uite, fragmentul ăsta m-a pus pe gânduri: "când o să vină cutremuru` și-o să ti găsească dormind cu buricu` gol cu luna strecurându-se pi sub pijama ca o mână cu pielea de șarpe eu, sclavul tău preaplecat, o să țin blocul tău comunist în brațe ca să treacă balauru` cu căpățânili" poate gândindu-mă la unele evenimente care rămân în subconștient și acolo devin maligne... simbioza dintre rima albă, ritmul popular și regionalismul parizian (...) e chiar amuzantă dar nu te pot identifica deloc cu acest experiment.
vreau si eu reteta de asa poezie. foarte frumos. adica, nu stiu daca e frumos, dar e bun cu siguranta. ma gîdila placut textul tau, ca o ploaie linistita de vara, cu sorina, daca vrei. soarele dupa mine ar trebui sa fie la feminin. discurs spontan, curge (prea) natural, plus ca vad niste chestii foarte originale matei h
Virgil mi-a luat-o înainte, am citit astăzi pe fugă și m-am gândit că e altceva decât ce ai postat până acum, parcă încerci să transmiți. Și eu zic totuși că, dacă ai reușit să ne faci să trăim sentimentul, ideea din spate, e bine. E adevărat însă că ai mult de lucrat. Inversiuni atât de simple nu prea mai spun nimic nou ca procedeu, iar repetate devin chiar obositoare. Asta, și observațiile făcute de Virgil referitoare la expresii oarecum prăfuite...
Nu știu dacă mă voi putea lăsa "constrânsă" de această imagine, dar trebuia să las un semn Arancăi: felicitări, m-ai făcut să văd albastrul din poză. Primul tău vers este fermecător, mai ales în context. Desigur, am citit și restul, dar tot aici m-am întors" lumea este o rochie albastră de catifea decolorată". Merită să fie titlul acestei compoziții. Btw: nu se mai folosesc diacriticile sau e doar o scăpare?
Aşa cum s-a scris corect, gramatical, în coment ,, unele ca noi, femeile, mai mereu depersonalizate", tot aşa, după aceeaşi regulă a acordului, trebuia scrisă formularea din poem, ,, una ca mine care nu mai simt foame" / ,, una ca mine care nu mai simte foame".... Eul liric, acel ,,personal" la care te referi, nu are de suferit fiindcă marca acestuia prin pronumele personal de pers I, ,,mine" este destul de puternică. Şi, repet, trebuie să primeze regula acordului cu ,,una".
Peste jignire trec, mai ales că te-a salvat acel plural, ,,noi", care te include.
Eu încercam doar să întind o mână, nu să cârcotesc...
Interesant, Sancho. Scriu pe fugă, dar promit să revin. Cu referire la prima ta obiecție/întrebare aș zice că nu/da. La origine poezia a fost act ontologic și noetic abia apoi, așa cum bine zici, ”am împins-o noi” spre un simplificat act estetic.
Am zis că revin, acum trebe să străbat ploaia cu umbrela mea Guy Laroche, Paris, cu etichetă de Grecia și făcută în China, că am o treabă. Mă-ntorc că-i interesant ce ziceți voi aici.
A plecat dintre noi eternul dizident al marelui oraș, un mare Actor al tinereții noastre, Florian Pittiș. "Sînt tînãr, Doamnã, vinul mã știe pe de rost și ochiul sclav îmi carã fecioarele prin sînge, cum aș putea întoarce copilul care-am fost cînd carnea-mi înflorește și doar uitarea plînge. Sînt tînãr, Doamnã, lucruri am așezat destul ca sã pricep cãderea din somn spre echilibru, dar bulgãri de luminã dac-aș mînca, sãtul nu m-aș încape în pielea mea de tigru. Sînt tînãr, Doamnã, tînãr cu spatele frumos și vreau drept hranã lapte din sfîrcuri de cometã, sã-mi creascã ceru-n suflet și stelele-n os și sã dezmint zapada pierdut în piruetã. Sînt tînãr, Doamnã, încã aripile mã țin chiar de ating pãmîntul pe-aproape cu genunchii, aceastã putrezire mã-mbatã ca un vin cãci simt curgînd printr-însa bunicile și unchii. Sînt tînãr, Doamnã, tînãr, de-aceea nu te cred, oricît mi-ai spune, timpul nu își ascute gheara deși arcașii ceții spre mine își reped sãgețile vestirii. Sînt tînăr. Bunã seara!" Așa rămâne în sufletul nostru Florian Pittiș
Lasa-ti capul unde ii si acuzatorii in plata lor. N-ai adus niciun prejudiciu textului si nici n-ai produs neplaceri autoarei. Daca nu trebuia sa raspund eu atunci sa ma scuzati, dar va rog io, haideti sa nu exageram. Este doar un poem cu o biata cacofonie si inca si aia stearsa. Mare branza!
