da, Actaeon, așa este, de obicei mă hotărăsc mai greu. ciudat că ai observat asta.:) deși nu prea mă pierd în detalii... uite și tu ce a ieșit... cred că este un "desen" nu prea reușit... e "altfel"... mulțumesc. țin cont de părerea ta. Madim
dacă moartea are nevoie de țîr și bîr... "hey îs online și-mi ascut incisivii - vin degrabă să-ți aplic două punctele și paranteza finală... și unde mai pui că mi-e o poftă de ligamenteeee!" sînt așa...oscilîndă cu privire la idee. cursiv nu zic, chiar e! da'-ntre timp dă-i și id-ul meu de-o prinzi "pe țeavă". glumesc! (?) ioaneee, regăsește-te!
in "ai rupt totul" m-ar deranja alăturarea aceasta de sunete "pt_to", am ales cealaltă variantă. altceva vroiam sa spun acolo dar nu mai conteaza. nu stiu ce i acela truim, dar te scuz. nici asta nu cred ca conteaza. contează (evit verbul importă) faptul că am schimbat ceva, am schimbat ceva înspre bine, și cred că o să ne împăcăm din ce în ce ma bine. mulțumesc. și acestea fiind spuse, tac.
Sapphire, să știi că mare dreptate ai. Ar fi trebuit să fac publică și lista cu Zmeurele de aur din grădina Hermeneii, dar în ultimul moment am șters lista cu nominalizările și câștigătorii. Lista este într-un draft al meu, dacă se insistă, o pot publica, pentru liniștea tuturor. Data viitoare va fi și "martorul etalon". Mulțumesc pentru aprecierea efortului. A fost plăcerea mea să recitesc, dar și un efort, într-adevăr, în decurs de o săptămână, tot ce s-a publicat pe Hermeneia, mai puțin comentariile. E drept că ar fi fost interesantă și o opinie privind critica, însă sunt, cred, peste 1000 de comentarii, deci, aproape imposibil. Dați-mi o lună de zile și o rezolv și pe asta. :)
pe mine ma deranjeaza scrisul cu italice la poezia asta, mai ales fiindca nu le vad rostul si imi este greu sa citesc. sfarcul unei poezii e o chestie interesanta, dar poezia ta intr-adevar il are uscat, incearca sa-i dai un pic de viata.
procesul de creatie cu semnificatia psihologia a starilor in timpul actului creator, inspiratia, declickul care se produce in noi in momentul in care "incepem", toate astea ar fi interesant de dezbatut, poate pe forum. mi-am amintit momentul in care am scris acest poem, cand am citit comentariile... o lupta pe viata si pe moarte. cam asa. mai departe, cum resusesti sa redai starile, sa le gestionezi, cat poti lasa sa transpara si cat nu. probabil ca multi ar spune: asa mi-a venit, mi-a placut, asa mi-am dorit. orice am spune, oricat de idealisti sau lipsiti de pragmatism am fi, este "jocul" creierului nostru, cu conexiuni intre constient, subconstient si inconstient. de asta am sustinut mereu ca cea mai erogena si sexy parte din om este creierul. poemul este poemul refuzului mortii, al alegerii vietii (ceea ce nu este acelasi lucru), al groazei pe care o ai cand te arunci de pe pod si intri in bulboana. este un poem al marginii. va multumesc ca v-ati aporpiat de el, chiar daca si acum acest poem ma tulbura la fel de mult ca atunci...
schita optzecista cu poanta. nimic senzational. exercitiu literar. l-ai citit pe Cristian Tudor Popescu la inceputurile carierei sale literare de automatist?
Mi-a plăcut expresia asta " sau poate că sunt doar păsări care se adăpostesc iarna sub sânii lor", pentru că, pe lângă eros, mă duce cu gândul la mişcarea aripilor vs bătăile inimii.
