Legat de lipsa de imaginație, cred că propriile mele creații pot răspunde la această afirmație. Văd că nimeni nu vrea să mă lămurească nici cu orașul de stâlp nici cu viorile-toporașii de mentă. Esistă o anume elasticitate a oricărei limbi, însă în momentul în care un vorbitor nativ nu poate înțelege un text deoarece cuvintele sunt folosite altfel, care mai e sensul poeziei? Nu ar fi mai bine să fie un dicționar la sfârșit?
n-am vrut sa spun "veac de tarece"...doar "veac de tacere".
merci de revenire, acum pot face noapte alba cu ganduri albe...:)
in alta ordine de idei, mi-e cam dor de poeziile tale.
Este un poem în stilul tău inconfundabil, fie chiar și prin genitivele și inversiunile de idei din final. Pentru al doilea vers propun o variantă, dar care schimbă întrucâtva ideea: "îmi pătează urmele de cerneală pe degete". Aș renunța la "frumusețea" și "în zborul" și mai e ceva, de adăugat la perfecțiune. Un poem de idee și imagine, aproape vizual.
Medeea, da, am o pisica. Sfarsitul este sau nu este atat. Multumesc pentru trecere. Nedumerire: am primit notificare pe mail despre inca un comm apartinand se pare lui "punct si virgula", dar aici pe pagina nu e. A fost ori n-a fost? :))))) ;)
da, doamna manole, scriu bine. apropo, v-am zărit pe la rîpa galbenă recent. ați îmbătrînit. am vrut să vă salut dar erați grăbită, îngîndurată și însoțită
Desi in genere nu ma impac eu cu astfel de abordari, recunosc, in fata unor asemenea texte, ca asta e propria mea problema. Dorin, m-am logat special, pentru ca un astfel de text merita atentie deplina, si, as indrazni eu a spune, merita si remarcat. Motive: ermetismul intr-o maniera destul de reusita (lejeritate a discursului in ermetism, asta da realizare), aparentele "scapari de ton" marca a eului auto-ironic si a mimatei detasari, constructia bine gandita si de amploare. Placut indeosebi modul in care ai "prelucrat" ideea aceea a cautarii, lasand loc concluziei nespuse: "Nu M-ai fi cautat daca nu M-ai fi gasit deja". Ca si ceea ce se uita de prea multe ori, faptul ca pamantul fagaduintei este inlauntrul nostru, acolo unde chipul Dumnezeului celui viu este Iubire, nu Judecator. caci judecata facuta fara dragoste este moarte, pe cand dragostea este cea care invie si da sens. Repet, e rar lucru sa pot spune ca, desi nu sunt de acord cu o astfel de abordare a unor teme atat de vaste si asupra carora, in general, se vorbeste in soapta si in preajma carora sa paseste cu sfiala, am avut parte de o lectura de exceptie. Daca imi vei ingadui, incerc sa iti spun si ceea ce mi se pare mie exagerat in poezia ta: "în gura mamei năclăie dragostea se preface în vânt și seamănă furtună" (nu ai reusit sa ma convingi ca dragostea poate "naclai"..., iar intoarcerea pe dos si semanarea furtunii... imi pare fortata), "vom trăi în veci cu toți pruncii rotind" (aici ori lipseste un "-i" de la toti, si-atunci e prea slaba imaginea, spune prea putin, ori... cel putin eu, in forma actuala, nu am reusit sa ii prind sensul), si... "sa aprindem tigari" - poate imi spui si mie ce are a face asta aici... ultimul vers sustine in sine tot.
Și aici ai remarcat corect, 1 e de la 'cineva'. Apoi e doar o idee de a marca într-un fel curgerea timpului. Cât despre 1.15, da, ar putea fi în Geneză. Mulțumesc.
