei variante mai vechi probabil... si tot probabil poezia ar trebui sa o lasam asa cum s-a nascut si sa nu o modificam prea mult... cine stie? Si uite cine vorbeste? Eu, care am revenit si iar revenit asupra textelor si le-am luat si le-am facut bucati si iar le-am lipit la loc. Insa vreau sa-ti spun din tot sufletul ca niciodata nu mi s-a intamplat sa ma simt mai inspirat ca prima oara and am scris ceva... apoi am facut doar munca de scrib. In cu totul alta ordine de idei, cu referire la comentarii, nimerencu este un muzical si poate ca l-a deranjat "aglomeratia" din strofa a doua... insa acolo nu mi se pare a fi nicio problema poetica, din contra... O problema insa mi se pare a fi in afirmatia lui hialin "ma impiedica sa las a doua penita de pe siteul asta". Aceasta afirmatie arata un grad de infatuare care sta bine doar unui pustan imberb care se crede Emil Cioran doar pentruca il cheama aproximativ la fel. Dorin e fermecator ca intotdeauna si nu mai stie ce sa faca atunci cand vrea sa fie mai transant :-) Iar eu? Habar n-am... Andu
Iertată să îmi fie intervenția dacă este considerată nepotrivită, sau prea săptămânală, sau prea acidă, ceva de genul celor spuse de domnul 'trei de A doamne și toți trei' care deși afirmă că 'nu toți bărbații e porci' nu vine și cu argumente deci se cam contrazice... stimate autor, de ce trebuie să citim aceste 'variante' de exercițiu sub semnătura Dvs. în loc să vă introduceți singur aceste exerciții la șantier, crescând astfel audiența și implicit și credibilitatea secțiunii respective? Altfel care mai este rolul șantierului decât acela de a găzdui asemenea jocuri literare, unele mai puțin reușite, altele și mai puțin reușite? Eu nu îndrăznesc să spun că textul este slab, mi-e teamă, mi-e chiar frică, eu spun doar că autorul se joacă... cu textul și cu noi, arogându-și poate dreptul de a face orice pe tarlaua sa. Dar asta ar fi o atitudine atât de tipic românească, de care nu cred că Virgil, care își petrece viața în însorita Californie de atâta vreme, nu s-ar fi dezbărat deja. Deci, sunt confuză, mintea îmi spune una iar sufletul alta. Despre text un singur lucru... cuvântul 'băltoacă' este nepoetic și vulgar, încât pentru mine anulează această timidă încercare de poetizare a fenomenului transformării luminii.
Marga
Luv, uneori chiar nu știu cum este mai bine să răspund la comentarii, mai ales atunci când comentatorul îți lasă practic o oglindă a gândurilor... îți mulțumesc pentru semnul lăsat "pe linia visului", "între somn și veghe". Madim
mintea mea un copil se poate naște doar în mintea mea așa cum un dumnezeu nu se poate naște decât sub ochii noștri. pe perete, încrustat în lemn, chinuit să coboare și să urce la nesfârșit aceeași scară țesută din păr de om răvășit în alb și în negru. pregătește-ți colanții și inelele, iubito... potrivește-ți buzele pe luciul oglinzii, sau mai bine în irișii din ochii mei. un copil se naște în mintea mea și un copil moare pieptănându-și pletele lungi țesute din păr de om răvășit în alb și negru. Mihaela Olaru.
Poate părea altfel, dar acest text e mai degrabă de atitudine, decât de stare ori atmosferă. Hermeneia avea nevoie de un astfel de. Chiar dacă e "de sezon", poezia are alt registru.
Ce mi-a plăcut mult, şi când spun "mult" chiar aşa stau literele, a fost nervul textului şi faptul că e uniform de la cap la aşa.
"nu-mi spune că nu ai aer fără mine
îți promit că soarele răsare în continuare
așa cum îți promit că daca primești un croșeu de dreapta
în stomac vei începe să respiri la foc automat" - partea asta e absolut wow, pentru că treaba "violenticioasă" vine urmare unui incipit de dulcegărie de inimă rănită. Şi contrastul e haios, acid şi "izbucnicios" deodată. Totuşi, de înlocuit croşeul, cu upercutul. Nu văd cum ai putea da un croşeu la stomac, dacă nu eşti yoghin(ă) ori balerin(ă).
