Ce sa zic, ai dreptate Virgile, si ma enervezi din cauza asta :-) Si eu mi-as dori sa intram intr-un astfel de subiect, mai ales ca nu mi-ar fi frica de argumente :-) Pana una-alta insa, mi-as dori o dezbatere mai larga a textelor de aici, de pe hermeneia mai ales ca, asa cum spui, sunt destule valoroase. Nu stiu ce ar trebui facut ca nu-s mafalda, dar nici tacerea nu-i de aur, parerea mea. Andu
te rog mult, fara "doamna", nu ma prinde deloc, plus ca de multi ani m-am dezobisnuit sa fiu altceva decat "cristina". prieteneste te rog.
stii ce mi s-a parut inspaimantator?
ca ai surprins exact, dar exact sentimentul pe care l-am avut scriind poezia. si stii care a fost jena teribila? aceea ca m-am lasat la vedere. si ca o mai si spun, desi bunul simt ma indeamna sa zic mai degraba ca da, lasa, am scris pentru spectacol. credeam ca scriu mai invaluit, ca uneori mai incriptez, ca nu las sa se vada. poate ca uneori trebuie luata o pauza de adevar. evident, n-am sa spun mai mult.
am facut la un moment dat praf o tipa pentru ca stiam ca e mama si a scris o poezie despre uite ce sentiment teribil poti sa ai la moartea unui copil. clar o chestie de spectacol, total impudica, revoltatoare. desi nu-i chiar acelasi lucru, cred ca recunosc scarba.
nu, nu scriu poezie importand sentimente, it's the real thing. dar vad nerusinarea de a te lasa expus si-ti chiar multumesc de atentionare, cred ca-i o apropiere periculoasa de la care mai bine iau o pauza. singura pudoare cu care ma laud, uite, e ca macar am spus ca vorbesc despre "altceva" si m-am ferit sa-i dau un nume.
nu stiu daca ma crezi dar iti multumesc, era nevoie de scuturarea din comentariul tau.
ori sunt o mizerabila mincinoasa, nerusinata si manipulativa care a gasit spatiul poeziei (!) in care sa faca putina comedie, ori ti-am spus adevarul. si pentru ca am putut scrie poezia asta inseamna c-am depasit momentul in care mi-ar pasa ce vei crede tu si restul, si o spun cu respect atata cat se poate impaca cu indiferenta din momentul asta. niciun pic, dar niciun pic de suparare. cross my heart.
Întâi de toate La Mulți Ani Dragilor și să ne dea Dumnezeu un an mai bun (asta ne dorim mereu)!
Apoi re. epigrama mea, mă bucur de răspuns, mulțam.
De-l faci pe Virgil să râdă
Nu e epigrama hâdă
El râde la turbătoare
Și nu la tulburătoare
... aștept replica la tulburel, văd că o eviți... turburește! preferând o divagație la o încadrare a textului care nu este perceptibilă afară din contextul site-ului
Maria, Masha, Alina, Adrian și Silviu, vă mulțumesc la fiecare în parte. dacă am reușit să trasmit emoția profundă pe care am simțit-o aflând că a plecat dintre noi un om pe care l-am cunoscut, nu pot decât să mă bucur. mă intrigă faptul că o poezie ca aceasta a fost scrisă în 10-15 minute și am mai revenit ulterior pe text, dar nesemnificativ, iar unele necesită alte abordări.
poate ar fi trebuit să adaug legenda: bilgheri-cizme speciale de parașutist, BG7, parașuta care se folosea acum 20 de ani și ceva ( am înțeles că acum s-a renunțat la ea), inventată de Grigore Baștan, de aici inițialele, salt nestabilizat-cădera liberă pînă la deschiderea parașutei, voalura, pânza de deasupra, etc.
Sau poate nu mai trebuia nimic.
D-le Virgil, ...Legat de "a așeza", nu cred că trebuie să mai așteptați observații în afară de cea a dex-ului. Mi-amintesc că imperativul, pers. a 2, e "așază". ...Sincer, și mie îmi sună dezmățat, cumva,în forma aia, dar...
