Iateresant text, prin contrapondere cu „Pustiul” lui Djamal. Ibn ’Arabi, că tot a venit vorba de el, mai spune: „Dumnezeu a făcut să se deschidă o spărtură….El mi-a spus:«Vezi cȃt de puternic este întunericul acestei lumi. Ȋntinde-ți mȃna și nu ți-o mai poți distinge»….El mi-a zis: «Aceasta e propria Mea lumină. Nimeni altcineva, în afară de mine nu poate vedea înlăuntrul ei»” . Ori, în textul de față este vorba de „întunericul” demonic al reflexiei luminii în vălul care-l ascunde pe Creator, devenit „oglindă”. Reflexie care încearcă, fantasmagoric, să „re-creze” , utilizȃnd valențele cele mai penetrante cele ale unei afectivități legate de tȃnjurea contrariul/lipsei celei/celui de care ai fost despărțit(ă). Căci: „un contur străpuns de absențe pe care și-l leapădă în jăratic împielițând fantasme sorb cu nesaț sângele negru al nopții miros florile nedăruite le ascult căderea sunetul viorii zdrobite de caldarîm scrâșnit demonic”, ca să se încheie cu super-luciditatea inutilității unei astfel de „re-creații”: „al unui final apter”, pus de autor într-o clipă într-adevăr inspirată.
oameni sub umbra lor ar trebui să îmi plec genunchiul cuvintelor - ei cei lumină întâmplată în trup ei dăruiții căldura pâinilor mele - dar cuvintele s-au prefăcut osuare unde veștedă inima o exilăm când îngerul risipit ca o mătase neagră pe drum orbilor vestind cu trecerea sa deșteptarea sub arcadele porților voastre închin cuarțul tăcerilor ca pe un prunc abia alăptat sub întâia zăpadă.
- la intrebarea "Iarasi sunt in coada de peste. Din comentariul dumneavoastra trebuie sa inteleg ca Devorah nu este poezie ? ci reportaj... ?" Raspunsul meu este ca "da, mai degraba".
- dupa aceea ai mai scris ceva dar nu i-am inteles rostul
Multumesc pentru opinii, ca asa se cuvine in debut. Rafael, inceputul este o trimitere la altceva din care s-au inspirat filmele americane vechi, cum bine zici (oare stii ce? jur ca nu). Obsesiile romanilor nu stiu daca au loc aici, ma abtin cu greu sa nu-ti raspund cu aceeasi moneda pentru ca ar fi aiurea, aici pe H parca nu era loc de aiureli din astea ... Lucian, mai laconic si mai absurd decat atat e greu sa fii. Cum adica "un poem fortat"... si apoi "sugerat de titlu" ? La asa comentarii, multumesc deci cum ziceam si HALAL ! Andu
finalul e putin cam blah blah blah dar prima parte si ideea in general e buna. cred ca lui ecaterina ii trebuie ceva mai mult curaj sa iasa din ea insasi si sa scrie
Spre deosebire de antecomentatorii mei, eu găsesc că poezia se manifestă exact în afara versurilor remarcate de ei, pentru că în acel spațiu exterior se decantează sensibilitatea liricii feminine de mult abuzata imagine a vinovăției exclusiv feminine vis-a-vis de păcatul originar. Adevărat spune Adriana în versurile "noi semănam tot mai mult cu niște batiste albe" subliniind că această schismă nu pare să se repare ci doar se adâncește. De aceea nu îmi par accidentale versurile "ne așezăm uneori pe aceeași bornă a întâmplării/ arătând mereu/ un cer improbabil" Am descoperit o rezonanță familiară în aceste versuri. Și dacă vreți, asta este exact ce se întâmplă când o poezie este citită de un public heterogen. Bun, o să spuneți că până aici am fost subiectivă. Adevărat. Hai să ne uităm puțin la tehnica versificației unde am de criticat trei aspecte: punctele de suspensie inutile din primul vers, această superfluă colapsare "ca-ntr-o" din penultimul vers ce probabil reflectă felul în care autoarea își recită versurile sieși, și o repetiție