this is the poem of assumed limits, bianca. a clear and lucid view at the sky, in the cruel and malicious morning, after a good sleep and a wonderful amazing dream. look what i did: i built a fire under the large airport, i put in the middle a great engine, but i didn’t let it to take off. anyway, i’ll think about… thanks a lot.
un poem ca un jurnal intim abia intredeschis, o conversatie dincolo de aparente, incertitudini, un ritual indiscret despre cum sintem sau dorim sa fim. cotidianul adus la rang de inefabil. cel putin asa percep aceasta "schita de schita", cum spun studentii la arhitectura, doar ca in 4D.
Andule tu când perii, perii. iată aici cum mă perii cum îl perie pe Orb, câştigătorul de la Kentucky derby, antrenorul. am încă lingering doubts despre presupusa valoare a textului care e scris sub influienţa unor certe programe TV, dar hai, treacă, accept semnul tău care vine dintr-un suflet imparţial. mai e de curăţat, de acord, mai e de şlefuit un anume stil incipient nicodemic, dar şi în grădina mea sînt câţiva pomi care trebuie curăţaţi şi n-are cine.
Ottilia, votul tău a fost, este şi va fi luat în considerare. începem să facem un partid de dreapta :))
tu care spargi norii să nu pice grindina (așa e în bobor), iertăciune că mă refer la altceva decât textul tău(las'că am pățit-o și eu), dar explică-mi, dacă poți, ce are Sancho Panza, în afară de un posibil exces de foliculină, cu mine. Că pe mine mă iubește femeile și e moarte dupe mine.
Frumos acest poem, este ca o encicopedie poetică, enciclopedia poetului, infinitul care devine crezul poetului, în care poetul e liber, în care poetul de hrăneşte din visele albastre ale celor "numiţi şi aleşi albaştri" - "soarele mușcă din viile cuminți, am nevoie de lumină, de albastru,/cactuși, măslini sălbatici, irișii lui van gogh, smochinul rezistă-n brațele mistralului/..."
Iată, îmbinarea cotidianului cu măiestria condeiului - "românii se mai întâlnesc la biserică, protestanții le-au împrumutat-o pe-a lor,/se mai ajută mai ales la făcutul colivelor" - mai cu seamă când "împart coliva" , momentul lor trist sau unde le este patria? Frumos realizat tabloul descriptiv, final.
Iar dorul nu are echivalent pentru că doare oriunde ne-am afla pe acest pământ.
O maximă pe care o reţin cu plăcere! -"nu există echivalent pentru starea de dor"
Poem modern, cult, nimic forţat, talent vădit, Doamna Angela Nacher Mamier!
Virgil, acest text este foarte reusit. Prima strofa face toti banii, metaforic vorbind. Daca imi permiti, dupa umila mea parere, versul cu ranile neduse la capat este in plus. Se subintelege din rani nevindecate. Probabil ai vrut sa accentuezi imaginea si asa frumoasa, dar cred ca era oricum indeajuns. Esti un autor caruia ii place detaliul. Caruia ii plac cuvintele dure. In comparatie cu celalalt text pe care ti l-am comentat, aici ai gasit un echilibru intre mesaj si cuvintele prin care exprimi mesajul, astfel incat cititorul sa fie placut impresionat de definitia data poetului. Te felicit si iti doresc texte la fel de reusite. Lerman
Un text încărcat de emoţie.
zăpada îl acoperea până la glezne
până la ochiul alb în care încremenise o mamă
şi-o lumânare aprinsă aducea liniştea în care el se ghemuia
cu siguranta gena balantei poate doar defini aceasta pendulare intre tinele tau si tine, nevoia echilibrului interior dobandit doar prin raspunsurile potrivite pe care va trebui sa le dai intrebarilor destabilizatoare.. cuvintele-ti sunt pod, cursul fluid le poarta spre casa nenuntita de apa..
" tot ce aș vrea/ nu mă lăsa fără niciun semn când tot ceea ce am eu nevoie/ pune-mi cerceii cei noi/ ceea ce ai iubit de ceea ce ai urât".
Propuneri: ...când tot ce am nevoie/ cerceii noi/ ce ai iubit de ce ai urât.