Lea, din pacate nu pot sta toata ziua in faca calculatorului... repet: exepmlifica. eu nu vad nici caracter profanator, nici pornografie. te rugasem sa-ti sprijini afirmatiile cu citate. asa cum o cer regulile oricarui comentariu acuzator cu pretentii de credibilitate, de aici ori de aiurea.
cred că „hristos” sau „christos” ar fi formele corecte, după grecescul χριστός, care e cu „h” (cînd transliterezi de exemplu chalkidiki spui „halchidichi”, „ch” grecesc = „h” romînesc)
comparația cu futbolu își are adevăru ei; eu îs fanu apostolului matei, era mai petrecăreț și mai jovial
Virgil să ști că am așteptat o zi cu răspunsul ca să mă calmez. Să nu-mi scriu nervii în continuare. Așadar pot să-ți spun liniștit că ai comentat ca o domnișoară. De unde pînă unde nervii sunt interziși în poezie și la liber în proză, nu știu. Adevărul e că îi prefer oricînd, oricărei tristeți. Și sunt convins că, în situația dată, doar domnișoarele ar apela la tristețe. Nu Virgile. Cînd fratele tău e chiar mai șacal decît un păduche Nu ajunge să fi trist. Eu chiar îi spun acestei morale fripturiste de măcelari cretini pe nume nu doar oftez "semnificativ"... Tu ști foarte bine... încă de la romani, așa încep războaiele fratricide: cu mutilări publice de animale, cu crima "de kiki și de miki", cu plictisul care îți vinde circ și carne vie la colț de stradă. Și dacă unii mai cred că e mai bine să fim calmi și cel mult triști, se înșeală amarnic: cine omoară azi un bou așa...de florile mărului...mîine poate se uită ciudat de roșu la tine...și să devi nervos doar atunci va fi prea tîrziu...
nu stiu, am impresia ca fie doar pe pagina mea, fie pe intregul site nu prea mai citeste nimeni, si cu atat mai putin sunt de aflat sugestii interesante. eu de asa ceva as avea nevoie acum. PS: asadar ti se pare ca suna bine... atunci probabil ca ar trebui sa schimb cam pe-aici: "chipurile deformate ale celor iubiți numele celor iubiți"...
mi-o placut, m-o distrat, mi-o devenit oarecum antipatica tipa si am jubilat la final. spre rusinea mea. apoi m-am intristat la gindul ca eu n-o sa mai pot sa-i ofer ginul ala... si chiar cred ca avea ce povesti donsuara
Din prea drag de degetul meu arătător, azi îl voi sprijini a odihnă, în tiparul perlat al cheotoarei de la rever și voi lăsa penițele voastre să se răzvrătească în onduleuri de sineală – CaileanArancaBeniamin - CaileanArancaBeniamin; Voi spune în pre-facerea mea, iată lumea începe la fel, Nic-oloci, Nic-ulina și îmi voi aminti de Aranca. Era tot pe vremea culorilor mele; Aranca lăsa în fiecare vară orașul și venea aici, să vadă cerul cum se lărgește peste ea. Ziua umbla cu o basma de mătase trasă peste frunte, să nu îi ardă soarele fața. Aranca avea mereu pielea albă și ochii un pic duși în fundul capului, nu prea mult, atît cît să nu o strigi; pentru că ea se purta, nu călca; ea era o trecere, nu o adăstare; o însemnare cu roșu la vii, dar de care puteai uita, dacă nu puneai calendarul pe perete, la vedere. Lumea îi spunea Maica Domnului! uite, trece Maica Domnului! Și Aranca se purta, nu călca, era o trecere, nu o adăstare. Uite, trece Maica Domnului! Și din trecerea ei îmi ramîneau mie cuvinte și atît, Aranca Aranca Aranca de ieri de mîine de az odată o să te pușc cu numele meu în roșul de buze și de obraz
Da, Virgil. Este un fel de premieră (l-am postat simultan şi pe alt site). Deocamdată nu îmi propun să public pe hârtie textele din această serie. Ele sunt o încercare de discuţii interactive, unele dintre reacţii fiind preluate (cu specificarea interlocutorilor) si dezvoltate in postări viitoare. In acest sens, în măsura în care îmi este permis (aştept răspunsul tău) voi prelua păreri ce mi se vor părea interesante de pe celalalt site (fără a specifica sursa ci numai numele celui care a intervenit, sub eticheta, de exemplu, de „convorbiri particulare”).
De fapt ideea de a începe seria mi-a venit de la cele doua "mese rotunde" pe care le-ai propus. Sincer, nu mă aşteptam ca o abordare de genul celei pe care o propun să stârnească prea mare interes. Dar daca ea va prinde, in primul rând eu voi fi cel ce va câştiga.