De altfel, tot textul e plăcut, cu intercalările alea de lirism veritabil pe axul cinic şi traversat de abandon total.
"nu sunt o păpușă oarecare
sunt o chucky ascunsă în hainele tale trandafirii" - super şi astea.
Da. Era punctul vulnerabil drept acolo... dar cum să-i zici în alt fel acestei ființe a cărei cochilie și-a câștigat numele de casă? Melc cu casă, nu?
Mesajul textului este susținut de melcul cu tot cu casa lui... fie că era desenat, fie că era real, venit în vizită :) Iată de ce „compromisul”, de dragul imaginii, al mesajului.
Vă mulțumesc pentru opinii. Înțeleg că de fiecare dată se poate și mai bine. Mă voi strădui.
expresia " încerca să mă înveţe să adopt o viziune sentimentală, dulceagă, încărcată de poezie nostalgică, legat de viaţa ţiganilor." nu suna corect.
simpatic textul. dar nu prea merge ca povestire. poate mai degraba ca pagina de jurnal sau reportaj. ca sa fi fost povestire trebuia sa constuiesti o povestire, "a fiction", pe baza unui astfel de subiect.
am vrut sa fac asta (sa-i dau o penita) cu zile in urma, n-am gasit timpul sa ma loghez, citesc pe apucate.
e fantastica, in simplitatea ei.
si e exact cum trebuie, n-as modifica nimic.
e uimitor cum sunt oameni care stiu sa descopere poezia in fiecare moment. si n-are nicio urma de dalta, numai pentru asta si tot m-as inclina in fata ei.
Ela, acum chiar ca trebuie sa incalc principiul comentariilor dar am si eu o intrebare: de un de ai scos tu chestia asta ca "etsi editor pe hermeneia si colaborezi bine cu Virgil"? ma amuza aceasta pretentie de pronosticare. eu zic ca ai "marje de eroare" mari. si oricum mi se par cam de prost gust astfel de afirmatii. eu cred ca sint gata sa colaborez cu oricine vrea sa colaboreze si vrea sa respecte carta hermeneia si regulamentul. nu cred ca am sau voi avea vreodata preferinte personale. alta intrebare: eu accept texte slabe? ale cui? ale tale? eu nu cred ca accept nimic. eu cred ca va incurajez pe voi sa creati o atmosfera de creatie, de promovare a calitatii. tocmai pozitia mea ma impiedica sa fac mai mult. pentru ca intentia mea nu e sa devin un dictator luminat ci astept o dezvoltare naturala. pentru asta e nevoie de stimulente sau provocari. iar ce a facut aici alina, tocmai asta e. in ce priveste constructia si administrarea unui site, din ceea ce vad ca spui pina acum, ma indoiesc ca te pricepi. de asemeni din atitudinea ta de aici, astazi am impresia ca gresesti foarte mult. dar, te asigur, nu ma astept sa fii de acord cu mine. si stiu si de ce. eu continui sa astept sa scrii si sa comentezi pe hermeneia. si inca ceva, ca tot veni vorba, alina este deocamdata editor in probe pe hermeneia. si pozitii de editor si moderator sint inca disponibile pentru oricine este gata sa respecte si sa promoveze carta si regulamentul hermeneia si este gata sa o faca cu competenta si cu foarte, foarte multa munca.
Da, foarte putini mai citesc teatrul antic..poate fiindca lumea intreaga a devenit doar o scena...multumesc de semn si de buna primire si... Da, faptele facute la radacina se platesc mai tarziu
Îmi amintesc primul tău vers...când colorai un cal şi mi-ai întins un creion spunând
,, un bleumarin frumos la culoare,
tu stai şi nu desenezi cu el
şi n-ai să ştii tu oare''.
Am ştiut că eşti poetă. Mie o să-mi fie greu să-ţi comentez poeziile, pentru că ele trec altfel prin apele sufletului meu. Bine ai venit într-unul din ţinuturile poeziei. Ascultă-te şi urmează-te! Mama.