Alma, în comentariile mele chiar nu am jignit pe niciunul dintre cei aleși. Și dacă într-adevăr ți-ai asumat ce ai scris, ca și efectele asupra oamenilor, ok. Nu se vrea loc "călduț", dar nici stârnirea unei false competiții. Nici "dezbină și condu". Etc. Alma, hai să punem punct. E alegerea ta, mergi mai departe.
Multumesc de trecere si comenatriu ! Legat de abundenat truismelor... cam asta e baza textului, nu are o "poveste", o conexiune, un fir logic. Coerenta lui (daca se poate vorbi de asa ceva) este de alta natura. Legat de ghilotina... as fi vrut mai degraba sa redau modul inadecvat (din nou... daca exista asa ceva) de a sfarsi. Perdeaua... imi imaginam o lama continua, un fel de parte superioara plina... de-aici deriva alte idei. Ialin
Domnule este oglinda deoarece mă refer strict la o neobişnuinţă....cum vine asta? Să ne imaginăm că oglinda aceasta are memoria tuturor chipurilor care au înotat în ea până în mijlocul ochilor...de aici expresia ochii la vedere
Într-o oglindă ne regăsim de fiecare dată în simplitatea unui singur chip...oglinda mea are toate chipurile la vedere.
Cu înţelegere
Cred că orice construcţie arhitectonică bine clădită şi atrăgătoare va păstra farmecul indiferent de culoarea pe care o are; iar limba italiană îi dă o nuanţă fermecătoare. Eu o găsesc deosebită şi îmi place foarte mult muzicalitatea ei în limba italiană. Când o citesc... simt fiecare notă cum urcă şi coboară. Poate că pentru mine este mult mai uşor să o văd. Chiar mă-ntreb dacă nu cumva a fost creată în italiană (glumeam, desigur), dar nu văd nici o diferenţă. Nu-i găsesc nici un cusur. De fapt, uneori am impresia că vorbesc aceeaşi limbă.
Cât despre traduceri mă bucur că vă plac. Voi încerca să creez o punte sau mai bine spus să o consolidez. Mulţumirile mele! Să ne citim cu bine!
probabil că astăzi halatele nu mai sînt ca odinioară (sic!). dar nici nu știu dacă mai există astăzi meseria de infirmieră. sau dacă mai poartă halate și nu salopete. dar atunci orice am discuta devine relativ. ideea mea era că halatul, așa cum este el înțeles în percepția generală arată cam cum l-am zugrăvit eu.
Virgil, mie mi-a plăcut poezia aceasta și am spus și de ce. I-a plăcut fetiței mele. Am întreabat-o : Mami, îi putem da o stea sau o peniță, ți-a plăcut? Nu cred că se va supăra Virgil. Și ea îmi spune: Cine? tataia? Nu, mamă. Un alt Virigil, nu tatăl mamei tale. Nu cred că am dat penițe aiurea pe hermeneia fără să las un comentariu serios. A se verifica te rog dacă cumva greșesc. Mai mult, am văzut aici pe hermeneia comentarii cu penițe la texte care sunt explicate cam așa: frumos, bun. foarte bun, nu este reușit dar acord o peniță. Asta ce mai înseamnă? Nu vreau să dezvolt o afacere de flotă ,tip englezească în care englezul este atât de deștept și ne bate cu propriile noastre arme ( legislația maritimă unde sunt ași) să exemplific anumite comentarii cu penițe date pe anumite texte, deși ar trebui. Dacă te refereai doar la autoare era altceva, dar Virgil tu te-ai referit și la comentatorii acestui text. Nu ne aflăm pe hermeneia să stăm la cafea, mai cu seamă din punctul meu de vedere tocmai ce-am luat o pauză de muncă. Și unde mă simt eu bine (de ce nu), pe hermeneia, la citit și comentat autori dragi și în curs de afirmare. Eu vă respect și știți bine lucrul acesta. Îmi place cum scrieți dar dacă uneori ne apucă nostalgia primăverii, v-aș ruga din suflet să lasați anumite persoane să se bucure atât cât pot de ceea ce citesc. Poate sunt într-o pasă în care și cel mai urât lucru li se pare adorabil. Cu deosebit respect, Silvia
Nicodem, e un poem frumos am doar câteva observații
1/ Nu-mi place rima iubire-scotocire, parcă zici iubire-smotocire, 'mi-ar trebui o smotocire prin tot ce e în univers'...
