Părăsindu-ne, păreri de rău se întorc din necuprinsuri:
aripi de înger, bumeranguri căzute din umeri strânși a neputință.
Se întorc uneori... Curioase întinderi, licărind neașteptat
(rugină din stele a unui cer convertit la simplitatea unei străzi cu sens unic).
În alcovul palmei, o chiromantă boccie asistă la autopsia viitorului.
"Divinitatea este o marfă ce nu mai are căutare! Nu se mai vinde!"...,
zice aceasta - cortul vrăjitoarei este plin de scalpuri de înger.
frumos exprimata revolta impotriva "regizorului" pe care multi dintre noi o simtim si ne macina sufletele, dar prea putini avem curajul sa o si exprimam. "atelierul de vechituri dumnezeiesti" e o expresie reusita prin care se perinda istoria noastra de sute si mii de ani. mi-a placut si canibalul "cu ochii-necati in apus".
Cristina, habar nu am la ce faci aluzie dar cred ca am obosit cu oameni din acestia care in loc sa scrie un vers acolo nu au alta placere decit sa se hartuiasca la nesfirsit incep sa cred ca e o anumita boala
Un poem frumos, se simte trăirea autentică iar asta este poate cel mai important.
Însă d.p.d.v. tehnic (ca să citez un antecomentator) este neglijent, frazarea este nu doar previzibilă ci și seacă, 'le înclei' cred că nu e pe românește, iar lui 'rătăcit în stații unde pot să te descarc de pe linkuri' parcă îi lipsește ceva. Un poem pe care, dacă nu ar fi fost atât de vizibil implicat și sensibil scris, l-aș fi parodiat imediat transformînd cerul într-un closet. Apoi restul parodiei ar fi venit de la sine, ca un fel de eliberare de sub o presiune imensă.
Ultima strofa a poemului este valoroasa.Idee-imagine-metafora. E chiar o poezie in sine acea strofa. Si strofa a doua este reusita, dar parca ar merge un pic de mister la partea cu slitul. In orice caz, am fost impresionat. Toate cele bune.
ultima parte a poemului mi se pare cea mai reusita, din punctul meu de vedere. 'ramasitele de suflet', senzatia de strivire pe care o resimte fiinta coplesita de lumea nevazuta, au un impact puternic asupra cititorului.
foarte frumos poemul tau. poemul falsei reziliente. functioneaza bine detasarea persoanei a III-a, sugestia excelenta din ultima strofa. felicitari. poemul anterior publicat este mult sub...
la acesta, asa face doar doua mici modificari: la strofa intai as modifica "stătea privind apatic cum" si as scoate definitiv "de sarutari".
cam asa:
"nu mai găsea nici un motiv
să fie.
privea cum cerul se topea în dâre stacojii
iar dragostea
se-ndepărta firesc
cu părul încă umed"
Interesanta imaginea clepsidrei din final. Dar cel mai mult mi-a placut "cu sange din sangele sau" - pentru aceste cuvinte am si tinut sa las acest semn. Nu am inteles, insa, cum poate fi murdarit un drum...cu inocenta. Deloc nu am inteles. :)
aaaaaa... cu alte vorbe adică nanovers înseamnă o poezie normală înmulțit cu zece la puterea minus nouă. adică foarte mic. ca în fizică. deh, iarăși am dat greș. p.s. erata stii tu unde: promit solemn cu mîna pe inima. îmi rectific jurămîntul aici ca să nu-l încalc rectificîndu-l.
Aha. Dar resuscitarea asta a camerei "gură la gaura cheii"... și cu mâinile apăsând pe ușă e oribil de forțată, fără finețe artistică, nu convinge. Acum înțeleg și de ce cad camerele din picioare. Credeam că e ceva mai subtil. "Organele" astea interne sau externe ale unei camere ar trebui căutate altundeva.Cred. Zic și eu, nu dau cu parul. (Scuze, mă simțeam oarecum obligat să intervin, mai ales că de curând tocmai despre o cameră am scris.) Despre celelalte, în alt loc.