Raspunsul tau seamana a indemn si am sa il urmez pentru ca simt ca porneste din suflet. Dar nu as vrea sa ramai suparat pe mine... pentru ca tu cand esti suparat faci asa un botic dulce... iar eu sunt un mare pacatos.
Younger Sister, nu știu, nu am vrut să fie poem, nu am vrut să fie nimic altceva decât un urlet. Dacă e cumva zguduitor, chiar o fărâmă, ceva tot se cheamă c-am făcut, decât să tac. Nu știu, Virgil, ai dreptate, cum să fie poezie, cum poți să faci poezie, e un fel de colaj, poate poetic nu e bine spus, ai dreptate. Ce legătură să aibă însă desenele de copii cu ce se întâmplă în Myanmar acum și în China? Ceva trăznit vroiai în loc? Poate că glumești. Că vrei sau nu să accepți ca idee, eu am vrut un colaj între poezie și știre, nici măcar între poezie și fotografie. Pentru că, la un moment dat, știrea în sine poate și trebuie să zguduie, să producă un catarsis... Dacă e profund apoetic, so be it. Poate, cum spunea, e cazul să schimb încadrarea. Deși nu am pus la poezie... gândește-te de ce nu am ales să introduc nimic măcar simple fotografii cu ce se întâmplă în acele locuri. Și desigur, toate sunt fumate și spuse, și dumnezeul și placenta. chiar și oamenii care sunt icoana lui dumnezeu uneori, dacă sunt, nu invers. Eu mă gândeam că poate am reușit să spun ceva nou despre toate acestea împreună. Dar nu-i așa, nu-i nimic nou să moară sute de mii de oameni dintr-o dată și unii să vândă apa potabilă cu simbolul crucii roșii în piețe. Nu-i nimic nou dacă, din cauza asta, mâine pot muri 2 milioane jumătate. Poate e bine că pur și simplu ai dat click pe link și ai citit știrea. Chiar dacă o mai citisei. La urma urmelor, uneori literatura poate să aibă și funcție socială. Și nu, nu vorbi de limitări că nu te cred.
...tot are omul Virgile cu tine. Adica esti uneori atat de tapan cand dai din gura incat faci si pe morti sa rada, am auzit ca e un medic prin LA care scoala din morti oameni carora nu le mai bate inima de 2 ore... tu l-ai scoate la pensie. Stii care e capcana omului inteligent? (adica tu). Sa nu poata deveni "si mai inteligent" la nevoie. Tu scrie oricum ce ti-ai pus in cap Virgile lasa ce zic eu, ma amuz, altceva mai bun n-am de facut si am destui clovni care sa-mi produca ilaritatea. Iar chestia cu prohabul m-a amuzat inca o data... ce, imi faci publicitate pe tarlaua ta? Mai bine i-ai face lui Corlateanu, el chiar te-ar ajuta. Andu
Viorel, ai luat-o la scuturat (poezia) de au ieşit penele din ea. Nu e de mirare că zgârie la ureche.
Iată aici o poezie a lui Mircea Dinescu care nu e consistentă cu tehnica de care vorbeşti:
ultimul reazem al stelei
umblă vântul cu oasele iernii în dinţi (12)
peste casele îmbuibate de copilărie (15)
în capcanele ceasului umflat mai cad părinţi (14)
şi doar oglinda somnului îi ştie. (11)
visele saltă în rădăcini de abur stătut (14)
pe care nările noastre nu îl mai cheamă (13)
aici cuvintele obosind ne-au născut (12)
din nou, depărtaţi, plini de teamă... (9)
ţineţi steaua pentru mine puţin (10)
cu umeri ştiutori de iarbă amară (12)
deasupra părinţilor sfârtecaţi de vin (12)
şi-a casei cu cocoşii ucişi înspre seară. (13)
aşadar, şi pe la case mai mari ca a mea se şchioapătă...