2/ecleziastice formule m-am străduit a inventa - adică cum? chiar ai încercat asta? Că dacă nu, e ciudat rău să zici numai așa...
3/ adolescentele credule? ce e asta? o chestie ușor kinky? zău măi nicodeme perversule bătrân...
4/ și la final 'străpuns' consideri să rimeze cu 'spus' exact ca nuca în perete în loc de 'uns' sau altceva mai inspirat.
În rest un poem bun, bisericos, nu te lua după ce spun ăștia alde Călin, Virgil, sunt niște răutăcioși și niște necredincioși pe deasupra. Credința ta e cea adevărată nicodeme.
Dă-i bice, eu sunt aici ca să te citesc.
Încă puțin și pun patericul la naftalină.
cuvântul tău luci acum și minții mele... moartea este feminină prin genul care îl poartă în limba română. ceea ce numești aici proză, îmi amintește de augustin doinaș și felul lui de a scrie. nu spun că imiți pe cineva. departe acest gând. asta îmi umblă în minte citind ce ai scris. felul în care închei supozițiile acestei incursiuni lirice despre moarte, m-a făcut să zâmbesc plăcut. originalitatea și teribilismul acestei scriei constă, în opinia mea, în asocierea ideii de moarte cu cea de femeie frumoasă, ceea ce este ok. am lucrat într-un cămin de bătrâni care mureau cu zâmbertul pe buze, ca și cum și-ar fi întâlnit iubirea vieții în acele ultime clipe. terifiantă și fantastică întâlnire. despre acele vremuri mi-ai amintit, dar mi-a și plăcut modul în care ai scris despre așa ceva.
thank you very much, cum ar spune piers morgan, corina! empatizez cu tine, citesc, citesc, citesc şi iar citesc până când braţele robotice le simt că mă iau de ciuf. am să mă gândesc la acea precizie, ai cumva vreo sugestie? ajută-mă!
la final, cântecul de lebădă e un fel de "riddle", încearcă să-l ghiceşti dacă poţi. dacă nu, am să ţi-l servesc pe tavă după ce se mai răceşte atmosfera.
Pai logic ca ti se pare incropit, s-a schimbat registrul, s-a dus si senzualitatea, nici eu nu stiu ce-i cu individa asta, apai tu ce sa mai intelegi, Andule draga.
sunt unele secvente placute, cum sunt si multe care lasa de dorit. un text de acest gen nu merge in primul rand ptr ca apare si se manifesta tendinta de a-ti plange de mila in mod subtil. iar cand apelezi la mila ptr a convinge asta e un sofism. mai bine foloseai argumentum ad bacullum sau ceva. in al doilea rand, dincolo de atitudine, limbajul face parte din recuzita poetica comuna, iar pe alocuri, ai neclaritati in exprimarea ideii. ps: de asemenea, comentez si criteriile care au facut ca un astfel de text sa ajunga la remarcate. (mor sa ajung si eu remarcat). ar fi interesant de stiut care sunt criteriile si cum se face. din pacate, nu spun mai multe ptr ca se pune mult prea mult accent pe comentarii decat pe texte. asta inhiba cu siguranta, atat actul creatiei poetice cat si cel al criticii. asta face rau site-ului. vivat regulamentul! emi, sorry ptr. digresiune
Mă intreb oare din ce parte a început timpul să se "franjureze"?! Dinspre partea ta ori dinspre partea mea căci arată la fel și dinspre mine. Oricum mă întreb dacă are editorul destule penițe pentru a răspunde calității poemului. Felicitări și îți mulțumesc pentru bucuria pe care mi-ai dăruit-o cu acest poem rar
In primul rind, primul vers sau, ma rog, diagnosticul e scris cu majuscule, ceea ce face completarea ulterioara cam inutila. Apoi, acel timp "scrise" rupe de la inceput poemul, ii taie cursivitatea. In opinia mea, un poem despre care nu poti sa zici decit bine, e adevarat, o stim cu totii. Literar vorbind, e discutabil.