Mai vreau sa adaug ca în cazul fiecărui autor asupra căruia mă voi focaliza (Heidegger, Ricoeur, Blaga, Wiigenstein, gnostici si alţii, eventual din alte contexte culturale decât cel occidental ), voi căuta să "intru" - pe cat va fi posibil - in pielea sa, fără a-l "deforma" ("deconstrui" si "re-descrie"). Din acest motiv este posibil ca de la un autor la altul punctele de vedere să nu coincidă; ba chiar să fie divergente. Rămânând ca la sfârşit să încerc a mă distanţa, inclusiv de punctul meu de vedere şi să privesc lucrurile „detaşat”. Proiectul mi se pare destul de greu de înfăptuit. De aceea am specificat în „Preambul” că „încep acest şir de texte, sperând că îl voi şi termina”. Omul propune şi…etc.
P.S. Mă bucur că a re-apărut Bobadil. Îi simţeam lipsa…
Poemul este arhaic, are ceva simbolistica (uuuultra-batatorita) si ritm, chiar si ceva rima. Insa mie nu-mi spune ABSOLUT nimic. E stillborn cap-coada. E un exemplu tipic de ceea ce trebuie scris doar asa, pe un carnetel si lasat acolo intr-un sertar bine inchis la dospit. Ori va veni fat-frumos pe un cal alb s-o descopere peste o mie de ani cu palosul lui vajnic ori negrii cu salopetele galbene maine dis-de-dimineata. Andu
pe hermeneia nu e necesara invitatia ptr a deveni membru, dupa cum stii. fiecare face dupa cuviintă sau dorintă. ma bucur ca ti-a placut acest poem de dragoste. uneori cuvintele, vazand iubirea umana, se iubesc si ele, uneori le iese mai bine chiar. e si bine si rau multumesc inca odata
mare dezamagire. pentru ca imaginile si situatiile de la care porneste ar fi putut sa fie folosite cu mult mai bine. mai aritstic, poetic, etc. in schimb tu te-ai multumit cu o bagatela telenovelistica plictisitor de predictibila si as zice chiar naiva pe alocuri. iata un text despre cum nu ar trebui sa se scrie poezie.
„Nu spun că nu am făcut teste și încercări dar au existat la fiecare pas riscuri și necunoscute enorme. Am lucrat cam 18 ore în fiecare zi. Singur. Am învățat lucruri la care nici nu m-aș fi gîndit vreodată.”
Cunosc această stare , știu ce efort deosebit stă în spatele gestionării unei platforme, ce resurse investești, cum te simți –singur fiind – descurajat în fața liniilor de cod și cum îți vine să arunci cu monitorul pe fereastră. Dar cu perseverență , lucrurile se limpezesc. Felicitări!
multumiri pentru comentarii tuturor! Alma, nu trebuie sa gasesti neaparat cuvintele "timp baroc" in text...nu e o conditie intr-o poezie, ci atmosfera trebuie sa te conduca la acest titlu. da, Cailean, Cannes 2001 este si data si face si parte din structura.(totul are o semnificatie) ; nimic nu este intamplator; Grand Jas este cimitirul celebritatilor din Cannes; ca si avenue de Vallauris, o zona unde celebritatile se intrec in a-si etala proprietatile... daca ati ajuns la Cannes le veti gasi. sunteti invitatii mei.
Negru-negrii repetat mai ales în primele 2 strofe. În plus, în titlu de corectat: plânsu-mi-s-a. Negri(i) sori/zori, când cu "i", când cu doi "i"... Cântecul și ritmul interior al poeziei sunt bine păstrate. Ușor de prelucrat compoziția și voi reveni. Ela
Alma, partea drăguță este că poezia a fost scrisă inițial în română :-) Iar pentru traducerea in engleză trebuie să-i mulțumesc prietenei mele Raluca Vișan. Mărturisesc că engleza business nu se prea potrivește cu ceea ce îmi doream eu să iasă. Eu îmi asum ambele variante, așa cum au ieșit... aș fi vrut să le "leg" printr-o imagine drăguță, mai precis acest Djinni, dar nu am primit nici un răspuns la solicitarea de permisiune, așa că... deh, nu mă pot dezobișnui de bunele obiceiuri.
pentru ca e despre ingeri. glumesc. o sa revin cu un comentariu cind ajung acasa. ca sa te luminez, fireste. o opinie modesta, fara aere de patronizator penibil. ecaterina
e fain textul, îmi place cum ai trasat cumva o dungă imaginară între real şi ne-real :)
"prin buzunare îmi găseşti zeci de nebune
o sticluţă cu iod şi două legături
de chei străine" -
mai trec
...Şi eu cred că aici este o mâna de prozator veritabil. Atmosfera, meditaţia, introspecţia, verdictele - bine redate. Subiectul este unul care prinde. Mi-aş dori să urmeze o continuare; doar aşa aş putea "ierta" ratarea finalului.