mulţumesc de trecere, te mai aştept.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Bobadil, exact la asta ma refeream in raspunsul meu: riscuri inutile. Limbaj de lemn la Marina Nicolaev? O fi, da asta o descalifica? Plus tirada in care te-ai lansat sub textul meu. Si eu la rindul meu am lasat doar citeva rinduri de multe ori, gen "text slab", pentru ca din punctul meu de vedere ca simt artistic- singurul argument-mi se pare slab. Ca idee, nu mai activezi de mult timp pe agonia pt ca nu iti mai permite nivelul si nu ca ai renuntat tu, cum ar crede unii din comul tau. Si tot ca idee, daca nu ma insel ori eu am fost la un moment dat editorul ala tacut care ti-a propus un text sa fie remarcat, ori am fost de acord, nu mai tin minte exact. Ceea ce insinuezi tu cu voturile editorilor pe textele editorilor e cam aberant pentru mine, pentru ca, din ce stiu eu, cei care sunt editori aici, i-am vazut cu bun simt, iar ceea ce ai insinuat tine doar de bun simt. Pe de alta parte, poate revolta ta e indreptatita, insa cred ca nu-si are rostul in subsolul acestui text.
pentru textul : puterea mea e în tine deÎntotdeauna mă opresc la portrete, îndeosebi la cele în versuri. Fiindcă deși par simple, e deosebit de migăloasă căutarea interioară a esențelor celuilalt pentru a fi transpusă în poesis. Aici, îmi place îndeosebi partea a doua, spre final, de la versul "tu ai zâmbetul la mai mult ca perfectul...", în prima parte e descriptiv și ușor comun, dar partea aceasta finală vine pe registrul fin al spiritualității feminine, și remarc: "foșnetul pielii pe unde acum iese toamna tiptil", "ca un bărbat în semnul tuturor bărbaților rămași înăuntru, sub pielea noastră... sub măștile lor" - remarc nu doar ideea că purtăm sub pielea noastră, epiderma sufletului, resturi din ceilalți, dar și modalitatea limpede de expresie a acestei idei, neignorând imagistica. Doar în versurile finale se parafrazează "Goodnight America, wherever you are", și asta aș fi spus că aș elimina, dar ținând seama că este și "lynx" în context, și că dă sensul unui "mesaj live", poți păstra. Mai rămâne însă acel: "oriunde ai fi, fii..." care, în conversația obișnuită e ok, și în proză, dar în poezie (deși aici e încadrat la "jurnal - expreiment, tot poezie văd eu) cred că se poate modifica. Oricum, acest portret "gri, obsedant de gri", ușor translucid, mi-a plăcut. Semnul meu nostalgic, prin ruginiu de octombrie.
pentru textul : jasmine deDomnule Andu M. in primul rand multumesc de trecere si comnetariu. Apoi, va rog fiti mai "transant" cand expuneti opinii legate de textele mele, nu mai ocoliti subiectul... Nu trebuie sa va placa un text, e firesc, de accea, daca nu va place un lucru expuneti-l cat mai clar. Legat de forma fixa... sunt constient ca nu o stapanesc, insa, fiind unul din cei care nu au pretentii de poet, scriitor etc (atunci cand voi scrie prima poezie din viata mea va anunt) nu voi renunta la ea. Am remarcat ca multi dintre cei care scriu astazi au o problema cu asta, au ceva impotriva etc. Trecerea la vers alb ar insemna din partea mea ca dorinta de promovare ar domina asupra a ceea ce imi place sa fac. Deocamadata ma simt bine facand asta, mai mult daca voi putea imi voi imbunatati si modul de utilizare al formei fixe. Ialin p.s. V-aș blestema adânc pentru vecie Când oi fi stins; sub al bărbiei galb De mi-ați întinde-n cruntă infamie O filă cu însemne în vers alb ! (Ialin- "În seara asta ")
pentru textul : Epilog... de"gardul înalt al teamei" - uite expresia care pentru mine cîştigă trofeul pentru cea mai mare urîţenie pe care am citit-o săptămîna asta în limba română
pentru textul : noapte cu plată deNu trebuie şters. Fiecare text cu importanţa lui, cât de mică. Plus de asta, cineva l-a citit, alţii au comentat - contează timpul şi energia, nu? '
pentru textul : Băi, tu de când n-ai mai scris o poezie? deDeunăzi, o domnişoară, după ce a postat un text semikilometric, complet fad şi presărat cu erori de tot felul, a cerut nişte justificări/ sfaturi pentru a evita "şantierul". I s-au acordat, chiar dacă, uneori, evidenţa este suficientă prin însăşi. Fireşte că toate eforturile au fost zadarnice şi gratuite, întrucât şi-a şters imediat textul. Sunt împotriva acestei practici, deoarece denotă lipsă de respect pentru interlocutor.