"știu sunt un piept veninos care umblă fără să înțeleagă
încotro să se uite când i se strigă aici
mai lasă-mă o zi poate am să apuc să mă opresc" - partea asta e percutantă, e biine scrisă.
ai dreptate. Silviu, citește multă poezie. E sfatul cel mai pertinent și sincer pe care îl pot da. Numai că vei avea surprize. Sper să am și eu cândva pe pagina ta. De aceea las acest comentariu. Textul e ca mierea pe care o punea în ceai Alecsandri.
Katya, aici nu e poligon de testare. Te rog să îți revezi textele înainte de le posta și te mai rog să nu consideri că întreaga echipă hermeneia trebuie să stea pe urmele tale să urmărească momentul în care totul este în regulă cu postările tale. Se presupune că avem respect reciproc pentru ceea ce facem aici. Sper să mai avem ocazia de a discuta despre aceste aspecte (repet: nu este prima dată când procedezi de asemenea manieră).
domnule profesor, ma voi stradui sa o merit, atunci. :) chiar ma intrebam ce s-a intamplat cu eseul...astept sa vad schimbarea. Emanuel, multumesc, ma bucur de citire si re-citire.
Nu înțeleg de ce m-am întâlnit cu acest text în pagina principală, acum în prag de An Nou...
Am citit un experiment dislalic, o mâzgălitură cu creionul pe o foaie, o groapă săpată în pământ aiurea, tocmai bună pentru șantierul acestui site literar.
Probabil pentru că sunt Sărbătorile Consiliul este mai puțin vigilent, iar textul de față apare pe pagina principală.
Asta fără legătură cu autoarea, capabilă de scrieri cu adevărat valoroase.
La mulți ani!
Andu
Imi pare rau daca te-am ofuscat. Eu vad scrierea in limba straina ca pe o foarte mare calitate. Vezi marii intelectuali romani care au scris in alte limbi decat cea materna.
Totusi ma intorc la text sa imi explic interpretarea. In acel : "oricum ele niciodata" - pronumele personal feminin "ele" nu se poate referi la copaci... de aceea am acordat gramatical cu pietrele.
Se poate acorda si cu zidurile,urechile, buzunarele dar cu copacii nu. Ar trebui sa fie : "oricum ei niciodata". Masculin.
Nu este o critica ci o dorinta de a intelege corect textul :)) Si asta nu inseamna ca eu nu fac greseli :)
Frumos spus :
indiferent în ce parte
a trupului le vei aşeza tăcerea...
Textul mi-amintește de Topârceanu. Mai bine zis, versificația în metru scurt si ritmul ăsta alert - trohaic. Totuși, dincolo de această tejnică exterioară, e altceva. Un umor fin, bazat pe ironie. Citesc, citesc...
Situatia lui Bobadil a fost discutata si s-a luat o hotarare pe care Virgil, in spiritul transparentei, a gasit de cuviinta sa o faca publica in circumstantele date. In momentul in care Bobadil a postat textele incriminate el a fost judecat de consiliul hermeneia (care a dispus masura suspendarii contului) si de colegii nostri de site. Acum, daca imi aduc eu aminte bine, oamenii nu sunt judecati de mai multe ori pentru aceeasi fapta iar Bobadil nu pare vreun Prometeu sa-i mancam fiecare ficatii de cate ori avem ocazia. Desigur ca reactiile sunt firesti si in momentul in care acest text a fost postat a fost avuta in vedere posibilitatea aparitiei acestora insa eu ma intreb cui mai foloseste sa dam cu pietre daca hotararea a fost luata deja. Bobadil a revenit pe hermeneia iar acesta este un fapt. Restul reprezinta o chestiune de optiune.
