subscriu la observatia lui Sapphire. de asemeni adaosul "in greutate" mi se pare relativ inutil sau cel putin neexploatat. de fapt ideea insasi, foarte interesanta de altfel, pare sa se dilueze in ultima strofa
Ma incinta :-) (incanta) entuziasmul Marinei Nicolaev care crede ca exista atatea "idei". Eu zic ca deocamdata exista niste oameni care cred in poezie si pun osul la treaba in slujba acesteia. Si mai sper ca ei (oamenii acestia) sa nu inceteze sa creada si sa puna osul la treaba in rastimpul vietii noastre. Oameni buni, cum bine ii numeste Virgil intr-una dintre fotografii. Bobadil.
transmite o traire in care cuvintele se rostesc cu naturalete si cu sfintenie.
cuvintele putine reusesc sa ilustreze perfect imaginile, mi se pare chiar o foarte buna conducere din condei,
cu exceptia strofei a patra, unde explicatia devine inutila, cred eu,
in rest poemul curge firesc pe un fagas al lui, nimic fortat, nimic artificial.
mi-a placut mult:
"mi se pare că intră cuvintele în mine
ca într-un însetat apa
după o zi de arşiţă"
la fel si imaginea din final cu ghemul fara noduri.
de acord cu vladimir in ceea ce priveste constructia vizibil prozaica. altfel, imi place confesiunea introspectiei, sobra si sensibila, in acelasi timp. daca o mai epurezi de explicatii si cuvinte de legatura, poate deveni si poezie. dragobete fericit! ...
Aritmosa, explicațiile de multe ori sunt de prisos, am convingerea că undeva ai privit drumul prin această fereastră, înainte de a-l vedea aici. Îți mulțumesc, acesta este un semn care vorbeste despre unul dintre sensurile pentru care scriu poezie. Ai și văzut ramura înflorită? :-)
Acum, numai de dragul polemicii pleonasmului, (de ce nu ar fi şi aceasta una?!) şi fără pretenţii de a te determina să schimbi sau să accepţi măcar ce urmează să, citez, grăiesc, spun:
.....nuanţele care îmi scapă mie (sau bărzii mele) sunt, cum ar zice cineva, sublime, dar lipsesc cu desăvârşire. Să fim oneşti şi sobri: nu facem exegeza bibliei, nici fenomenologia unei idei absolut noi şi revelatoare, ca să ne bănuim că ne scapără inteligenţa. Nu! Şi nici nu citim pe diagonală, aşa cum propunea Raluca mai sus, ori facem puzzle din cuvinte. Nu! Noi analizăm o pârdalnică de sintagmă, care, ca în toate cazurile de pleonasm, se judecă separat. E cert că "încet" e adverbul ce-l determină pe "prelinge" Iar "a prelinge" înseamnă "a se scurge încet". Eventuale nuanţe, e drept, ar putea exista numai în contextul în care ar mai apărea şi alt factor care se prelinge, iar atunci, în virtutea unei oarecare idei subtile a autorului, ar putea apărea două tipuri de "prelins":
"amintirea ta se prelinge pe cană,
ceaiul se prelinge încet" - unde apare un raport, iar nuanţele există, lăsând cititorul să descopere care e diferenţa dintre "amintire" şi "ceai" prin fenomenul (tipului) prelingerii.
Altfel, nu.
Aici nu e, chiar nu e vorba despre capacitatea mea sau a altuia de penetrare a unui metatext, a unui strat ezoteric, despre bâtă, bardă sau floretă. Surprinzător sau nu, există şi lucruri care sunt ceva mai concrete. Dacă factorul subiectiv există până şi in privinţa pleonasmelor, atunci nu mai există nicio şansă să avem certitudinea că am citit/ scris un text bun.
Nu stiam regula cu gerunziul, ma voi documenta si voi face modificarile necesare. Textul acesta este foarte slab, il voi reface, dar cele doua stadii prin care a a trecut de la postare... sunt penibile. Voi reveni ! Multumesc de trecere si comentariu ! Seara buna ! Ialin
Ma bucur ca te-ai oprit sa-mi citesti textul. Este un semn bun.
