Un pic mai fadat de data asta acest suprarealism extenuat marca emil pal. plus aceleasi deja obositoare typo-uri pe care dom' editor nu le corecteaza niciodata, din respect pentru cititor, desigur :-) chestia cu lucruri care-mi plac vs lucruri care nu-mi plac vs lucruri care whatever e cam fumata de genul alina lazar and Co. si curele de slabire facute cu Adobe Photoshop Mi-ar placea sa apuc pe lumea asta sa citesc sub semnatura Emilian Valeriu Pal si altceva decat asa ceva si alea de la tara cu matusa Tamara. Tu nu te-ai plictisit Emile? Strange-le frate intr-un volum, suna-ma ca stii nr meu sa bagam o sponsorizare, dup-aia trage linie si ia-o de la capat, ca altfel asa o tii la nesfarsit, mai ceva ca ravel cu boleroul sau care n-am inteles niciodata cand am reusit cu greu sa-l ascult pana la capat de ce pana la urma se termina Just asking.... Andu P.S. Iar asta cu howling in titlu mi se pare chiar exagerata. Pe laba mea de lup jur ca ma duce cu gandul la bowling... ala cu bile si cu gauri in care iti bagi degetele.
asta am şi vrut, Adrian, să arate ca un fel de ştire, poate un pic ironică, dar ilaritatea tot într-acolo duce. am vrut să aranjez cumva altfel finalul, în cele din urmă a rămas aşa.
aş vrea să cred că niciunul nu are de ce să fie supărat.
îţi mulţumesc pentru semnul de lectură.
Exceptional text (si nu imi place sa arunc cuvinte asa, intr-o doara) cu o aura de modern in forma aceasta care deja nici clasica nu o mai pot numi pentru ca Dedalul reinventeaza, aseaza cuvinte alaturi de semne cabalistice dincolo de punctuatie si uite cum ramai asa, privitor mut la un teatru nu al absurdului ci dimpotriva al unui concret izbavitor si ce sa vezi, livezi, cirese si imaginarul care iti joaca o minunata festa pana la urma nu ai ce face... iei textul il stropesti cu apa si ii zici poezie. Ave tie Dedale ca te mai citesc si io pe aici, amaratul de mine. Se ascund elefantii prin ciresi, oamenii printre crime de lesmajestate si poetii printre noi. Asa a fost si asa va ramane mereu. Andu
Mie textul îmi place foarte mult, dar nu mai stau să văd și de ce. E greu pentru că e un text limită. De graniță. Vreau să spun că nu e un text construit poetic, dar poeticitatea e dată aici de modalitatea reflecției și de evantaiul de sensuri spre care trimite. Nu prea înțeleg, însă, imaginea, totuși sârma ghimpată o văd ca fiind "accidentul" care l-a reținut pe căutător acolo... de a murit. Un fel de dinți de rechin, dacă vreți.
nu ai spus nimic concludent despre text, texte, generalităţi...
nu am nevoie să te cunosc, tu, ca persoană, nici nu contezi. e vorba de un principiu. sau de mai multe, mă rog. dar nu cred că ştii ce-s alea din moment ce tu continui într-o singură direcţie: să jigneşti !
te las cu moluştele tale, poate ai treabă şi te reţin...
am receptat "intregul" poeziei. Cred ca o sa revin. Sau poate nu. Ma voi multumi sa spun ca am descoperit o poeta, lucru rar printre textele care se posteaza aici si aiurea. Pe care, de acum incolo, o voi urmari plin de speranta.
multumesc. dealtfel, tinta e moartea sagetii.
felicitari pentru baraca mea. consider ca se potriveste personajului care scrie textele mele. l-am preluat ca blazon si mi l-am atarnat la chei. pe curand
Mă așteptam la o altă atmosferă care să mă ducă direct acolo (eu știam de Lyggia). Rămân la părerea că ar mai trebui să coși ceva aripi la primele două strofe. Ceva lumină. Merită. Voi reveni.
remarcate versurile: "legate vor fi cununiile luminilor din duminici cu șapte noduri cu șapte șoapte cu șapte anotimpuri fără de trepte spre cer" "până în măduva zilei de-apoi vin și îți spun ferește-te de blestemul celui care hrană s-a dat." fereste-te de cel care te-a zidit in el. un text cu trimiteri interesante la mituri croit pe masura timpurilor. aproape rotund.
