nu tine cont de reguli. pe de alta parte mie nu mi se pare nimic deranjant in exprimare, atata timp cat nu fortez anumite expresii sau imagini. o alta latura a exprimarii moderne, chestia cu omisul unor verbe e tot o metoda de a exprima ceva altfel decat o face poezia clasica. nu mai traim interbelic, vrem noi mijloace de exprimare. Cosmin Perta de ex, foloseste verbele in exces, in detrimentul celorlalte parti de vorbire. poezia lui este f dinamica, dar cumva pierde, uneori, aspectul contemplativ. asta e doar un exemplu. mai sunt altele si altele. am rugamintea pentru cei care comenteaza sa o faca in cunostinta de cauza, sa aiba minimum de educatie poetica facut la scoala poeziei contemporane. sa stie de Dmitri Miticov, de Sociu, de Tupa, de Komartin, de Adrian Schiop, de Vlad Moldovan, Radu Vancu sau alti cautatori de expresie noua pentru lirica romaneasca actuala. Am trecut dincolo de Nichita, si mergem dincolo si de Ioan es Pop sau Ion Mureșan. Poezia nu-si permite sa nu evolueze, asa ca ar trebui sa fiti mai atenti domnilor comentatori sa va updatati softurile poetice.

Uneori îmi reușesc inițializările, alteori mai ba. În privința dialogului, am mizat pe lipsa de înțelegere dintre personaje. M-am gândit că nu toate taifasurile sunt perfecte punți. La punere în scenă mai am de lucru și aștept sugestii, dar mai ales reclamații de la cine e mai priceput decât mine! Mulțumesc pentru ochiul atent. În privința finalului, da, e de preferat un blanc.

Adrian, îți mulțumesc și mă bucur că ți-a plăcut. Despre ce vorbești tu... acolo este adevărata artă.

Onorat de trecere și popas. Da, probabil că specia noastră ține ca măcar iarna să revină la timpul normal al soarelui. Se pare că noi hibernăm vara. După ce că am inventat ora, am mai inventat apoi ora de vară. Aștept cu nerăbdare inventarea orei de joi.

Inițial era ”direct” deoarece mă gândeam că s-ar prea putea ca vreodată-atunci să ardem etapele și să sărim direct la final, și până la ciocârlii să nu ne mai tooot transformăm în multe alte dumneavoastră-lucruri.

Mm, mi-a picat bine vizita asta.

Blezz me God, pls!

nu înțeleg sensul cuvântului "greabăn", iar "limba dimineții" încercă să personalizeze un fenomen natural greu de înțeles. eu aș zice că este vorba depre cădrea stropilor de rouă. de altfel, "frunțile de cenușă" par a fi tot căutări-încercări scriitoricești care, personal, îmi amintesc de imaginația lui bobadil. în ultima strofă observ, ca în oglindă, imaginea ceții dense și a copacului care, sub forma pălmii amintește de mângâierea ierbii, ca un imaginar personaj numit dimineață sau ca o "limbă", care stropește firele ierbii cu rouă. știu că nu sună bine, dar o astfel de imagine mi-a clădit în minte citirea poemului dvoastră. cu respectul cuvenit, mircea nincu.

Ideea e simpatică și ai prins tonul potrivit pentru a nu cădea în ridicol. Nu-i o poezie rea, dar am impresia că exact acolo unde ai încercat să faci echilibrul ai folosit idei mai puțin originale (ierbii îi e dor de iarbă, timpul măsurat în cercurile copacilor"). Cred că nu erau necesare italicele în economia textului. Și poate da, forțate un pic.

Deosebit poem, mai ales de la "venise si moartea..." pana la "incepea lupta cu spatiul". Prin intensificarea aproape dureroasa a trairilor il recunoastem din nou pe Paul Blaj. Cand discursul e dramatic, melancolia poate fi "ravasitoare". "Moartea" este tratata cu sarcasm. Iar ai scris un poem bun, Paul! De fiecare data te citesc cu placere. Violeta

Care-i treaba cu suspendarea temporara a contului? Acum am aflat.

Am citit câteva dintre textele postate aici pe hermeneia. Se cunoaște într-adevăr obișnuința și ușurința scrisului. Personajele sunt colorate, bine creionate, în tușe sigure, aveți cursivitate și un izvor parcă nesecat de istorii. Am remarcat tendința de a vorbi despre un univers neglijat în literatura contemporană, cu tente ironice, dar nu din ipostaza unui autor care își duce de mână personajele. Am simțit libertatea în care se scaldă povestirile dumneavoastră. Prin urmare, îmi voi permite să trec dincolo de laude. Nu vă ascund că m-am întrebat dacă acesta este viitorul literaturii române. Dacă nu ar fi cineva care răspunde în timp real la comentarii, mai că aș crede că aceste scrieri nu aparțin cuiva contemporan. Aș merge mai departe și aș spune că, deși se regăsește epoca în scrierile dumneavoastră, nu reușesc să găsesc spiritul. Sau poate că am obosit eu să tot citesc despre degenerarea românilor, să citesc proză despre vremurile acelea scrisă parcă fără implicare. Poate că dorința de a lăsa personajele să își construiască singure povestea a dus prea departe. Poate să fie de vină alegerea lor dintr-o zonă uitată. Nu știu... dar citesc scrieri contemporane ale unor autori care trăiesc / au trăit în vremuri și locuri mult mai grele decât comunismul din România; oameni al căror univers pare cu desăvârșire corupt, distrus. Cu toate acestea, personajele lor sunt complexe, povestea spusă trece dincolo de istoria în sine. Mi-aș dori să nu mă înțelegeți greșit, vă invidiez pentru că puteți să scrieți despre alte timpuri decât cele de acum. Nu știu dacă poveștile spuse au sau nu sâmbure de adevăr în ele, în orice variantă este de admirat cunoașterea unor tipologii despre care sunt conștientă că existau, ca și imaginația cu care le expuneți. Dar... nu simt contribuția tăcută a autorului. Nu mi-aș dori să le manipulați, dar mi-aș dori să le simt pe ele. Iar acesta, cred, este adevărata încercare a scrisului. Expunerea nu e făcută nici cu dragoste, nici cu ură, nici cu patimă, nici... Poveștii îi lipsește povestitorul. Desigur, nu am nici o pretenție de a fi ceva mai mult decât un avid consumator de proză, dar mi-aș dori ca aceia care pot să scrie despre trecutul nostru, ca dumneavoastră, să facă mai mult pentru caracterele acestea pierdute.

Caline, asa e, frumos indemn si bine asezat in poem. L-am simtit cu fiecare por... doar ca imediat m-am intors la batranul meu Cioran care zicea "lumea e un Nicaieri universal, de aceea nu ai unde pleca niciodata". Cat de discutabile sunt cuvintele lui, nu-i asa? Dar totusi atat de remarcabile... Placut poem, cu atat mi mult cu cat vad deja o mai mare grija asupra modului in care este transmis mesajul, si nu este vorba doar de tehnica poetica. Andu

Am văzut cam târziu! Typo: "păreai că veneai". Corect este: "părea că veneai". Te rog corectează, mulțumesc.

academia română?!! ha! am mai scris despre gluma asta prin unele comentarii. de ce să le scriu? știu să citească?

excesul de epitete din această poezie nu reușește să dilueze cu totul expresivitatea, reușești să desenezi cu tușe cam groase uneori(ex:"va imploda în gâfâitul tâmplelor") o versificație ușor încărcată; m-au apropiat și reținut titlul și finalul care echilibrează, da, finalul(mai precis, ultimele 2 versuri) este unul care deschide acest text, îi dă lumina necesară, părerea mea...