nu trebuie sa zabovesc prea mult in comentarii, vreau sa spun ca urmaresc de foarte mult timp poemele tale. si ini plac. e un stil pe care l-am mai observat la inca doua poete de pe agonia, probabil editori. ceea ce imi place aici este ca pot sa ofer stele poemelor valoroase. acum este timpul sa ofer steluta. am retinut din poemul tau "îți iese un milion de albine ce fecundează lumina", "între mirosul de transpirație și mirosul de mort aleg mirosul de mort ", "dacă dispare omul care te susține omul care te cară în spate rămîi deformat ca la orele de echitație", "nu mă plîng am mîncat bine am rîs bine am tot felul de lucruri care mă fac fericit poate mi-aș dori să adorm pe coastele unei femei", "camera mea e atît de goală încît am senzația că sunt într-o barcă"... cu adevarat poet. penita si respectul meu. PvG
pot face şi lucrul acesta. eu însămi am organizat un concurs acum ceva ani în urmă şi tocmai că ştiu că nu este deloc simplu cum poate părea dinafară.
repet, mi-ar plăcea ca hermeneia să aibă un concurs pe drept!
texte foarte bune şi bune sunt, slavă domnului.
cititorii şi-au dovedit acuitatea. juriul este competent. deci, ne aşteptăm cu toţii la cele mai valoroase trei texte să câştige.
paul, ma bucur de cuvintele tale. eu sunt inca in cautarea lungimii de unda, ca sa zic asa. si de asta pretuiesc orice semn. semnul tau, in mod deosebit, pentru ca si mie imi place cum scrii. titlul o sa-l schimb. adevarul e ca nu m-am mai gandit la titlu, am scris ce mi-a trecut prima oara prin cap. si multumesc pentru semnul tau de pretuire :) o seara frumoasa.( imi cer scuze pt. lipsa diacr., nu stiu de ce am ramas fara ele..)
Alma, îți mulțumesc de sugestii, am modificat prima comparație, dar m-am abținut la următoarea, pentru că m-aș repeta în procedeu atunci. Cu "crezi că" ai dreptate, dar încă nu reușesc să modific: este legat strâns de "crezi" din finalul versului ("crezi tu... crezi, chiar crezi?"), iar dacă aș renunța are trebui să renunț și la acesta, fiind pusă în situația de a face față altui "ostacol": "...a dorului/dar...". Subteran... mă mai gândesc. Iar dincolo mi-e greu să pun imperativ, e un loc, o poveste în care nimic nu poate să fie imperativ. Îmi place însă cum privești tu o poezie, mă ajută de cele mai multe ori să ma detașez. Francisc, mie nu-mi răspunzi, dar celorlalți da, ce să înțeleg eu de-aici? :-) Tu spui că nu există stare autentică, dar cred că te-ai luat mai mult de exprimare decât de esență, pe care sunt singură că ai prins-o (de comentariul Almei era vorba, desigur). Și mai cred că nu ai nevoie de cuvintele altora dacă vrei să îți susții o părere. Desigur, aici ești mereu bine venit, ba chiar cu zâmbetul pe buze, iar pentru asta se cuvine să-ți mulțumesc. Cum spuneam, tare te suspectez că știi ceva mai mult decât spui. Vladimir, habar nu am ce să spun când cineva numai mă laudă, uită-te și tu, mai bine îmi ziceai și ceva acolo să am și eu ce răspunde, ce să mă apăr etc :-) Fără glumă... venind de la tine, mă ambiționează.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
this is the poem of assumed limits, bianca. a clear and lucid view at the sky, in the cruel and malicious morning, after a good sleep and a wonderful amazing dream. look what i did: i built a fire under the large airport, i put in the middle a great engine, but i didn’t let it to take off. anyway, i’ll think about… thanks a lot.
pentru textul : Solomon Science deun poem ca un jurnal intim abia intredeschis, o conversatie dincolo de aparente, incertitudini, un ritual indiscret despre cum sintem sau dorim sa fim. cotidianul adus la rang de inefabil. cel putin asa percep aceasta "schita de schita", cum spun studentii la arhitectura, doar ca in 4D.
pentru textul : conversație deAndule tu când perii, perii. iată aici cum mă perii cum îl perie pe Orb, câştigătorul de la Kentucky derby, antrenorul. am încă lingering doubts despre presupusa valoare a textului care e scris sub influienţa unor certe programe TV, dar hai, treacă, accept semnul tău care vine dintr-un suflet imparţial. mai e de curăţat, de acord, mai e de şlefuit un anume stil incipient nicodemic, dar şi în grădina mea sînt câţiva pomi care trebuie curăţaţi şi n-are cine.