Cinstit si fara sa pup vreun cur, mie mi se pare o regula de bun simt postarea la doua zile si as vedea-o extinsa si la autori. Nu cred ca din acest punt de vedere ar trebui sa existe vreo diferentiere, e suficienta incadrarea respectiva. Sunt pentru eliminarea pe H a oricaror discriminari intre autori si novici dincolo de incadrarea respectiva, e suficient. Postarile "la gramada" dauneaza grav sanatatii oricui, mai ceva ca fumatul, parerea mea. Andu
Alma si Andreea va multumesc ca ati trecut. Andreea, am modificat intre timp la sugestia Almei; ma bucur ca pare mai aerisit, de ceva vreme ma lupt sa nu mai incarc textele.
A, inversiunile, de cele mai multe ori, nu aduc nimic bun textului, dar pot aduce o amprentă de patetism, ca aici "în magazinul bătrînului vînzător", unde eu aş fi scris "în magazinul vânzătorului bătrân".
Meditez sau bat câmpii? A filosofa nu însemnează să bat câmpii. Se demonstrează matematic. Filosofia este matematică.
Am citit cu interes acest material şi, ca simplu om, m-am întrebat dacă nu toate aceste căutări ale fiinţei noastre sunt mai realizabile în contextul în care fiecare îşi propune să ajungă cu el însuşi într-un anumit punct, până unde poate mai exact, până unde voinţa lui se contopeşte cumva cu dorinţa. Deşi interpretarea lor este diferită, putem să susţinem realizarea definiţiilor (care, iarăşi, sunt proprii individului – prin urmare nu vom şti niciodată concret despre natura faptelor noastre, despre ce a spus un Hobbes sau ce a spus un Locke sau un Berkeley putem şti dar e de preferat să rămânem omul obiectiv atât cât ne permite natura umană) situîndu-le pe acelaşi taler, oare nu există o contradicţie între cei doi termeni? Este de ajunsă voinţa ca să-ţi doreşti să atingi un prag de exemplu, de orice natură ar fi el? Adică dacă eu îmi doresc să contruiesc o navă spaţială, repet, îmi doresc acest lucru cu ardoare, înseamnă că şi pot? Atunci putem spune că voinţa este supusă putinţei. Trebuie să-mi pun întrebarea dacă şi pot pentru că de dorit, o putem dori. Dorinţa este o senzaţie pe când atunci când spun „eu pot” trebuie să o fac concret, să o dovedesc. Căutatea înseamnă libertate în gândire, libertate în viaţa naturală, lipsă de constrângere, un fenomen lăsat slobod, ceva care să nu împiedice un altceva ca să mă facă pe mine omul să îmi doresc căutarea, să lupt pentru căutarea asta, să devin mai bună cu mine însămi, prin dorinţă, voinţă, asumare, prin căutarea de adevăr cât mai aproape de sensul lui, evident, inexact, să pot să-mi dovedesc morala ca datorie pentru faptul că vieţuiesc un spaţiu cu timp .
Şi dacă empirismul este exact ce este, adică un susţinător al naturii, însemnează că trăim o realitate sub toate formele ei existenţiale. Şi dacă absurdul ne face să fim realişti, pornind de la axiome, de ce să nu învârtim câte o rotiţă, cum spunea şi Petre Ţuţea, unul dintre cei mai mari gânditori ai noştri şi poate mai mult de atât, omul ca fiinţă supremă, şi să vedem dacă şi „putem”.