Textul ar mai putea fi curăţat. De exp: "privesc cum stâlpii sunt trași de vânt până aproape de pământ", aş fi spus "... până la pământ", "Mâine dimineață mă voi urca în unul din acești piloni", "... unul dintre aceşti piloni", "Un cămin în care să se locuiască permanent, chiar și de către o singură persoană", "un cămin în care să fie locuit permanent, chiar şi de o singură persoană".
Şi ar mai trebui nişte virgule, dacă tot sunt folosite.
emoționant, liniștitor, seducător, fin, hrănind gânduri...
nu mă pricep la finețuri, dar lucrările lui Vlad nu le știu argumenta decât cu sufletul, după cum și el apelează la acest "element" când prelucrează imaginile...
foarte frumos!
Ursitoarele ţi-au sortit, pe lângă darul de a te sărbători, în mod unic - comparativ cu noi, ceilalţi - pe 12.12.12, şi darul de a fi poet. La mulţi ani cu inspiraţie, sănătate şi bucurii pe H şi în viaţa ta reală. :)
În sfârșit mă cucerește poezia ta, ceea ce pentru mine e un îndemn spre a te reciti din urmă. Simțeam ceva, dar nu se contura, ... și iată răbufnirea. E minunat micul tău poem, cu imagini poetice deosebit de reușite... deși, chiar la început, vânt și frunză par a fi o potecă prea bătătorită. Se pare că eul auctorial se retrage într-o reflectare atentă, foarte lucidă, dar încărcat de o așa de mare blândețe încât pare fragil, abandonat visării, acordându-și sinelui o privire exterioară, distanțată, aproape impasibilă. E ca un vis în reluare, cu mișcări molcome... Spuneam "imagini", deci sunt mai multe, nici nu-ți vine să crezi că așa de multe în numai șapte rânduri. Puțini scriu așa poezie aici. La început ai "vânt" și "frunză", aproape zici că e banal, mai e un pas, o fărâmă, dar tu nu-l faci, îi dai exact atât cât îi trebuie pentru a fi poezie prin felul în care le-ai așezat în vers, cu primul cuvânt izolat prin virgulă... a ieșit excelent. Elementele sunt arhi-clasice, dar construcția excelează. I-ai dat exact cât a trebuit. Ce urmează cu versul trei și patru, e pură poezie: e atât de armonic împletită imaginea, încât pare o suavă litanie antìcă (da, cu accent pe i) (exact la "Odă, în metru antic" m-a dus gândul) pierdută în reverie. "Cameră blândă în ziduri" e de o mare putere de sugestie, în totală consonanță cu restul poemului. Din nou, construcția e rarisimă. Reflexivul "mă" din final dă acea notă de privire exterioară a sinelui, trimite spre conceptul că textul de fapt se scrie pe sine, într-o ideea care ar spune că 'eu sunt poemul și poemul e-n mine'. "Degetul" e cel care "scrie încet" denotă un intim gest de mângâiere, de dulce desfătare, căci "pielea e fină" - a ei, desigur - (din nou salvezi din derizoriu prin simplețe, suavitate, prin punctele de suspensie)... și toamna cea blândă se-nchide-n scrisoarea care parcă plutește într-un alt timp, într-un vis al sinelui despre sine, într-un poem bijuterie pentru care-mi exprim toată admirația mea.
mi-ai suflat în ochi și am orbit
liniștea s-a așezat ca un acoperământ
deasupra urechilor
obrajii s-au stins și dincolo
dincolo de tot mai văd o frumoasă care
prinde crengile se agață de ele cade
se ridică iar își zgârie pielea urcă
încet până reușește să culeagă
prima cireașă de iunie în gura ei
Erika, textul scris la comentariu nu e slab, mai renunță la patetisme și o să fie mai bine pentru poezie. Chiar sincer cred că poate fi cel mai bun text al tău de până acum. Dacă a fost șters acum o lună jumătate și nu l-ai mai postat de atunci și dacă ții tu să îl postezi, postează-l peste două săptămâni, timp în care vei avea destulă vreme să îl lucrezi.
să rămânem în poala bunicii, acolo unde se torc poveştile frumoase. însă, vine acel mâine care se joacă precum vântul cu încrederea, cu inocenţa şi constatăm că poveştile au alt iz, alt deznodământ.