Alma, nimic din textul acesta nu e involuntar. nici iubitul si nici culoarea albastra. bineinteles ca observatiile tale sint pertinente dar deocamdata textul cred ca ramine asa. despre scris am mai scris. personal nu sint de acord cu "nu scrie in poezie despre poezie". cred ca in poezie poti scrie despre orice. ceea ce face ca o poezie sa fie proasta, zic eu, este nu despre ce scrii ci cum scrii despre ce scrii parerea mea cailean, nu am sa cad in capcana intrebarii tale. am sa iti spun doar ca pe mine ma uimeste ca am ales sa o clasific la cotidiene dar am vrut sa fie asa, ca sa se invete minte
Ioano de Xplikții că altfel io nu pricepeam mare lucru.
Asha da, e klar k lumina zilei, și vorbim de un moment nu doar unic... ci absolut unic!
Si de un poem de umplutură
nesustinut pana la un moment dat (desi egal), mi se pare ca poemul se pierde prea mult. isi pierde din concentrare din cauza tensiunii. dar tocmai de aceea are acel ceva, de care iti aduci aminte cand citesti un text slab
Virgil, unde sunteți ? Toată echipa redacțională e plecată în concediu? Ați părăsit corabia? În fine, postez un fragment dintr-un poem amplu, dar tardiv. pentru că sunt singură am timp să mă văd. mâna stângă e mai degrabă o gaură-n spațiu semn rămas după decupaj. cu mici scrijelituri de foarfecă.apoi o oglindă în care-mi văd pielea parcă e o caroserie mototolită. sigur am împrumutat privirea altuia cu scârțâit de foiță de argint părul roșietic licărește-mprejur. vreau să-mă-nfășoare o coadă de pește. să-mi crească repede repede în aerul umed verziu sau ce-o fi chestia asta care împunge-mprejur închid ochii în jos cu foșnet lichid ș.a.m.d în pagina mea: "cine ajunge primul"
Uneori îmi reușesc inițializările, alteori mai ba. În privința dialogului, am mizat pe lipsa de înțelegere dintre personaje. M-am gândit că nu toate taifasurile sunt perfecte punți. La punere în scenă mai am de lucru și aștept sugestii, dar mai ales reclamații de la cine e mai priceput decât mine! Mulțumesc pentru ochiul atent. În privința finalului, da, e de preferat un blanc.
citisem si celelalte parti. eram curios sa vad ce urmeaza. imi place acest melange de fabulos-cotidian, precum si purtarea de grija a celuilalt care apare in proza dvs.
multumesc pentru trecere lizuca, sint intr-o perioada mai "secetoasa" si ma bucur de orice clipa cind mai pot scrie ceva. Sper sa vina vremuri mai bune.
citind textul m-am gandit imediat la Piata Norilor din Bucuresti din zona Timpuri Noi si la cat de mica e inghesuita intre blocuri (deformatie profesionala,deh!). nu am inteles din context: " mai toacă un car" sau "realitatea ne mai ia câteodată la plimbare câte-o roată câte-un avion câte-o vâslă experimental reușim mereu să cădem" un text la care se mai poate interveni, are niste sincope. poate mai revin.
Multumesc de trecere, comentariu si "distinctie"(nu stiu cat de meritata). Am remarcat ca textul amuza desi e un fel de "rasu'-plansu'" pentru ca absolut fiecare detaliu din text este luat din cotidian si din nefericire chiar si partea cu un copil de 7 ani care a incercat sa se sinucida... Ialin
Am o rugăminte Virgil, fiindcă am avut şi eu o umilă participare la acest concurs....eu sunt întrutotul de acord cu tine cu o singură nedumerire...putem vota propriile texte? Eu consider că nu prea ar fi corect, de fapt eram obişnuită de la concursuri de haiku cu alt sistem, poate aici e mai bine aşa, fiindcă se presupune că orice membru poate să se judece pe sine.