Maia, ce poem frumos! Conștientizarea identității și un fel de legătură trans-fizică. Căutarea oaselor dragi, apoi eliberarea de scaieți, ai blănii și ai inimii: scuturarea de lucruri. Finalul e extraordinar, o confirmare găsită în câinele alb a senzațiilor proprii, receptarea propriei rezonanțe într-o inimă ce aparține unei alte specii: ”totul e șubred”. Și eu, și tu, și toți.
- la intrebarea "Iarasi sunt in coada de peste. Din comentariul dumneavoastra trebuie sa inteleg ca Devorah nu este poezie ? ci reportaj... ?" Raspunsul meu este ca "da, mai degraba".
- dupa aceea ai mai scris ceva dar nu i-am inteles rostul
Stimate Dorel, poate că exprimarea mea acolo a fost greșită din dorința mea de a-i da o nunață mai literară, mai compulsivă, era prea simplu să despart 'cititorii' de 'eventual' intercalând persoana Dvs. mai puțin importantă în acel context doar pentru a forma o construcție gramaticală pe care ați fi denumit-o, limitat și încarcerat într-un spirit delimitat de granițe care, deși largi, sunt foarte exacte... ca fiind CORECTĂ... și nu v-ați mai fi legat aiurea de ea pentru a evita să-mi răspundeți la ceea ce v-am scris acolo, folosind această tehnică facilă de a scăpa de un comentator incomod.
Însă nu vă faceți prea multe iluzii Domnule Dorel, mie nu îmi 'puneți capac' cu asemenea manevre de diversiune literară. I'm too old for this shit ar fi spus danny glover poate că vă amintiți filmul și această replică devenită clasică.
Nimic nu mi-ați răspuns la ce v-am scris, apăi nici eu nu v-oi mai scrie nimic până când nu voi simți că a crescut în Dvs copacul respectului pentru interlocutor domnule Dorel, o specie de arbore din păcate pe cale de dispariție în Romania.
multam ca mi-ai aratat. de fapt nici nu erau alice, erau elice (asta de la niste copaci pe care-i am pe strada, de au semintele alungite verzi, de le arunci in sus semintele lor zbarnaie ca o elice).
nu stiu daca asta explica mai bine ce-am vrut sa zic. daca e de rau... ne gandim la altceva
Unii au o intuitio vera iar altii una de…cacao. Și aia «vera» se verifică ulterior (in cele mai multe cazuri) obiectiv. Deci ce a fost mai întâi ? În altă ordine de idei, recomand cu căldură, « Lebăda neagră » a lui Taleb (Curtea Veche). Care demonstrează cât de tâmpiți putem fi când extrapolăm, statistic, «tendințele» cf. și în numele unei «raționalități» (iluministe) și rămânem cu gura căscată când se întâmplă ceva cu totul neașteptat : un eveniment « catastrofic » în termenii lui R. Thom . In încheiere mă vod obligat să repet ce am spus în altă parte: “…Pe vremea când îmi formulasem ideile despre percepția evenimentelor aleatorii majore, am ajuns la impresia vie că mintea noastră este o minunată mașinărie de producere a explicațiilor pentru tot felul de fenomene, dar, în general, incapabilă să accepte ideea nepredictibilității” ne spune Nassim Nicholas Taleb, în bestsellerul său „Lebăda Neagră” [20]. Și, mai departe: „Aceste evenimente erau inexplicabile, dar oamenii inteligenți se considerau în stare să furnizeze explicații convingătoare pentru ele – după ce faptele se petreceau. Mai mult, cu cât persoana era mai inteligentă, cu atât mai valabilă era explicația. Mai îngrijorător este faptul că toate aceste convingeri și povestiri aveau în aparență coerență logică, fiind lipsite de inconsistențe”. Ca să încheie: „Cine a prezis apariția creștinismului ca religie dominantă în bazinul mediteranean și mai apoi în lumea occidentală? Cronicarii romani ai vremurilor respective nici măcar nu au observat noua religie. Se pare că puțini dintre mai-marii timpului au luat ideile acelui evreu, aparent eretic, destul de în serios pentru a se gândi că vor lăsa urme în posteritate. Avem o singură referință din acea vreme la Isus din Nazareth – în „Istoria războiului iudeilor împotriva romanilor”, a lui Josephus Flavius – care și ea ar fi putut fi adăugată mai târziu de un copist zelos. Dar dacă ne gândim la religia concurentă, apărută foarte puțin mai târziu? Cine a prevăzut că o bandă de călăreți își va extinde imperiul și legea islamică din subcontinentul indian până în Spania doar în câțiva ani? Răspândirea islamului (a treia ediție, ca să spunem așa) a fost complet