în poeziile sale a formulei de exprimare "cum" înlocuind "precum", "asemenea", "ca o", "ca un", etc Mă refer la versul "cum oasele unor hulubi înghețați" Pe partea pozitivă a balanței, stă concluzia finală, un enunț filozofic de profundis, tentativă de haiku revelator (nu ma refer la număr de silabe și distribuție a versurilor în terțină ci la densitate/concizie, mesaj și metaforă), tehnică de oarecare popularitate în poezia actuală, "ne salvează înecul în somn/ ca-ntr-o moarte/ cu nuferi." Să nu ne arătăm blazați numai pentru că l-am citit pe Dostoievski și nimic nu se poate ridica la nivelul respectiv... Poezia nu se judecă cu dispreț și neîncredere, ce crimă perfectă. Poeziei i se oferă șansa de a fi cuprinsă, asimilată, rezonată. Ceea ce rămâne în urma poeziei adevărate nu este destrămare "la o simplă atingere/ cum oasele unor hulubi înghețați" ci libertatea aposteriori sentinței la estetic, pentru că iată, îmi permit să îl citez pe Dostoievski, "frumusețea va salva lumea"
Doamna Suse, aveți dreptate. sînt probabil vinovat de o greșeală de limbă. română. deși NODEX spune:
SORȚ ~i m. mai ales la pl. Mod de alegere, realizat prin aruncarea zarurilor, prin tragerea unor bilete etc. astfel, încât rolul decisiv revine întâmplării. ◊ A trage la ~i a hotărî ceva prin sorți. (A avea) ~i de izbândă (a avea) posibilități de reușită. /Din sorți pl. de la soartă
deci nu îmi este clar dacă am sau nu am voie să scriu „trag la sorț”. poate un lingvist din cei mulți care ne sînt colegi pe site poate să ne lumineze cu privire la aceasta.
Luminita Petrovici, tu scrii in acelasi comentariu "mă caracterizează bunul simţ în orice postură" dar si "îţi sugerez duşuri scrotale" sau "doar aşa pare că vi se ridică testosteronul". Cu toate ca nu imi amintesc sa fi pomenit nici macar in treacat organele tale genitale sau hormonii tai sexuali. Deci, Luminita Petrovici, a spune ca "te caracterizeaza bunul simt", si mai ales "in orice postura", ramine pentru mine una dintre cele mai mari timpenii pe care mi-a fost dat sa o citesc. De fapt o minciuna trista. Si te asigur ca mi-a fost dat sa citesc multe. Pentru ca, draga mea Luminita Petrovici, facind acum abstractie de persoana ta (care oricum, mi-a dovedit ca nu isi doreste prea mult respect), daca cineva, oricine, ar scrie ce ai scris tu la adresa oricarei alte persoane, eu as considera ca nu are nici o bruma de bun simt. Imi pare rau sa iti spun dar asa vad eu lucrurile. Si ceva imi spune ca nu iti va pasa de parerea mea. Si te asigur ca nu ma vei surprinde. M-ar surprinde daca ti-ar pasa. Pentru ca asta ar insemna ca ai avea bun simt. Iar eu de obicei nu ma insel cu privire la oameni.
Te asigur de asemeni ca in comentariul meu nu m-a interesat persoana nimanui. Nici a lui Belizan si nici a ta. M-a dezamagit textul. Incapacitatea ta de a primi critica textului pe care il scrii este jenanta si te asigur ca te dezavantajeaza numai pe tine. Esti libera sa te inconjori cu aplaudaci daca asta iti doresti. Iti promit ca voi evita sa mai comentez sub textele tale de acum incolo.
In ce priveste modul in care scriu eu nu stiu ce crezi tu ca imi lipseste. Cred ca ar fi mai inteligent sa nu mai maimutaresti formulari din acestea patronizatoare de genul „stii tu ce”. Pentru ca e ridicol. Eu personal nu cred ca lipseste nimic scriiturii mele. Asta in general. Asa ca nu mai pretinde ca imi auzi gindurile fiindca nu le auzi. Si in orice caz nu sintem asa de initimi incit sa impartasim telepatie aritstica.