Da, da, da, nici Baudellaire n-a fost el ci un altul care se dadea drept el si-a scris mai bine decit el cind se exprima: " Greselile ,necazul,zgircenia,prostia/ne-aduc in suflet zbucium..." el insusi a scis numa' "Femeia linge mine, se zvircolea salbatic/asemeni unui sarpe,zvirlit pe un jaratic". Ca sa nu mai vorbim de Lamartine cind scria treaba aia celebra a lui cu " timpul care tre sa-si opreasca zborul" . Pardon, asta-i alta poezie. Gorune, nici tu nu esti tu, sint io, da habar n-ai. h
e, aici e (ne)cazul cunoasterii imprejurarilor in care a venit pe lume subiectul!:) ai dreptate in tot ce ai spus. am recitat poezia intr-un cadru restrans, o nunta de-adevaratelea, cu gesturi, prozodie asa cum m-am priceput mai bine si chiar a iesit! aici, ca si in carte, se "lipeste" textul pe alb si asa il gaseste cititorul. incerc o varianta scrisa:) Multam de comentariu!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Părăsindu-ne, păreri de rău se întorc din necuprinsuri:
aripi de înger, bumeranguri căzute din umeri strânși a neputință.
Se întorc uneori... Curioase întinderi, licărind neașteptat
(rugină din stele a unui cer convertit la simplitatea unei străzi cu sens unic).
În alcovul palmei, o chiromantă boccie asistă la autopsia viitorului.
"Divinitatea este o marfă ce nu mai are căutare! Nu se mai vinde!"...,
zice aceasta - cortul vrăjitoarei este plin de scalpuri de înger.
În lumina aurei lor, clipele mor neîmpărtașite...
pentru textul : Sens unic defrumos exprimata revolta impotriva "regizorului" pe care multi dintre noi o simtim si ne macina sufletele, dar prea putini avem curajul sa o si exprimam. "atelierul de vechituri dumnezeiesti" e o expresie reusita prin care se perinda istoria noastra de sute si mii de ani. mi-a placut si canibalul "cu ochii-necati in apus".
pentru textul : atelier de vechituri deCristina, habar nu am la ce faci aluzie dar cred ca am obosit cu oameni din acestia care in loc sa scrie un vers acolo nu au alta placere decit sa se hartuiasca la nesfirsit incep sa cred ca e o anumita boala
pentru textul : Despre noi și Anca Florian deUn poem frumos, se simte trăirea autentică iar asta este poate cel mai important.
pentru textul : eşti cea mai aproape depărtare deÎnsă d.p.d.v. tehnic (ca să citez un antecomentator) este neglijent, frazarea este nu doar previzibilă ci și seacă, 'le înclei' cred că nu e pe românește, iar lui 'rătăcit în stații unde pot să te descarc de pe linkuri' parcă îi lipsește ceva. Un poem pe care, dacă nu ar fi fost atât de vizibil implicat și sensibil scris, l-aș fi parodiat imediat transformînd cerul într-un closet. Apoi restul parodiei ar fi venit de la sine, ca un fel de eliberare de sub o presiune imensă.
Ultima strofa a poemului este valoroasa.Idee-imagine-metafora. E chiar o poezie in sine acea strofa. Si strofa a doua este reusita, dar parca ar merge un pic de mister la partea cu slitul. In orice caz, am fost impresionat. Toate cele bune.
pentru textul : Ca un drum tăiat alb peste câmp către gară deultima parte a poemului mi se pare cea mai reusita, din punctul meu de vedere. 'ramasitele de suflet', senzatia de strivire pe care o resimte fiinta coplesita de lumea nevazuta, au un impact puternic asupra cititorului.
pentru textul : netulburarea apelor defoarte frumos poemul tau. poemul falsei reziliente. functioneaza bine detasarea persoanei a III-a, sugestia excelenta din ultima strofa. felicitari. poemul anterior publicat este mult sub...
