din acest poem, prin tehnica reducerii la absurd, ramânem cu versurile
din tot acest haos trebuie să aleg ceva
(de două ori)
dar acum mă strigă la masă
cred că este un poem scris în acele ore insuportabile ale digestiei unei mese mult prea copioase
pai odata cu naufragiul e cam le fin du film.... tu te/ai gandit la piratii din caraibe iar eu la olandezul zburator al lui Wagner... un ochi rade si unul plange...pana la urma comedia si tragedia au ceva comun... un bulgare cenusiu de pamant grecesc si cuvantul...psiandrul e un instrument muzical si unul de tortura, in zilele bune poate fi zarit plutind pe muntii vechiului Olymp, in zilele rele e bine sa nu/l intalnesti ca sa nu/ti scufunde corabia... dupa trecerea catorva secole se pietrifica asemeni coralilor ... multumesc de trecere... naufragiul incheie seria notatiilor in cheie de psiandru...nu toate filmele au happy end
Of, Virgil, cum poti sa spui de mine ca nu sunt mare, doar ai vazut ca sunt cu un cap mai mare ca tine. Si mai greu, ca stii bine, greutatea conteaza si ea. Nu stiu la ce altceva te-ai gandit tu, ca doar nu o sa ma laud tie ca sunt mare poet atata timp cat marimea si valoarea se vad, asa cum spui si tu, nu dupa laudele proprii, ci dupa recunoasterea celorlalti. Si chiar daca as fi mare ca poet, in viziunea altora si nu in viziunea ta, asta nu trebuie sa te deranjeze deloc, este loc in lumea poeziei pentru toata lumea. Si stii ca aia cu cititul este tot ironica, daca tie ti se PARE o imagine potrivita, mie nu mi se PARE, verbul a PAREA este bine scos de tine in evidenta, datul cu parerea nu este o certitudine, este o interpretare proprie.Daca esti inclinat sa crezi nu inseamna, de asemenea, ca este o certitudine, ci tot o proprie parere, interpretare.
Si asa la final, ca tot veni vorba de citire, ce-ar fi sa-ti sugerez sa ma citetsi pe mine, ca tot am scris cu vreo 21 de carti mai mult ca tine si doar apoi, dupa ce ma vei diseca si-ti vei putea forma o parere deloc superficiala si orgolioasa, iti vei putea da si opinia ta de pasionat de literatura si om cult vis-a-vis de calitatea operei mele. (nu intra in discutie parerile celorlalti critici sau doctori in literatura). Da, dupa cum vezi, folosesc cuvantul opera. Romane, poezie, critica, aforisme, mii de pagini din care te asigur ca ai ce retine.
Si o vorba de final: nimeni nu este profet in tara lui, de ce nu as fi eu profetul din Hermeneia ta?
aceasta poza poate fi 'eliberata' de cuvintele de dedesubt..in opinia mea imaginea prezentata aici este intruparea sperantei..si speranta - probabil laitmotivul umanitatii - este greu de redat in cuvinte si chiar si prin imagine desi mai sus ni s-a dovedit cu prisosinta contrariul..
O mică oază versificată în mijlocul furtunilor de versuri albe. Pe undeva, poezia de faţă îmi aminteşte (în sensul bun), de Minulescu şi de Bacovia. Aducând în acelaşi timp, pe undeva, o reinventare a unor simboluri pe alte coordonate decât cele deja 'navigate' de-atâtea ori de către alţi 'mateloţi'. Plăcut.
de ce nu intrunea conditiile... textul se refera la satul bunicilor dinspre mama, e scris pe 1 aprilie. iar eu ma revendic peste tot hutul (din partea tatalui, haha), eventual va putea induce in eroare, unii chiar bateau apropouri de genul "stim noi cine-i din vaslui" (probabil se gindeau la dorin cozan); oricum, nu a intentionat nici una, nici alta. au fost trei note de 10, doua primite de primul meu text, celalalt primit de al doilea text (scris pe 2 aprilie), mi se pare chiar hilar ce sustii. oricum, merci de apreciere :)
se vede ca suferinta face bine la poezie. remarc insa prima si ultima parte. pe la mijloc mi se pare ca te diluezi cu acele "eu ce voi" care nici nu mi se pare ca suna foarte romaneste. dar, evident, e parerea mea. de fapt cred ca acum cind mai uit mai bine cred ca as fi si renuntat la acea contructie de tot.