...O umbră a descrierilor: aproape fiecare frază începe cu subiectul gramatical. Ceea ce e monoton. (Dar poate chiar acest lucru oferă textului doza de "întunecime")
Dle Andu Moldovan, ati intuit exact intentiile mele. Scriu foarte rar poezie in dulcele stil clasic. Dar de data asta am simtit ca Podul Grant - de pe care de nenumarate ori am privit, cu o bucurie de copil, cum trec trenurile - imi poate servi ca pretext pentru ideea de curgere a vietii. Forma fixa, baladesca, s-a impus de la sine. M-am decis deci sa scriu o scurta balada a Podului Grant si a cartierului care o inconjoara pentru ca ele sunt purtatoare a unei mici mitologii urbane. Si-apoi trecerea trenurilor nu seamana cu ineluctabila trecere a vietii? Va multumesc sincer pentru intelegere si pentru penita.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Legat de lipsa de imaginație, cred că propriile mele creații pot răspunde la această afirmație. Văd că nimeni nu vrea să mă lămurească nici cu orașul de stâlp nici cu viorile-toporașii de mentă. Esistă o anume elasticitate a oricărei limbi, însă în momentul în care un vorbitor nativ nu poate înțelege un text deoarece cuvintele sunt folosite altfel, care mai e sensul poeziei? Nu ar fi mai bine să fie un dicționar la sfârșit?
pentru textul : Utopie lirică cu tarif normal denici eu
n-am vrut sa spun "veac de tarece"...doar "veac de tacere".
pentru textul : cină festivă demerci de revenire, acum pot face noapte alba cu ganduri albe...:)
in alta ordine de idei, mi-e cam dor de poeziile tale.
Este un poem în stilul tău inconfundabil, fie chiar și prin genitivele și inversiunile de idei din final. Pentru al doilea vers propun o variantă, dar care schimbă întrucâtva ideea: "îmi pătează urmele de cerneală pe degete". Aș renunța la "frumusețea" și "în zborul" și mai e ceva, de adăugat la perfecțiune. Un poem de idee și imagine, aproape vizual.
pentru textul : antiplatonice III deMedeea, da, am o pisica. Sfarsitul este sau nu este atat. Multumesc pentru trecere. Nedumerire: am primit notificare pe mail despre inca un comm apartinand se pare lui "punct si virgula", dar aici pe pagina nu e. A fost ori n-a fost? :))))) ;)
pentru textul : Poem cu buzunare deda, doamna manole, scriu bine. apropo, v-am zărit pe la rîpa galbenă recent. ați îmbătrînit. am vrut să vă salut dar erați grăbită, îngîndurată și însoțită
pentru textul : iarna deDesi in genere nu ma impac eu cu astfel de abordari, recunosc, in fata unor asemenea texte, ca asta e propria mea problema. Dorin, m-am logat special, pentru ca un astfel de text merita atentie deplina, si, as indrazni eu a spune, merita si remarcat. Motive: ermetismul intr-o maniera destul de reusita (lejeritate a discursului in ermetism, asta da realizare), aparentele "scapari de ton" marca a eului auto-ironic si a mimatei detasari, constructia bine gandita si de amploare. Placut indeosebi modul in care ai "prelucrat" ideea aceea a cautarii, lasand loc concluziei nespuse: "Nu M-ai fi cautat daca nu M-ai fi gasit deja". Ca si ceea ce se uita de prea multe ori, faptul ca pamantul fagaduintei este inlauntrul nostru, acolo unde chipul Dumnezeului celui viu este Iubire, nu Judecator. caci judecata facuta fara dragoste este moarte, pe cand dragostea este cea care invie si da sens. Repet, e rar lucru sa pot spune ca, desi nu sunt de acord cu o astfel de abordare a unor teme atat de vaste si asupra carora, in general, se vorbeste in soapta si in preajma carora sa paseste cu sfiala, am avut parte de o lectura de exceptie. Daca imi vei ingadui, incerc sa iti spun si ceea ce mi se pare mie exagerat in poezia ta: "în gura mamei năclăie dragostea se preface în vânt și seamănă furtună" (nu ai reusit sa ma convingi ca dragostea poate "naclai"..., iar intoarcerea pe dos si semanarea furtunii... imi pare fortata), "vom trăi în veci cu toți pruncii rotind" (aici ori lipseste un "-i" de la toti, si-atunci e prea slaba imaginea, spune prea putin, ori... cel putin eu, in forma actuala, nu am reusit sa ii prind sensul), si... "sa aprindem tigari" - poate imi spui si mie ce are a face asta aici... ultimul vers sustine in sine tot.