Cu scuzele de rigoare adresate lui Manolescu Gorun, mărturisesc: atât am simţit că pot renunţa, timp de 40 de minute, la timpul destinat altui lucru. Şi cum vorba "nu am timp" să fac ceva mi se pare destul de orgolioasă, am preferat mereu să îmi găsesc timp, să-mi fac timp pentru că ţine de puterea mea ca rege. Şi cum un mare empirist spunea că pacea nu poate fi instaurată decât dacă fiecare renunţă la propriile interese, Manolescu Gorun, nu am niciun interes să vă mint dar nu promit că nu voi participa într-un viitor într-o luptă cu domnia voastră, eseistul.
mie nu prea imi place. si nu atat din cauza cliseelor, pt ca ele in sine nu sunt o pb, cat mai ales din cauza taierii versurilor. pt ca suna cautat, cu efect dramatic. si e prea legat de experienta internautica. nu mi multumi. mi-a facut placere
... și ce anume exemplifică textul lui Vijay Seshadri în acest context? că, sincer vorbind, eu nu am înțeles ce vrei să spui în final. în orice caz acel text este reușit. iar dacă tu consideri că atît el cît și textul tău au valori comparabile mă tem că discutăm degeaba. nu înțeleg, de asemenea, de ce simți nevoia asta aproape incontrolabilă să ataci ad hominem atunci cînd este criticat un text de-al tău sau un anumit tip de scriitură în care nu reușești. din nou, și un astfel de atac este realmente nerecomandabil chiar într-un duel argumentativ. măcar și datorită faptului că nu face decît să întărească percepția că ești pe reduta defensivă a unei cauze ce nu poate fi apărată.
Virgil, sunt si eu unul dintre cei care si-au "retras textele" . Acest lucru s-a intamplat nu din cauza lipsei de respect sau a neseriozitatii. Am publicat pe mai multe siteuri, dar am hotarat sa ma retrag din motive personale. Nu am putut sa plec de pe Hermeneia tocmai fiindca va respect foarte mult si admir ceea ce se intampla aici. La ora actuala este singurul site unde mai postez si cred ca astfel va ramane si in continuare. Nu pot sa pun din nou texte fiindca timp de o luna, cat mai dureaza sesiunea, imi este imposibil sa fac acest lucru. Ca de obicei studentii exagereaza in ce priveste aceasta perioada, dar urmand doua facultati imi este destul de greu sa ma impart. Voi comenta in continuare si voi reveni cu texte mai tarziu.
Cred că ai tot ce-ți trebuie pentru a merge mai departe în proză. Poate doar răbdarea de a construi mai pe îndelete și de a finisa (știi tu, cu crăpături în ziduri, uși care nu se închid la perfecție... detalii adică, acelea care susțin povestea) să-ți mai fie necesare ca ingrediente. Aici văd doar un sâmbure, o joacă, din care poți face mult mai mult. Nu spun că nu mi-a plăcut, ci că mi-a trezit apetitul pentru o poveste mai închegată.
Cristina, nu văd în comm-ul tău decât un pătrat negru. Asta intenționai sai e vreo eroare pe undeva?
Virgil, eu am citit într-un vademecum de finanțe mondiale cum că euroiul ar fi tot un fel de dolar, numai fără indieni, d-aia ziceam de greenspan. Altfel, despre oameni ca el cu urechile mari numai de bine!
Paul, dacă nu vrei, atunci nu le cunoasce! Nu e obligatoriu...
Margas
Ioana, surprins sînt că mai citești texte scrise de un „ruginit” așa ca mine. Surprins dar și recunoscător. Nu știu însă dacă ar fi bine un „mai” acolo. În general încerc să evit acest „mai-uri” și să le folosesc doar atunci cînd sînt realmente necesare. De exemplu, aici, dacă l-aș folosi ar sugera că a fost aprins (sau stins) cîndva. Dar poate că nu a fost. Poate că starea asta de incertitudine a existat de fapt întotdeauna. Cert este că un „mai” ar introduce în discuție trecutul în mod referențial. Iar eu am evitat să fac asta în text. În orice caz, mulțumesc.
Domnule profesor Cristea, poate nu vă va veni să credeți dar chiar zilele trecute mă gîndeam la ce v-am promis și la faptul că, deși v-am pus în mod nefericit răbdarea la încercare, eu totuși intenționez să mă țin de promisiune. Deși așa cum vedeți (poate) scriu foarte puțin în ultima vreme. Apreciez însă faptul că ați observat acest text și mă onorează cuvintele dumneavoastră. Blaga însă rămîne atît de sus...
Domnule profesor Manolescu, m-ați „citit”. „Ingineria” este defectul meu. Dușmanul poeziei cîtă mai există ea în mine. Este nevoie de abandon, așa cum spuneți. Și de foarte multă despărțire de materie...