Andu, si cei ca mine au rabdare si putinta sa strabata cei 999 pasi care mai raman. multu' ca sa citez si eu alt clasic in viata. Kruger insa vine si demoleaza de la radacina exact ceea ce pot afirma cu mana pe inima ca ne este noua, romanilor, punct de plecare , si anume tocmai aceasta natura a neamului de a intelege conditia in care traim, fiind ea numaita romania. si pentru ca noi stim cine suntem si de unde venim, cum si kruger stie cine este si de unde vine, nu voi lua decat ceea ce trebuie, lasand restul comentariului sa ramana defulator pentru comentator, din aceelasi motiv pentru care si comentatorul simte defulare in poem.
Mărul cunoașterii ne va face oare să ne dăm seama că lumea e o tablă de șah ? Ne dăm reciproc de multe ori câte-un șah mat... Îmi place felul tău de a vedea lumea, Anna. Și nu numai în această poezie.
Mulţumesc pt. comentariul pe care l-ai făcut pe text. Îţi dau dreptate în ceea ce priveşte rimele. În prima strofă citeşte mai atent, fiindcă greşeşti când spui că am pus virgulă între subiect şi predicat: e vorba de două substantive - "zăngănit" şi "scrâşnet" - nu sunt unul şi acelaşi lucru.
Apoi, textul de faţă nu îşi propune să concureze cu textele ce respectă toate canoanele prozodiei. Tu spui, versificaţia e nulă, nu ţi se pare că eşti prea categoric? Versificaţia nu ţine numai de rimă, ci de multe alte lucruri. Apoi aş vrea să-mi arăţi în text, unde ai găsit elemente arhaice de limbaj?
E adevărat, este un text perfectibil, o să văd ce modificări îi mai pot aduce...
Şi totuşi, nu pot să nu remarc că în pofida observaţiilor pertinente pe care le-aţi adus - şi tu şi Adriana - pe prima pagină încă mai persistă texte cu mult mai slabe decât al meu.
În legătură cu cele 20 de texte citite la unul scris, mulţumesc de sfat, citesc cu mult mai mult decât atât, şi poate că asta nu e bine fiindcă uneori am senzaţia că-mi pierd timpul citind texte slabe sau voit-absconse care nu îmi transmit absolut nimic.
Luminița, mă onorează aprecierile tale.Vreau să știi că sunt un cititor al poemelor tale postate pe hermeneia sau pe alte site-uri de poezie, de când mi-ai dat un semn că trebuie să am încredere în ceea ce scriu. Te asigur că te-ai adresat unui poet care atunci când a scris acest poem, a avut un temporar exces de yang revărsat în versul # 15...
foarte mult mi-au placut 1, 3 si 5 din acest tablou. si cumva e un fir care le leaga pe toate, e ca si cum descrii prin cele 5 o singura imagine, o perspectiva anume dintr-un fragment temporal al acestei "copile", o inserare. in 2, suna un pic disonant "pleoapa copilei e".
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ce sa zic, ai dreptate Virgile, si ma enervezi din cauza asta :-) Si eu mi-as dori sa intram intr-un astfel de subiect, mai ales ca nu mi-ar fi frica de argumente :-) Pana una-alta insa, mi-as dori o dezbatere mai larga a textelor de aici, de pe hermeneia mai ales ca, asa cum spui, sunt destule valoroase. Nu stiu ce ar trebui facut ca nu-s mafalda, dar nici tacerea nu-i de aur, parerea mea. Andu
pentru textul : a christmas tale destiam ...astept sugestii. multumesc
pentru textul : din viața noastră secretă decristina
te rog mult, fara "doamna", nu ma prinde deloc, plus ca de multi ani m-am dezobisnuit sa fiu altceva decat "cristina". prieteneste te rog.
stii ce mi s-a parut inspaimantator?