pentru textul : 1/100 sec. după big-bang deȘi aici ai remarcat corect, 1 e de la 'cineva'. Apoi e doar o idee de a marca într-un fel curgerea timpului. Cât despre 1.15, da, ar putea fi în Geneză. Mulțumesc.
pentru textul : flu & stuff detare as fi vrut sa ai alt final de doua versuri. imi place scriitura ta.
pentru textul : cât despre această întâmplare dese va-ndulci ca struguri pe butuci
pentru textul : icoană hoinară deLea, din pacate nu pot sta toata ziua in faca calculatorului... repet: exepmlifica. eu nu vad nici caracter profanator, nici pornografie. te rugasem sa-ti sprijini afirmatiile cu citate. asa cum o cer regulile oricarui comentariu acuzator cu pretentii de credibilitate, de aici ori de aiurea.
pentru textul : keep my secret well decred că „hristos” sau „christos” ar fi formele corecte, după grecescul χριστός, care e cu „h” (cînd transliterezi de exemplu chalkidiki spui „halchidichi”, „ch” grecesc = „h” romînesc)
comparația cu futbolu își are adevăru ei; eu îs fanu apostolului matei, era mai petrecăreț și mai jovial
pentru textul : Fanii lui Cristos deVirgil să ști că am așteptat o zi cu răspunsul ca să mă calmez. Să nu-mi scriu nervii în continuare. Așadar pot să-ți spun liniștit că ai comentat ca o domnișoară. De unde pînă unde nervii sunt interziși în poezie și la liber în proză, nu știu. Adevărul e că îi prefer oricînd, oricărei tristeți. Și sunt convins că, în situația dată, doar domnișoarele ar apela la tristețe. Nu Virgile. Cînd fratele tău e chiar mai șacal decît un păduche Nu ajunge să fi trist. Eu chiar îi spun acestei morale fripturiste de măcelari cretini pe nume nu doar oftez "semnificativ"... Tu ști foarte bine... încă de la romani, așa încep războaiele fratricide: cu mutilări publice de animale, cu crima "de kiki și de miki", cu plictisul care îți vinde circ și carne vie la colț de stradă. Și dacă unii mai cred că e mai bine să fim calmi și cel mult triști, se înșeală amarnic: cine omoară azi un bou așa...de florile mărului...mîine poate se uită ciudat de roșu la tine...și să devi nervos doar atunci va fi prea tîrziu...
pentru textul : Bestial Planet denu stiu, am impresia ca fie doar pe pagina mea, fie pe intregul site nu prea mai citeste nimeni, si cu atat mai putin sunt de aflat sugestii interesante. eu de asa ceva as avea nevoie acum. PS: asadar ti se pare ca suna bine... atunci probabil ca ar trebui sa schimb cam pe-aici: "chipurile deformate ale celor iubiți numele celor iubiți"...
pentru textul : pe străzi pe ziduri deComentariul de mai sus viza un alt text, al altcuiva. Nu ştiu cum să-l şterg.
pentru textul : suntem trei demi-o placut, m-o distrat, mi-o devenit oarecum antipatica tipa si am jubilat la final. spre rusinea mea. apoi m-am intristat la gindul ca eu n-o sa mai pot sa-i ofer ginul ala... si chiar cred ca avea ce povesti donsuara
pentru textul : Fata cu poveştile pe buze dee un poem in proză. cum facem?