Concluziv, toţi mai avem şi zile proaste, iar fiecare lucru/ gest, cu importanţa lui. Mai citim, mai scriem, mai vedem.
O zi bună!
Doar atat am avut de spus.
pentru textul : Ochi de jad defain asternuta ideea! a picat bine pentru mine si dimineata in care m-am trezit. multam!
poate ca nu mai era nevoie de ultimele 3 versuri, e suficienta claritate in contactul "vizual":)
pentru textul : pândă deOf, Virgil, cum poti sa spui de mine ca nu sunt mare, doar ai vazut ca sunt cu un cap mai mare ca tine. Si mai greu, ca stii bine, greutatea conteaza si ea. Nu stiu la ce altceva te-ai gandit tu, ca doar nu o sa ma laud tie ca sunt mare poet atata timp cat marimea si valoarea se vad, asa cum spui si tu, nu dupa laudele proprii, ci dupa recunoasterea celorlalti. Si chiar daca as fi mare ca poet, in viziunea altora si nu in viziunea ta, asta nu trebuie sa te deranjeze deloc, este loc in lumea poeziei pentru toata lumea. Si stii ca aia cu cititul este tot ironica, daca tie ti se PARE o imagine potrivita, mie nu mi se PARE, verbul a PAREA este bine scos de tine in evidenta, datul cu parerea nu este o certitudine, este o interpretare proprie.Daca esti inclinat sa crezi nu inseamna, de asemenea, ca este o certitudine, ci tot o proprie parere, interpretare.
Si asa la final, ca tot veni vorba de citire, ce-ar fi sa-ti sugerez sa ma citetsi pe mine, ca tot am scris cu vreo 21 de carti mai mult ca tine si doar apoi, dupa ce ma vei diseca si-ti vei putea forma o parere deloc superficiala si orgolioasa, iti vei putea da si opinia ta de pasionat de literatura si om cult vis-a-vis de calitatea operei mele. (nu intra in discutie parerile celorlalti critici sau doctori in literatura). Da, dupa cum vezi, folosesc cuvantul opera. Romane, poezie, critica, aforisme, mii de pagini din care te asigur ca ai ce retine.
Si o vorba de final: nimeni nu este profet in tara lui, de ce nu as fi eu profetul din Hermeneia ta?
Ne destindem in continuare nu?
pentru textul : Umbra. devarianta mea: eve croite în anorexice frumuseți de cocostîrc blonde bergdorf gheișe discret elevate singurătăți pătimșe se lasă sorbite în liposucții programate riguros peste weekend femei resetate and good as new
pentru textul : Eve postmoderne deAm reușiiiit! Nu vă spun unde era greșala, că o să râdeți mai tare... dar probabil o bănuiți. Oricum, textul de mai sus eu zic că-i bine scris. Iar ideea rămâne valabilă. Tot nu-ți explică.