Uite!.. ai si primit raspuns de la Marynna. Noi am ramas cu reflexul asta de ,,invechit'', eu zic, daca rascoleste ceva acolo in suflet..merge!
,,Osul''.. este un ,,tot', si nimic mai mult.
Si uite!.. traim din suferinte.
Multam de trecere si opinie, eu o gasesc edificatoare.
Cu stima,
Iuri.
„Afirmațiile matale domnule Gorun nu le preiau ca atare ceea ce rămâne este timpul care ar trebui să demosntreze una-alta, al meu și al matale separat.….oricum, chiar dacă este doar pentru mine, satisfacția e acolo și anume că teatrul arată spiritele înalte căteodată dar pe cele mărunte mai întotdeauna”.
Rezon, Bobadilică! Spiritele înalte, cum pare a fi şi al mătăluţă, se întâlnesc întotdeauna. Indiferent că e vorba de teatru, sau nu. Precum Tanţa şi Costel la Lehliu, de exemplu. Nefericirea este că al tău e atât de special încât nu se poate întâlni decât cu el însuşi. Mai ales în posteritate. Şi singurul lucru care îi rămâne este să îşi arate, în singurătatea sa astrală, degeţelul şi să se prăpădească de râs. Iar abia atunci o să vezi ce o să „demosntreze” demonstraţia aia. Îţi urez, încă de pe acum, distracţie plăcută, Nemuritorule (încă în viaţă)! Până atunci ne mai amuzăm şi noi p-acilea pe criza asta. Aşa că dacă nu ţi-a ajuns încă, te mai aştept. Nu te sfii. Sper că imaginaţia ta debordantă nu a rămas fără replică. Ar fi păcat. Circul abia a început. Nu vreau să dezamăgim spectatorii care abia s-au încălzit. Cum o atată şi ratingul la acest text. Care, din nefericire, nu are (numai) de-a face cu poezia lui Yester care-l merită pe bună dreptate.
Mi se pare că textul e un pic sufocat de abundenţa de cuvinte de legătură.
Mi-a plăcut tehnica detaliului, specifică prozei, şi modul în care anumite amănunte de sub lupă determină incursiuni introspective.
Vă rog să citiți atent ce am scris și să nu interpretați greșit. Repet: "Mi s-a spus că, dacă sunt editor pe site-ul Hermeneia.com, sunt și de acord cu acest articol și cu părerile lui Virgil despre tema abordată aici. Ceea ce este fals." Fals este că "dacă sunt editor, înseamnă că ar trebui să fiu de acord în mod absolut cu părerile proprietarului acestui site", nu că părerile sale sunt false. Părerile sunt personale și le respect. Așa cum doresc să mi se respecte și mie părerea. Iar afirmația aceasta nu necesita nici un alt argument sau comentariu. Apropos, de vreo 3 ore nu mai sunt editor pe acest site, din câte am înțeles, pe motiv că nu împărtășesc aceleași păreri ca și proprietarul site-ului. Alegeri, rezonanțe.
...Un text care are potenţial. Aş înlocui unele expresii, cum ar fi "s-a stins ca o ţigară/n-a luat cu el decât un costum/icoana de lemn/. Finalul este unu foarte bun. Dacă restul s-ar ridica la înălţimea lui...
