un tecst fara noima. fara nicio idee, doar un morman de cuvinte aruncate. s-ar vrea o emotie, o stare, dar nimic nu suna bine aici.autorul forteaza din pacate a rupt zagazul poeziei inca din primele doua versuri...
Hecatonir permite-mi sa iti dau un hint... click dreapta pe text, save picture as si apoi in orice program de vizualizat poze poti readuce in plan orizontal aceasta comunicare dintre om si Dumnezeu.
Multumesc frumos, Tincuta. Seol e un loc subpamantean asemanator infernului care la evrei reprezinta locuinta sufletelor dupa moarte pana la Judecata finala. Am folosit acest cuvant pentru a sugera infernul, zbuciumul sufletesc in dragoste. multumesc pentru trecere si pentru cuvinte si da cred ca e in ton cu anotimpul, poezia e scrisa acum un an, un pic inainte de Craciun :) Violeta
Mie îmi place stilul acesta. Construcția înclină puțin către proză, în sensul că începutul de introduce în atmosferă, atinge un apogeu undeva pe la mijloc, tensiunea începînd să se dilueze ușor spre final, rămîne inefabil ecoul, ca o undă din parfumul ființei care tocmai a trecut, dar tocmai această undă are acel ceva, de care îți aduci aminte.
Strofa aceea este scrisă de Vladimir, Alina. Și da, desigur, a fost o scăpare și un nefericit copy paste, am corectat; mulțumim de apreciere. Sunt întretăieri pe mai multe planuri, desigur, și un altfel de reluare a istoriei.
mai citeste si vezi ca e vorba de tine si de cei care mai stiu ce inseamna poezia. aia cu fel de fel de incurcaturi numite poezie... nu au raspuns la intrebarile de mai sus.
Asa as vedea eu poemul: "ți-aș lua gândurile ca pe un pumn de caviar și le-aș înghiți ți - adulmec măduva cana cu lapte zâmbetul cămășile de mătase hormonii halatul din baie singurătatea misterioasă a memoriei" Da, chestia asta cu gindurile inghitite ca un pumn de caviar imi place. Finalul insa l-am intilnit de prea multe ori sa ma impresioneze. In opinia mea, in ceea ce am scos mai sus e poezie.
desi sunt de acord cu regulamentul site-ului si, fireste, cu respectul fata de partenerul de dezbatere, nu imbratisez ideea respectarii literei regulamentului, ci a spiritului sau. deoarece, accentuand litera, se pierde din vedere cuvantul si ceea ce spune el. fara o flexibilitate a intelegerii si a acordului din mers, intre parteneri si fata de regulament, se ajunge la opusul a ceea ce se doreste. sper ca tu, vladimir, sa revii asupra deciziei de a renunta la statutul de editor. iar dvs, dle virgil titarenco, indraznesc sa va rog a manifesta o mai mare clementa ( nu stiu daca acesta e cuvantul cel mai potrivit) fata de "copiii" dvs. literari. ptr ca ceea ce ne aduna si ne tine aici, aproape, e nevoia de a scrie si a imparti aceasta. dincolo de regulamente, de suparari si bucurii, conteaza sa scriem poezie sau sa incercam mereu aceasta. daca veti dori sa imi raspundeti sper sa aveti in vedere intentia comentariului meu, nu stangacia cuvintelor mele.
nu esti de acord cu paranteza care ar trebui taiata sau...? pai aia nu este o repetitie cat este o explicitare a primului vers, iar lirirsmul lipseste cu desavarsire, de fapt primele sapte versri sunt chiar putin adolescentine, asta o spun din perspectiva mea si atat. Despre partea faina a poemului am spus in primul comentariu.
Si se merita nu este corect in niciun context pentru ca a merita nu este verb reflexiv. Asta ca sa completez comentariul Danielei (deci fara nicio acuza sau alte aere)
Emil, sunt de acord cu tine. Dar, nu știu ce fel de altă încărcătură poți pune într-un pastel, alta decât o descriere sensibilă a unui mini-tablou din natură. Desigur că dacă răbdarea lectorilor nu va avea de suferit în ceea ce mă privește, va veni și vremea alcătuirilor cu mesaj.
Am apucat să citesc și prima variantă. Cea de acum a păstrat esența și pot spune că am remarcat imaginile:
„soarele se ridică lent din piatra ponce”
„pragul de sus al secretelor”
„moartea era un balon uitat”
„îl miroseai bolnav de petunii”
Nu mai știu care era finalul, știu doar că era altul :) Acesta de acum mi se pare foarte frumos!