pentru textul : pescarii din nashville deDin prea drag de degetul meu arătător, azi îl voi sprijini a odihnă, în tiparul perlat al cheotoarei de la rever și voi lăsa penițele voastre să se răzvrătească în onduleuri de sineală – CaileanArancaBeniamin - CaileanArancaBeniamin; Voi spune în pre-facerea mea, iată lumea începe la fel, Nic-oloci, Nic-ulina și îmi voi aminti de Aranca. Era tot pe vremea culorilor mele; Aranca lăsa în fiecare vară orașul și venea aici, să vadă cerul cum se lărgește peste ea. Ziua umbla cu o basma de mătase trasă peste frunte, să nu îi ardă soarele fața. Aranca avea mereu pielea albă și ochii un pic duși în fundul capului, nu prea mult, atît cît să nu o strigi; pentru că ea se purta, nu călca; ea era o trecere, nu o adăstare; o însemnare cu roșu la vii, dar de care puteai uita, dacă nu puneai calendarul pe perete, la vedere. Lumea îi spunea Maica Domnului! uite, trece Maica Domnului! Și Aranca se purta, nu călca, era o trecere, nu o adăstare. Uite, trece Maica Domnului! Și din trecerea ei îmi ramîneau mie cuvinte și atît, Aranca Aranca Aranca de ieri de mîine de az odată o să te pușc cu numele meu în roșul de buze și de obraz
pentru textul : șase creioane deDa, Virgil. Este un fel de premieră (l-am postat simultan şi pe alt site). Deocamdată nu îmi propun să public pe hârtie textele din această serie. Ele sunt o încercare de discuţii interactive, unele dintre reacţii fiind preluate (cu specificarea interlocutorilor) si dezvoltate in postări viitoare. In acest sens, în măsura în care îmi este permis (aştept răspunsul tău) voi prelua păreri ce mi se vor părea interesante de pe celalalt site (fără a specifica sursa ci numai numele celui care a intervenit, sub eticheta, de exemplu, de „convorbiri particulare”).
De fapt ideea de a începe seria mi-a venit de la cele doua "mese rotunde" pe care le-ai propus. Sincer, nu mă aşteptam ca o abordare de genul celei pe care o propun să stârnească prea mare interes. Dar daca ea va prinde, in primul rând eu voi fi cel ce va câştiga.
Mai vreau sa adaug ca în cazul fiecărui autor asupra căruia mă voi focaliza (Heidegger, Ricoeur, Blaga, Wiigenstein, gnostici si alţii, eventual din alte contexte culturale decât cel occidental ), voi căuta să "intru" - pe cat va fi posibil - in pielea sa, fără a-l "deforma" ("deconstrui" si "re-descrie"). Din acest motiv este posibil ca de la un autor la altul punctele de vedere să nu coincidă; ba chiar să fie divergente. Rămânând ca la sfârşit să încerc a mă distanţa, inclusiv de punctul meu de vedere şi să privesc lucrurile „detaşat”. Proiectul mi se pare destul de greu de înfăptuit. De aceea am specificat în „Preambul” că „încep acest şir de texte, sperând că îl voi şi termina”. Omul propune şi…etc.
P.S. Mă bucur că a re-apărut Bobadil. Îi simţeam lipsa…
pentru textul : (1.1) Este poeticul o cale de cunoaştere şi acţiune? Azi Heidegger (1): Poeticul locuieşte Omul dePoemul este arhaic, are ceva simbolistica (uuuultra-batatorita) si ritm, chiar si ceva rima. Insa mie nu-mi spune ABSOLUT nimic. E stillborn cap-coada. E un exemplu tipic de ceea ce trebuie scris doar asa, pe un carnetel si lasat acolo intr-un sertar bine inchis la dospit. Ori va veni fat-frumos pe un cal alb s-o descopere peste o mie de ani cu palosul lui vajnic ori negrii cu salopetele galbene maine dis-de-dimineata. Andu
pentru textul : ne lut depe hermeneia nu e necesara invitatia ptr a deveni membru, dupa cum stii. fiecare face dupa cuviintă sau dorintă. ma bucur ca ti-a placut acest poem de dragoste. uneori cuvintele, vazand iubirea umana, se iubesc si ele, uneori le iese mai bine chiar. e si bine si rau multumesc inca odata
pentru textul : domnul salvează regina desi cred ca in urmatorul fragment apare o pereche... de ce cred?
pentru textul : cercul - episodul 3 demare dezamagire. pentru ca imaginile si situatiile de la care porneste ar fi putut sa fie folosite cu mult mai bine. mai aritstic, poetic, etc. in schimb tu te-ai multumit cu o bagatela telenovelistica plictisitor de predictibila si as zice chiar naiva pe alocuri. iata un text despre cum nu ar trebui sa se scrie poezie.
pentru textul : despre cum mi-am început ziua cu tine de„Nu spun că nu am făcut teste și încercări dar au existat la fiecare pas riscuri și necunoscute enorme. Am lucrat cam 18 ore în fiecare zi. Singur. Am învățat lucruri la care nici nu m-aș fi gîndit vreodată.”