Pavel, un prieten foarte drag, cunoaste aceasta varianta. A ales pentru Cleopatra insa o varianta care, in viziunea sa, o reprezinta mai mult. Aceasta varianta insa poate fi folosita de cele (cei) care doresc sa cante sub dus aceasta piesa, in limba engleza. Cu drag, Bogdan
frumos este felul în care cuvântul, înconjurat de alte cuvinte, împărțit, despărțit, capătă valențe multiple, chiar nebănuite. întregul poem este, de fapt, un astfel de cuvânt.
Saru'mana mult tuturor . Eu habar nu am avut, m-a anuntat Ioana pana sa intru aici sa vad. Felicitari Paul! Si Sebi, multumesc pentru postarea asta. Alma, Cristina, Adrian multumesc mult.
Este bine realizată imaginea din finalul poemului, netezirea cicatricilor "până la sare", dar nu știu cât e de potrivită fotografia cu un text care îmi pare mai degrabă "resemnat".
Un text care curge destul de firesc din care se evidentiaza tenta de litanie. Nu pot spune ca impresioneaza in vreun fel, mi se pare destul de bonom. In final ati folosit niste sintagme destul de uzitate "sperante trecatoare", "eterne regrete" . Ialin
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
uite, fragmentul ăsta m-a pus pe gânduri: "când o să vină cutremuru` și-o să ti găsească dormind cu buricu` gol cu luna strecurându-se pi sub pijama ca o mână cu pielea de șarpe eu, sclavul tău preaplecat, o să țin blocul tău comunist în brațe ca să treacă balauru` cu căpățânili" poate gândindu-mă la unele evenimente care rămân în subconștient și acolo devin maligne... simbioza dintre rima albă, ritmul popular și regionalismul parizian (...) e chiar amuzantă dar nu te pot identifica deloc cu acest experiment.
pentru textul : vule vu murir avec moi? devreau si eu reteta de asa poezie. foarte frumos. adica, nu stiu daca e frumos, dar e bun cu siguranta. ma gîdila placut textul tau, ca o ploaie linistita de vara, cu sorina, daca vrei. soarele dupa mine ar trebui sa fie la feminin. discurs spontan, curge (prea) natural, plus ca vad niste chestii foarte originale matei h
pentru textul : toaca este acum în perioada sistolă deVirgil mi-a luat-o înainte, am citit astăzi pe fugă și m-am gândit că e altceva decât ce ai postat până acum, parcă încerci să transmiți. Și eu zic totuși că, dacă ai reușit să ne faci să trăim sentimentul, ideea din spate, e bine. E adevărat însă că ai mult de lucrat. Inversiuni atât de simple nu prea mai spun nimic nou ca procedeu, iar repetate devin chiar obositoare. Asta, și observațiile făcute de Virgil referitoare la expresii oarecum prăfuite...
pentru textul : Pedeapsa danaidelor dePaul, Alexandru, Maria, Maricica, mulţumesc frumos!
pentru textul : Autori Hermeneia premiaţi la Târgovişte deMaricica te felicit şi eu din suflet. Ştii că te citesc cu drag.
Nu știu dacă mă voi putea lăsa "constrânsă" de această imagine, dar trebuia să las un semn Arancăi: felicitări, m-ai făcut să văd albastrul din poză. Primul tău vers este fermecător, mai ales în context. Desigur, am citit și restul, dar tot aici m-am întors" lumea este o rochie albastră de catifea decolorată". Merită să fie titlul acestei compoziții. Btw: nu se mai folosesc diacriticile sau e doar o scăpare?
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 3 deAşa cum s-a scris corect, gramatical, în coment ,, unele ca noi, femeile, mai mereu depersonalizate", tot aşa, după aceeaşi regulă a acordului, trebuia scrisă formularea din poem, ,, una ca mine care nu mai simt foame" / ,, una ca mine care nu mai simte foame".... Eul liric, acel ,,personal" la care te referi, nu are de suferit fiindcă marca acestuia prin pronumele personal de pers I, ,,mine" este destul de puternică. Şi, repet, trebuie să primeze regula acordului cu ,,una".
pentru textul : nimic despre Nimic dePeste jignire trec, mai ales că te-a salvat acel plural, ,,noi", care te include.
Eu încercam doar să întind o mână, nu să cârcotesc...
Interesant, Sancho. Scriu pe fugă, dar promit să revin. Cu referire la prima ta obiecție/întrebare aș zice că nu/da. La origine poezia a fost act ontologic și noetic abia apoi, așa cum bine zici, ”am împins-o noi” spre un simplificat act estetic.