Ottilia, votul tău a fost, este şi va fi luat în considerare. începem să facem un partid de dreapta :))
Mulţumirile se subînţeleg.
pentru textul : mie nu-mi pare rău detu care spargi norii să nu pice grindina (așa e în bobor), iertăciune că mă refer la altceva decât textul tău(las'că am pățit-o și eu), dar explică-mi, dacă poți, ce are Sancho Panza, în afară de un posibil exces de foliculină, cu mine. Că pe mine mă iubește femeile și e moarte dupe mine.
pentru textul : nerușinare dePaul Blaj ai un mod ciudat de a urmari binele cuiva. Fie si al Hermeneii.
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic deTypo versus agramatism, ma surpinde ca "matale" nu-ti dai seama de diferenta. Dar sa corectam pentru binele pe termen lung al penitaresei:
Asta asa ca dovada de cat de mult poti epata si de cat de mult te poti ridica in slavi. in caz ca nu intelesesei ideea :)
pentru textul : timidă umbra ta de fată deFrumos acest poem, este ca o encicopedie poetică, enciclopedia poetului, infinitul care devine crezul poetului, în care poetul e liber, în care poetul de hrăneşte din visele albastre ale celor "numiţi şi aleşi albaştri" - "soarele mușcă din viile cuminți, am nevoie de lumină, de albastru,/cactuși, măslini sălbatici, irișii lui van gogh, smochinul rezistă-n brațele mistralului/..."
pentru textul : m-am construit pe o coloană infinită deIată, îmbinarea cotidianului cu măiestria condeiului - "românii se mai întâlnesc la biserică, protestanții le-au împrumutat-o pe-a lor,/se mai ajută mai ales la făcutul colivelor" - mai cu seamă când "împart coliva" , momentul lor trist sau unde le este patria? Frumos realizat tabloul descriptiv, final.
Iar dorul nu are echivalent pentru că doare oriunde ne-am afla pe acest pământ.
O maximă pe care o reţin cu plăcere! -"nu există echivalent pentru starea de dor"
Poem modern, cult, nimic forţat, talent vădit, Doamna Angela Nacher Mamier!
Virgil, acest text este foarte reusit. Prima strofa face toti banii, metaforic vorbind. Daca imi permiti, dupa umila mea parere, versul cu ranile neduse la capat este in plus. Se subintelege din rani nevindecate. Probabil ai vrut sa accentuezi imaginea si asa frumoasa, dar cred ca era oricum indeajuns. Esti un autor caruia ii place detaliul. Caruia ii plac cuvintele dure. In comparatie cu celalalt text pe care ti l-am comentat, aici ai gasit un echilibru intre mesaj si cuvintele prin care exprimi mesajul, astfel incat cititorul sa fie placut impresionat de definitia data poetului. Te felicit si iti doresc texte la fel de reusite. Lerman
pentru textul : poetul I deUn text încărcat de emoţie.
pentru textul : radiografia minciunii dezăpada îl acoperea până la glezne
până la ochiul alb în care încremenise o mamă
şi-o lumânare aprinsă aducea liniştea în care el se ghemuia
cu siguranta gena balantei poate doar defini aceasta pendulare intre tinele tau si tine, nevoia echilibrului interior dobandit doar prin raspunsurile potrivite pe care va trebui sa le dai intrebarilor destabilizatoare.. cuvintele-ti sunt pod, cursul fluid le poarta spre casa nenuntita de apa..
pentru textul : Gena balanței deUn poem de un singur vers
'Îmi păstrez moartea ca pe o barcă la ţărm,'
restul e o simplă dizertație plictisitoare
pentru textul : Trecere imaginară de" tot ce aș vrea/ nu mă lăsa fără niciun semn când tot ceea ce am eu nevoie/ pune-mi cerceii cei noi/ ceea ce ai iubit de ceea ce ai urât".
Propuneri: ...când tot ce am nevoie/ cerceii noi/ ce ai iubit de ce ai urât.