...Nu am idee ce aș mai putea continua, Fancisc; n-am avut kerosen ideatic decât pentru fragmetul ăsta. Și oricum, ar fi cam târziu, zc io, având în vedere că textul e aruncat pe nu știu unde de vreo șase luni. Mulțumesc de timpul tău!
am zambit si am citit cu neliniste aceasta poezie. virgil vorbeste despre un adevar, lumea figurata de el este lumea transmutata si pe deplin adevarata.propune o reprezentare convingatoare a poesisului(trecerea in forma artistica a lumii reprezentate), astfel incat nu ofera posibilitatea gandirii ca ar fi neadevarat ceea ce ar vrea el sa reprezinte. apeleaza la mai multe tehnici poetice, una dintre ele fiind conventia dintre autor si cititor. incearca sa-l apropie pe acesta din urma, sa-l faca partas la actul creator pentru a nu avea posibilitatea retragerii. pare un poem explicativ. autorul se adreseaza cititorului cu incredere, dandu-i si explicatii: "cum scriu poetii in carti". observam ca autorul se detaseaza de acestia din urma. pentru a avea reprezentarea si imaginile cat mai clare, autorul prefera sa ilustreze cu exactitate locul unde se patrece naratiunea de parca ne-ar invita sa locuim acolo si sa locuim poemul insusi, ori heidegger afirma ca "esenta construirii este oferirea de locuire". poezia lui virgil este construita astfel incat te invita la lectura, la locuire. o alta tehnica este cea a trecerii de la o forma de discurs la alta: incepe metaforic, de altfel, superb versul:"atinge cu picioarele goale buzele reci ale ecoului", cu o atmosfera romantica creata de acea seara perfecta de mai si cu acea imagine din nou foarte frumoasa:"pe acoperiș lupi negri își usucă labele murdare de lut", dupa care trece la o forma de comunicare mai directa si mai abrupta:"pariez că acum cineva citește/cu o senzație nelinișită/ca și cum iubirea ar trebui desființată/printr-un decret ușor desuet", iar in final aflam ca nimic din ce am citit mai sus nu are prea mare importanta: "desi la urma urmei e doar un suflet de eleva". pe undeva se poate remarca si o urma subtila de ironie:"pariez că acum cineva citește/cu o senzație nelinișită". nu pot sa nu revin asupra versului:"pe acoperiș lupi negri își usucă labele murdare de lut" care are o puternica semnificatie simbolica.lupii negri au calcat peste ceva deja inceput, cladit, pe ceva creat si au reusit sa si distruga din moment ce isi usuca labele, poate chiar cu o anumita satisfactie. ideea a ceva care a fost, dar, posibil din cauza acelor lupi care pot fi reprezentarea oricarei lucru cu influente negative, a disparut se face remarcata si atunci cand vorbeste despre trecut:"povestesc cît de bine era cînd puteai să dormi/în carnea așternuturilor " mi s-a parut ca nu da prea bine moldova, podul iloaiei si trenurile de navetisti ale parisului. parca pierde din autenticitate.
fata de ce am citit candva la tine, textul asta nu ma convinge, nu ma imbie, e ceva gratuit, neasumat aici, ostentativ, ceva care sa fie personal intim care sa ma bucure sau care sa ma faca sa plang.
ati fost la Virtualia si acum va bateti cu penite! imi pare rau, dar cel mai remarcant si mai pedant participant la cenaclu mi se pare a fi Eminescu. cel putin din poze. apoi, degajand un aer profesoral, privindu-i pe toti de sus, e Cozan, care seamana cu pustiul meu. Alina merita o mentiune pentru "her dolly looks", Bratu parca a intrat intr-o manastire, iar pe Dinis de unde l-ati cules? putea si el sa vina mai ingrijit! ultima poza, cu Targul Frumos taiat pe diagonala, ar putea fi subiect de arte vizuale prelucrat de aalizei. A fost si ziua mea, ieri, pe 6 Decembrie, dar nimeni nu s-a gandit sa zica un bonom "La multi ani". Pe semne pe aici e fiecare cu ale lui si cu oala trasa pe focul lui. in fine, va las sa va bateti mai departe cu penite.