Ceea ce este interesant este ca in final scrii cu propria ta mina „că-ţi place să provoci şi să scormoni în "gunoi"”. Este interesant datorita faptului ca in comentariul meu singurul lucru l-a care m-am referit, deci in acceptiunea ta „l-am scormonit” a fost textul tau de mai sus. Atit si nimic mai mult. Deci daca tu afirmi in aceste conditii ca eu „scormon in „gunoi”” asta inseamna ca tu cu propria ta mina iti definesti textul scris de tine ca fiind un astfel de „gunoi”. Eu nu am gindit niciodata asa despre ce ai scris tu. Dar daca tu vrei sa ne spui ca ce scrii este un „gunoi”, este dreptul tau.
nu mi se pare pe măsura ideii şi a reproducerii ei până către acesta. dar, starea se simte, se re-trăieşte. cam aşa se întâmplă, nu, cam cum se întâmplă cu fructele!...
Întotdeauna am apreciat la poezia ta bogăția imagistică ancorată în adâncime a trăirilor, atenția la detalii. Viața prezentată ca un lanț trofic, instinctul supraviețuirii, absurdul (sin)uciderii, condiția umană, iubirea - melanj tematic abordat cu mult curaj în universul unui singur poem. Am impresia că nu lucrezi îndelung la formulare, nici la impactul semantic; lași versurile să se scrie singure, natural, așa cum te lovesc. Greșesc? Citez doar ceea ce mi-a plăcut cel mai mult, opțiune evident subiectivă: prima ta zi la call-center a fost un dezastru niciodată nu te-au urît așa de mulți oameni vocea ta niciodată n-a părut mai stinsă în inimă ți-a crescut un robot telefonic bună ziua sînt imitația inimii momentan nu pot răspunde lăsați mesaj după prima sistolă
Poate dacă aș fi scris "cerul pe umeri'' sau "norii pe umeri", eram mai aproape de exprimarea metaforică, dar ceața e altceva, e cea care ne învăluie și pare că o purtăm pe umeri. Și de aici în colo multe interpretări: poveri, boli, cruce, aplecare, prăbușire, moarte... și poate înălțare, despovărare, eliberare, plutire, înviere.
E scris prin tehnica paradoxului. E departe de a fi perfect, motiv pentru care, iată, și lectorul eficient a avut un dubiu. Mulțumesc, Virgil!
Spui ca în Muntenia e cald, şi-ţi doreşti ploaia noastra, să nu o doreşti, că ar putea să vină sub formă de vijelie cu mulţi litri pe m.p. cum a fost aproape în toată ţara( nu urmăreşti ştirile la TV)şi în ultimii ani, nu a avut un caracter prea întâmplător ci chiar repetabil. Povestea cu felinarul şi calul nu cred că-i grea findcă nu sunt calul, eu sunt doar călăreţul şi pot avea un felinar în mână. În final nu căutam poarta femeii ci una de intare în normal având in vedere actuala situaţie anormală din ţară.
corect se scrie PALIMPSÉST. PALIMPSÉST, palimpseste, s.n. Pergament sau papirus de pe care s-a șters sau s-a ras scrierea inițială pentru a se putea utiliza din nou și pe care se mai văd urmele vechiului text. – Din fr. palimpseste.(Dicționarul explicativ al limbii române).
S-ar părea că ai dreptate! Cel puțin cu folosirea genitivului. În rest nu văd de ce imaginile sunt " forțate abuziv". Sună a pleonasm.Ce zici ? Ce înțelegi tu prin "veridic literar" ? " Sărutul tău ascunde otrava întâiului sărut" nu-mi spune nimic. Poezie de liceu. Nimic mai mult.