Ramona, bine ca ai rasarit. Poemul tau spune in cateva cuvinte multe lucruri pe care le-am citit, marturisesc, mai mult "printre randuri". Imi amintesc chiar Blaga (Lucian marele, nu candidatul asta la primaria bucurestilor :-)) spunea ca o metafora face un poem iar doua il ucid. Desigur unul ca Bukovski (care ar fi suspendat pe Hermeneia de la primul text postat) ar spune ca si o singura metafora ucide poemul... Insa dincolo de un fel de polemica (literara, desigur) pe care sper sa o purtam candva pe aici, poemul tau mi-a placut. Mi-au placut alaturarile de cirese cu util, steril si fertil (si daca nu ziceai in bio se intelegea) dar mai ales cat de "greu ma dezvat de cosmaruri". Keep the good work. Andu
Ce sa zic? Daca nu citezi exact, adica asa, cu copy-paste cum face tot internautul, esti imediat luat in bete, pe viitor o sa fiu mai atent si o sa folosesc aceasta facilitate... scroll, right-click, copy, paste. Insa pana una-alta, palma sau palme Virgile imaginea tot comerciala este pentru ca si eu am scris in comentariul meu (pe care nici tu nu l-ai citit cu atentie) ca acest aspect comercial se refera la atributare... "LUI dumnezeu" deci, ok? ochii lui dumnezeu, palmele lui dumnezeu (scuze, palma lui dumnezeu), parul lui dumnezeu, burta lui dumnezeu (ca dumnezeu are si burta in unele poeme, crede-ma) si toate celelalte parti ale corpului lui dumnezeu sunt comerciale si ieftine, ok? Sa ramanem intelesi si sa nu ne facem ca nu auzim ceea ce altul striga in gura mare, agatandu-ne de cate un detaliu absolut nesemnficativ. Iar cand spun comercial tu poti sa zici loc comun sau poti sa zic cliseu.. poti sa zici cum vrei tu. Mai citim, mai vedem. Pe viitor daca ai sa citesti mai atent ce-ti scriu, ai sa "vezi" si tu. Poate da, poate ba... Andu
Raspuns pentru toate k....
pe care daca nu le inghitim, le mirosim
Discutam pe mess, cu un prieten, ceva de genul:
Ce fel de poeti suntem noi? De ce avem o viata aranjata, cuminte, mame si tati de familie, totul ceas.
Tie nu-ti vine sa-ti iei campii? Sa traiesti periculos? Sa fii ca toti cacaciosii astia care pun experienta lor personala inaintea literaturii?
Sa-ti bagi bipul, sa te futi cu cine apuci ca sa bagi o balada dup-aia, sa bei sau macar sa te droghezi.
Sa fii extrasupercalifragilistic si boem si bagat in seama pentru ca numai asa ESTI.
Morala: Un supozitor virtual face minuni! Dupa cufureala de serviciu, lucrurile au revenit la normal.
Hai sa fim seriosi, Marga. Daca tot m-ai facut "dascal", atunci hai sa-ti dau un sfat, ca tot nu ma costa. Cand te-apuci sa scrii ceva trebuie sa te crezi genial, ca altfel de ce ai mai scrie? Problema e ca dupa ce ai scris, trebuie sa te trezesti, sa devii lucid, sa te compari cu altii si sa te pui la locul ce ti se cuvine. Dar: "Errare humanum est sed perseverare diabolicum" (zice unul Seneca). Totusi, cine stie?!, poate pana la urma iese ceva semnificativ. Daca nu pentru altii, macar pentru tine.
am uitat sa multumesc aritmosei, de aceea am aplelat la un al doilea comentariu. raspunsul meu, punct cu punct, la comentariul aritmosei urmeaza imediat dupa spatiul liber in primul meu comentariu de aici, dupa ce ii multumisem persephonei. mi s-a parut o lipsa de respect sa nu multumesc si aritmosei, de aici revenirea mea de tip ..."chatist". plus ca a doua parte a comentariului meu initial aparea fara destinatar. cunosc bine regulile site-ului si incerc sa le respect. ma intreb daca acelasi lucru se intampla si in comentariul arancai. plus ca mi se pare corect sa fi spus " imi amintesc (ideile) de o alta poezie, alt cantec."
Sapphire, îți mulțumesc pentru sugestie, voi ține cont de aceasta, ai dreptate, e versul care a tot fost lucrat și se pare că încă nu i-am găsit o formă definitivă.
maitre, mi-a fost intotdeauna urat de omul ipocrit si actorul cabotin. Stefan Iordache este un minunat, un adevarat. recunosc ca l-am avut si pe el in minte cand am scris. dar mai mult pe cei de langa. ti se pare siropos poemul? multumesc ...