Am zis că revin, acum trebe să străbat ploaia cu umbrela mea Guy Laroche, Paris, cu etichetă de Grecia și făcută în China, că am o treabă. Mă-ntorc că-i interesant ce ziceți voi aici.
pentru textul : Războiul rece dintre ştiinţă şi poezie deA plecat dintre noi eternul dizident al marelui oraș, un mare Actor al tinereții noastre, Florian Pittiș. "Sînt tînãr, Doamnã, vinul mã știe pe de rost și ochiul sclav îmi carã fecioarele prin sînge, cum aș putea întoarce copilul care-am fost cînd carnea-mi înflorește și doar uitarea plînge. Sînt tînãr, Doamnã, lucruri am așezat destul ca sã pricep cãderea din somn spre echilibru, dar bulgãri de luminã dac-aș mînca, sãtul nu m-aș încape în pielea mea de tigru. Sînt tînãr, Doamnã, tînãr cu spatele frumos și vreau drept hranã lapte din sfîrcuri de cometã, sã-mi creascã ceru-n suflet și stelele-n os și sã dezmint zapada pierdut în piruetã. Sînt tînãr, Doamnã, încã aripile mã țin chiar de ating pãmîntul pe-aproape cu genunchii, aceastã putrezire mã-mbatã ca un vin cãci simt curgînd printr-însa bunicile și unchii. Sînt tînãr, Doamnã, tînãr, de-aceea nu te cred, oricît mi-ai spune, timpul nu își ascute gheara deși arcașii ceții spre mine își reped sãgețile vestirii. Sînt tînăr. Bunã seara!" Așa rămâne în sufletul nostru Florian Pittiș
pentru textul : v-a murit pittiș deLasa-ti capul unde ii si acuzatorii in plata lor. N-ai adus niciun prejudiciu textului si nici n-ai produs neplaceri autoarei. Daca nu trebuia sa raspund eu atunci sa ma scuzati, dar va rog io, haideti sa nu exageram. Este doar un poem cu o biata cacofonie si inca si aia stearsa. Mare branza!
pentru textul : Cantata în mi minor de"poem din titluri de petruţ camui"
acesta ar fi cel mai reuşit poem al lui andu. mi-a plăcut ultima parte.
pentru textul : un cavaler pentru milady deCinstit si fara sa pup vreun cur, mie mi se pare o regula de bun simt postarea la doua zile si as vedea-o extinsa si la autori. Nu cred ca din acest punt de vedere ar trebui sa existe vreo diferentiere, e suficienta incadrarea respectiva. Sunt pentru eliminarea pe H a oricaror discriminari intre autori si novici dincolo de incadrarea respectiva, e suficient. Postarile "la gramada" dauneaza grav sanatatii oricui, mai ceva ca fumatul, parerea mea. Andu
pentru textul : Descoperirea deAlma si Andreea va multumesc ca ati trecut. Andreea, am modificat intre timp la sugestia Almei; ma bucur ca pare mai aerisit, de ceva vreme ma lupt sa nu mai incarc textele.
pentru textul : fericire închisă rotund demultumesc frumos, Adrian.
pentru textul : fotografia de lângă icoană decat despre eliminare...stiu si eu ce sa zic? si ursul face pui...:)
A, inversiunile, de cele mai multe ori, nu aduc nimic bun textului, dar pot aduce o amprentă de patetism, ca aici "în magazinul bătrînului vînzător", unde eu aş fi scris "în magazinul vânzătorului bătrân".
pentru textul : călătorii.cioburi.zile deTextul asta merita o scufundare hermeneutica! ma duc sa-mi iau tubul de oxigen.
pentru textul : Și bate-mă, amore, cu brâu` și cosița deerata. nu stau:)
pentru textul : uite-l pe unul foarte periculos deMeditez sau bat câmpii? A filosofa nu însemnează să bat câmpii. Se demonstrează matematic. Filosofia este matematică.