pentru textul : În căutarea lui "non-breaking space" sau monstrul HTML din sertar deAdriana, mie mi se pare ca am citit aici un text intelectual destul de mult "lucrat". Din subtitlu am inteles ca ai revenit asupra unei variante mai vechi probabil... si tot probabil poezia ar trebui sa o lasam asa cum s-a nascut si sa nu o modificam prea mult... cine stie? Si uite cine vorbeste? Eu, care am revenit si iar revenit asupra textelor si le-am luat si le-am facut bucati si iar le-am lipit la loc. Insa vreau sa-ti spun din tot sufletul ca niciodata nu mi s-a intamplat sa ma simt mai inspirat ca prima oara and am scris ceva... apoi am facut doar munca de scrib. In cu totul alta ordine de idei, cu referire la comentarii, nimerencu este un muzical si poate ca l-a deranjat "aglomeratia" din strofa a doua... insa acolo nu mi se pare a fi nicio problema poetica, din contra... O problema insa mi se pare a fi in afirmatia lui hialin "ma impiedica sa las a doua penita de pe siteul asta". Aceasta afirmatie arata un grad de infatuare care sta bine doar unui pustan imberb care se crede Emil Cioran doar pentruca il cheama aproximativ la fel. Dorin e fermecator ca intotdeauna si nu mai stie ce sa faca atunci cand vrea sa fie mai transant :-) Iar eu? Habar n-am... Andu
pentru textul : primăvară sub clopot deIertată să îmi fie intervenția dacă este considerată nepotrivită, sau prea săptămânală, sau prea acidă, ceva de genul celor spuse de domnul 'trei de A doamne și toți trei' care deși afirmă că 'nu toți bărbații e porci' nu vine și cu argumente deci se cam contrazice... stimate autor, de ce trebuie să citim aceste 'variante' de exercițiu sub semnătura Dvs. în loc să vă introduceți singur aceste exerciții la șantier, crescând astfel audiența și implicit și credibilitatea secțiunii respective? Altfel care mai este rolul șantierului decât acela de a găzdui asemenea jocuri literare, unele mai puțin reușite, altele și mai puțin reușite? Eu nu îndrăznesc să spun că textul este slab, mi-e teamă, mi-e chiar frică, eu spun doar că autorul se joacă... cu textul și cu noi, arogându-și poate dreptul de a face orice pe tarlaua sa. Dar asta ar fi o atitudine atât de tipic românească, de care nu cred că Virgil, care își petrece viața în însorita Californie de atâta vreme, nu s-ar fi dezbărat deja. Deci, sunt confuză, mintea îmi spune una iar sufletul alta. Despre text un singur lucru... cuvântul 'băltoacă' este nepoetic și vulgar, încât pentru mine anulează această timidă încercare de poetizare a fenomenului transformării luminii.
pentru textul : dade I - varianta 2 deMarga
observ sentimentul. de frustrare. dar nu cred ca a devenit neaparat poezie aici.
pentru textul : să respir deLuv, uneori chiar nu știu cum este mai bine să răspund la comentarii, mai ales atunci când comentatorul îți lasă practic o oglindă a gândurilor... îți mulțumesc pentru semnul lăsat "pe linia visului", "între somn și veghe". Madim
pentru textul : Necunoscutele umbre demintea mea un copil se poate naște doar în mintea mea așa cum un dumnezeu nu se poate naște decât sub ochii noștri. pe perete, încrustat în lemn, chinuit să coboare și să urce la nesfârșit aceeași scară țesută din păr de om răvășit în alb și în negru. pregătește-ți colanții și inelele, iubito... potrivește-ți buzele pe luciul oglinzii, sau mai bine în irișii din ochii mei. un copil se naște în mintea mea și un copil moare pieptănându-și pletele lungi țesute din păr de om răvășit în alb și negru. Mihaela Olaru.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 15 dePoate părea altfel, dar acest text e mai degrabă de atitudine, decât de stare ori atmosferă. Hermeneia avea nevoie de un astfel de. Chiar dacă e "de sezon", poezia are alt registru.
Ce mi-a plăcut mult, şi când spun "mult" chiar aşa stau literele, a fost nervul textului şi faptul că e uniform de la cap la aşa.
"nu-mi spune că nu ai aer fără mine
îți promit că soarele răsare în continuare
așa cum îți promit că daca primești un croșeu de dreapta
în stomac vei începe să respiri la foc automat" - partea asta e absolut wow, pentru că treaba "violenticioasă" vine urmare unui incipit de dulcegărie de inimă rănită. Şi contrastul e haios, acid şi "izbucnicios" deodată. Totuşi, de înlocuit croşeul, cu upercutul. Nu văd cum ai putea da un croşeu la stomac, dacă nu eşti yoghin(ă) ori balerin(ă).
De altfel, tot textul e plăcut, cu intercalările alea de lirism veritabil pe axul cinic şi traversat de abandon total.
"nu sunt o păpușă oarecare
pentru textul : mon cher vous êtes retardé desunt o chucky ascunsă în hainele tale trandafirii" - super şi astea.
verdele pentru mine înseamna multe, cuprinde totul și nimic, în adâncul meu așa mă văd : cu suflet mic și verde
pentru textul : suflare de viață deVoi comenta la următoarea peniţă dată la un text slab.
pentru textul : Starea Hermeneia - 2013 deDa. Era punctul vulnerabil drept acolo... dar cum să-i zici în alt fel acestei ființe a cărei cochilie și-a câștigat numele de casă? Melc cu casă, nu?
pentru textul : Haiku deMesajul textului este susținut de melcul cu tot cu casa lui... fie că era desenat, fie că era real, venit în vizită :) Iată de ce „compromisul”, de dragul imaginii, al mesajului.