E pentru că acest poem, ca şi altele, mi-a fost fan, m-a căutat zi de zi cu lumina-i în pragul acestui septembrie trist. Am aşteptat un moment prielnic, la un ceai cald, să-l citesc printre rânduri, să-i vorbesc deschis, relaxat, cât de bine pot. Mulţumesc mult pentru aprecieri. Nu-mi doresc decât să pot intra pe vârfuri în universul unui poem prin uşile sau ferestrele pe care mi le deschide.( Ce ,,poetică" sunt! ...e prea dimineaţă...)
Urechea muzicală cred că e o moştenire de la bunici :)...şi în casa noastră toţi cântă, la propriu ( vocal şi instrumental ), dar cel mai important poate e că am exersat scriind cu ani în urmă multe poeme cu vers clasic.
Timpul - un bun comun. Şi eu mulţumesc, Adrian.
Ioana,
iată prima ta poezie pe hermeneia. îmi place cum ţi-ai făcut intrarea. doar faţa pământului şuiera a plecare/.../fără să gândească o clipă că oamenii au cunoscut frica aşa/.../ în cameră mirosul de mușcată printre hainele ei/
era semn că în fereastră Dumnezeu își spălase obrazul. sensibil poem.
Efervescent, modern, destul de lax iti permite cateva unghiuri de lectura plus sinceritatea taioasa... mi-a placut. Nu as fi dat-o pe drama umana si pe "acceptiunea lui dante" atat de explicit pe final. Filozofia asta atat de direct exprimata in poezie nu imi place. Insa tot restul (care e mai mult de 95% inginereste vorbind :-) da. Penita de la mine nu de la dante
Textul e indecent, are o lipsă de pudoare morală neașteptată. E șocant și realmente trivial, adică necuviincios, macabru, scabros atunci când vine de la o persoană cu o pregătire declarată de teolog. Din punct de vedere al versificației, mă repet, e copilăresc. Din punct de vedere al gramaticii, există lacune pe care le-am observat și în comentarii. Chiar dacă te indispun comentariile mele dure și directe, asta e, eu consider că trebuie să ți le spună cineva.
margas,
Aş putea replica printr-o fraza celebră, pusă în circulaţie de Mihai Ralea: "Aşa-mi trebuie, dacă stau de vorbă cu o tuberculoasă"!
Mă limitez la a vă spune că vă invidiez: sunteţi o fericită, cu ferma dvs. convingere că ar fi poezie (şi încă de valoare!) ceea ce scrieţi.
am citit poemul acum cateva zile si mi-a ramas in minte sa zic / tandretea lui? ( : curgerea sa perfecta.
some broken hearts may heal for a minute or two - after reading. oricum o imagine care mi-a palcut mult
este
"în căldura camerei parcă ai veni la mine de sub roțile tramvaielor "/ .
felicitari si well come back.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
"Să trăieşti murind în fiecare clipă" - celor doi (Manolescu Gorun şi Adriana Lisandru)
dacă vor, dacă nu...
Sub impact vizual, moment (acum şi aici!), ca stare de spirit zic aşa:
"Să trăieşti murind în fiecare clipă"
pentru textul : Aforemă (variantă – reloaded) deE ca şi cum ai sorbi yerba mate, din aceeaşi pipă, cu cel mai înţelept om de pe pământ.
Iateresant text, prin contrapondere cu „Pustiul” lui Djamal. Ibn ’Arabi, că tot a venit vorba de el, mai spune: „Dumnezeu a făcut să se deschidă o spărtură….El mi-a spus:«Vezi cȃt de puternic este întunericul acestei lumi. Ȋntinde-ți mȃna și nu ți-o mai poți distinge»….El mi-a zis: «Aceasta e propria Mea lumină. Nimeni altcineva, în afară de mine nu poate vedea înlăuntrul ei»” . Ori, în textul de față este vorba de „întunericul” demonic al reflexiei luminii în vălul care-l ascunde pe Creator, devenit „oglindă”. Reflexie care încearcă, fantasmagoric, să „re-creze” , utilizȃnd valențele cele mai penetrante cele ale unei afectivități legate de tȃnjurea contrariul/lipsei celei/celui de care ai fost despărțit(ă). Căci: „un contur străpuns de absențe pe care și-l leapădă în jăratic împielițând fantasme sorb cu nesaț sângele negru al nopții miros florile nedăruite le ascult căderea sunetul viorii zdrobite de caldarîm scrâșnit demonic”, ca să se încheie cu super-luciditatea inutilității unei astfel de „re-creații”: „al unui final apter”, pus de autor într-o clipă într-adevăr inspirată.