"știu sunt un piept veninos care umblă fără să înțeleagă
pentru textul : memento deîncotro să se uite când i se strigă aici
mai lasă-mă o zi poate am să apuc să mă opresc" - partea asta e percutantă, e biine scrisă.
judecata bobadilica. iar m-am incurcat...
pentru textul : fotografii în alb și gerunziu deai dreptate. Silviu, citește multă poezie. E sfatul cel mai pertinent și sincer pe care îl pot da. Numai că vei avea surprize. Sper să am și eu cândva pe pagina ta. De aceea las acest comentariu. Textul e ca mierea pe care o punea în ceai Alecsandri.
pentru textul : Ce zi deKatya, aici nu e poligon de testare. Te rog să îți revezi textele înainte de le posta și te mai rog să nu consideri că întreaga echipă hermeneia trebuie să stea pe urmele tale să urmărească momentul în care totul este în regulă cu postările tale. Se presupune că avem respect reciproc pentru ceea ce facem aici. Sper să mai avem ocazia de a discuta despre aceste aspecte (repet: nu este prima dată când procedezi de asemenea manieră).
pentru textul : inutile deam mai făcut modificări pe text și ieri și astăzi am anunțat editorii.
pentru textul : Săracul deAAA.
pentru textul : Povestea filosofului deconstructiv deNu înțeleg: v-ați dat singur peniță??!
pentru textul : Motanul Fuior și Securitatea statului deti s-a dezlegat limba, domnule E Manantu. nu a fost greu ma gandeam: uite cineva a mai scris un text numit nerusinare. nice. c u
pentru textul : nerușinare dedomnule profesor, ma voi stradui sa o merit, atunci. :) chiar ma intrebam ce s-a intamplat cu eseul...astept sa vad schimbarea. Emanuel, multumesc, ma bucur de citire si re-citire.
pentru textul : purgatoriu deNu înțeleg de ce m-am întâlnit cu acest text în pagina principală, acum în prag de An Nou...
pentru textul : Spaima drumurilor deAm citit un experiment dislalic, o mâzgălitură cu creionul pe o foaie, o groapă săpată în pământ aiurea, tocmai bună pentru șantierul acestui site literar.
Probabil pentru că sunt Sărbătorile Consiliul este mai puțin vigilent, iar textul de față apare pe pagina principală.
Asta fără legătură cu autoarea, capabilă de scrieri cu adevărat valoroase.
La mulți ani!
Andu
Imi pare rau daca te-am ofuscat. Eu vad scrierea in limba straina ca pe o foarte mare calitate. Vezi marii intelectuali romani care au scris in alte limbi decat cea materna.
Totusi ma intorc la text sa imi explic interpretarea. In acel : "oricum ele niciodata" - pronumele personal feminin "ele" nu se poate referi la copaci... de aceea am acordat gramatical cu pietrele.
Se poate acorda si cu zidurile,urechile, buzunarele dar cu copacii nu. Ar trebui sa fie : "oricum ei niciodata". Masculin.
Nu este o critica ci o dorinta de a intelege corect textul :)) Si asta nu inseamna ca eu nu fac greseli :)
Frumos spus :
pentru textul : Zimţii deindiferent în ce parte
a trupului le vei aşeza tăcerea...
Textul mi-amintește de Topârceanu. Mai bine zis, versificația în metru scurt si ritmul ăsta alert - trohaic. Totuși, dincolo de această tejnică exterioară, e altceva. Un umor fin, bazat pe ironie. Citesc, citesc...
pentru textul : Sergent K, raportez! deSituatia lui Bobadil a fost discutata si s-a luat o hotarare pe care Virgil, in spiritul transparentei, a gasit de cuviinta sa o faca publica in circumstantele date. In momentul in care Bobadil a postat textele incriminate el a fost judecat de consiliul hermeneia (care a dispus masura suspendarii contului) si de colegii nostri de site. Acum, daca imi aduc eu aminte bine, oamenii nu sunt judecati de mai multe ori pentru aceeasi fapta iar Bobadil nu pare vreun Prometeu sa-i mancam fiecare ficatii de cate ori avem ocazia. Desigur ca reactiile sunt firesti si in momentul in care acest text a fost postat a fost avuta in vedere posibilitatea aparitiei acestora insa eu ma intreb cui mai foloseste sa dam cu pietre daca hotararea a fost luata deja. Bobadil a revenit pe hermeneia iar acesta este un fapt. Restul reprezinta o chestiune de optiune.