OK, banuiesc că acum știm cu toții cam cum stăm, cine ce nelămuriri a avut și cu privire la ce anume s-a edificat ș.a.m.d. Cred că ar fi plăcut să revenim la linia acestui site, și să ne limităm la a comenta textul, iar nu autorul/comentatorul, și de a răspunde comentariilor doar în măsura în care avem de a face tot cu idei referitoare la text. Atenția tuturor membrilor este atrasă inutil asupra comentariilor, mai degrabă decât asupra textului, ceea ce nu aduce nici un serviciu nici autorului, nici cititorilor.
Ești un simpatic. Ca de obicei. Interesant este că textul l-am scris prin ’70. De ce l-am postat acu’ ? Uite d’aia, Magistre. Ca să nu înnebunească Posteritatea, căutând prin hârțoagele mele, când mi se vor edita ”Operele complete” .
Chiar mi-as dori sa fiu acolo, apreciez intreg acest demers. Poate ca va veni o zi cand vom putea asculta in liniste aceste voci daruite cu har de la Dumnezeu. Pana atunci insa facem fiecare ceeace facem in fiecare zi... ne trecem timpul. Eu de exemplu ma gandesc la Delibes si al sau Lakme ori de cate ori simt ca vreau sa omor pe cineva ca sa-i beau sangele. Andu P.S. E drept, pentru asta e nevoie de doua primadone ;-)
Niet Virgile, tocmai asta e... daca ceea ce ai fi scris tu pana acum ar fi fost doar clisee nu m-as fi obosit sa ma oftic la aceasta lectura. Dar eu stiu ca nici tu nu crezi ce ai spus :-) Bobadil.
Frumos zis pentru multi sa citeasca, pentru putini sa inteleaga... eu m-am aplecat spre apus si am incercat sa simt vantul acela inconfundabil care stiam eu cand eram mic ca batea la inceput de septembrie dinspre Ardeal. Dar n-am mai simtit nimic... ori eu am imbatranit si mi s-au tocit simturile (foarte probabil) ori blocurile au crescut prea inalte intre mine si El, ori pur si simplu Ardealul m-a uitat... pentru ca poate o merit. Noroc ca mai postezi tu pe aici cate o chestie d-asta... dup-aia imi umplu un pahar cu vin de tarnave si-l dau peste cap dintr-o data... si apoi semnez cu lacrima aia inghitita, mama ei de lacrima!. Andu
mi-a placut portretul lui gheorghe. foarte vizual si epic. asa - ca pe gustul meu.
gheorghe asta al tau ma face sa vreau sa-i cant asa ca tipa de la pretenders " don't get me wvrong.. i see neon lights whenever you walk by"... ca iete ... la asta m-am gandit eu cand am citit primele versuri
eu zic ca ar avea nevoie de un sfarsit mai puternic pentru a fi un poem bun. ceva .. asa, ca o palma peste orbazul rece.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
subscriu la observatia lui Sapphire. de asemeni adaosul "in greutate" mi se pare relativ inutil sau cel putin neexploatat. de fapt ideea insasi, foarte interesanta de altfel, pare sa se dilueze in ultima strofa
pentru textul : nu despre penibil deMa incinta :-) (incanta) entuziasmul Marinei Nicolaev care crede ca exista atatea "idei". Eu zic ca deocamdata exista niste oameni care cred in poezie si pun osul la treaba in slujba acesteia. Si mai sper ca ei (oamenii acestia) sa nu inceteze sa creada si sa puna osul la treaba in rastimpul vietii noastre. Oameni buni, cum bine ii numeste Virgil intr-una dintre fotografii. Bobadil.
pentru textul : HERMEGAL - galeria foto a comunitătii literare Hermeneia.com detransmite o traire in care cuvintele se rostesc cu naturalete si cu sfintenie.