impredictibilă, chiar mai mult decât apariția creștinismului, Mulți istorici care au studiat fenomenul au rămas surprinși de iuțeala schimbării….Paul Veyene vorbește despre o răspândire a religiilor similară cu cea a bestsellerurilor – o comparație care demonstrează impredictibilitatea…” Și, revenind la zilele noastre, cine a prevăzut căderea comunismului, care a dus la faliment cercetările futurologice pe termen lung, de mare succes la un moment dat, ale celebrului Club de la Roma? Și, de curând, actuala criză mondială? „Istoria și societățile nu se târăsc. Ele fac salturi” [21]. Din ce în ce mai rapide în zilele noastre, ale globalizării și exploziei tehnologice a comunicațiilor, decât în trecut. Chiar și știința care, până nu cu mult timp în urmă, se baza pe o presupoziție indiscutabilă, de fapt o definiție, care spunea că orice teorie pentru a fi considerată științifică, trebuia să fie, dacă nu complet explicativă, cel puțin predictivă a trebuit să abandoneze acum, în unele cazuri, predictibilitatea. La început cu fereală. Trecând de la una certă, la una relaxată cu luarea în calcul a probabilităților statistice. Ca să ajungă apoi la teorii de genul „Catastrofelor” (R. Thom), „Fractalilor” (Mandelbrot), „Sistemelor disipative” (Prigojin) și chiar a …Haosului și auto-organizării (plecând de la cele ce se petrec în domeniul meteorologiei) a căror explicabilitate a devenit extrem de pregnantă dar cu predictibilitate inexistentă. În sensul că oricând se poate explica, post-mortem, aproape perfect, de ce un eveniment semnificativ cu apariție aleatorie s-a produs, dar nu se poate prezice, nici cu cel mai redus grad de probabilitate, când va mai avea loc un asemenea eveniment, dacă va mai avea vreodată loc. În acest sens, modelul propus de Deleuze pare a putea fi un draft al unei noi variante de teorie a Haosului. Cu atât mai mult cu cât și în cadrul ei se pare că există unele urme de «auto-organizare». Ceea ce, fie vorba între noi, ridică anumite semne de întrebare dacă asociem Haosul cu predicația «auto-organizării».
un text calm, linistit, poate putin trist ca un fel de poveste provincial-feminina, secunda. M-a facut sa ma intreb cine este Ea. Sau poate esti tu in oglinda...
Iată un text “minimalist” remarcabil. Imaginea din ultima strofă te urmărşte. La concurenţă cu imaginea din poezia Adrianei, tot din ultima strofă:
„un singur lucru semăna a viu.
dar asta se-ntâmpla târziu în noapte
când liniștea-ncepea
să facă viermi.”
Vreau să știi că încă mai trec pe aici, dar nu mai zic nimic. Mie îmi place, aș putea să spun și de ce, dar dacă nu se va potrivi din nou receptarea mea pozitivă cu alte păreri?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Un pic mai fadat de data asta acest suprarealism extenuat marca emil pal. plus aceleasi deja obositoare typo-uri pe care dom' editor nu le corecteaza niciodata, din respect pentru cititor, desigur :-) chestia cu lucruri care-mi plac vs lucruri care nu-mi plac vs lucruri care whatever e cam fumata de genul alina lazar and Co. si curele de slabire facute cu Adobe Photoshop Mi-ar placea sa apuc pe lumea asta sa citesc sub semnatura Emilian Valeriu Pal si altceva decat asa ceva si alea de la tara cu matusa Tamara. Tu nu te-ai plictisit Emile? Strange-le frate intr-un volum, suna-ma ca stii nr meu sa bagam o sponsorizare, dup-aia trage linie si ia-o de la capat, ca altfel asa o tii la nesfarsit, mai ceva ca ravel cu boleroul sau care n-am inteles niciodata cand am reusit cu greu sa-l ascult pana la capat de ce pana la urma se termina Just asking.... Andu P.S. Iar asta cu howling in titlu mi se pare chiar exagerata. Pe laba mea de lup jur ca ma duce cu gandul la bowling... ala cu bile si cu gauri in care iti bagi degetele.
pentru textul : howling deOana, exact acea parte m-a și impresionat și am vrut s-o "fotografiez". Încântată să te găsesc pe aici.
pentru textul : babilon deasta am şi vrut, Adrian, să arate ca un fel de ştire, poate un pic ironică, dar ilaritatea tot într-acolo duce. am vrut să aranjez cumva altfel finalul, în cele din urmă a rămas aşa.
pentru textul : un fel de comunicaţie fără prea mare tehnologie deaş vrea să cred că niciunul nu are de ce să fie supărat.