ca ai surprins exact, dar exact sentimentul pe care l-am avut scriind poezia. si stii care a fost jena teribila? aceea ca m-am lasat la vedere. si ca o mai si spun, desi bunul simt ma indeamna sa zic mai degraba ca da, lasa, am scris pentru spectacol. credeam ca scriu mai invaluit, ca uneori mai incriptez, ca nu las sa se vada. poate ca uneori trebuie luata o pauza de adevar. evident, n-am sa spun mai mult.
am facut la un moment dat praf o tipa pentru ca stiam ca e mama si a scris o poezie despre uite ce sentiment teribil poti sa ai la moartea unui copil. clar o chestie de spectacol, total impudica, revoltatoare. desi nu-i chiar acelasi lucru, cred ca recunosc scarba.
nu, nu scriu poezie importand sentimente, it's the real thing. dar vad nerusinarea de a te lasa expus si-ti chiar multumesc de atentionare, cred ca-i o apropiere periculoasa de la care mai bine iau o pauza. singura pudoare cu care ma laud, uite, e ca macar am spus ca vorbesc despre "altceva" si m-am ferit sa-i dau un nume.
pentru textul : Un fel de scris despre altceva denu stiu daca ma crezi dar iti multumesc, era nevoie de scuturarea din comentariul tau.
ori sunt o mizerabila mincinoasa, nerusinata si manipulativa care a gasit spatiul poeziei (!) in care sa faca putina comedie, ori ti-am spus adevarul. si pentru ca am putut scrie poezia asta inseamna c-am depasit momentul in care mi-ar pasa ce vei crede tu si restul, si o spun cu respect atata cat se poate impaca cu indiferenta din momentul asta. niciun pic, dar niciun pic de suparare. cross my heart.
Întâi de toate La Mulți Ani Dragilor și să ne dea Dumnezeu un an mai bun (asta ne dorim mereu)!
Apoi re. epigrama mea, mă bucur de răspuns, mulțam.
De-l faci pe Virgil să râdă
Nu e epigrama hâdă
El râde la turbătoare
Și nu la tulburătoare
... aștept replica la tulburel, văd că o eviți... turburește! preferând o divagație la o încadrare a textului care nu este perceptibilă afară din contextul site-ului
pentru textul : turburisme deMaria, Masha, Alina, Adrian și Silviu, vă mulțumesc la fiecare în parte. dacă am reușit să trasmit emoția profundă pe care am simțit-o aflând că a plecat dintre noi un om pe care l-am cunoscut, nu pot decât să mă bucur. mă intrigă faptul că o poezie ca aceasta a fost scrisă în 10-15 minute și am mai revenit ulterior pe text, dar nesemnificativ, iar unele necesită alte abordări.
pentru textul : salt nestabilizat prin trapa toamnei depoate ar fi trebuit să adaug legenda: bilgheri-cizme speciale de parașutist, BG7, parașuta care se folosea acum 20 de ani și ceva ( am înțeles că acum s-a renunțat la ea), inventată de Grigore Baștan, de aici inițialele, salt nestabilizat-cădera liberă pînă la deschiderea parașutei, voalura, pânza de deasupra, etc.
Sau poate nu mai trebuia nimic.
D-le Virgil, ...Legat de "a așeza", nu cred că trebuie să mai așteptați observații în afară de cea a dex-ului. Mi-amintesc că imperativul, pers. a 2, e "așază". ...Sincer, și mie îmi sună dezmățat, cumva,în forma aia, dar...
pentru textul : tăcerea hienei deAlma, în comentariile mele chiar nu am jignit pe niciunul dintre cei aleși. Și dacă într-adevăr ți-ai asumat ce ai scris, ca și efectele asupra oamenilor, ok. Nu se vrea loc "călduț", dar nici stârnirea unei false competiții. Nici "dezbină și condu". Etc. Alma, hai să punem punct. E alegerea ta, mergi mai departe.
pentru textul : Cel mai, Cea mai deMultumesc de trecere si comenatriu ! Legat de abundenat truismelor... cam asta e baza textului, nu are o "poveste", o conexiune, un fir logic. Coerenta lui (daca se poate vorbi de asa ceva) este de alta natura. Legat de ghilotina... as fi vrut mai degraba sa redau modul inadecvat (din nou... daca exista asa ceva) de a sfarsi. Perdeaua... imi imaginam o lama continua, un fel de parte superioara plina... de-aici deriva alte idei. Ialin
pentru textul : Poemul... deEu te invit site rog sa publici si pe hermeneia articolul privind originea hutulilor. Aceasta ar oferi o nota de diversitate site-ului.