scrisul e ca ploaia, cade din cer, undeva o caramida sparge norii de grindina iar literele cad torential si ne traseaza limite noi, atunci respiram in ritmuri noi pentru ca nu putem vorbi altfel, despre ceea ce uneori viata uita sa mai respire in noi si se intepeneste...
asa am inteles aceasta poezie de stare in care dincolo de lucruri cotidiene, se afla camera in care lumea se invarteste in ritmul tau.
imi place cum surprinzi viata si cum se reflecta ea cu toate avatarurile ei, in ceea ce ai de spus.
ganduri bune!
Ideile sunt foarte uzitate: moarte, mireasa, dor, sudoare de gheata, suflet, vesnicie, mormant, cruci, iubirea din perspectiva mortii... faptul ca textul are tenta macabra nu salveaza lipsa de originalitate, ritmul ratat, combinatiile foarte facile si nejustificate... Eu cred ca ar trebui fie sa comasezi ideile, sa concentrezi substanta textului. Adica sa faci doua strofe dar cu adevarat bune, cu idee, continut ok decat zece de genul asta. Alta chestie... ai putea renunta la prozodie si sa scrii in vers alb, poate o sa te prinda... Se vede clar ca mai e de lucru pe text, pe idee, pe stil. Nu pari sa ai un stil conturat foarte bine. ialin
Mulţumesc frumos pentru atenţie! Am revizuit cele două inadvertenţe, aici şi pe blog. Să auzim de bine! Dacă ajungi pe târgul de carte Gaudeamus vineri sau sâmbătă, dă-mi de ştire. Cred că o să fiu prin zonă!
dar tu de unde scoti imposibilul? eu ma chinui de o jumatate de secol sa-l aflu si cand sunt aproape, zboara ca un cintez. chiar zilele trecute a luat foc padurea Carmelului, mistuind toate cuiburile de pasari!
bobadile, eu zic ca am fost un om civilizat si foarte calm cu tine. chiar te-am rugat ca daca nu iti place aici, si nu iti place cum gindesc eu locul asta sau nu iti place cum procedeaza editorii, etc, sa iti faci un bine si tie si un bine si noua si sa ne despartim in mod decent. observ ca nici asta nu vrei. absolut nimeni nu te invita si nu te roaga sa vii sau sa citesti pe Hermeneia. dar daca o faci (si cred ca de acum ma repet ca intr-un film cu prosti), deci daca o faci este nevoie de un minim bun simt. si anume acela de a nu te baga peste comentariile altora. este oare asta prea mult ca sa o cer de la tine? uite, eu habar nu am ce "anvergura literara" are Dorel si ai cuvintul meu de onoare ca nici nu ma intereseaza. undeva prin regulamentul asta, de il tot blestemi tu acolo, scrie cam ce gindesc eu despre anvergurile astea. deci, please, for the love of rome, give me a break si scuteste-ma cu toate aburelile astea. sincer, nu vreau sa ma ambalez acum fata de obsesia asta "romaneasca" pentru prestigiu, diplome, anverguri si alte cele. incerc, de dragul lui Dorel, sa ma abtin. pentru ca s-ar putea sa o percepa altfel. dar te rog, fa un efort minim de gindire si pricepe ca aici pe Hermeneia nimeni nu este mai egal decit altii. deci toata chestia asta nu are nici un fel de importanta. sau, cu alte cuvinte, eu tratez ce pune aici Dorel cu aceeasi atentie si exigenta cu care tratez pe oricine altcineva. tu poate simti nevoia asta de temenele si pupat canafi si salvari. uite ca eu nu o am. nu o am si basta. poti sa pupi cit vrei tu si unde vrei tu dar nu presupune ca toata lumea trebuie sa te imite. ca presupui prost. la fel ca multe alte presupusuri de-ale tale. deci, ti-o spun cu frumosul, vezi-ti de treaba ta, posteaza, comenteaza textele altora cu parerile pe care le ai despre ele dar nu te baga peste ce comenteaza altii si as prefera sa nu te bagi nici peste ce comentez eu. incerc sa sper (desi multi imi vor spune ca sint un naiv stupid) ca poti pricepe aceasta rugaminte si ii poti dar curs. pentru ca daca nu, atunci chiar ca nu mai am cu ce sa te ajut. deci, "Domnul Dorel", mi-e indiferent ce sau cine sinteti iar rugamintea si opiniile mele din primul comentariu ramin in picioare in ciuda giumbuslucurilor de 4th of july pe care le face pe aici clownul nostru de serviciu.