pentru textul : incident de plagiat pe hermeneia.com denu trebuie sa zabovesc prea mult in comentarii, vreau sa spun ca urmaresc de foarte mult timp poemele tale. si ini plac. e un stil pe care l-am mai observat la inca doua poete de pe agonia, probabil editori. ceea ce imi place aici este ca pot sa ofer stele poemelor valoroase. acum este timpul sa ofer steluta. am retinut din poemul tau "îți iese un milion de albine ce fecundează lumina", "între mirosul de transpirație și mirosul de mort aleg mirosul de mort ", "dacă dispare omul care te susține omul care te cară în spate rămîi deformat ca la orele de echitație", "nu mă plîng am mîncat bine am rîs bine am tot felul de lucruri care mă fac fericit poate mi-aș dori să adorm pe coastele unei femei", "camera mea e atît de goală încît am senzația că sunt într-o barcă"... cu adevarat poet. penita si respectul meu. PvG
pentru textul : mirabela nu există depot face şi lucrul acesta. eu însămi am organizat un concurs acum ceva ani în urmă şi tocmai că ştiu că nu este deloc simplu cum poate părea dinafară.
repet, mi-ar plăcea ca hermeneia să aibă un concurs pe drept!
texte foarte bune şi bune sunt, slavă domnului.
cititorii şi-au dovedit acuitatea. juriul este competent. deci, ne aşteptăm cu toţii la cele mai valoroase trei texte să câştige.
succes!
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” - rezultate vot de popularitate deAm înteles mulțumesc mult pentru sfaturi, eu ataâta pot mă opresc aici,succes încontinuare.
pentru textul : Nu văd ce auzi tu depaul, ma bucur de cuvintele tale. eu sunt inca in cautarea lungimii de unda, ca sa zic asa. si de asta pretuiesc orice semn. semnul tau, in mod deosebit, pentru ca si mie imi place cum scrii. titlul o sa-l schimb. adevarul e ca nu m-am mai gandit la titlu, am scris ce mi-a trecut prima oara prin cap. si multumesc pentru semnul tau de pretuire :) o seara frumoasa.( imi cer scuze pt. lipsa diacr., nu stiu de ce am ramas fara ele..)
pentru textul : fără tine totul e o iarnă deAlma, îți mulțumesc de sugestii, am modificat prima comparație, dar m-am abținut la următoarea, pentru că m-aș repeta în procedeu atunci. Cu "crezi că" ai dreptate, dar încă nu reușesc să modific: este legat strâns de "crezi" din finalul versului ("crezi tu... crezi, chiar crezi?"), iar dacă aș renunța are trebui să renunț și la acesta, fiind pusă în situația de a face față altui "ostacol": "...a dorului/dar...". Subteran... mă mai gândesc. Iar dincolo mi-e greu să pun imperativ, e un loc, o poveste în care nimic nu poate să fie imperativ. Îmi place însă cum privești tu o poezie, mă ajută de cele mai multe ori să ma detașez. Francisc, mie nu-mi răspunzi, dar celorlalți da, ce să înțeleg eu de-aici? :-) Tu spui că nu există stare autentică, dar cred că te-ai luat mai mult de exprimare decât de esență, pe care sunt singură că ai prins-o (de comentariul Almei era vorba, desigur). Și mai cred că nu ai nevoie de cuvintele altora dacă vrei să îți susții o părere. Desigur, aici ești mereu bine venit, ba chiar cu zâmbetul pe buze, iar pentru asta se cuvine să-ți mulțumesc. Cum spuneam, tare te suspectez că știi ceva mai mult decât spui. Vladimir, habar nu am ce să spun când cineva numai mă laudă, uită-te și tu, mai bine îmi ziceai și ceva acolo să am și eu ce răspunde, ce să mă apăr etc :-) Fără glumă... venind de la tine, mă ambiționează.
pentru textul : Duminica tuturor semnelor deProză frazată, proză slabă, de blog, prin care ne spui (oare a câta oară?!) că fumezi şi că suferi de îndepărtare.
pentru textul : Dragostea ca un om invizibil (II) dePagini