Am apreciat mereu atitudinea binevoitoare a autorul atunci când intră în dialog cu lectorul, când își recitește poemul cu ochii acestuia, când este receptiv și selectiv la sugestii și când își consideră creația perfectibilă. Poetul e poet și-n atitudini. Și iată cum azi am devenit brusc „profa de morală” :) (am citit dimineață un curs de etică și deontologie, de aceea :) )
Un text bun, ideea imi place : ciocnirea a doua lumi autiste, prima orbita de materialism, a doua limitata de senilitate, singuratate, depresie si static. Ele nu comunica : lipsa paharului de apa. Ce consider reusite sunt descrierile, scurte, la obiect, cu o mare capacitatea imaginativa. Comisul voiajor e fortat, asa cum e si imaginea batranilor. Dar face parte din context, nu deranjeaza, sustine ideea. Legat de caracterizarea comisului voiajor: tu l-ai conturat ca o masina ganditoare in bani, e scrobit, e teapan, calculeaza tot, dar la inceputul textului l-ai descris stergandu-si transpiratia de pe frunte, frunte care i se inroseste, il doare - asta il umanizeaza, daca n-ai fi spus asta, si l-ai fi lasat scrobit in soare, copt dar implacabil, n-ar fi parut mai incolo fortata imaginea lui. Sau ai putea, pentru complexitate, sa-l umanizezi mai incolo, sa creezi impresia ca-si da seama de suferinta batranilor, dar ca oricum nu ii pasa : cruzime. E doar o idee. Dialogul, replicile comisului voiajor se incadreaza bine, poate in dialogul batranilor ai fi putut introduce niste mici artefacte de.. poticneala „ah..” „mmm”.. lucruri care sa dea mai mult realism. Ca sa curga mai repede si sa ofere dramatism, poate ar ajuta sa folosesti ca timp verbal prezentul. Trecutul da in general o idee de nostalgie, si ingreuneaza citirea. Textul mi-a placut: idee, caracterizare personaje, antiteza, si mai ales... acea descriere a diferentei intre vara si iarna, in lumea batranilor. Mai vin, sper ca n-am fost prea critica, am spus ce cred, te astept cu acelasi tratament pe paginile mele. Te citesc! :)
e drept că la început de drum pot fi considerată micul newton. în ciuda oricărui fapt, prefer să cred că eu îmi aleg torționarul și nu el pe mine. Manolescu, îți mulțumesc pentru încrederea acordată. critica bună e binevenită, oricând, cu măsură. Repectul e din partea mea, Emanuel.
uite că m-ai bine dispus. dar ce te face să crezi că pe mine m-ar urmări fbi-ul? dar nu aș zice că "iguane de cultură" aduce cu fbi-ul, poate mai mult cu cia-ul sau vreo agenție obscură de informații din armată..
ziua a saptea pun rufele la uscat pe balcon pe deal vecinii au pus de-un gratar rasucesc micii, destupa berea, rad motocicleta in leasing a lui Vlad pe scara de-alaturi apoi o stiva de blocuri cu lentile de termopan in soare pun mana streasina, cu cealalta in sold o carpa de cer destramata pe margini si-un porumbel cu picioarele arse de cablul electric
o combinaţie interesantă între procedee simbolistice şi un final post-modernist.
poate însă ar fi fost mai aproape de ideea pe care cred că ai vrut să-o trasmiţi, un final de genul:"poemul de la care moartea pretinde drepturi de autor".
Adina Ungur merită mai mult: o punte directă între ea și Dumnezeu: o va țese în timp, din lacrimile și părul și gândurile ei. Și într-o zi va păși cu hotărâre și credință peste ea și iși va găsi Fericirea.
"firul" descris în poem pare a fi indestructibil, deși greu ca plumbul. autorul vorbește depre soartă și incomprehensibil, chiar dacă metaforele îmi amintesc de un film animat plin de fantastic și imaginar. novator aș spune. originalitatea poemului constă în felul de a concepe lumea și a o versifica în cel mai contemporan și infantil mod; mod care merită felicitări pentru puterea de exprimare.
ba da Dorin! dar parcă asta, mai mult: ~dacă te-aș lua de un deget degetul mic ai merge cu mine, așa, un pic ca doi bărbați bine hrăniți așa, un picuț, prin deșert? știi, ne-am putea deghiza în femei în struț, unu` alb, unu` roș sau, și mai bine, cămile tu juma`, eu un sfert de cămilă~ e mult mai poezie.