poate, într-un registru poetic, moartea este o îndepărtare riscantă și o eroare intensă. sunt multe de spus despre această ultimă absență. unii ar dori să știe, bolnavi fiind, dacă sunt pe moarte sau nu. din nefericire pentru ei nu li se spune întotdeauna. se crede că e mai safe să fie păstrat "secretul"... teorii.
îmi place acest tip de diarium, poate vei introduce și note de lectură în el... ar fi interesant.
cât despre adevăratul registru al răspunsului la ce este moartea... biblia spune că e un somn. Iisus fiind chemat să o vindece pe fiica lui Iair (aceasta murind până a ajunge el) spune: nu vă speriați, fetița nu a murit ci doarme. eu prefer, din multele alte explicații ale pasajului, pe aceasta. pentru mine moartea este precum un somn. dar aceasta este versiunea religioasă a răspunsului. cu toate acestea, îmi place să privesc această calamitate (moartea) prin ochii lui Dumnezeu... poate greșesc... dar așa îmi place...
nu, nu este malitiozitate. este bun simt. tu ai asa ceva? nu te stradui sa imi raspunzi. este retorica intrebarea. si te rog nu mai folosi comentariile pentru razboaiele tale de carton si nici pentru comunicari cu editorii sau conducerea Hermeneia. pentru aceasta exista mijloacele rezervate si despre care s-a facut vorbire suficient. si nu, nu ai facut tot ce trebuie. si nu este nevoie de saru'mina, asa cum din nou cu malitiozitate intrebi. este vorba de altceva si iti recomand sa citesti sectiunea de Raspunsuri la Intrebari Frecvente. cineva s-a straduit sa raspunda acolo la toate aceste intrebari. dar vorba povestii: "muieti's posmagii?" nu numai ca este malitios si neglijent. esti si lenes pe deasupra.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
din acest poem, prin tehnica reducerii la absurd, ramânem cu versurile
din tot acest haos trebuie să aleg ceva
(de două ori)
dar acum mă strigă la masă
cred că este un poem scris în acele ore insuportabile ale digestiei unei mese mult prea copioase
pentru textul : brb devezi, poți fi și fără zdrăngănele. merci, Andu. am modificat.
pentru textul : dj remember depai odata cu naufragiul e cam le fin du film.... tu te/ai gandit la piratii din caraibe iar eu la olandezul zburator al lui Wagner... un ochi rade si unul plange...pana la urma comedia si tragedia au ceva comun... un bulgare cenusiu de pamant grecesc si cuvantul...psiandrul e un instrument muzical si unul de tortura, in zilele bune poate fi zarit plutind pe muntii vechiului Olymp, in zilele rele e bine sa nu/l intalnesti ca sa nu/ti scufunde corabia... dupa trecerea catorva secole se pietrifica asemeni coralilor ... multumesc de trecere... naufragiul incheie seria notatiilor in cheie de psiandru...nu toate filmele au happy end
pentru textul : naufragiul deOf, Virgil, cum poti sa spui de mine ca nu sunt mare, doar ai vazut ca sunt cu un cap mai mare ca tine. Si mai greu, ca stii bine, greutatea conteaza si ea. Nu stiu la ce altceva te-ai gandit tu, ca doar nu o sa ma laud tie ca sunt mare poet atata timp cat marimea si valoarea se vad, asa cum spui si tu, nu dupa laudele proprii, ci dupa recunoasterea celorlalti. Si chiar daca as fi mare ca poet, in viziunea altora si nu in viziunea ta, asta nu trebuie sa te deranjeze deloc, este loc in lumea poeziei pentru toata lumea. Si stii ca aia cu cititul este tot ironica, daca tie ti se PARE o imagine potrivita, mie nu mi se PARE, verbul a PAREA este bine scos de tine in evidenta, datul cu parerea nu este o certitudine, este o interpretare proprie.Daca esti inclinat sa crezi nu inseamna, de asemenea, ca este o certitudine, ci tot o proprie parere, interpretare.