pentru textul : Răvașe către întuneric deoameni sub umbra lor ar trebui să îmi plec genunchiul cuvintelor - ei cei lumină întâmplată în trup ei dăruiții căldura pâinilor mele - dar cuvintele s-au prefăcut osuare unde veștedă inima o exilăm când îngerul risipit ca o mătase neagră pe drum orbilor vestind cu trecerea sa deșteptarea sub arcadele porților voastre închin cuarțul tăcerilor ca pe un prunc abia alăptat sub întâia zăpadă.
pentru textul : închinare de cuarț decalitatea e inacceptabilă? vreau să știu ce este inacceptabil, ca să nu vă mai dau de lucru. Mulțumesc.
pentru textul : umbră desterge cealalta postare.
pentru textul : Săgeata de- la intrebarea "Iarasi sunt in coada de peste. Din comentariul dumneavoastra trebuie sa inteleg ca Devorah nu este poezie ? ci reportaj... ?" Raspunsul meu este ca "da, mai degraba".
- dupa aceea ai mai scris ceva dar nu i-am inteles rostul
pentru textul : Devorah deși unde e articolul? sau asta e doar un text așa de reclamă?
pentru textul : Femei flămânde de bărbați: Salem deMultumesc pentru opinii, ca asa se cuvine in debut. Rafael, inceputul este o trimitere la altceva din care s-au inspirat filmele americane vechi, cum bine zici (oare stii ce? jur ca nu). Obsesiile romanilor nu stiu daca au loc aici, ma abtin cu greu sa nu-ti raspund cu aceeasi moneda pentru ca ar fi aiurea, aici pe H parca nu era loc de aiureli din astea ... Lucian, mai laconic si mai absurd decat atat e greu sa fii. Cum adica "un poem fortat"... si apoi "sugerat de titlu" ? La asa comentarii, multumesc deci cum ziceam si HALAL ! Andu
pentru textul : excalibur definalul e putin cam blah blah blah dar prima parte si ideea in general e buna. cred ca lui ecaterina ii trebuie ceva mai mult curaj sa iasa din ea insasi si sa scrie
pentru textul : ecaterina dispare deMulţumesc şi eu pentru includerea în antologie şi mă simt onorat să fiu alături de poeţi adevăraţi pe care îi preţuiesc.