Vă mulțumesc pentru opinii. Înțeleg că de fiecare dată se poate și mai bine. Mă voi strădui.
expresia " încerca să mă înveţe să adopt o viziune sentimentală, dulceagă, încărcată de poezie nostalgică, legat de viaţa ţiganilor." nu suna corect.
pentru textul : Noi şi ei desimpatic textul. dar nu prea merge ca povestire. poate mai degraba ca pagina de jurnal sau reportaj. ca sa fi fost povestire trebuia sa constuiesti o povestire, "a fiction", pe baza unui astfel de subiect.
am vrut sa fac asta (sa-i dau o penita) cu zile in urma, n-am gasit timpul sa ma loghez, citesc pe apucate.
pentru textul : de dimineaţă dee fantastica, in simplitatea ei.
si e exact cum trebuie, n-as modifica nimic.
e uimitor cum sunt oameni care stiu sa descopere poezia in fiecare moment. si n-are nicio urma de dalta, numai pentru asta si tot m-as inclina in fata ei.
...anna, îmi place mult titlul acesta. din păcate, numai el. oi fi eu... rău, dacă spun doar ce îmi place?:) [venisem pregătit cu penița, offf!]
pentru textul : nisipul ca stare de zbor deSilvia, Paul, Andu sînteți generoși, mulțumesc.
pentru textul : okinawa dragostea mea deEla, acum chiar ca trebuie sa incalc principiul comentariilor dar am si eu o intrebare: de un de ai scos tu chestia asta ca "etsi editor pe hermeneia si colaborezi bine cu Virgil"? ma amuza aceasta pretentie de pronosticare. eu zic ca ai "marje de eroare" mari. si oricum mi se par cam de prost gust astfel de afirmatii. eu cred ca sint gata sa colaborez cu oricine vrea sa colaboreze si vrea sa respecte carta hermeneia si regulamentul. nu cred ca am sau voi avea vreodata preferinte personale. alta intrebare: eu accept texte slabe? ale cui? ale tale? eu nu cred ca accept nimic. eu cred ca va incurajez pe voi sa creati o atmosfera de creatie, de promovare a calitatii. tocmai pozitia mea ma impiedica sa fac mai mult. pentru ca intentia mea nu e sa devin un dictator luminat ci astept o dezvoltare naturala. pentru asta e nevoie de stimulente sau provocari. iar ce a facut aici alina, tocmai asta e. in ce priveste constructia si administrarea unui site, din ceea ce vad ca spui pina acum, ma indoiesc ca te pricepi. de asemeni din atitudinea ta de aici, astazi am impresia ca gresesti foarte mult. dar, te asigur, nu ma astept sa fii de acord cu mine. si stiu si de ce. eu continui sa astept sa scrii si sa comentezi pe hermeneia. si inca ceva, ca tot veni vorba, alina este deocamdata editor in probe pe hermeneia. si pozitii de editor si moderator sint inca disponibile pentru oricine este gata sa respecte si sa promoveze carta si regulamentul hermeneia si este gata sa o faca cu competenta si cu foarte, foarte multa munca.
pentru textul : Cel mai, Cea mai deDa, foarte putini mai citesc teatrul antic..poate fiindca lumea intreaga a devenit doar o scena...multumesc de semn si de buna primire si... Da, faptele facute la radacina se platesc mai tarziu
pentru textul : Teatru Antic cu Calliope deÎmi amintesc primul tău vers...când colorai un cal şi mi-ai întins un creion spunând
pentru textul : Nopti albe de,, un bleumarin frumos la culoare,
tu stai şi nu desenezi cu el
şi n-ai să ştii tu oare''.
Am ştiut că eşti poetă. Mie o să-mi fie greu să-ţi comentez poeziile, pentru că ele trec altfel prin apele sufletului meu. Bine ai venit într-unul din ţinuturile poeziei. Ascultă-te şi urmează-te! Mama.