îţi mulţumesc pentru semnul de lectură.
frumos cuvântul CESNIC... un micropoem reușit
pentru textul : deschideri deScuze pt. mulțimea greșelilor din com-ul precedent. Sunt prea multe ca sa le mai pot corecta.
pentru textul : Piața Universității. Remember deExceptional text (si nu imi place sa arunc cuvinte asa, intr-o doara) cu o aura de modern in forma aceasta care deja nici clasica nu o mai pot numi pentru ca Dedalul reinventeaza, aseaza cuvinte alaturi de semne cabalistice dincolo de punctuatie si uite cum ramai asa, privitor mut la un teatru nu al absurdului ci dimpotriva al unui concret izbavitor si ce sa vezi, livezi, cirese si imaginarul care iti joaca o minunata festa pana la urma nu ai ce face... iei textul il stropesti cu apa si ii zici poezie. Ave tie Dedale ca te mai citesc si io pe aici, amaratul de mine. Se ascund elefantii prin ciresi, oamenii printre crime de lesmajestate si poetii printre noi. Asa a fost si asa va ramane mereu. Andu
pentru textul : Gioconda și Elefantul deȘi cum ai omis "portret în bustrofedon"(http://www.hermeneia.com/poezie/907/)?
pentru textul : toamna fără de îngeri deCredeam că aici este și un text. Ar putea fi. Îl scrii?
pentru textul : if you go away deMie textul îmi place foarte mult, dar nu mai stau să văd și de ce. E greu pentru că e un text limită. De graniță. Vreau să spun că nu e un text construit poetic, dar poeticitatea e dată aici de modalitatea reflecției și de evantaiul de sensuri spre care trimite. Nu prea înțeleg, însă, imaginea, totuși sârma ghimpată o văd ca fiind "accidentul" care l-a reținut pe căutător acolo... de a murit. Un fel de dinți de rechin, dacă vreți.
pentru textul : gates w/o pearls denu ai spus nimic concludent despre text, texte, generalităţi...
pentru textul : dimineață cu pace și chitară denu am nevoie să te cunosc, tu, ca persoană, nici nu contezi. e vorba de un principiu. sau de mai multe, mă rog. dar nu cred că ştii ce-s alea din moment ce tu continui într-o singură direcţie: să jigneşti !
te las cu moluştele tale, poate ai treabă şi te reţin...
eu salut venirea pe Hermeneia a unei autoare pe care o citesc cu drag si in care cred. :)
pentru textul : Mila Domnului deam receptat "intregul" poeziei. Cred ca o sa revin. Sau poate nu. Ma voi multumi sa spun ca am descoperit o poeta, lucru rar printre textele care se posteaza aici si aiurea. Pe care, de acum incolo, o voi urmari plin de speranta.
pentru textul : corpuri neutre / fantasia & poesia demultumesc. dealtfel, tinta e moartea sagetii.
pentru textul : poetesei cu dragoste şi margarete defelicitari pentru baraca mea. consider ca se potriveste personajului care scrie textele mele. l-am preluat ca blazon si mi l-am atarnat la chei. pe curand
Mă așteptam la o altă atmosferă care să mă ducă direct acolo (eu știam de Lyggia). Rămân la părerea că ar mai trebui să coși ceva aripi la primele două strofe. Ceva lumină. Merită. Voi reveni.
pentru textul : centrul lumei deremarcate versurile: "legate vor fi cununiile luminilor din duminici cu șapte noduri cu șapte șoapte cu șapte anotimpuri fără de trepte spre cer" "până în măduva zilei de-apoi vin și îți spun ferește-te de blestemul celui care hrană s-a dat." fereste-te de cel care te-a zidit in el. un text cu trimiteri interesante la mituri croit pe masura timpurilor. aproape rotund.
pentru textul : ferește-te de blestemul poetului desi cite boabe de piper sint in acest arbore... va multumesc.
pentru textul : arborele de piper deda, mi-a placut si mie. ideea, sentimentul transmis, legarea cuvintelor perfect justificata, nici mai mult nici mai putin decat trebuie. felicitari!