Un text scrâşnit, chinuit, bandajat parcă în foi de viţă, fără absolut niciun haz. Se vede clar că autoarea habar nu are ce presupune o parodie, iar de mijloacele care să aducă umorul (fără de care o parodie nu există) sunt sărace spre nule. Iar atunci când fineţea pare o halcă de porc prăjit, autoarea apelează la iobagisme care aduc zâmbete numai celor care stau la cort:
"în amurg cerul ar trebui să-mi pară pașnic
războiul să-mi pară bun
mă chinui să învăț pe de rost ritmul să pot cânta maneaua
... dar nu mă pot abține fraților
Pur și simplu!" - aici, citind ce am italicat eu, noi ar trebui să râdem roi să zâmbim, fraţilor. Jess!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
un tecst fara noima. fara nicio idee, doar un morman de cuvinte aruncate. s-ar vrea o emotie, o stare, dar nimic nu suna bine aici.autorul forteaza din pacate a rupt zagazul poeziei inca din primele doua versuri...
pentru textul : obsesii deasta a mai fost *(la gauguin) ..ar trebui sa o tai si pe cealalalta...asa ca mai bine ramai la varianta de acum.
pentru textul : Partaj deHecatonir permite-mi sa iti dau un hint... click dreapta pe text, save picture as si apoi in orice program de vizualizat poze poti readuce in plan orizontal aceasta comunicare dintre om si Dumnezeu.
pentru textul : crucile deMultumesc frumos, Tincuta. Seol e un loc subpamantean asemanator infernului care la evrei reprezinta locuinta sufletelor dupa moarte pana la Judecata finala. Am folosit acest cuvant pentru a sugera infernul, zbuciumul sufletesc in dragoste. multumesc pentru trecere si pentru cuvinte si da cred ca e in ton cu anotimpul, poezia e scrisa acum un an, un pic inainte de Craciun :) Violeta
pentru textul : Șoapte deMie îmi place stilul acesta. Construcția înclină puțin către proză, în sensul că începutul de introduce în atmosferă, atinge un apogeu undeva pe la mijloc, tensiunea începînd să se dilueze ușor spre final, rămîne inefabil ecoul, ca o undă din parfumul ființei care tocmai a trecut, dar tocmai această undă are acel ceva, de care îți aduci aminte.
pentru textul : Le Singe Bleu deStrofa aceea este scrisă de Vladimir, Alina. Și da, desigur, a fost o scăpare și un nefericit copy paste, am corectat; mulțumim de apreciere. Sunt întretăieri pe mai multe planuri, desigur, și un altfel de reluare a istoriei.
pentru textul : Orléans deDoar poezie, dar ce poezie... Punct ochit, punct lovit. Bravo Corina. Sper să nu te oprești la o singură poezie pe această linie tematică.
pentru textul : Doar femeie demai citeste si vezi ca e vorba de tine si de cei care mai stiu ce inseamna poezia. aia cu fel de fel de incurcaturi numite poezie... nu au raspuns la intrebarile de mai sus.
pentru textul : Ce se întâmplă cu poezia? dete rog să editezi corect toate diacriticele
pentru textul : cântecul este şi el o scriere deinca n-ai spart coaja oului e doar o parere cu respect Ion Nimerencu
pentru textul : De-a Dumnezeu… deAsa as vedea eu poemul: "ți-aș lua gândurile ca pe un pumn de caviar și le-aș înghiți ți - adulmec măduva cana cu lapte zâmbetul cămășile de mătase hormonii halatul din baie singurătatea misterioasă a memoriei" Da, chestia asta cu gindurile inghitite ca un pumn de caviar imi place. Finalul insa l-am intilnit de prea multe ori sa ma impresioneze. In opinia mea, in ceea ce am scos mai sus e poezie.
