"Arşiţă şi praf –
printre dărîmături
o păpuşă" - Cristina Rusu

"printre rămășițele avionului o păpușă" - Anisoara Iordache

Nu am gasit cuvantul "șeol" pe dexonline, poate nu il au ei in baza de date. Ati creat un cadru cu singuratati, miezuri de taina... ajungeti in apogeul textului cu "mi se sparge în piept / sunetul tău" si "dati cu bata-n balta" (iertata-mi fie expresia) printr-o comparatie total nepotrivita in context "muget de cerb". Incercati sa renuntati la stereotipii si mai mult atentie la constructie. Ialin

acest comentariu nu are nici o legatura cu textul sau cu valoarea lui cer scuze Mirunei dar vreau sa ii spun ceva lui stefan doru dancus: Stefan, obeserv de la o vreme ca pur si simplu arunci in dreapta si in stinga cu penite de aur. Acest procedeu lipsit (din punctul meu de vedere) de discernamint critic va avea doua consecinte. prima e ca vor rugini, adica nimeni nu va mai da doi bani pe penitele tale. A doua e ca se vor termina, adica vei perde dreptul sa le acorzi. Si asta foarte curind daca nu adopti o atitudine care sa fie in beneficiul si pentru calitatea site-ului Hermeneia.com

this is a very Bukowski piece: the urban setting (he hated the country scenery) the restaurant (he was the barfly!) the loneliness (he hated people and their humanity) the cat (the suited alternative to human beings).

So, whatever brings me closer to Hank deserves ..a nib.:)

Violeta, comentariul tau imi intareste convingerea ca, in fapt, un text are doi autori: unul care-l scrie...si unul care-l citeste. :) De ce spun asta? pentru ca eu, scriindu-l, nu l-am dorit "suav" si... nu simteam suav. Brualitatea pe care tu o sesizezi ca fiind discrepanta a fost intentia de fond. Repetitia aceea pe care o numesti explicativa este intentionata...contam pe o anumita trimitere (destul de limpede, dealtfel...). Multumesc pentru analiza si ma bucur ca ti-a placut, dincolo de diferenta intru receptare.

Paul ~ nobody can save you so behave yourself!:p

Virgil - There can be only one! The one! [or so the Oracle tells me]. But looking for Zion should be everyone's prerogative.

PS..and you have too many buttons in your Matrix. Do something about it!:p

s-o lasam balta. era de ajuns un singur raspuns, din partea autoarei articolului. e la info si ceream informatii suplimentare. inutila interventia voastra, sancho, emiemi, francisc. inteleg, ca buni crestini, cuviinciosi purtatori ai moralei, nu v-ati putut abtine (si ati incalcat regulamentul!). pe viitor, interveniti pe text, si nu atacati pe cel ce lasa comentariul. asa ar fi civilizat. punct

Da, un discurs închegat care aproape nu poate fi bănuit de tehnică, care penetrează prin curgere, un discurs cu imagini mulate pe sens, imagini - unele - cu adevărat spectaculoase, dar fără să tindă spre peisagistică. Un poem care respiră veridic, un pseudopsalm romantic al vremurilor noastre, cu durerea, bucuria şi spăşirea de rigoare, cu speranţa, amintirea şi omul din urmă.

err: înclin/ întotdeauna

Da, am înţeles miza textului - contrastul dintre accident şi euforia tipei sau, mai departe, dintre viaţă şi moarte. Simpatică idee, deşi nu inedită.

Sunt destule probleme care vor trebui corectate: punctuaţie, câteva diacritice, câteva litere păpate, în unele locuri, topica...
În textele literare, se recomandă ca numerele să fie redate prin litere, nu prin cifre. Dar, spun eu, nu-i capăt de ţară dacă se face prin cifre. E însă o problemă dacă redarea se face şi prin cifre, şi prin litere, aşa ca în textul tău.

De evitat " fixată în fundul maşinii din faţă", care-mi aminteşte de "faţă-n faţă cu spatele magazinului". La fel, de evitat, eminescianul/ nichitismul "îşi aşezase palma dreaptă pe umărul ei stâng". Şi ar mai fi câteva chestii, dar le găseşti tu la recitire.