Cunosc această stare , știu ce efort deosebit stă în spatele gestionării unei platforme, ce resurse investești, cum te simți –singur fiind – descurajat în fața liniilor de cod și cum îți vine să arunci cu monitorul pe fereastră. Dar cu perseverență , lucrurile se limpezesc. Felicitări!
pentru textul : starea hermeneia demultumiri pentru comentarii tuturor! Alma, nu trebuie sa gasesti neaparat cuvintele "timp baroc" in text...nu e o conditie intr-o poezie, ci atmosfera trebuie sa te conduca la acest titlu. da, Cailean, Cannes 2001 este si data si face si parte din structura.(totul are o semnificatie) ; nimic nu este intamplator; Grand Jas este cimitirul celebritatilor din Cannes; ca si avenue de Vallauris, o zona unde celebritatile se intrec in a-si etala proprietatile... daca ati ajuns la Cannes le veti gasi. sunteti invitatii mei.
pentru textul : Timp baroc lîngă anotimp și infante deNegru-negrii repetat mai ales în primele 2 strofe. În plus, în titlu de corectat: plânsu-mi-s-a. Negri(i) sori/zori, când cu "i", când cu doi "i"... Cântecul și ritmul interior al poeziei sunt bine păstrate. Ușor de prelucrat compoziția și voi reveni. Ela
pentru textul : Plansu-mi-s-a deAlma, partea drăguță este că poezia a fost scrisă inițial în română :-) Iar pentru traducerea in engleză trebuie să-i mulțumesc prietenei mele Raluca Vișan. Mărturisesc că engleza business nu se prea potrivește cu ceea ce îmi doream eu să iasă. Eu îmi asum ambele variante, așa cum au ieșit... aș fi vrut să le "leg" printr-o imagine drăguță, mai precis acest Djinni, dar nu am primit nici un răspuns la solicitarea de permisiune, așa că... deh, nu mă pot dezobișnui de bunele obiceiuri.
pentru textul : Djinni in a bottle depentru ca e despre ingeri. glumesc. o sa revin cu un comentariu cind ajung acasa. ca sa te luminez, fireste. o opinie modesta, fara aere de patronizator penibil. ecaterina
pentru textul : o soluție temporară dee fain textul, îmi place cum ai trasat cumva o dungă imaginară între real şi ne-real :)
pentru textul : doi de"prin buzunare îmi găseşti zeci de nebune
o sticluţă cu iod şi două legături
de chei străine" -
mai trec
...Şi eu cred că aici este o mâna de prozator veritabil. Atmosfera, meditaţia, introspecţia, verdictele - bine redate. Subiectul este unul care prinde. Mi-aş dori să urmeze o continuare; doar aşa aş putea "ierta" ratarea finalului.
...O umbră a descrierilor: aproape fiecare frază începe cu subiectul gramatical. Ceea ce e monoton. (Dar poate chiar acest lucru oferă textului doza de "întunecime")
...Personal, aştept o continuare. Felicitări!
pentru textul : Mers de rac spre Dumnezeu deDle Andu Moldovan, ati intuit exact intentiile mele. Scriu foarte rar poezie in dulcele stil clasic. Dar de data asta am simtit ca Podul Grant - de pe care de nenumarate ori am privit, cu o bucurie de copil, cum trec trenurile - imi poate servi ca pretext pentru ideea de curgere a vietii. Forma fixa, baladesca, s-a impus de la sine. M-am decis deci sa scriu o scurta balada a Podului Grant si a cartierului care o inconjoara pentru ca ele sunt purtatoare a unei mici mitologii urbane. Si-apoi trecerea trenurilor nu seamana cu ineluctabila trecere a vietii? Va multumesc sincer pentru intelegere si pentru penita.
pentru textul : Podul Grant dePagini