pentru textul : Mi se pare că intră cuvintele în mine decuvintele putine reusesc sa ilustreze perfect imaginile, mi se pare chiar o foarte buna conducere din condei,
cu exceptia strofei a patra, unde explicatia devine inutila, cred eu,
in rest poemul curge firesc pe un fagas al lui, nimic fortat, nimic artificial.
mi-a placut mult:
"mi se pare că intră cuvintele în mine
ca într-un însetat apa
după o zi de arşiţă"
la fel si imaginea din final cu ghemul fara noduri.
de acord cu vladimir in ceea ce priveste constructia vizibil prozaica. altfel, imi place confesiunea introspectiei, sobra si sensibila, in acelasi timp. daca o mai epurezi de explicatii si cuvinte de legatura, poate deveni si poezie. dragobete fericit! ...
pentru textul : Măști ale dragostei dee bine daca place macar titlul... venind de la tine, ma bucur!!
pentru textul : cântecul este şi el o scriere deimi sugerezi subtil sa sterg poemul si sa las titlul, sau sa lucrez poemul? :)
sărbători cu bine tuturor!
pentru textul : trei crai de la răsărit deAritmosa, explicațiile de multe ori sunt de prisos, am convingerea că undeva ai privit drumul prin această fereastră, înainte de a-l vedea aici. Îți mulțumesc, acesta este un semn care vorbeste despre unul dintre sensurile pentru care scriu poezie. Ai și văzut ramura înflorită? :-)
pentru textul : cu litere mici, fericirea deOk, am trecut peste moment.
Acum, numai de dragul polemicii pleonasmului, (de ce nu ar fi şi aceasta una?!) şi fără pretenţii de a te determina să schimbi sau să accepţi măcar ce urmează să, citez, grăiesc, spun:
.....nuanţele care îmi scapă mie (sau bărzii mele) sunt, cum ar zice cineva, sublime, dar lipsesc cu desăvârşire. Să fim oneşti şi sobri: nu facem exegeza bibliei, nici fenomenologia unei idei absolut noi şi revelatoare, ca să ne bănuim că ne scapără inteligenţa. Nu! Şi nici nu citim pe diagonală, aşa cum propunea Raluca mai sus, ori facem puzzle din cuvinte. Nu! Noi analizăm o pârdalnică de sintagmă, care, ca în toate cazurile de pleonasm, se judecă separat. E cert că "încet" e adverbul ce-l determină pe "prelinge" Iar "a prelinge" înseamnă "a se scurge încet". Eventuale nuanţe, e drept, ar putea exista numai în contextul în care ar mai apărea şi alt factor care se prelinge, iar atunci, în virtutea unei oarecare idei subtile a autorului, ar putea apărea două tipuri de "prelins":
"amintirea ta se prelinge pe cană,
ceaiul se prelinge încet" - unde apare un raport, iar nuanţele există, lăsând cititorul să descopere care e diferenţa dintre "amintire" şi "ceai" prin fenomenul (tipului) prelingerii.
Altfel, nu.
Aici nu e, chiar nu e vorba despre capacitatea mea sau a altuia de penetrare a unui metatext, a unui strat ezoteric, despre bâtă, bardă sau floretă. Surprinzător sau nu, există şi lucruri care sunt ceva mai concrete. Dacă factorul subiectiv există până şi in privinţa pleonasmelor, atunci nu mai există nicio şansă să avem certitudinea că am citit/ scris un text bun.
pentru textul : oolong tea deNu stiam regula cu gerunziul, ma voi documenta si voi face modificarile necesare. Textul acesta este foarte slab, il voi reface, dar cele doua stadii prin care a a trecut de la postare... sunt penibile. Voi reveni ! Multumesc de trecere si comentariu ! Seara buna ! Ialin
pentru textul : Contuzii deMa bucur ca te-ai oprit sa-mi citesti textul. Este un semn bun.
pentru textul : Aceeaşi vârstă deUite!.. ai si primit raspuns de la Marynna. Noi am ramas cu reflexul asta de ,,invechit'', eu zic, daca rascoleste ceva acolo in suflet..merge!