Si asa la final, ca tot veni vorba de citire, ce-ar fi sa-ti sugerez sa ma citetsi pe mine, ca tot am scris cu vreo 21 de carti mai mult ca tine si doar apoi, dupa ce ma vei diseca si-ti vei putea forma o parere deloc superficiala si orgolioasa, iti vei putea da si opinia ta de pasionat de literatura si om cult vis-a-vis de calitatea operei mele. (nu intra in discutie parerile celorlalti critici sau doctori in literatura). Da, dupa cum vezi, folosesc cuvantul opera. Romane, poezie, critica, aforisme, mii de pagini din care te asigur ca ai ce retine.
Si o vorba de final: nimeni nu este profet in tara lui, de ce nu as fi eu profetul din Hermeneia ta?
Ne destindem in continuare nu?
pentru textul : Umbra. deaceasta poza poate fi 'eliberata' de cuvintele de dedesubt..in opinia mea imaginea prezentata aici este intruparea sperantei..si speranta - probabil laitmotivul umanitatii - este greu de redat in cuvinte si chiar si prin imagine desi mai sus ni s-a dovedit cu prisosinta contrariul..
cheers to hope! :)
pentru textul : Feminitate sine qua non dep.s. --- de cînd are cerneala Virtualia sigla de la „Pelikan”. (Sau de cînd vinde firma „Pelikan” cerneală Virtualia?) just asking....
pentru textul : A zecea antologie de cenaclu - Virtualia deO mică oază versificată în mijlocul furtunilor de versuri albe. Pe undeva, poezia de faţă îmi aminteşte (în sensul bun), de Minulescu şi de Bacovia. Aducând în acelaşi timp, pe undeva, o reinventare a unor simboluri pe alte coordonate decât cele deja 'navigate' de-atâtea ori de către alţi 'mateloţi'. Plăcut.
pentru textul : Crochiu dede ce nu intrunea conditiile... textul se refera la satul bunicilor dinspre mama, e scris pe 1 aprilie. iar eu ma revendic peste tot hutul (din partea tatalui, haha), eventual va putea induce in eroare, unii chiar bateau apropouri de genul "stim noi cine-i din vaslui" (probabil se gindeau la dorin cozan); oricum, nu a intentionat nici una, nici alta. au fost trei note de 10, doua primite de primul meu text, celalalt primit de al doilea text (scris pe 2 aprilie), mi se pare chiar hilar ce sustii. oricum, merci de apreciere :)
pentru textul : Rezultatul "Bursei câştigătorilor" deSe prea poate să ai dreptate. Tare aș vrea să știu însă, cum te-aș putea întreba pe tine atunci când postez o poezie?
pentru textul : Inima mea decupată dese vede ca suferinta face bine la poezie. remarc insa prima si ultima parte. pe la mijloc mi se pare ca te diluezi cu acele "eu ce voi" care nici nu mi se pare ca suna foarte romaneste. dar, evident, e parerea mea. de fapt cred ca acum cind mai uit mai bine cred ca as fi si renuntat la acea contructie de tot.
pentru textul : recviem pentru niciodată deNu inteleg ce se intimpla cu editarea. Este iesit totul din pagina.
pentru textul : De dragoste de...Nu am idee ce aș mai putea continua, Fancisc; n-am avut kerosen ideatic decât pentru fragmetul ăsta. Și oricum, ar fi cam târziu, zc io, având în vedere că textul e aruncat pe nu știu unde de vreo șase luni. Mulțumesc de timpul tău!