pentru textul : Virtualia 13 - ediţia ta norocoasă deSpre deosebire de antecomentatorii mei, eu găsesc că poezia se manifestă exact în afara versurilor remarcate de ei, pentru că în acel spațiu exterior se decantează sensibilitatea liricii feminine de mult abuzata imagine a vinovăției exclusiv feminine vis-a-vis de păcatul originar. Adevărat spune Adriana în versurile "noi semănam tot mai mult cu niște batiste albe" subliniind că această schismă nu pare să se repare ci doar se adâncește. De aceea nu îmi par accidentale versurile "ne așezăm uneori pe aceeași bornă a întâmplării/ arătând mereu/ un cer improbabil" Am descoperit o rezonanță familiară în aceste versuri. Și dacă vreți, asta este exact ce se întâmplă când o poezie este citită de un public heterogen. Bun, o să spuneți că până aici am fost subiectivă. Adevărat. Hai să ne uităm puțin la tehnica versificației unde am de criticat trei aspecte: punctele de suspensie inutile din primul vers, această superfluă colapsare "ca-ntr-o" din penultimul vers ce probabil reflectă felul în care autoarea își recită versurile sieși, și o repetiție în poeziile sale a formulei de exprimare "cum" înlocuind "precum", "asemenea", "ca o", "ca un", etc Mă refer la versul "cum oasele unor hulubi înghețați" Pe partea pozitivă a balanței, stă concluzia finală, un enunț filozofic de profundis, tentativă de haiku revelator (nu ma refer la număr de silabe și distribuție a versurilor în terțină ci la densitate/concizie, mesaj și metaforă), tehnică de oarecare popularitate în poezia actuală, "ne salvează înecul în somn/ ca-ntr-o moarte/ cu nuferi." Să nu ne arătăm blazați numai pentru că l-am citit pe Dostoievski și nimic nu se poate ridica la nivelul respectiv... Poezia nu se judecă cu dispreț și neîncredere, ce crimă perfectă. Poeziei i se oferă șansa de a fi cuprinsă, asimilată, rezonată. Ceea ce rămâne în urma poeziei adevărate nu este destrămare "la o simplă atingere/ cum oasele unor hulubi înghețați" ci libertatea aposteriori sentinței la estetic, pentru că iată, îmi permit să îl citez pe Dostoievski, "frumusețea va salva lumea"
pentru textul : poveste cu nuferi deDoamna Suse, aveți dreptate. sînt probabil vinovat de o greșeală de limbă. română. deși NODEX spune:
SORȚ ~i m. mai ales la pl. Mod de alegere, realizat prin aruncarea zarurilor, prin tragerea unor bilete etc. astfel, încât rolul decisiv revine întâmplării. ◊ A trage la ~i a hotărî ceva prin sorți. (A avea) ~i de izbândă (a avea) posibilități de reușită. /Din sorți pl. de la soartă
deci nu îmi este clar dacă am sau nu am voie să scriu „trag la sorț”. poate un lingvist din cei mulți care ne sînt colegi pe site poate să ne lumineze cu privire la aceasta.
pentru textul : domnule Labiș deLuminita Petrovici, tu scrii in acelasi comentariu "mă caracterizează bunul simţ în orice postură" dar si "îţi sugerez duşuri scrotale" sau "doar aşa pare că vi se ridică testosteronul". Cu toate ca nu imi amintesc sa fi pomenit nici macar in treacat organele tale genitale sau hormonii tai sexuali. Deci, Luminita Petrovici, a spune ca "te caracterizeaza bunul simt", si mai ales "in orice postura", ramine pentru mine una dintre cele mai mari timpenii pe care mi-a fost dat sa o citesc. De fapt o minciuna trista. Si te asigur ca mi-a fost dat sa citesc multe. Pentru ca, draga mea Luminita Petrovici, facind acum abstractie de persoana ta (care oricum, mi-a dovedit ca nu isi doreste prea mult respect), daca cineva, oricine, ar scrie ce ai scris tu la adresa oricarei alte persoane, eu as considera ca nu are nici o bruma de bun simt. Imi pare rau sa iti spun dar asa vad eu lucrurile. Si ceva imi spune ca nu iti va pasa de parerea mea. Si te asigur ca nu ma vei surprinde. M-ar surprinde daca ti-ar pasa. Pentru ca asta ar insemna ca ai avea bun simt. Iar eu de obicei nu ma insel cu privire la oameni.
pentru textul : make-up atras în spirala ADN-ului deTe asigur de asemeni ca in comentariul meu nu m-a interesat persoana nimanui. Nici a lui Belizan si nici a ta. M-a dezamagit textul. Incapacitatea ta de a primi critica textului pe care il scrii este jenanta si te asigur ca te dezavantajeaza numai pe tine. Esti libera sa te inconjori cu aplaudaci daca asta iti doresti. Iti promit ca voi evita sa mai comentez sub textele tale de acum incolo.