,,Osul''.. este un ,,tot', si nimic mai mult.
Si uite!.. traim din suferinte.
Multam de trecere si opinie, eu o gasesc edificatoare.
Cu stima,
Iuri.
„Afirmațiile matale domnule Gorun nu le preiau ca atare ceea ce rămâne este timpul care ar trebui să demosntreze una-alta, al meu și al matale separat.….oricum, chiar dacă este doar pentru mine, satisfacția e acolo și anume că teatrul arată spiritele înalte căteodată dar pe cele mărunte mai întotdeauna”.
Rezon, Bobadilică! Spiritele înalte, cum pare a fi şi al mătăluţă, se întâlnesc întotdeauna. Indiferent că e vorba de teatru, sau nu. Precum Tanţa şi Costel la Lehliu, de exemplu. Nefericirea este că al tău e atât de special încât nu se poate întâlni decât cu el însuşi. Mai ales în posteritate. Şi singurul lucru care îi rămâne este să îşi arate, în singurătatea sa astrală, degeţelul şi să se prăpădească de râs. Iar abia atunci o să vezi ce o să „demosntreze” demonstraţia aia. Îţi urez, încă de pe acum, distracţie plăcută, Nemuritorule (încă în viaţă)! Până atunci ne mai amuzăm şi noi p-acilea pe criza asta. Aşa că dacă nu ţi-a ajuns încă, te mai aştept. Nu te sfii. Sper că imaginaţia ta debordantă nu a rămas fără replică. Ar fi păcat. Circul abia a început. Nu vreau să dezamăgim spectatorii care abia s-au încălzit. Cum o atată şi ratingul la acest text. Care, din nefericire, nu are (numai) de-a face cu poezia lui Yester care-l merită pe bună dreptate.
pentru textul : mersi pentru intenţia de ţigară deTypo: ală; râmas
Mi se pare că textul e un pic sufocat de abundenţa de cuvinte de legătură.
pentru textul : sintetic sinestezic deMi-a plăcut tehnica detaliului, specifică prozei, şi modul în care anumite amănunte de sub lupă determină incursiuni introspective.
Vă rog să citiți atent ce am scris și să nu interpretați greșit. Repet: "Mi s-a spus că, dacă sunt editor pe site-ul Hermeneia.com, sunt și de acord cu acest articol și cu părerile lui Virgil despre tema abordată aici. Ceea ce este fals." Fals este că "dacă sunt editor, înseamnă că ar trebui să fiu de acord în mod absolut cu părerile proprietarului acestui site", nu că părerile sale sunt false. Părerile sunt personale și le respect. Așa cum doresc să mi se respecte și mie părerea. Iar afirmația aceasta nu necesita nici un alt argument sau comentariu. Apropos, de vreo 3 ore nu mai sunt editor pe acest site, din câte am înțeles, pe motiv că nu împărtășesc aceleași păreri ca și proprietarul site-ului. Alegeri, rezonanțe.
pentru textul : analiza manifestului boierismului deSalut!
...Un text care are potenţial. Aş înlocui unele expresii, cum ar fi "s-a stins ca o ţigară/n-a luat cu el decât un costum/icoana de lemn/. Finalul este unu foarte bun. Dacă restul s-ar ridica la înălţimea lui...
