Andule, iti multumesc de vizita, textul l-am postat tarziu si eram probabil somnoros in momentul acela. poemul e vechi si cred ca-l ai mai citit tu fiind un cititor fidel poeziilor mele asa cum ai declarat intr-un com unde imi facea o caracterizare generala si te minunai de aratarea mea literara. imi cer scuze ca nu-ti raspund la unele comentarii deoarece tacerea spune mai mult cateodata. multumesc Djamal

Daca as fi pe un site de logica as deduce ca nu va puteti argumenta afirmatia. Dar suntem pe un site de literatura unde orice afirmatie trebuie sustinuta. Nimeni nu are nicio problema cu sufletul dumneavoastra. De la a scrie cu sufletul pina la poezie e cale lunga. Pe viitor va sfatui sa va rezumati raspunsurile strict la opiniile exprimate, fara aprecieri de ordin personal. Nu dovediti decit simplul fapt ca nu stiti sa acceptati o critica, oricit ar fi ea de dura. Daca e treaba fiecaruia ce crede despre un text, atunci ma intreb ce cautati pe un site literar daca nu doriti pareri, fie ele si negative.

Rautaciosilor, daca versurile astea ar fi fost puse pe o muzica folk, v-ati fi entuziasmat. Tz tz!

Raluca Sandor, deciziile pe care le iei iti apartin. Impreuna cu consecintele lor. Habar nu am despre ce vorbesti si daca ai comunica pe email la obiect ar fi mai intelept si productiv. Asa, eu nu vad decît o harmălaie galagioasa si un comentariu care vorbeste despre lucruri pe care nu de mentioneaza precis si deci este irelevant.
Am sa incerc sa iti raspund pe puncte la punctele tale:
1. - Habar nu am despre ce texte si comentarii este vorba. Fara link-uri adecvate tot ce spui nu este decit o frustrare aruncata in vint. In orice caz, nu sub un text se rezolva asa ceva. Am spus de propbabil sute de ori ca office-ul site-ului are adresa de email pentru aceasta. Parerea mea este ca in 2011 iti trebuie doar o minima bruma de cunostinte si doar putin bun simt ca sa stii cum sa rezolvi o problema cu un site pe internet. Sau, altfel spus, e ca si cum ai avea o problema cu o companie si in loc sa dai un telefon sau sa vorbesti la receptie sau cu customer service, te apuci sa arunci pietre peste gard. Oricit de necivilizat ti s-ar parea gestul exact asta faci tu aici.
2. - Habar nu am ce legatura are relatia sau interactiunea ta cu Alina Manole in afara site-ului Hermeneia. Daca ai de gind sa te superi pe sat, te rog fi binevenita. Dar incearca sa realizezi absurditatea punctului tau 2 aici.
3. - Draga mea, mai exista o mie de alte lucruri pe care nu stiu sa le fac. Imi para rau ca te dezamagesc. Se mai intimpla. In orice caz probabil ca daca as pretinde un pret lunar la inscriere mi-as putea permite sa angajez pe cineva care sa va monitorizeze mai abitir. Cam ca la gradinita. Deocamdata editorii, pe care nu prididiti sa ii improscati ori de cite ori nu va convine ceva fac munca asta pentru voi in mod voluntar. Adica de pomana. Foarte rar am auzit sa le multumeasca cineva. Spune si asta ceva despre caracterul nostru/vostru in general. De fapt am inteles ca Vlad a intervenit. Poate nu a intervenit pe placul tau. Asta e alta poveste. In orice caz fara link-uri habar nu am despre cine sau ce vorbesti. Imagineaza-ti ca am o mie de alte lucruri de facut si daca nu esti exacta si daca nu te folosesti de caile normale de comunicare (email) imi este imposibil sa fiu omnistient si omniprezent.
Daca imi permiti, din atitudinea ta eu observ o persoana rasfatata care are numai pretentii dar niciodata nu este gata sa ofere ceva, sa participe, sa ajute, poate chiar sa inteleaga. S-ar putea sa ma insel dar asa se vede de la mine. Ce vei face cu contul este decizia ta. Noi nu recuperam texte iar conturile auto-vandalizate sint anulate dupa o perioada.

Mircea, este un pas spre o prietenie de durată. doar că eu sunt mai tânăr. Vald, îmi plac verbele tale, au farmecul prospețimii unei autostrăzi neterminate din cauza licorilor, cât despre rampă și palier cred că sunt prea tehnice pentru a nu le confunda cu un permis întins la control. per total, ai de la mine un zâmbet prietenos.

de asemenea, te rog sa editezi titlul cu diacritice

mersi...
voi corecta...

Cristi

da, este un text care promite, deși spre sfîrșit devine oarecum banal. dar porțiunea remarcată mai sus este poezie. în opinia mea.

Hermeneia functioneaza foarte bine cu Firefox 4. Am actualizat si textul informativ de mai sus.

Aș rămâne la ”că” în primul caz, ca să păstrez deplin ambiguitatea. În cel de-al doilea caz, într-adevăr, fără demonstrativ pare a fi exact în ton. Mulțumesc.

Mulţumesc domnule Călin Sămărghiţan, pentru bunele aprecieri asupra modului cum am surprins o parte din semnificaţiile operei sculptorului.
Ultima strofă vrea sa spună ceva despre masa căreia unii îi zic fie: Brîncuşi, ultimă, festivă, rebut şi care este de dimensiuni mai mici, a fost până la o vreme(2003) plasată lângă Coloana Infinitului iar acum se deteriorează, lăsată în părăsire, lânga casa Gănescu de pe strada Eroilor din Târgu Jiu. Aprecierile asupra ei sunt contradictorii şi discutabile.

Calin, daca tot au fost o sumedenie de pareri, cer voie sa alatur si eu o "parelnica": Mircea Eliade, Ivan. aceeasi stare de reverie mi-au lasat-o si proza lui, si poemul tau. dincolo de argumente, desigur. iar impresia persista, vad, si la recitire.

Din primele propozitii textul m-a prins prin candoarea povestii rostite de un copil. Personajul Pierrot din commedia del arte se intalneste cu micutul Pierrot de la portile raiului in candoarea lor nemarginita (repet candoare pentru ca mi se pare ca acest cuvant reprezinta textul) o fiinta pura care atinge experienta a lui "a fi viu" prin culoare, care poarta in sine o teama de necunoscutul vietii dar care-si doreste cu forta sa fie, sa traiasca. Incurabila tristete a personajului e provocata de faptul ca nu reuseste sa se "murdareasca" si e sugerata teatral de fata extrem de alba, gura foarte rosie ( el nu o constientizeaza accentuindu-i astfel tragismul) si o lacrima sau doua, desenate. Mi-a placut mult. Cred ca am sa revin asupra lui. "Eu nu cânt. Oamenii însă mă aud cântând.(...)Eu nu sunt alb, sunt Pierrot, și raiul e-al meu printr-un zâmbet." Candid!

aranca , francisc, lucian ce sa zic... o sa refletez la cele spuse de voi. titlul mi se parea bun, era vorba de o anume noapte ... „puii de frig” m-ar indeparta putin de idee, dar cred ca as castiga sondand in directia asta, iar cu trandafirul o sa incerc sa fac ceva ... astept doar momentul:) va multumesc de pareri!