In ce priveste modul in care scriu eu nu stiu ce crezi tu ca imi lipseste. Cred ca ar fi mai inteligent sa nu mai maimutaresti formulari din acestea patronizatoare de genul „stii tu ce”. Pentru ca e ridicol. Eu personal nu cred ca lipseste nimic scriiturii mele. Asta in general. Asa ca nu mai pretinde ca imi auzi gindurile fiindca nu le auzi. Si in orice caz nu sintem asa de initimi incit sa impartasim telepatie aritstica.
Ceea ce este interesant este ca in final scrii cu propria ta mina „că-ţi place să provoci şi să scormoni în "gunoi"”. Este interesant datorita faptului ca in comentariul meu singurul lucru l-a care m-am referit, deci in acceptiunea ta „l-am scormonit” a fost textul tau de mai sus. Atit si nimic mai mult. Deci daca tu afirmi in aceste conditii ca eu „scormon in „gunoi”” asta inseamna ca tu cu propria ta mina iti definesti textul scris de tine ca fiind un astfel de „gunoi”. Eu nu am gindit niciodata asa despre ce ai scris tu. Dar daca tu vrei sa ne spui ca ce scrii este un „gunoi”, este dreptul tau.
nu mi se pare pe măsura ideii şi a reproducerii ei până către acesta. dar, starea se simte, se re-trăieşte. cam aşa se întâmplă, nu, cam cum se întâmplă cu fructele!...
pentru textul : sentimentele acelea deProces-verbal de constare moarte suspecta, cauza probabila otravire cu monoxid de carbon. Personaje si imprejurari reale , inclusiv vitelul.
pentru textul : Cartier rezidential deÎntotdeauna am apreciat la poezia ta bogăția imagistică ancorată în adâncime a trăirilor, atenția la detalii. Viața prezentată ca un lanț trofic, instinctul supraviețuirii, absurdul (sin)uciderii, condiția umană, iubirea - melanj tematic abordat cu mult curaj în universul unui singur poem. Am impresia că nu lucrezi îndelung la formulare, nici la impactul semantic; lași versurile să se scrie singure, natural, așa cum te lovesc. Greșesc? Citez doar ceea ce mi-a plăcut cel mai mult, opțiune evident subiectivă: prima ta zi la call-center a fost un dezastru niciodată nu te-au urît așa de mulți oameni vocea ta niciodată n-a părut mai stinsă în inimă ți-a crescut un robot telefonic bună ziua sînt imitația inimii momentan nu pot răspunde lăsați mesaj după prima sistolă
pentru textul : opțional anestezic depentru valoarea "cinematografica"
pentru textul : Militianul intervine dePoate dacă aș fi scris "cerul pe umeri'' sau "norii pe umeri", eram mai aproape de exprimarea metaforică, dar ceața e altceva, e cea care ne învăluie și pare că o purtăm pe umeri. Și de aici în colo multe interpretări: poveri, boli, cruce, aplecare, prăbușire, moarte... și poate înălțare, despovărare, eliberare, plutire, înviere.
pentru textul : Haiku deE scris prin tehnica paradoxului. E departe de a fi perfect, motiv pentru care, iată, și lectorul eficient a avut un dubiu. Mulțumesc, Virgil!
Spui ca în Muntenia e cald, şi-ţi doreşti ploaia noastra, să nu o doreşti, că ar putea să vină sub formă de vijelie cu mulţi litri pe m.p. cum a fost aproape în toată ţara( nu urmăreşti ştirile la TV)şi în ultimii ani, nu a avut un caracter prea întâmplător ci chiar repetabil. Povestea cu felinarul şi calul nu cred că-i grea findcă nu sunt calul, eu sunt doar călăreţul şi pot avea un felinar în mână. În final nu căutam poarta femeii ci una de intare în normal având in vedere actuala situaţie anormală din ţară.
pentru textul : În mână cu un felinar de vânt deAndu, mulţumesc pentru opinie. Preţiozităţile mă deranjează şi pe mine. În legătură cu titlul, e discutabil ce zici. Eugen.