pentru textul : Osinĭ (Toamnă) denu vad unde este ofensatoare intrebarea si nici nu stiam ca se posteaza ghicitori pe Hermeneia. dar uite ca mai aflu si eu cite ceva.
pentru textul : nonșalanța iubirii deDomnule este oglinda deoarece mă refer strict la o neobişnuinţă....cum vine asta? Să ne imaginăm că oglinda aceasta are memoria tuturor chipurilor care au înotat în ea până în mijlocul ochilor...de aici expresia ochii la vedere
pentru textul : aproape alb deÎntr-o oglindă ne regăsim de fiecare dată în simplitatea unui singur chip...oglinda mea are toate chipurile la vedere.
Cu înţelegere
Cred că orice construcţie arhitectonică bine clădită şi atrăgătoare va păstra farmecul indiferent de culoarea pe care o are; iar limba italiană îi dă o nuanţă fermecătoare. Eu o găsesc deosebită şi îmi place foarte mult muzicalitatea ei în limba italiană. Când o citesc... simt fiecare notă cum urcă şi coboară. Poate că pentru mine este mult mai uşor să o văd. Chiar mă-ntreb dacă nu cumva a fost creată în italiană (glumeam, desigur), dar nu văd nici o diferenţă. Nu-i găsesc nici un cusur. De fapt, uneori am impresia că vorbesc aceeaşi limbă.
pentru textul : Prinţesa de nisip (Călin Sămărghiţan) deCât despre traduceri mă bucur că vă plac. Voi încerca să creez o punte sau mai bine spus să o consolidez. Mulţumirile mele! Să ne citim cu bine!
un tecst (ca sa citez un clasic in viata) ca un desen animat
pentru textul : la mormântul lui menelau deprobabil că astăzi halatele nu mai sînt ca odinioară (sic!). dar nici nu știu dacă mai există astăzi meseria de infirmieră. sau dacă mai poartă halate și nu salopete. dar atunci orice am discuta devine relativ. ideea mea era că halatul, așa cum este el înțeles în percepția generală arată cam cum l-am zugrăvit eu.
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii deVirgil, mie mi-a plăcut poezia aceasta și am spus și de ce. I-a plăcut fetiței mele. Am întreabat-o : Mami, îi putem da o stea sau o peniță, ți-a plăcut? Nu cred că se va supăra Virgil. Și ea îmi spune: Cine? tataia? Nu, mamă. Un alt Virigil, nu tatăl mamei tale. Nu cred că am dat penițe aiurea pe hermeneia fără să las un comentariu serios. A se verifica te rog dacă cumva greșesc. Mai mult, am văzut aici pe hermeneia comentarii cu penițe la texte care sunt explicate cam așa: frumos, bun. foarte bun, nu este reușit dar acord o peniță. Asta ce mai înseamnă? Nu vreau să dezvolt o afacere de flotă ,tip englezească în care englezul este atât de deștept și ne bate cu propriile noastre arme ( legislația maritimă unde sunt ași) să exemplific anumite comentarii cu penițe date pe anumite texte, deși ar trebui. Dacă te refereai doar la autoare era altceva, dar Virgil tu te-ai referit și la comentatorii acestui text. Nu ne aflăm pe hermeneia să stăm la cafea, mai cu seamă din punctul meu de vedere tocmai ce-am luat o pauză de muncă. Și unde mă simt eu bine (de ce nu), pe hermeneia, la citit și comentat autori dragi și în curs de afirmare. Eu vă respect și știți bine lucrul acesta. Îmi place cum scrieți dar dacă uneori ne apucă nostalgia primăverii, v-aș ruga din suflet să lasați anumite persoane să se bucure atât cât pot de ceea ce citesc. Poate sunt într-o pasă în care și cel mai urât lucru li se pare adorabil. Cu deosebit respect, Silvia
pentru textul : Ghiocelul și vântul deNicodem, e un poem frumos am doar câteva observații
pentru textul : despre iubire de1/ Nu-mi place rima iubire-scotocire, parcă zici iubire-smotocire, 'mi-ar trebui o smotocire prin tot ce e în univers'...