pentru textul : laleaua neagră dedesi sunt de acord cu regulamentul site-ului si, fireste, cu respectul fata de partenerul de dezbatere, nu imbratisez ideea respectarii literei regulamentului, ci a spiritului sau. deoarece, accentuand litera, se pierde din vedere cuvantul si ceea ce spune el. fara o flexibilitate a intelegerii si a acordului din mers, intre parteneri si fata de regulament, se ajunge la opusul a ceea ce se doreste. sper ca tu, vladimir, sa revii asupra deciziei de a renunta la statutul de editor. iar dvs, dle virgil titarenco, indraznesc sa va rog a manifesta o mai mare clementa ( nu stiu daca acesta e cuvantul cel mai potrivit) fata de "copiii" dvs. literari. ptr ca ceea ce ne aduna si ne tine aici, aproape, e nevoia de a scrie si a imparti aceasta. dincolo de regulamente, de suparari si bucurii, conteaza sa scriem poezie sau sa incercam mereu aceasta. daca veti dori sa imi raspundeti sper sa aveti in vedere intentia comentariului meu, nu stangacia cuvintelor mele.
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui deÎhî, așa ! =))
pentru textul : kreițerova sonata deCould you, indeed?!?
pentru textul : ROTUND deÎn ce calitate zici astea?!?
Let it be, my friend,
let it be!
nu esti de acord cu paranteza care ar trebui taiata sau...? pai aia nu este o repetitie cat este o explicitare a primului vers, iar lirirsmul lipseste cu desavarsire, de fapt primele sapte versri sunt chiar putin adolescentine, asta o spun din perspectiva mea si atat. Despre partea faina a poemului am spus in primul comentariu.
Si se merita nu este corect in niciun context pentru ca a merita nu este verb reflexiv. Asta ca sa completez comentariul Danielei (deci fara nicio acuza sau alte aere)
pentru textul : metalmorphosis deEmil, sunt de acord cu tine. Dar, nu știu ce fel de altă încărcătură poți pune într-un pastel, alta decât o descriere sensibilă a unui mini-tablou din natură. Desigur că dacă răbdarea lectorilor nu va avea de suferit în ceea ce mă privește, va veni și vremea alcătuirilor cu mesaj.
pentru textul : Își îngroapă iarna trecutul deAm apucat să citesc și prima variantă. Cea de acum a păstrat esența și pot spune că am remarcat imaginile:
„soarele se ridică lent din piatra ponce”
„pragul de sus al secretelor”
„moartea era un balon uitat”
„îl miroseai bolnav de petunii”
Nu mai știu care era finalul, știu doar că era altul :) Acesta de acum mi se pare foarte frumos!
Am apreciat mereu atitudinea binevoitoare a autorul atunci când intră în dialog cu lectorul, când își recitește poemul cu ochii acestuia, când este receptiv și selectiv la sugestii și când își consideră creația perfectibilă. Poetul e poet și-n atitudini. Și iată cum azi am devenit brusc „profa de morală” :) (am citit dimineață un curs de etică și deontologie, de aceea :) )
pentru textul : felul meu de îngropat în aer deUn text bun, ideea imi place : ciocnirea a doua lumi autiste, prima orbita de materialism, a doua limitata de senilitate, singuratate, depresie si static. Ele nu comunica : lipsa paharului de apa. Ce consider reusite sunt descrierile, scurte, la obiect, cu o mare capacitatea imaginativa. Comisul voiajor e fortat, asa cum e si imaginea batranilor. Dar face parte din context, nu deranjeaza, sustine ideea. Legat de caracterizarea comisului voiajor: tu l-ai conturat ca o masina ganditoare in bani, e scrobit, e teapan, calculeaza tot, dar la inceputul textului l-ai descris stergandu-si transpiratia de pe frunte, frunte care i se inroseste, il doare - asta il umanizeaza, daca n-ai fi spus asta, si l-ai fi lasat scrobit in soare, copt dar implacabil, n-ar fi parut mai incolo fortata imaginea lui. Sau ai putea, pentru complexitate, sa-l umanizezi mai incolo, sa creezi impresia ca-si da seama de suferinta batranilor, dar ca oricum nu ii pasa : cruzime. E doar o idee. Dialogul, replicile comisului voiajor se incadreaza bine, poate in dialogul batranilor ai fi putut introduce niste mici artefacte de.. poticneala „ah..” „mmm”.. lucruri care sa dea mai mult realism. Ca sa curga mai repede si sa ofere dramatism, poate ar ajuta sa folosesti ca timp verbal prezentul. Trecutul da in general o idee de nostalgie, si ingreuneaza citirea. Textul mi-a placut: idee, caracterizare personaje, antiteza, si mai ales... acea descriere a diferentei intre vara si iarna, in lumea batranilor. Mai vin, sper ca n-am fost prea critica, am spus ce cred, te astept cu acelasi tratament pe paginile mele. Te citesc! :)
pentru textul : Paharul cu apă dee drept că la început de drum pot fi considerată micul newton. în ciuda oricărui fapt, prefer să cred că eu îmi aleg torționarul și nu el pe mine. Manolescu, îți mulțumesc pentru încrederea acordată. critica bună e binevenită, oricând, cu măsură. Repectul e din partea mea, Emanuel.