pentru textul : Protocolar deam zambit si am citit cu neliniste aceasta poezie. virgil vorbeste despre un adevar, lumea figurata de el este lumea transmutata si pe deplin adevarata.propune o reprezentare convingatoare a poesisului(trecerea in forma artistica a lumii reprezentate), astfel incat nu ofera posibilitatea gandirii ca ar fi neadevarat ceea ce ar vrea el sa reprezinte. apeleaza la mai multe tehnici poetice, una dintre ele fiind conventia dintre autor si cititor. incearca sa-l apropie pe acesta din urma, sa-l faca partas la actul creator pentru a nu avea posibilitatea retragerii. pare un poem explicativ. autorul se adreseaza cititorului cu incredere, dandu-i si explicatii: "cum scriu poetii in carti". observam ca autorul se detaseaza de acestia din urma. pentru a avea reprezentarea si imaginile cat mai clare, autorul prefera sa ilustreze cu exactitate locul unde se patrece naratiunea de parca ne-ar invita sa locuim acolo si sa locuim poemul insusi, ori heidegger afirma ca "esenta construirii este oferirea de locuire". poezia lui virgil este construita astfel incat te invita la lectura, la locuire. o alta tehnica este cea a trecerii de la o forma de discurs la alta: incepe metaforic, de altfel, superb versul:"atinge cu picioarele goale buzele reci ale ecoului", cu o atmosfera romantica creata de acea seara perfecta de mai si cu acea imagine din nou foarte frumoasa:"pe acoperiș lupi negri își usucă labele murdare de lut", dupa care trece la o forma de comunicare mai directa si mai abrupta:"pariez că acum cineva citește/cu o senzație nelinișită/ca și cum iubirea ar trebui desființată/printr-un decret ușor desuet", iar in final aflam ca nimic din ce am citit mai sus nu are prea mare importanta: "desi la urma urmei e doar un suflet de eleva". pe undeva se poate remarca si o urma subtila de ironie:"pariez că acum cineva citește/cu o senzație nelinișită". nu pot sa nu revin asupra versului:"pe acoperiș lupi negri își usucă labele murdare de lut" care are o puternica semnificatie simbolica.lupii negri au calcat peste ceva deja inceput, cladit, pe ceva creat si au reusit sa si distruga din moment ce isi usuca labele, poate chiar cu o anumita satisfactie. ideea a ceva care a fost, dar, posibil din cauza acelor lupi care pot fi reprezentarea oricarei lucru cu influente negative, a disparut se face remarcata si atunci cand vorbeste despre trecut:"povestesc cît de bine era cînd puteai să dormi/în carnea așternuturilor " mi s-a parut ca nu da prea bine moldova, podul iloaiei si trenurile de navetisti ale parisului. parca pierde din autenticitate.
pentru textul : iubirea la podu iloaiei defata de ce am citit candva la tine, textul asta nu ma convinge, nu ma imbie, e ceva gratuit, neasumat aici, ostentativ, ceva care sa fie personal intim care sa ma bucure sau care sa ma faca sa plang.
pentru textul : i. l. r. deati fost la Virtualia si acum va bateti cu penite! imi pare rau, dar cel mai remarcant si mai pedant participant la cenaclu mi se pare a fi Eminescu. cel putin din poze. apoi, degajand un aer profesoral, privindu-i pe toti de sus, e Cozan, care seamana cu pustiul meu. Alina merita o mentiune pentru "her dolly looks", Bratu parca a intrat intr-o manastire, iar pe Dinis de unde l-ati cules? putea si el sa vina mai ingrijit! ultima poza, cu Targul Frumos taiat pe diagonala, ar putea fi subiect de arte vizuale prelucrat de aalizei. A fost si ziua mea, ieri, pe 6 Decembrie, dar nimeni nu s-a gandit sa zica un bonom "La multi ani". Pe semne pe aici e fiecare cu ale lui si cu oala trasa pe focul lui. in fine, va las sa va bateti mai departe cu penite.