pentru textul : cuvintelepecarevreausățilespun deMaia, ce poem frumos! Conștientizarea identității și un fel de legătură trans-fizică. Căutarea oaselor dragi, apoi eliberarea de scaieți, ai blănii și ai inimii: scuturarea de lucruri. Finalul e extraordinar, o confirmare găsită în câinele alb a senzațiilor proprii, receptarea propriei rezonanțe într-o inimă ce aparține unei alte specii: ”totul e șubred”. Și eu, și tu, și toți.
pentru textul : eu și cîinele alb de- la intrebarea "Iarasi sunt in coada de peste. Din comentariul dumneavoastra trebuie sa inteleg ca Devorah nu este poezie ? ci reportaj... ?" Raspunsul meu este ca "da, mai degraba".
- dupa aceea ai mai scris ceva dar nu i-am inteles rostul
pentru textul : Devorah deStimate Dorel, poate că exprimarea mea acolo a fost greșită din dorința mea de a-i da o nunață mai literară, mai compulsivă, era prea simplu să despart 'cititorii' de 'eventual' intercalând persoana Dvs. mai puțin importantă în acel context doar pentru a forma o construcție gramaticală pe care ați fi denumit-o, limitat și încarcerat într-un spirit delimitat de granițe care, deși largi, sunt foarte exacte... ca fiind CORECTĂ... și nu v-ați mai fi legat aiurea de ea pentru a evita să-mi răspundeți la ceea ce v-am scris acolo, folosind această tehnică facilă de a scăpa de un comentator incomod.
pentru textul : Între Orfeu şi Euridice deÎnsă nu vă faceți prea multe iluzii Domnule Dorel, mie nu îmi 'puneți capac' cu asemenea manevre de diversiune literară. I'm too old for this shit ar fi spus danny glover poate că vă amintiți filmul și această replică devenită clasică.
Nimic nu mi-ați răspuns la ce v-am scris, apăi nici eu nu v-oi mai scrie nimic până când nu voi simți că a crescut în Dvs copacul respectului pentru interlocutor domnule Dorel, o specie de arbore din păcate pe cale de dispariție în Romania.
Adrian, privind urgenta prin care soliciti verificarea tatuajului, te rog sa discuti numai cu Hector Guimard...da-i tu un telefon...:)
pentru textul : Art Nouveau decristina,
multam ca mi-ai aratat. de fapt nici nu erau alice, erau elice (asta de la niste copaci pe care-i am pe strada, de au semintele alungite verzi, de le arunci in sus semintele lor zbarnaie ca o elice).
nu stiu daca asta explica mai bine ce-am vrut sa zic. daca e de rau... ne gandim la altceva
pentru textul : În amonte deEmi -
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur de"e una din zilele acelea cînd mă întreb
de ce după o noapte împărțită la doi
dimineața pielea miroase a celălalt" ?
Unii au o intuitio vera iar altii una de…cacao. Și aia «vera» se verifică ulterior (in cele mai multe cazuri) obiectiv. Deci ce a fost mai întâi ? În altă ordine de idei, recomand cu căldură, « Lebăda neagră » a lui Taleb (Curtea Veche). Care demonstrează cât de tâmpiți putem fi când extrapolăm, statistic, «tendințele» cf. și în numele unei «raționalități» (iluministe) și rămânem cu gura căscată când se întâmplă ceva cu totul neașteptat : un eveniment « catastrofic » în termenii lui R. Thom . In încheiere mă vod obligat să repet ce am spus în altă parte: “…Pe vremea când îmi formulasem ideile despre percepția evenimentelor aleatorii majore, am ajuns la impresia vie că mintea noastră este o minunată mașinărie de producere a explicațiilor pentru tot felul de fenomene, dar, în general, incapabilă să accepte ideea nepredictibilității” ne spune Nassim Nicholas Taleb, în bestsellerul său „Lebăda Neagră” [20]. Și, mai departe: „Aceste evenimente erau inexplicabile, dar oamenii inteligenți se considerau în stare să furnizeze explicații convingătoare pentru ele – după ce faptele se petreceau. Mai mult, cu cât persoana era mai inteligentă, cu atât mai valabilă era explicația. Mai îngrijorător este faptul că toate aceste convingeri și povestiri aveau în aparență coerență logică, fiind lipsite de inconsistențe”. Ca să încheie: „Cine a prezis apariția creștinismului ca religie dominantă în bazinul mediteranean și mai apoi în lumea occidentală? Cronicarii romani ai vremurilor