pentru textul : NolamnotHamlet desunt. te ascult stefam doru dancus
pentru textul : merg cu picioarele goale prin bucătărie I deuite că m-ai bine dispus. dar ce te face să crezi că pe mine m-ar urmări fbi-ul? dar nu aș zice că "iguane de cultură" aduce cu fbi-ul, poate mai mult cu cia-ul sau vreo agenție obscură de informații din armată..
pentru textul : vizită deLuminița, cred că "ochii decolorați " ar fi fost mai potrivit. Am vrut să acord ochii, nepăsării. O nepăsare oarecum metafizică... Mulțumesc
pentru textul : sayonara deUn text destul de "intors spre sine" si parca prea mult spre traditional. Probabil expresia reprezentativa este "Dar mai mult de veșnic somn cu lene."
pentru textul : a opta mea zi deziua a saptea pun rufele la uscat pe balcon pe deal vecinii au pus de-un gratar rasucesc micii, destupa berea, rad motocicleta in leasing a lui Vlad pe scara de-alaturi apoi o stiva de blocuri cu lentile de termopan in soare pun mana streasina, cu cealalta in sold o carpa de cer destramata pe margini si-un porumbel cu picioarele arse de cablul electric
pentru textul : iar în a șaptea zi s-a odihnit deo combinaţie interesantă între procedee simbolistice şi un final post-modernist.
pentru textul : Poemul fără de sfârşit depoate însă ar fi fost mai aproape de ideea pe care cred că ai vrut să-o trasmiţi, un final de genul:"poemul de la care moartea pretinde drepturi de autor".
Adina Ungur merită mai mult: o punte directă între ea și Dumnezeu: o va țese în timp, din lacrimile și părul și gândurile ei. Și într-o zi va păși cu hotărâre și credință peste ea și iși va găsi Fericirea.
pentru textul : Apariție editorială 2007: “Calvaria”– Adina Ungur de"firul" descris în poem pare a fi indestructibil, deși greu ca plumbul. autorul vorbește depre soartă și incomprehensibil, chiar dacă metaforele îmi amintesc de un film animat plin de fantastic și imaginar. novator aș spune. originalitatea poemului constă în felul de a concepe lumea și a o versifica în cel mai contemporan și infantil mod; mod care merită felicitări pentru puterea de exprimare.
pentru textul : Dar sau blestem ? deba da Dorin! dar parcă asta, mai mult: ~dacă te-aș lua de un deget degetul mic ai merge cu mine, așa, un pic ca doi bărbați bine hrăniți așa, un picuț, prin deșert? știi, ne-am putea deghiza în femei în struț, unu` alb, unu` roș sau, și mai bine, cămile tu juma`, eu un sfert de cămilă~ e mult mai poezie.
pentru textul : o noapte între universuri deUn text scrâşnit, chinuit, bandajat parcă în foi de viţă, fără absolut niciun haz. Se vede clar că autoarea habar nu are ce presupune o parodie, iar de mijloacele care să aducă umorul (fără de care o parodie nu există) sunt sărace spre nule. Iar atunci când fineţea pare o halcă de porc prăjit, autoarea apelează la iobagisme care aduc zâmbete numai celor care stau la cort:
"în amurg cerul ar trebui să-mi pară pașnic
pentru textul : sunt trei crime într-un cocalar derăzboiul să-mi pară bun
mă chinui să învăț pe de rost ritmul
să pot cânta maneaua
... dar nu mă pot abține fraților
Pur și simplu!" - aici, citind ce am italicat eu, noi ar trebui să râdem roi să zâmbim, fraţilor. Jess!
cu deosibita bucurie, placere a fost din partea mea. va multumesc pentru perceptie si apreciere onorat de vizita
pentru textul : Cuie dePagini