pentru textul : viața ca o dâră stacojie dela acesta, asa face doar doua mici modificari: la strofa intai as modifica "stătea privind apatic cum" si as scoate definitiv "de sarutari".
cam asa:
"nu mai găsea nici un motiv
să fie.
privea cum cerul se topea în dâre stacojii
iar dragostea
se-ndepărta firesc
cu părul încă umed"
Interesanta imaginea clepsidrei din final. Dar cel mai mult mi-a placut "cu sange din sangele sau" - pentru aceste cuvinte am si tinut sa las acest semn. Nu am inteles, insa, cum poate fi murdarit un drum...cu inocenta. Deloc nu am inteles. :)
pentru textul : atunci s-a sfîrșit deaaaaaa... cu alte vorbe adică nanovers înseamnă o poezie normală înmulțit cu zece la puterea minus nouă. adică foarte mic. ca în fizică. deh, iarăși am dat greș. p.s. erata stii tu unde: promit solemn cu mîna pe inima. îmi rectific jurămîntul aici ca să nu-l încalc rectificîndu-l.
pentru textul : nanovers deAha. Dar resuscitarea asta a camerei "gură la gaura cheii"... și cu mâinile apăsând pe ușă e oribil de forțată, fără finețe artistică, nu convinge. Acum înțeleg și de ce cad camerele din picioare. Credeam că e ceva mai subtil. "Organele" astea interne sau externe ale unei camere ar trebui căutate altundeva.Cred. Zic și eu, nu dau cu parul. (Scuze, mă simțeam oarecum obligat să intervin, mai ales că de curând tocmai despre o cameră am scris.) Despre celelalte, în alt loc.
pentru textul : azi e frig dedomnule Manolescu, există vreun motiv special pentru care ați ales să formatați textul cu caractere bold?
pentru textul : Dan Lusthaus, „Buddhist Phenomenology”, ed. RoutlengeCurzon, 2002. demult, Ottilia!
pentru textul : Există viață după… deAlma, nimic din textul acesta nu e involuntar. nici iubitul si nici culoarea albastra. bineinteles ca observatiile tale sint pertinente dar deocamdata textul cred ca ramine asa. despre scris am mai scris. personal nu sint de acord cu "nu scrie in poezie despre poezie". cred ca in poezie poti scrie despre orice. ceea ce face ca o poezie sa fie proasta, zic eu, este nu despre ce scrii ci cum scrii despre ce scrii parerea mea cailean, nu am sa cad in capcana intrebarii tale. am sa iti spun doar ca pe mine ma uimeste ca am ales sa o clasific la cotidiene dar am vrut sa fie asa, ca sa se invete minte
pentru textul : cu sens interzis deIoano de Xplikții că altfel io nu pricepeam mare lucru.
pentru textul : Manierism cu Scenă de Gen deAsha da, e klar k lumina zilei, și vorbim de un moment nu doar unic... ci absolut unic!
Si de un poem de umplutură
nesustinut pana la un moment dat (desi egal), mi se pare ca poemul se pierde prea mult. isi pierde din concentrare din cauza tensiunii. dar tocmai de aceea are acel ceva, de care iti aduci aminte cand citesti un text slab
pentru textul : Le Singe Bleu deVirgil, unde sunteți ? Toată echipa redacțională e plecată în concediu? Ați părăsit corabia? În fine, postez un fragment dintr-un poem amplu, dar tardiv. pentru că sunt singură am timp să mă văd. mâna stângă e mai degrabă o gaură-n spațiu semn rămas după decupaj. cu mici scrijelituri de foarfecă.apoi o oglindă în care-mi văd pielea parcă e o caroserie mototolită. sigur am împrumutat privirea altuia cu scârțâit de foiță de argint părul roșietic licărește-mprejur. vreau să-mă-nfășoare o coadă de pește. să-mi crească repede repede în aerul umed verziu sau ce-o fi chestia asta care împunge-mprejur închid ochii în jos cu foșnet lichid ș.a.m.d în pagina mea: "cine ajunge primul"
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 8 deDragă Maria , multumesc incă odata de ajutor. Am nevoie de el . Imi pare rău , că am fost inţeleasă greşit şi am jignit un om
pentru textul : nebunul se priveşte în oglindă deUneori îmi reușesc inițializările, alteori mai ba. În privința dialogului, am mizat pe lipsa de înțelegere dintre personaje. M-am gândit că nu toate taifasurile sunt perfecte punți. La punere în scenă mai am de lucru și aștept sugestii, dar mai ales reclamații de la cine e mai priceput decât mine! Mulțumesc pentru ochiul atent. În privința finalului, da, e de preferat un blanc.