"dacă mâine nu ar fi"!
Buna ziua ! Subscriu idee lui francisc in legatura cu imaginile uzitate. In plus cred ca trebuie sa va ganditi serios daca a scrie in vers clasic este alegerea corecta. De ce spun asta ? Pai ultimele texte ale dumneavoastra sufera foarte mult la prozodie. Textele sunt aritmice, masura este eronata (prima strofa 11-14-11-10). Atentie la constructii, cacofonia "Lumina naște" creaza un efect sonor nedorit. Ialin
la care te referi, Cezar, n-a fost sters de nimeni, a disparut in timp ce se lucra la site. a fost o eroare de sistem. nu doar textul tau a avut soarta asta. de ex.,si mie mi-a disparut unul, l-am repostat ulterior.
Alina, e posibil să ai dreptate.Ai ales din poem pasajele cele mai sugestive.Această concentrare, propusă de tine, dă forță mai mare imaginilor. Mulțumesc pentru opinie
Unul dintre cele mai bune texte citite in pagina ta... cum bine a sesizat Paul e vorba cumva despre omul care a integrat in mod reusit cultura si experienta de viata pe care i le-a harazit Al Batran de zile iar acum vorbeste frumos in cuvinte simple, fara recurs la modele ori idei calatorite de altii. Samburele acesta de omenie e prea frumos in sfanta lui simplitate pentru a mai adauga ceva. Poate totusi penultimul fragment si chiar finalul ar merita o a doua sansa.
de acord, dar in niciun caz nu sunt "definitii rebusistico-aforistice", ci poate doar... aforistice. Sper ca observatiile pertinente exprimate in comentariile dumneavoastra sa-mi deschida o usita spre atingerea acelei... poezii pe care o cunoasteti domniile voastre atat de bine. Multumesc, din nou!
Aşa este Mariana, ai intuit perfect o parte din sensurile ultimelor două haiku-uri de aici. Recunosc spăşită că ar fi fost mai estetic să postez câte unul. Am avut intenţia iniţial să postez unele cu temă comună (scara sau verdele) apoi le-am adunat pe toate cinci. Mulţumesc mult pentru frumosul comentariu.
mare aveti dreptate in ce priveste antagonismul dintre textul asta si poemul Anei Blandiana, l-am constientizat si eu, dar abia la recitire. chiar ma intrebam daca e sesizabil...uite ca este. :)
penitele nu sunt, deocamdata, or sa apara si ele. sper. dar musulmanii spun ca intentia e mai presus de fapta, asa ca nu-mi ramane decat sa va multumesc.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Stefan, iti multumesc, "urmarirea" ta ma onoreaza. N-am numarat, sunt prea multe? :-) Am pus contactul meu in profil. Multumesc inca o data, Bobadil.
pentru textul : împăcarea cu lumina deda, Actaeon, așa este, de obicei mă hotărăsc mai greu. ciudat că ai observat asta.:) deși nu prea mă pierd în detalii... uite și tu ce a ieșit... cred că este un "desen" nu prea reușit... e "altfel"... mulțumesc. țin cont de părerea ta. Madim
pentru textul : Altfel demultam pentru "transpiratie"! si acu sa ne-apucam de flirtat cu filtrele!:)
pentru textul : Noutăți tehnice pe site - iulie 2013 deRaluca, am scris în acelaşi timp, acelaşi gând! :)
Adriana, am uitat să spun: azi am citit din volumul tău ,,Despre ea, niciodată" şi am băut ceai lângă fântâna arteziană, aniversând :)
pentru textul : arămie dedacă moartea are nevoie de țîr și bîr... "hey îs online și-mi ascut incisivii - vin degrabă să-ți aplic două punctele și paranteza finală... și unde mai pui că mi-e o poftă de ligamenteeee!" sînt așa...oscilîndă cu privire la idee. cursiv nu zic, chiar e! da'-ntre timp dă-i și id-ul meu de-o prinzi "pe țeavă". glumesc! (?) ioaneee, regăsește-te!