pentru textul : Virtualia XI. Dragoste cu stele verzi. descrisul e ca ploaia, cade din cer, undeva o caramida sparge norii de grindina iar literele cad torential si ne traseaza limite noi, atunci respiram in ritmuri noi pentru ca nu putem vorbi altfel, despre ceea ce uneori viata uita sa mai respire in noi si se intepeneste...
pentru textul : dincolo de politică e camera mea deasa am inteles aceasta poezie de stare in care dincolo de lucruri cotidiene, se afla camera in care lumea se invarteste in ritmul tau.
imi place cum surprinzi viata si cum se reflecta ea cu toate avatarurile ei, in ceea ce ai de spus.
ganduri bune!
n-am inteles care e problema cu prima regula a siteului cailean, poate imi explici
pentru textul : Cel mai, Cea mai deIdeile sunt foarte uzitate: moarte, mireasa, dor, sudoare de gheata, suflet, vesnicie, mormant, cruci, iubirea din perspectiva mortii... faptul ca textul are tenta macabra nu salveaza lipsa de originalitate, ritmul ratat, combinatiile foarte facile si nejustificate... Eu cred ca ar trebui fie sa comasezi ideile, sa concentrezi substanta textului. Adica sa faci doua strofe dar cu adevarat bune, cu idee, continut ok decat zece de genul asta. Alta chestie... ai putea renunta la prozodie si sa scrii in vers alb, poate o sa te prinda... Se vede clar ca mai e de lucru pe text, pe idee, pe stil. Nu pari sa ai un stil conturat foarte bine. ialin
pentru textul : „Fără nume” deMulţumesc frumos pentru atenţie! Am revizuit cele două inadvertenţe, aici şi pe blog. Să auzim de bine! Dacă ajungi pe târgul de carte Gaudeamus vineri sau sâmbătă, dă-mi de ştire. Cred că o să fiu prin zonă!
pentru textul : Stela Iorga, fotografii din Cotidian dedar tu de unde scoti imposibilul? eu ma chinui de o jumatate de secol sa-l aflu si cand sunt aproape, zboara ca un cintez. chiar zilele trecute a luat foc padurea Carmelului, mistuind toate cuiburile de pasari!
...poemul e fain.
pentru textul : poem imposibil dea fost o zi faină. acest text este mai bătrânel. a luat acum o formă aproape finală. m-a bucurat semnul tău gentil, Mariana! O seară frumoasă vouă!
pentru textul : mi s-ar lumina ochii de indiferență deAici, limbajul este mai bine strunit, dar textul pare lipsit de miză. Descriptiv, dar fără poezie, oricât de paradoxal ar suna.
pentru textul : alchimie debobadile, eu zic ca am fost un om civilizat si foarte calm cu tine. chiar te-am rugat ca daca nu iti place aici, si nu iti place cum gindesc eu locul asta sau nu iti place cum procedeaza editorii, etc, sa iti faci un bine si tie si un bine si noua si sa ne despartim in mod decent. observ ca nici asta nu vrei. absolut nimeni nu te invita si nu te roaga sa vii sau sa citesti pe Hermeneia. dar daca o faci (si cred ca de acum ma repet ca intr-un film cu prosti), deci daca o faci este nevoie de un minim bun simt. si anume acela de a nu te baga peste comentariile altora. este oare asta prea mult ca sa o cer de la tine? uite, eu habar nu am ce "anvergura literara" are Dorel si ai cuvintul meu de onoare ca nici nu ma intereseaza. undeva prin regulamentul asta, de il tot blestemi tu acolo, scrie cam ce gindesc eu despre anvergurile astea. deci, please, for the love of rome, give me a break si scuteste-ma cu toate aburelile astea. sincer, nu vreau sa ma ambalez acum fata de obsesia asta "romaneasca" pentru prestigiu, diplome, anverguri si alte cele. incerc, de dragul lui Dorel, sa ma abtin. pentru ca s-ar putea sa o percepa altfel. dar te rog, fa un efort minim de gindire si pricepe ca aici pe Hermeneia nimeni nu este mai egal decit altii. deci toata chestia asta nu are nici un fel de importanta. sau, cu alte cuvinte, eu tratez ce pune aici Dorel cu aceeasi atentie si exigenta cu care tratez pe oricine altcineva. tu poate simti nevoia asta de temenele si pupat canafi si salvari. uite ca eu nu o am. nu o am si basta. poti sa pupi cit vrei tu si unde vrei tu dar nu presupune ca toata lumea trebuie sa te imite. ca presupui prost. la fel ca multe alte presupusuri de-ale tale. deci, ti-o spun cu frumosul, vezi-ti de treaba ta, posteaza, comenteaza textele altora cu parerile pe care le ai despre ele dar nu te baga peste ce comenteaza altii si as prefera sa nu te bagi nici peste ce comentez eu. incerc sa sper (desi multi imi vor spune ca sint un naiv stupid) ca poti pricepe aceasta rugaminte si ii poti dar curs. pentru ca daca nu, atunci chiar ca nu mai am cu ce sa te ajut. deci, "Domnul Dorel", mi-e indiferent ce sau cine sinteti iar rugamintea si opiniile mele din primul comentariu ramin in picioare in ciuda giumbuslucurilor de 4th of july pe care le face pe aici clownul nostru de serviciu.