pentru textul : Tata deRamona, bine ca ai rasarit. Poemul tau spune in cateva cuvinte multe lucruri pe care le-am citit, marturisesc, mai mult "printre randuri". Imi amintesc chiar Blaga (Lucian marele, nu candidatul asta la primaria bucurestilor :-)) spunea ca o metafora face un poem iar doua il ucid. Desigur unul ca Bukovski (care ar fi suspendat pe Hermeneia de la primul text postat) ar spune ca si o singura metafora ucide poemul... Insa dincolo de un fel de polemica (literara, desigur) pe care sper sa o purtam candva pe aici, poemul tau mi-a placut. Mi-au placut alaturarile de cirese cu util, steril si fertil (si daca nu ziceai in bio se intelegea) dar mai ales cat de "greu ma dezvat de cosmaruri". Keep the good work. Andu
pentru textul : Cireșe cu viermi deCe sa zic? Daca nu citezi exact, adica asa, cu copy-paste cum face tot internautul, esti imediat luat in bete, pe viitor o sa fiu mai atent si o sa folosesc aceasta facilitate... scroll, right-click, copy, paste. Insa pana una-alta, palma sau palme Virgile imaginea tot comerciala este pentru ca si eu am scris in comentariul meu (pe care nici tu nu l-ai citit cu atentie) ca acest aspect comercial se refera la atributare... "LUI dumnezeu" deci, ok? ochii lui dumnezeu, palmele lui dumnezeu (scuze, palma lui dumnezeu), parul lui dumnezeu, burta lui dumnezeu (ca dumnezeu are si burta in unele poeme, crede-ma) si toate celelalte parti ale corpului lui dumnezeu sunt comerciale si ieftine, ok? Sa ramanem intelesi si sa nu ne facem ca nu auzim ceea ce altul striga in gura mare, agatandu-ne de cate un detaliu absolut nesemnficativ. Iar cand spun comercial tu poti sa zici loc comun sau poti sa zic cliseu.. poti sa zici cum vrei tu. Mai citim, mai vedem. Pe viitor daca ai sa citesti mai atent ce-ti scriu, ai sa "vezi" si tu. Poate da, poate ba... Andu
pentru textul : coborîrea din tablou deRaspuns pentru toate k....
pe care daca nu le inghitim, le mirosim
Discutam pe mess, cu un prieten, ceva de genul:
Ce fel de poeti suntem noi? De ce avem o viata aranjata, cuminte, mame si tati de familie, totul ceas.
Tie nu-ti vine sa-ti iei campii? Sa traiesti periculos? Sa fii ca toti cacaciosii astia care pun experienta lor personala inaintea literaturii?
Sa-ti bagi bipul, sa te futi cu cine apuci ca sa bagi o balada dup-aia, sa bei sau macar sa te droghezi.
Sa fii extrasupercalifragilistic si boem si bagat in seama pentru ca numai asa ESTI.
Morala: Un supozitor virtual face minuni! Dupa cufureala de serviciu, lucrurile au revenit la normal.
pentru textul : moartea nu are deHai sa fim seriosi, Marga. Daca tot m-ai facut "dascal", atunci hai sa-ti dau un sfat, ca tot nu ma costa. Cand te-apuci sa scrii ceva trebuie sa te crezi genial, ca altfel de ce ai mai scrie? Problema e ca dupa ce ai scris, trebuie sa te trezesti, sa devii lucid, sa te compari cu altii si sa te pui la locul ce ti se cuvine. Dar: "Errare humanum est sed perseverare diabolicum" (zice unul Seneca). Totusi, cine stie?!, poate pana la urma iese ceva semnificativ. Daca nu pentru altii, macar pentru tine.
Cu gandurile cele mai bune,
pentru textul : Da (Vinci) deGorun
am uitat sa multumesc aritmosei, de aceea am aplelat la un al doilea comentariu. raspunsul meu, punct cu punct, la comentariul aritmosei urmeaza imediat dupa spatiul liber in primul meu comentariu de aici, dupa ce ii multumisem persephonei. mi s-a parut o lipsa de respect sa nu multumesc si aritmosei, de aici revenirea mea de tip ..."chatist". plus ca a doua parte a comentariului meu initial aparea fara destinatar. cunosc bine regulile site-ului si incerc sa le respect. ma intreb daca acelasi lucru se intampla si in comentariul arancai. plus ca mi se pare corect sa fi spus " imi amintesc (ideile) de o alta poezie, alt cantec."
pentru textul : crucile deSapphire, îți mulțumesc pentru sugestie, voi ține cont de aceasta, ai dreptate, e versul care a tot fost lucrat și se pare că încă nu i-am găsit o formă definitivă.