Am citit cu interes acest material şi, ca simplu om, m-am întrebat dacă nu toate aceste căutări ale fiinţei noastre sunt mai realizabile în contextul în care fiecare îşi propune să ajungă cu el însuşi într-un anumit punct, până unde poate mai exact, până unde voinţa lui se contopeşte cumva cu dorinţa. Deşi interpretarea lor este diferită, putem să susţinem realizarea definiţiilor (care, iarăşi, sunt proprii individului – prin urmare nu vom şti niciodată concret despre natura faptelor noastre, despre ce a spus un Hobbes sau ce a spus un Locke sau un Berkeley putem şti dar e de preferat să rămânem omul obiectiv atât cât ne permite natura umană) situîndu-le pe acelaşi taler, oare nu există o contradicţie între cei doi termeni? Este de ajunsă voinţa ca să-ţi doreşti să atingi un prag de exemplu, de orice natură ar fi el? Adică dacă eu îmi doresc să contruiesc o navă spaţială, repet, îmi doresc acest lucru cu ardoare, înseamnă că şi pot? Atunci putem spune că voinţa este supusă putinţei. Trebuie să-mi pun întrebarea dacă şi pot pentru că de dorit, o putem dori. Dorinţa este o senzaţie pe când atunci când spun „eu pot” trebuie să o fac concret, să o dovedesc. Căutatea înseamnă libertate în gândire, libertate în viaţa naturală, lipsă de constrângere, un fenomen lăsat slobod, ceva care să nu împiedice un altceva ca să mă facă pe mine omul să îmi doresc căutarea, să lupt pentru căutarea asta, să devin mai bună cu mine însămi, prin dorinţă, voinţă, asumare, prin căutarea de adevăr cât mai aproape de sensul lui, evident, inexact, să pot să-mi dovedesc morala ca datorie pentru faptul că vieţuiesc un spaţiu cu timp .
Şi dacă empirismul este exact ce este, adică un susţinător al naturii, însemnează că trăim o realitate sub toate formele ei existenţiale. Şi dacă absurdul ne face să fim realişti, pornind de la axiome, de ce să nu învârtim câte o rotiţă, cum spunea şi Petre Ţuţea, unul dintre cei mai mari gânditori ai noştri şi poate mai mult de atât, omul ca fiinţă supremă, şi să vedem dacă şi „putem”.
Cu scuzele de rigoare adresate lui Manolescu Gorun, mărturisesc: atât am simţit că pot renunţa, timp de 40 de minute, la timpul destinat altui lucru. Şi cum vorba "nu am timp" să fac ceva mi se pare destul de orgolioasă, am preferat mereu să îmi găsesc timp, să-mi fac timp pentru că ţine de puterea mea ca rege. Şi cum un mare empirist spunea că pacea nu poate fi instaurată decât dacă fiecare renunţă la propriile interese, Manolescu Gorun, nu am niciun interes să vă mint dar nu promit că nu voi participa într-un viitor într-o luptă cu domnia voastră, eseistul.
cu drag,
pentru textul : De ce este „Reducţia fenomenologică” o Meditaţie Radicală? desilvia
mie nu prea imi place. si nu atat din cauza cliseelor, pt ca ele in sine nu sunt o pb, cat mai ales din cauza taierii versurilor. pt ca suna cautat, cu efect dramatic. si e prea legat de experienta internautica. nu mi multumi. mi-a facut placere
pentru textul : eşti cea mai aproape depărtare deUmor negru cu pistrui!
pentru textul : 21 de... și ce anume exemplifică textul lui Vijay Seshadri în acest context? că, sincer vorbind, eu nu am înțeles ce vrei să spui în final. în orice caz acel text este reușit. iar dacă tu consideri că atît el cît și textul tău au valori comparabile mă tem că discutăm degeaba. nu înțeleg, de asemenea, de ce simți nevoia asta aproape incontrolabilă să ataci ad hominem atunci cînd este criticat un text de-al tău sau un anumit tip de scriitură în care nu reușești. din nou, și un astfel de atac este realmente nerecomandabil chiar într-un duel argumentativ. măcar și datorită faptului că nu face decît să întărească percepția că ești pe reduta defensivă a unei cauze ce nu poate fi apărată.
pentru textul : răscruce deVirgil, sunt si eu unul dintre cei care si-au "retras textele" . Acest lucru s-a intamplat nu din cauza lipsei de respect sau a neseriozitatii. Am publicat pe mai multe siteuri, dar am hotarat sa ma retrag din motive personale. Nu am putut sa plec de pe Hermeneia tocmai fiindca va respect foarte mult si admir ceea ce se intampla aici. La ora actuala este singurul site unde mai postez si cred ca astfel va ramane si in continuare. Nu pot sa pun din nou texte fiindca timp de o luna, cat mai dureaza sesiunea, imi este imposibil sa fac acest lucru. Ca de obicei studentii exagereaza in ce priveste aceasta perioada, dar urmand doua facultati imi este destul de greu sa ma impart. Voi comenta in continuare si voi reveni cu texte mai tarziu.