Saptamana trecuta inca un autor buzoian si-a tiparit scrierile. Intr-una din lucrari este chiar aceasta tema. Personajul dv. vine prometeic in mijlocul oamenilor cu focul intelepciunii salvarii prin iubire. Acolo, alt intelept venit <b>de acolo de unde intre bine si rau este o granita abia sesizabila, unde toleranta se impleteste cu intransigenta extrema, dragostea si ura sunt luciri ale aceluiasi brilliant...</b> si incearca sa-i invete pe oamenii care atinsesera perfectiunea prin iubire, ii invata sa ucida. <b> "Prea marea lor incredere in iubire ii pedepseste, se repeta chinul atator civilizatii distruse de dragostea nemasurata pentru armonie si rafinament, de tocirea instinctelor viguroase, o superevolutie reprezinta, ca ultima consecinta, o decadenta. Ganditi-va la urmarile lipsei de veghe, la gararea in palierul linistei increzatoare; ea insasi acumuleza, surprinzator, germenii unui dezastru viitor. Omenirea surprinsa de prea multa incredere in ea insasi. Surprinsa! Prin linistea si siguranta ei narcotizanta o pace senina ascunde pericole definitive. Existenta, spune Budha, trebuie condusa avand opinii rezultate dintr-o judecata justa – atunci te exprimi, actionezi si ai atitudini juste, creezi obisnuinte juste, slujesti o memorie justa si, mai ales, practici o contemplare justa. Mi se parea ca opinia lor despre viata despre viata suferea intrucat ignorasera mari segmente ale culturilor anterioare. Dezvoltasera o schilodita fateta iubirii! (...) actiunea e masura vietii, lupta si uciderea..." " toate castigurile lor, levitatia, telepatia, controlul biologicului in toate formele lui, precum si multe altele, orgoliul inflorit din acestea, sunt neindestulatoare pentru supravietuire, le mai trebuie ceva - spune acel personaj. Acum au nevoie de toata intelepciunea strabunilor lor, de la inceputuri, de cand au devenit ganditori traind in Hamangia, de atunci si pana astazi. Nu numai de arme au nevoie nefericitii, ci si de puterea de a se folosi de ele... impotriva oricaror reticente si impotriva oricui...."</b>

Din punctul meu de vedere finalul e atit de cliseistic incit rateaza tot textul.

nu-i așa că important este să spun mai întîi ce nu îmi place.
„streaşina clipei” - mi se pare o metaforă prea siropoasă pentru restul destul de reușit al textului.

textul e bun, frust pe alocuri. aș spune chiar foarte bun dacă ai fi începătoare, dar nu ești. e bun și mie mi-a lăsat o senzație de sculptură. nu multe texte reușesc să îmi ofere asta. felicitări. cînd voi (re)pune penițele îi voi acorda una.

Și eu am râs amintindu-mi sceneta respectivă, apoi imediat am plâns pentru că Silvia îl dă pe Omar Khayyam la crez artistic... cam la asta mă refeream eu când ziceam despre 'ridicarea nivelului'... așa-i Virgil, asta nu se poate face la comandă, câtă vreme ființe ca Silvia și apoi mai vine și altul pe care ar trebui să îl respect și pică în asemenea gheene ale gândirii, la urma urmei urmei aici ce e? un site de literatură sau un sanatoriu de reabilitare în care scriem poezii tâmpite și dovedim că suntem perfect treji??
În rest îmi place să ma las făcut pe ocară pe aici de oameni care habar nu au nici nici cine sunt nici ce fac... nu-mi pasă, lor însă ar trebui să le pese pentru că de fapt ei se fac de râs acolo unde se râde mai tare, pentru că se râde la urmă.
Cât privește 'creațiile mele' pentru că a fost făcută o referire aici, nu am mai scris ceva nou de vreo doi ani, deocamdată mă concentrez asupra volumului pe care îl voi publica probabil cândva la începutul verii, el conține ceea ce a fost perioada acelei minunate agore poetice (2004-2007, Virgil sigur ți-o amintești) și care mi-a marcat începuturile literare. Probabil va fi o trilogie, dar nu vreau sa dezvălui mai mult acum. În rest, revin la ideea de bază, anume cât de mult mi-ar plăcea să văd cum se ridică nivelul calitativ al postărilor literare aici pe Hermeneia, un site care înseamnă foarte mult pentru mine. Și să nu mai văd intevenții cretine (scuzați termenul dar nu găsesc un sinonim mai simpatic) care mă 'suspectează' că aș fi altcineva. Cine are dubii să pună mâna pe telefon, am mai spus asta.