pentru textul : kansas in june demaitre, mi-a fost intotdeauna urat de omul ipocrit si actorul cabotin. Stefan Iordache este un minunat, un adevarat. recunosc ca l-am avut si pe el in minte cand am scris. dar mai mult pe cei de langa. ti se pare siropos poemul? multumesc ...
pentru textul : vine iarna, bătrâne ! dela fel, cred ca un concurs ar fi mai bine primit. detaliile ar fi dezbatute foarte bine la sectiunea Interactiv....
pentru textul : Cel mai, Cea mai deOK, banuiesc că acum știm cu toții cam cum stăm, cine ce nelămuriri a avut și cu privire la ce anume s-a edificat ș.a.m.d. Cred că ar fi plăcut să revenim la linia acestui site, și să ne limităm la a comenta textul, iar nu autorul/comentatorul, și de a răspunde comentariilor doar în măsura în care avem de a face tot cu idei referitoare la text. Atenția tuturor membrilor este atrasă inutil asupra comentariilor, mai degrabă decât asupra textului, ceea ce nu aduce nici un serviciu nici autorului, nici cititorilor.
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic de...și pun punct, indiferent de ce urmează! prea l-am discutat, actul creației! atent, paul
pentru textul : blogbadil deEști un simpatic. Ca de obicei. Interesant este că textul l-am scris prin ’70. De ce l-am postat acu’ ? Uite d’aia, Magistre. Ca să nu înnebunească Posteritatea, căutând prin hârțoagele mele, când mi se vor edita ”Operele complete” .
pentru textul : Mă-ndepărtez deChiar mi-as dori sa fiu acolo, apreciez intreg acest demers. Poate ca va veni o zi cand vom putea asculta in liniste aceste voci daruite cu har de la Dumnezeu. Pana atunci insa facem fiecare ceeace facem in fiecare zi... ne trecem timpul. Eu de exemplu ma gandesc la Delibes si al sau Lakme ori de cate ori simt ca vreau sa omor pe cineva ca sa-i beau sangele. Andu P.S. E drept, pentru asta e nevoie de doua primadone ;-)
pentru textul : recital deNiet Virgile, tocmai asta e... daca ceea ce ai fi scris tu pana acum ar fi fost doar clisee nu m-as fi obosit sa ma oftic la aceasta lectura. Dar eu stiu ca nici tu nu crezi ce ai spus :-) Bobadil.
pentru textul : bronzul orologiilor deSilvia, ce rezoluție folosești?
pentru textul : hermeneia 3.0-b deFrumos zis pentru multi sa citeasca, pentru putini sa inteleaga... eu m-am aplecat spre apus si am incercat sa simt vantul acela inconfundabil care stiam eu cand eram mic ca batea la inceput de septembrie dinspre Ardeal. Dar n-am mai simtit nimic... ori eu am imbatranit si mi s-au tocit simturile (foarte probabil) ori blocurile au crescut prea inalte intre mine si El, ori pur si simplu Ardealul m-a uitat... pentru ca poate o merit. Noroc ca mai postezi tu pe aici cate o chestie d-asta... dup-aia imi umplu un pahar cu vin de tarnave si-l dau peste cap dintr-o data... si apoi semnez cu lacrima aia inghitita, mama ei de lacrima!. Andu
pentru textul : Argealu’ meu ghe pe cer demi-a placut portretul lui gheorghe. foarte vizual si epic. asa - ca pe gustul meu.
gheorghe asta al tau ma face sa vreau sa-i cant asa ca tipa de la pretenders " don't get me wvrong.. i see neon lights whenever you walk by"... ca iete ... la asta m-am gandit eu cand am citit primele versuri
eu zic ca ar avea nevoie de un sfarsit mai puternic pentru a fi un poem bun. ceva .. asa, ca o palma peste orbazul rece.
pentru textul : atunci când cerul e ursuleţul misha dePagini