respective nici măcar nu au observat noua religie. Se pare că puțini dintre mai-marii timpului au luat ideile acelui evreu, aparent eretic, destul de în serios pentru a se gândi că vor lăsa urme în posteritate. Avem o singură referință din acea vreme la Isus din Nazareth – în „Istoria războiului iudeilor împotriva romanilor”, a lui Josephus Flavius – care și ea ar fi putut fi adăugată mai târziu de un copist zelos. Dar dacă ne gândim la religia concurentă, apărută foarte puțin mai târziu? Cine a prevăzut că o bandă de călăreți își va extinde imperiul și legea islamică din subcontinentul indian până în Spania doar în câțiva ani? Răspândirea islamului (a treia ediție, ca să spunem așa) a fost complet impredictibilă, chiar mai mult decât apariția creștinismului, Mulți istorici care au studiat fenomenul au rămas surprinși de iuțeala schimbării….Paul Veyene vorbește despre o răspândire a religiilor similară cu cea a bestsellerurilor – o comparație care demonstrează impredictibilitatea…” Și, revenind la zilele noastre, cine a prevăzut căderea comunismului, care a dus la faliment cercetările futurologice pe termen lung, de mare succes la un moment dat, ale celebrului Club de la Roma? Și, de curând, actuala criză mondială? „Istoria și societățile nu se târăsc. Ele fac salturi” [21]. Din ce în ce mai rapide în zilele noastre, ale globalizării și exploziei tehnologice a comunicațiilor, decât în trecut. Chiar și știința care, până nu cu mult timp în urmă, se baza pe o presupoziție indiscutabilă, de fapt o definiție, care spunea că orice teorie pentru a fi considerată științifică, trebuia să fie, dacă nu complet explicativă, cel puțin predictivă a trebuit să abandoneze acum, în unele cazuri, predictibilitatea. La început cu fereală. Trecând de la una certă, la una relaxată cu luarea în calcul a probabilităților statistice. Ca să ajungă apoi la teorii de genul „Catastrofelor” (R. Thom), „Fractalilor” (Mandelbrot), „Sistemelor disipative” (Prigojin) și chiar a …Haosului și auto-organizării (plecând de la cele ce se petrec în domeniul meteorologiei) a căror explicabilitate a devenit extrem de pregnantă dar cu predictibilitate inexistentă. În sensul că oricând se poate explica, post-mortem, aproape perfect, de ce un eveniment semnificativ cu apariție aleatorie s-a produs, dar nu se poate prezice, nici cu cel mai redus grad de probabilitate, când va mai avea loc un asemenea eveniment, dacă va mai avea vreodată loc. În acest sens, modelul propus de Deleuze pare a putea fi un draft al unei noi variante de teorie a Haosului. Cu atât mai mult cu cât și în cadrul ei se pare că există unele urme de «auto-organizare». Ceea ce, fie vorba între noi, ridică anumite semne de întrebare dacă asociem Haosul cu predicația «auto-organizării».
pentru textul : Câte ceva despre simțul intern deLa mulţi ani frumoşi, Vlad! Să ne trăieşti bucurându-te de-un rod frumos al talantului sporit!
pentru textul : scrisoare de limpezit privirea deun text calm, linistit, poate putin trist ca un fel de poveste provincial-feminina, secunda. M-a facut sa ma intreb cine este Ea. Sau poate esti tu in oglinda...
pentru textul : expression deSebi, mulţumesc. definţia - cu toate nuanţele ei - nu mă mai obligă să dau explicaţii.
Andu,
pentru textul : poem naiv de blog deboierul îşi îndeamnă calul în buiestru birjarul îl biciuieşte pînă îl lasă lat în drum.
Iată un text “minimalist” remarcabil. Imaginea din ultima strofă te urmărşte. La concurenţă cu imaginea din poezia Adrianei, tot din ultima strofă:
pentru textul : traces de„un singur lucru semăna a viu.
dar asta se-ntâmpla târziu în noapte
când liniștea-ncepea
să facă viermi.”
la naiba. cred ca vorbim alta limba in seara asta. o sa scriu o poezie deci. si poate o sa-mi treaca.
pentru textul : animalul de pradă al resemnării deVreau să știi că încă mai trec pe aici, dar nu mai zic nimic. Mie îmi place, aș putea să spun și de ce, dar dacă nu se va potrivi din nou receptarea mea pozitivă cu alte păreri?
pentru textul : Gând de vecernie dePagini