2/ecleziastice formule m-am străduit a inventa - adică cum? chiar ai încercat asta? Că dacă nu, e ciudat rău să zici numai așa...
3/ adolescentele credule? ce e asta? o chestie ușor kinky? zău măi nicodeme perversule bătrân...
4/ și la final 'străpuns' consideri să rimeze cu 'spus' exact ca nuca în perete în loc de 'uns' sau altceva mai inspirat.
În rest un poem bun, bisericos, nu te lua după ce spun ăștia alde Călin, Virgil, sunt niște răutăcioși și niște necredincioși pe deasupra. Credința ta e cea adevărată nicodeme.
Dă-i bice, eu sunt aici ca să te citesc.
Încă puțin și pun patericul la naftalină.
cuvântul tău luci acum și minții mele... moartea este feminină prin genul care îl poartă în limba română. ceea ce numești aici proză, îmi amintește de augustin doinaș și felul lui de a scrie. nu spun că imiți pe cineva. departe acest gând. asta îmi umblă în minte citind ce ai scris. felul în care închei supozițiile acestei incursiuni lirice despre moarte, m-a făcut să zâmbesc plăcut. originalitatea și teribilismul acestei scriei constă, în opinia mea, în asocierea ideii de moarte cu cea de femeie frumoasă, ceea ce este ok. am lucrat într-un cămin de bătrâni care mureau cu zâmbertul pe buze, ca și cum și-ar fi întâlnit iubirea vieții în acele ultime clipe. terifiantă și fantastică întâlnire. despre acele vremuri mi-ai amintit, dar mi-a și plăcut modul în care ai scris despre așa ceva.
pentru textul : story of a city dethank you very much, cum ar spune piers morgan, corina! empatizez cu tine, citesc, citesc, citesc şi iar citesc până când braţele robotice le simt că mă iau de ciuf. am să mă gândesc la acea precizie, ai cumva vreo sugestie? ajută-mă!
la final, cântecul de lebădă e un fel de "riddle", încearcă să-l ghiceşti dacă poţi. dacă nu, am să ţi-l servesc pe tavă după ce se mai răceşte atmosfera.
pentru textul : Salome dePai logic ca ti se pare incropit, s-a schimbat registrul, s-a dus si senzualitatea, nici eu nu stiu ce-i cu individa asta, apai tu ce sa mai intelegi, Andule draga.
pentru textul : Punct și de la capăt desunt unele secvente placute, cum sunt si multe care lasa de dorit. un text de acest gen nu merge in primul rand ptr ca apare si se manifesta tendinta de a-ti plange de mila in mod subtil. iar cand apelezi la mila ptr a convinge asta e un sofism. mai bine foloseai argumentum ad bacullum sau ceva. in al doilea rand, dincolo de atitudine, limbajul face parte din recuzita poetica comuna, iar pe alocuri, ai neclaritati in exprimarea ideii. ps: de asemenea, comentez si criteriile care au facut ca un astfel de text sa ajunga la remarcate. (mor sa ajung si eu remarcat). ar fi interesant de stiut care sunt criteriile si cum se face. din pacate, nu spun mai multe ptr ca se pune mult prea mult accent pe comentarii decat pe texte. asta inhiba cu siguranta, atat actul creatiei poetice cat si cel al criticii. asta face rau site-ului. vivat regulamentul! emi, sorry ptr. digresiune
pentru textul : Misericordiae dearanca, ma onoreaza faptul ca ma citesti si apreciezi poemele mele. multumesc mult.