Raspunsul tau seamana a indemn si am sa il urmez pentru ca simt ca porneste din suflet. Dar nu as vrea sa ramai suparat pe mine... pentru ca tu cand esti suparat faci asa un botic dulce... iar eu sunt un mare pacatos.
pentru textul : nu mai ieșisem din casă de vreo săptămână deYounger Sister, nu știu, nu am vrut să fie poem, nu am vrut să fie nimic altceva decât un urlet. Dacă e cumva zguduitor, chiar o fărâmă, ceva tot se cheamă c-am făcut, decât să tac. Nu știu, Virgil, ai dreptate, cum să fie poezie, cum poți să faci poezie, e un fel de colaj, poate poetic nu e bine spus, ai dreptate. Ce legătură să aibă însă desenele de copii cu ce se întâmplă în Myanmar acum și în China? Ceva trăznit vroiai în loc? Poate că glumești. Că vrei sau nu să accepți ca idee, eu am vrut un colaj între poezie și știre, nici măcar între poezie și fotografie. Pentru că, la un moment dat, știrea în sine poate și trebuie să zguduie, să producă un catarsis... Dacă e profund apoetic, so be it. Poate, cum spunea, e cazul să schimb încadrarea. Deși nu am pus la poezie... gândește-te de ce nu am ales să introduc nimic măcar simple fotografii cu ce se întâmplă în acele locuri. Și desigur, toate sunt fumate și spuse, și dumnezeul și placenta. chiar și oamenii care sunt icoana lui dumnezeu uneori, dacă sunt, nu invers. Eu mă gândeam că poate am reușit să spun ceva nou despre toate acestea împreună. Dar nu-i așa, nu-i nimic nou să moară sute de mii de oameni dintr-o dată și unii să vândă apa potabilă cu simbolul crucii roșii în piețe. Nu-i nimic nou dacă, din cauza asta, mâine pot muri 2 milioane jumătate. Poate e bine că pur și simplu ai dat click pe link și ai citit știrea. Chiar dacă o mai citisei. La urma urmelor, uneori literatura poate să aibă și funcție socială. Și nu, nu vorbi de limitări că nu te cred.
pentru textul : Children of fear de...tot are omul Virgile cu tine. Adica esti uneori atat de tapan cand dai din gura incat faci si pe morti sa rada, am auzit ca e un medic prin LA care scoala din morti oameni carora nu le mai bate inima de 2 ore... tu l-ai scoate la pensie. Stii care e capcana omului inteligent? (adica tu). Sa nu poata deveni "si mai inteligent" la nevoie. Tu scrie oricum ce ti-ai pus in cap Virgile lasa ce zic eu, ma amuz, altceva mai bun n-am de facut si am destui clovni care sa-mi produca ilaritatea. Iar chestia cu prohabul m-a amuzat inca o data... ce, imi faci publicitate pe tarlaua ta? Mai bine i-ai face lui Corlateanu, el chiar te-ar ajuta. Andu
pentru textul : după douăzeci de ani (I) deViorel, ai luat-o la scuturat (poezia) de au ieşit penele din ea. Nu e de mirare că zgârie la ureche.
Iată aici o poezie a lui Mircea Dinescu care nu e consistentă cu tehnica de care vorbeşti:
ultimul reazem al stelei
umblă vântul cu oasele iernii în dinţi (12)
peste casele îmbuibate de copilărie (15)
în capcanele ceasului umflat mai cad părinţi (14)
şi doar oglinda somnului îi ştie. (11)
visele saltă în rădăcini de abur stătut (14)
pe care nările noastre nu îl mai cheamă (13)
aici cuvintele obosind ne-au născut (12)
din nou, depărtaţi, plini de teamă... (9)
ţineţi steaua pentru mine puţin (10)
cu umeri ştiutori de iarbă amară (12)
deasupra părinţilor sfârtecaţi de vin (12)
şi-a casei cu cocoşii ucişi înspre seară. (13)
aşadar, şi pe la case mai mari ca a mea se şchioapătă...
pentru textul : Fuga din mine demulţumesc de trecere, te mai aştept.
Pagini