pentru textul : când vorbesc cu moartea pe messenger dein "ai rupt totul" m-ar deranja alăturarea aceasta de sunete "pt_to", am ales cealaltă variantă. altceva vroiam sa spun acolo dar nu mai conteaza. nu stiu ce i acela truim, dar te scuz. nici asta nu cred ca conteaza. contează (evit verbul importă) faptul că am schimbat ceva, am schimbat ceva înspre bine, și cred că o să ne împăcăm din ce în ce ma bine. mulțumesc. și acestea fiind spuse, tac.
pentru textul : despre închideri deSapphire, să știi că mare dreptate ai. Ar fi trebuit să fac publică și lista cu Zmeurele de aur din grădina Hermeneii, dar în ultimul moment am șters lista cu nominalizările și câștigătorii. Lista este într-un draft al meu, dacă se insistă, o pot publica, pentru liniștea tuturor. Data viitoare va fi și "martorul etalon". Mulțumesc pentru aprecierea efortului. A fost plăcerea mea să recitesc, dar și un efort, într-adevăr, în decurs de o săptămână, tot ce s-a publicat pe Hermeneia, mai puțin comentariile. E drept că ar fi fost interesantă și o opinie privind critica, însă sunt, cred, peste 1000 de comentarii, deci, aproape imposibil. Dați-mi o lună de zile și o rezolv și pe asta. :)
pentru textul : Cel mai, Cea mai depe mine ma deranjeaza scrisul cu italice la poezia asta, mai ales fiindca nu le vad rostul si imi este greu sa citesc. sfarcul unei poezii e o chestie interesanta, dar poezia ta intr-adevar il are uscat, incearca sa-i dai un pic de viata.
pentru textul : Oglinzi deprocesul de creatie cu semnificatia psihologia a starilor in timpul actului creator, inspiratia, declickul care se produce in noi in momentul in care "incepem", toate astea ar fi interesant de dezbatut, poate pe forum. mi-am amintit momentul in care am scris acest poem, cand am citit comentariile... o lupta pe viata si pe moarte. cam asa. mai departe, cum resusesti sa redai starile, sa le gestionezi, cat poti lasa sa transpara si cat nu. probabil ca multi ar spune: asa mi-a venit, mi-a placut, asa mi-am dorit. orice am spune, oricat de idealisti sau lipsiti de pragmatism am fi, este "jocul" creierului nostru, cu conexiuni intre constient, subconstient si inconstient. de asta am sustinut mereu ca cea mai erogena si sexy parte din om este creierul. poemul este poemul refuzului mortii, al alegerii vietii (ceea ce nu este acelasi lucru), al groazei pe care o ai cand te arunci de pe pod si intri in bulboana. este un poem al marginii. va multumesc ca v-ati aporpiat de el, chiar daca si acum acest poem ma tulbura la fel de mult ca atunci...
pentru textul : askalon de...uite, cineva din Israel va primi numărul cu pricina din alte considerente. nu mai bine mergi în Israel? și nu aștept răspuns.
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic deschita optzecista cu poanta. nimic senzational. exercitiu literar. l-ai citit pe Cristian Tudor Popescu la inceputurile carierei sale literare de automatist?
pentru textul : Regele pescar deMi-a plăcut expresia asta " sau poate că sunt doar păsări care se adăpostesc iarna sub sânii lor", pentru că, pe lângă eros, mă duce cu gândul la mişcarea aripilor vs bătăile inimii.
Textul ar mai putea fi curăţat. De exp: "privesc cum stâlpii sunt trași de vânt până aproape de pământ", aş fi spus "... până la pământ", "Mâine dimineață mă voi urca în unul din acești piloni", "... unul dintre aceşti piloni", "Un cămin în care să se locuiască permanent, chiar și de către o singură persoană", "un cămin în care să fie locuit permanent, chiar şi de o singură persoană".