pentru textul : trei observații deCred că ai tot ce-ți trebuie pentru a merge mai departe în proză. Poate doar răbdarea de a construi mai pe îndelete și de a finisa (știi tu, cu crăpături în ziduri, uși care nu se închid la perfecție... detalii adică, acelea care susțin povestea) să-ți mai fie necesare ca ingrediente. Aici văd doar un sâmbure, o joacă, din care poți face mult mai mult. Nu spun că nu mi-a plăcut, ci că mi-a trezit apetitul pentru o poveste mai închegată.
pentru textul : Să nu o uit pe Chloé deCristina, nu văd în comm-ul tău decât un pătrat negru. Asta intenționai sai e vreo eroare pe undeva?
pentru textul : Crăciun crizat - 2011 deVirgil, eu am citit într-un vademecum de finanțe mondiale cum că euroiul ar fi tot un fel de dolar, numai fără indieni, d-aia ziceam de greenspan. Altfel, despre oameni ca el cu urechile mari numai de bine!
Paul, dacă nu vrei, atunci nu le cunoasce! Nu e obligatoriu...
Margas
asta e de bine sau de rau?cred ca de bine,hahaha, multumesc de trecere si de lectura.
pentru textul : filosofia iepurelui de angóra deIoana, surprins sînt că mai citești texte scrise de un „ruginit” așa ca mine. Surprins dar și recunoscător. Nu știu însă dacă ar fi bine un „mai” acolo. În general încerc să evit acest „mai-uri” și să le folosesc doar atunci cînd sînt realmente necesare. De exemplu, aici, dacă l-aș folosi ar sugera că a fost aprins (sau stins) cîndva. Dar poate că nu a fost. Poate că starea asta de incertitudine a existat de fapt întotdeauna. Cert este că un „mai” ar introduce în discuție trecutul în mod referențial. Iar eu am evitat să fac asta în text. În orice caz, mulțumesc.
Domnule profesor Cristea, poate nu vă va veni să credeți dar chiar zilele trecute mă gîndeam la ce v-am promis și la faptul că, deși v-am pus în mod nefericit răbdarea la încercare, eu totuși intenționez să mă țin de promisiune. Deși așa cum vedeți (poate) scriu foarte puțin în ultima vreme. Apreciez însă faptul că ați observat acest text și mă onorează cuvintele dumneavoastră. Blaga însă rămîne atît de sus...
Domnule profesor Manolescu, m-ați „citit”. „Ingineria” este defectul meu. Dușmanul poeziei cîtă mai există ea în mine. Este nevoie de abandon, așa cum spuneți. Și de foarte multă despărțire de materie...
pentru textul : amputarea literei d dePavel, un prieten foarte drag, cunoaste aceasta varianta. A ales pentru Cleopatra insa o varianta care, in viziunea sa, o reprezinta mai mult. Aceasta varianta insa poate fi folosita de cele (cei) care doresc sa cante sub dus aceasta piesa, in limba engleza. Cu drag, Bogdan
pentru textul : GHIȚĂ defrumos este felul în care cuvântul, înconjurat de alte cuvinte, împărțit, despărțit, capătă valențe multiple, chiar nebănuite. întregul poem este, de fapt, un astfel de cuvânt.
pentru textul : abataj pentru un casanova profan deSaru'mana mult tuturor . Eu habar nu am avut, m-a anuntat Ioana pana sa intru aici sa vad. Felicitari Paul! Si Sebi, multumesc pentru postarea asta. Alma, Cristina, Adrian multumesc mult.
pentru textul : Felicitări, Raluca ! deEste bine realizată imaginea din finalul poemului, netezirea cicatricilor "până la sare", dar nu știu cât e de potrivită fotografia cu un text care îmi pare mai degrabă "resemnat".
pentru textul : Culori deUn text care curge destul de firesc din care se evidentiaza tenta de litanie. Nu pot spune ca impresioneaza in vreun fel, mi se pare destul de bonom. In final ati folosit niste sintagme destul de uzitate "sperante trecatoare", "eterne regrete" . Ialin
pentru textul : Sub fardul dimineții dePagini