pentru textul : o, mamă / separat o, ceilalți deMă intreb oare din ce parte a început timpul să se "franjureze"?! Dinspre partea ta ori dinspre partea mea căci arată la fel și dinspre mine. Oricum mă întreb dacă are editorul destule penițe pentru a răspunde calității poemului. Felicitări și îți mulțumesc pentru bucuria pe care mi-ai dăruit-o cu acest poem rar
pentru textul : scrisoare din colivia de sticlă deIn primul rind, primul vers sau, ma rog, diagnosticul e scris cu majuscule, ceea ce face completarea ulterioara cam inutila. Apoi, acel timp "scrise" rupe de la inceput poemul, ii taie cursivitatea. In opinia mea, un poem despre care nu poti sa zici decit bine, e adevarat, o stim cu totii. Literar vorbind, e discutabil.
pentru textul : Medicală deAndu, si cei ca mine au rabdare si putinta sa strabata cei 999 pasi care mai raman. multu' ca sa citez si eu alt clasic in viata. Kruger insa vine si demoleaza de la radacina exact ceea ce pot afirma cu mana pe inima ca ne este noua, romanilor, punct de plecare , si anume tocmai aceasta natura a neamului de a intelege conditia in care traim, fiind ea numaita romania. si pentru ca noi stim cine suntem si de unde venim, cum si kruger stie cine este si de unde vine, nu voi lua decat ceea ce trebuie, lasand restul comentariului sa ramana defulator pentru comentator, din aceelasi motiv pentru care si comentatorul simte defulare in poem.
pentru textul : extras de cont deMărul cunoașterii ne va face oare să ne dăm seama că lumea e o tablă de șah ? Ne dăm reciproc de multe ori câte-un șah mat... Îmi place felul tău de a vedea lumea, Anna. Și nu numai în această poezie.
pentru textul : figurine albnegre deCred că scrisul ar trebui să fie mai mare, la mine pe monitor nu se poate citi decât cu greu. Aștept o altă variantă, pentru a putea citi în liniște.
pentru textul : crucile deMulţumesc pt. comentariul pe care l-ai făcut pe text. Îţi dau dreptate în ceea ce priveşte rimele. În prima strofă citeşte mai atent, fiindcă greşeşti când spui că am pus virgulă între subiect şi predicat: e vorba de două substantive - "zăngănit" şi "scrâşnet" - nu sunt unul şi acelaşi lucru.
Apoi, textul de faţă nu îşi propune să concureze cu textele ce respectă toate canoanele prozodiei. Tu spui, versificaţia e nulă, nu ţi se pare că eşti prea categoric? Versificaţia nu ţine numai de rimă, ci de multe alte lucruri. Apoi aş vrea să-mi arăţi în text, unde ai găsit elemente arhaice de limbaj?
E adevărat, este un text perfectibil, o să văd ce modificări îi mai pot aduce...
Şi totuşi, nu pot să nu remarc că în pofida observaţiilor pertinente pe care le-aţi adus - şi tu şi Adriana - pe prima pagină încă mai persistă texte cu mult mai slabe decât al meu.
În legătură cu cele 20 de texte citite la unul scris, mulţumesc de sfat, citesc cu mult mai mult decât atât, şi poate că asta nu e bine fiindcă uneori am senzaţia că-mi pierd timpul citind texte slabe sau voit-absconse care nu îmi transmit absolut nimic.
Cu stimă,
pentru textul : Deşertul indigo deEugen
se zice că ai fi om se șoptește c-ai fi dresor se știe că zbori dar mai ales se simte că mori ca noi singur
pentru textul : despre cum se aude spargerea zilelor în stomac deLuminița, mă onorează aprecierile tale.Vreau să știi că sunt un cititor al poemelor tale postate pe hermeneia sau pe alte site-uri de poezie, de când mi-ai dat un semn că trebuie să am încredere în ceea ce scriu. Te asigur că te-ai adresat unui poet care atunci când a scris acest poem, a avut un temporar exces de yang revărsat în versul # 15...
pentru textul : arabescurile dorului defoarte mult mi-au placut 1, 3 si 5 din acest tablou. si cumva e un fir care le leaga pe toate, e ca si cum descrii prin cele 5 o singura imagine, o perspectiva anume dintr-un fragment temporal al acestei "copile", o inserare. in 2, suna un pic disonant "pleoapa copilei e".
pentru textul : Senin dePagini