Şi ar mai trebui nişte virgule, dacă tot sunt folosite.
pentru textul : Punct și de la capăt deOana, fie chiar şi-n altă limbă, termenii vulgari rămân vulgari. Dacă şi când îl schimbi - "atenţie editor". :)
pentru textul : mama, guarda le farfale! deemoționant, liniștitor, seducător, fin, hrănind gânduri...
pentru textul : remember denu mă pricep la finețuri, dar lucrările lui Vlad nu le știu argumenta decât cu sufletul, după cum și el apelează la acest "element" când prelucrează imaginile...
foarte frumos!
Ursitoarele ţi-au sortit, pe lângă darul de a te sărbători, în mod unic - comparativ cu noi, ceilalţi - pe 12.12.12, şi darul de a fi poet. La mulţi ani cu inspiraţie, sănătate şi bucurii pe H şi în viaţa ta reală. :)
pentru textul : poetul deÎn sfârșit mă cucerește poezia ta, ceea ce pentru mine e un îndemn spre a te reciti din urmă. Simțeam ceva, dar nu se contura, ... și iată răbufnirea. E minunat micul tău poem, cu imagini poetice deosebit de reușite... deși, chiar la început, vânt și frunză par a fi o potecă prea bătătorită. Se pare că eul auctorial se retrage într-o reflectare atentă, foarte lucidă, dar încărcat de o așa de mare blândețe încât pare fragil, abandonat visării, acordându-și sinelui o privire exterioară, distanțată, aproape impasibilă. E ca un vis în reluare, cu mișcări molcome... Spuneam "imagini", deci sunt mai multe, nici nu-ți vine să crezi că așa de multe în numai șapte rânduri. Puțini scriu așa poezie aici. La început ai "vânt" și "frunză", aproape zici că e banal, mai e un pas, o fărâmă, dar tu nu-l faci, îi dai exact atât cât îi trebuie pentru a fi poezie prin felul în care le-ai așezat în vers, cu primul cuvânt izolat prin virgulă... a ieșit excelent. Elementele sunt arhi-clasice, dar construcția excelează. I-ai dat exact cât a trebuit. Ce urmează cu versul trei și patru, e pură poezie: e atât de armonic împletită imaginea, încât pare o suavă litanie antìcă (da, cu accent pe i) (exact la "Odă, în metru antic" m-a dus gândul) pierdută în reverie. "Cameră blândă în ziduri" e de o mare putere de sugestie, în totală consonanță cu restul poemului. Din nou, construcția e rarisimă. Reflexivul "mă" din final dă acea notă de privire exterioară a sinelui, trimite spre conceptul că textul de fapt se scrie pe sine, într-o ideea care ar spune că 'eu sunt poemul și poemul e-n mine'. "Degetul" e cel care "scrie încet" denotă un intim gest de mângâiere, de dulce desfătare, căci "pielea e fină" - a ei, desigur - (din nou salvezi din derizoriu prin simplețe, suavitate, prin punctele de suspensie)... și toamna cea blândă se-nchide-n scrisoarea care parcă plutește într-un alt timp, într-un vis al sinelui despre sine, într-un poem bijuterie pentru care-mi exprim toată admirația mea.
pentru textul : Scrisoare de toamnă dedasa nu am reusit sa scriu corect, imi cer iertare.
pentru textul : Lansare de carte: Adriana Lisandru - "Despre ea, niciodată" dedaniel,
pentru textul : şi dacă îmblânzesc mortul...?? demultumesc pentru parere.
toate isi au rostul lor.