pentru textul : Acedie deMultumiri, Tincuta, te mai astept. Adriana
pentru textul : cenuşă, să ning... decorect se scrie PALIMPSÉST. PALIMPSÉST, palimpseste, s.n. Pergament sau papirus de pe care s-a șters sau s-a ras scrierea inițială pentru a se putea utiliza din nou și pe care se mai văd urmele vechiului text. – Din fr. palimpseste.(Dicționarul explicativ al limbii române).
pentru textul : vorbesc o latină ciudată deam uitat sa specific ca e parerea umila a unui necunoscator...
pentru textul : Cruciada nebunilor deS-ar părea că ai dreptate! Cel puțin cu folosirea genitivului. În rest nu văd de ce imaginile sunt " forțate abuziv". Sună a pleonasm.Ce zici ? Ce înțelegi tu prin "veridic literar" ? " Sărutul tău ascunde otrava întâiului sărut" nu-mi spune nimic. Poezie de liceu. Nimic mai mult.
pentru textul : Vrăjitorie deE pentru că acest poem, ca şi altele, mi-a fost fan, m-a căutat zi de zi cu lumina-i în pragul acestui septembrie trist. Am aşteptat un moment prielnic, la un ceai cald, să-l citesc printre rânduri, să-i vorbesc deschis, relaxat, cât de bine pot. Mulţumesc mult pentru aprecieri. Nu-mi doresc decât să pot intra pe vârfuri în universul unui poem prin uşile sau ferestrele pe care mi le deschide.( Ce ,,poetică" sunt! ...e prea dimineaţă...)
pentru textul : Frunze deUrechea muzicală cred că e o moştenire de la bunici :)...şi în casa noastră toţi cântă, la propriu ( vocal şi instrumental ), dar cel mai important poate e că am exersat scriind cu ani în urmă multe poeme cu vers clasic.
Timpul - un bun comun. Şi eu mulţumesc, Adrian.
Ioana,
pentru textul : așadar este mâine deiată prima ta poezie pe hermeneia. îmi place cum ţi-ai făcut intrarea. doar faţa pământului şuiera a plecare/.../fără să gândească o clipă că oamenii au cunoscut frica aşa/.../ în cameră mirosul de mușcată printre hainele ei/
era semn că în fereastră Dumnezeu își spălase obrazul. sensibil poem.
Efervescent, modern, destul de lax iti permite cateva unghiuri de lectura plus sinceritatea taioasa... mi-a placut. Nu as fi dat-o pe drama umana si pe "acceptiunea lui dante" atat de explicit pe final. Filozofia asta atat de direct exprimata in poezie nu imi place. Insa tot restul (care e mai mult de 95% inginereste vorbind :-) da. Penita de la mine nu de la dante
pentru textul : daily trivia - morning vulnerabilities deTextul e indecent, are o lipsă de pudoare morală neașteptată. E șocant și realmente trivial, adică necuviincios, macabru, scabros atunci când vine de la o persoană cu o pregătire declarată de teolog. Din punct de vedere al versificației, mă repet, e copilăresc. Din punct de vedere al gramaticii, există lacune pe care le-am observat și în comentarii. Chiar dacă te indispun comentariile mele dure și directe, asta e, eu consider că trebuie să ți le spună cineva.
pentru textul : Îngroparea îmi pare a fi un act sexual demargas,
pentru textul : go fishing deAş putea replica printr-o fraza celebră, pusă în circulaţie de Mihai Ralea: "Aşa-mi trebuie, dacă stau de vorbă cu o tuberculoasă"!
Mă limitez la a vă spune că vă invidiez: sunteţi o fericită, cu ferma dvs. convingere că ar fi poezie (şi încă de valoare!) ceea ce scrieţi.
am citit poemul acum cateva zile si mi-a ramas in minte sa zic / tandretea lui? ( : curgerea sa perfecta.
pentru textul : litere în cădere liberă desome broken hearts may heal for a minute or two - after reading. oricum o imagine care mi-a palcut mult
este
"în căldura camerei parcă ai veni la mine de sub roțile tramvaielor "/ .
felicitari si well come back.
Pagini