pentru textul : Eminescu azi depoate, într-un registru poetic, moartea este o îndepărtare riscantă și o eroare intensă. sunt multe de spus despre această ultimă absență. unii ar dori să știe, bolnavi fiind, dacă sunt pe moarte sau nu. din nefericire pentru ei nu li se spune întotdeauna. se crede că e mai safe să fie păstrat "secretul"... teorii.
pentru textul : jurnal pentru zile și cuvinte I deîmi place acest tip de diarium, poate vei introduce și note de lectură în el... ar fi interesant.
cât despre adevăratul registru al răspunsului la ce este moartea... biblia spune că e un somn. Iisus fiind chemat să o vindece pe fiica lui Iair (aceasta murind până a ajunge el) spune: nu vă speriați, fetița nu a murit ci doarme. eu prefer, din multele alte explicații ale pasajului, pe aceasta. pentru mine moartea este precum un somn. dar aceasta este versiunea religioasă a răspunsului. cu toate acestea, îmi place să privesc această calamitate (moartea) prin ochii lui Dumnezeu... poate greșesc... dar așa îmi place...
nu, nu este malitiozitate. este bun simt. tu ai asa ceva? nu te stradui sa imi raspunzi. este retorica intrebarea. si te rog nu mai folosi comentariile pentru razboaiele tale de carton si nici pentru comunicari cu editorii sau conducerea Hermeneia. pentru aceasta exista mijloacele rezervate si despre care s-a facut vorbire suficient. si nu, nu ai facut tot ce trebuie. si nu este nevoie de saru'mina, asa cum din nou cu malitiozitate intrebi. este vorba de altceva si iti recomand sa citesti sectiunea de Raspunsuri la Intrebari Frecvente. cineva s-a straduit sa raspunda acolo la toate aceste intrebari. dar vorba povestii: "muieti's posmagii?" nu numai ca este malitios si neglijent. esti si lenes pe deasupra.
pentru textul : cercul - episodul 2 deîntr-un poem ca acesta, expresia peiorativă "chinezoi" deranjează. și e păcat...
pentru textul : Poem deP.S: Oricum, dintre toate 'zidul belimului' m-a trimis în zona transcedentală în poziția căzută pe spate.
pentru textul : Fluturi pe lampă* denu cred că expresia „mă las pe vine” are prea mari șanse să existe în poezie.
pentru textul : pentru furtuna de azi, ieri am semănat vânt deDoina, mulțumesc pentru lectură. tu, ca de obicei, generoasă...
Mihaela, chiar n-ai de ce să-ți ceri iertare... :).
pentru textul : postludiu dela urma urmei, e un simplu text, nu o... pecete.
textul e mai vechi, îl țin minte bine, mi-a plăcut și atunci domnule costin, dați-ne și poezii mai noi, pentru pulsul vremurilor cu prețuire...
pentru textul : nais tu mit iu dePagini