Marina, ca lector sufăr, să știi, nu mai pot citi decît cu creionul în mînă... Mulțumesc pentru completare și pentru semn cu lumină.
pentru textul : Limite incendiare desplendidă partea aceasta:
mi-ai suflat în ochi și am orbit
liniștea s-a așezat ca un acoperământ
deasupra urechilor
obrajii s-au stins și dincolo
dincolo de tot mai văd o frumoasă care
prinde crengile se agață de ele cade
se ridică iar își zgârie pielea urcă
încet până reușește să culeagă
prima cireașă de iunie în gura ei
pentru ea ai semnul meu de apreciere. punct!
pentru textul : cireșul deErika, textul scris la comentariu nu e slab, mai renunță la patetisme și o să fie mai bine pentru poezie. Chiar sincer cred că poate fi cel mai bun text al tău de până acum. Dacă a fost șters acum o lună jumătate și nu l-ai mai postat de atunci și dacă ții tu să îl postezi, postează-l peste două săptămâni, timp în care vei avea destulă vreme să îl lucrezi.
pentru textul : Cioplitorului de vers desă rămânem în poala bunicii, acolo unde se torc poveştile frumoase. însă, vine acel mâine care se joacă precum vântul cu încrederea, cu inocenţa şi constatăm că poveştile au alt iz, alt deznodământ.
"dacă mâine nu ar fi"!
foarte frumos!
pentru textul : dacă mâine nu va fi deBuna ziua ! Subscriu idee lui francisc in legatura cu imaginile uzitate. In plus cred ca trebuie sa va ganditi serios daca a scrie in vers clasic este alegerea corecta. De ce spun asta ? Pai ultimele texte ale dumneavoastra sufera foarte mult la prozodie. Textele sunt aritmice, masura este eronata (prima strofa 11-14-11-10). Atentie la constructii, cacofonia "Lumina naște" creaza un efect sonor nedorit. Ialin
pentru textul : ...pre moarte călcând dela care te referi, Cezar, n-a fost sters de nimeni, a disparut in timp ce se lucra la site. a fost o eroare de sistem. nu doar textul tau a avut soarta asta. de ex.,si mie mi-a disparut unul, l-am repostat ulterior.
pentru textul : toamnă 3 deAlina, e posibil să ai dreptate.Ai ales din poem pasajele cele mai sugestive.Această concentrare, propusă de tine, dă forță mai mare imaginilor. Mulțumesc pentru opinie
pentru textul : pentru tine aș decupa o felie de cer deUnul dintre cele mai bune texte citite in pagina ta... cum bine a sesizat Paul e vorba cumva despre omul care a integrat in mod reusit cultura si experienta de viata pe care i le-a harazit Al Batran de zile iar acum vorbeste frumos in cuvinte simple, fara recurs la modele ori idei calatorite de altii. Samburele acesta de omenie e prea frumos in sfanta lui simplitate pentru a mai adauga ceva. Poate totusi penultimul fragment si chiar finalul ar merita o a doua sansa.
pentru textul : dimineața, fragii dispăruseră deSuperb! Cand si unde va fi lansarea?
pentru textul : volumul cenaclului Virtualia octombrie 2011 dede acord, dar in niciun caz nu sunt "definitii rebusistico-aforistice", ci poate doar... aforistice. Sper ca observatiile pertinente exprimate in comentariile dumneavoastra sa-mi deschida o usita spre atingerea acelei... poezii pe care o cunoasteti domniile voastre atat de bine. Multumesc, din nou!
pentru textul : poezia care nu se scrie singură deAşa este Mariana, ai intuit perfect o parte din sensurile ultimelor două haiku-uri de aici. Recunosc spăşită că ar fi fost mai estetic să postez câte unul. Am avut intenţia iniţial să postez unele cu temă comună (scara sau verdele) apoi le-am adunat pe toate cinci. Mulţumesc mult pentru frumosul comentariu.
pentru textul : Haiku dema bucur ca v-a placut. chiar ma bucur.
mare aveti dreptate in ce priveste antagonismul dintre textul asta si poemul Anei Blandiana, l-am constientizat si eu, dar abia la recitire. chiar ma intrebam daca e sesizabil...uite ca este. :)
penitele nu sunt, deocamdata, or sa apara si ele. sper. dar musulmanii spun ca intentia e mai presus de fapta, asa ca nu-mi ramane decat sa va multumesc.
pentru textul : urâtă şi liberă. cursa de şoareci dePagini