pentru textul : Pe întuneric decitisem si celelalte parti. eram curios sa vad ce urmeaza. imi place acest melange de fabulos-cotidian, precum si purtarea de grija a celuilalt care apare in proza dvs.
pentru textul : La Pedrera demultumesc pentru trecere lizuca, sint intr-o perioada mai "secetoasa" si ma bucur de orice clipa cind mai pot scrie ceva. Sper sa vina vremuri mai bune.
pentru textul : despre cuvinte și lucruri decitind textul m-am gandit imediat la Piata Norilor din Bucuresti din zona Timpuri Noi si la cat de mica e inghesuita intre blocuri (deformatie profesionala,deh!). nu am inteles din context: " mai toacă un car" sau "realitatea ne mai ia câteodată la plimbare câte-o roată câte-un avion câte-o vâslă experimental reușim mereu să cădem" un text la care se mai poate interveni, are niste sincope. poate mai revin.
pentru textul : Piața norilor deMultumesc de trecere, comentariu si "distinctie"(nu stiu cat de meritata). Am remarcat ca textul amuza desi e un fel de "rasu'-plansu'" pentru ca absolut fiecare detaliu din text este luat din cotidian si din nefericire chiar si partea cu un copil de 7 ani care a incercat sa se sinucida... Ialin
pentru textul : Cotidian deO scriere matură prin amănunte, cu porţi de intrare pentru un subiect insuficient exploatat.
pentru textul : Fragment fără consecinţe dedeosebit!
pentru textul : apasă F11 de"oamenii se uitau la ei prin telescop
după fericirea lor întâmplarea nu mai conta"
Am o rugăminte Virgil, fiindcă am avut şi eu o umilă participare la acest concurs....eu sunt întrutotul de acord cu tine cu o singură nedumerire...putem vota propriile texte? Eu consider că nu prea ar fi corect, de fapt eram obişnuită de la concursuri de haiku cu alt sistem, poate aici e mai bine aşa, fiindcă se presupune că orice membru poate să se judece pe sine.
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deErata: Rihanna e de fapt Beyonce, scuze, dar pentru mine sunt cam tot una, but just for the record Andu
pentru textul : tot ce-și poate dori o femeie deDa, da, da, nici Baudellaire n-a fost el ci un altul care se dadea drept el si-a scris mai bine decit el cind se exprima: " Greselile ,necazul,zgircenia,prostia/ne-aduc in suflet zbucium..." el insusi a scis numa' "Femeia linge mine, se zvircolea salbatic/asemeni unui sarpe,zvirlit pe un jaratic". Ca sa nu mai vorbim de Lamartine cind scria treaba aia celebra a lui cu " timpul care tre sa-si opreasca zborul" . Pardon, asta-i alta poezie. Gorune, nici tu nu esti tu, sint io, da habar n-ai. h
pentru textul : Plansu-mi-s-a de... Degețica...și alte povestiri, nici eu nu l-aș cita pe Hans Christian... dar pe Piersic senior da. Îmi e drag... e limbut, așa ca noi acum:)!
pentru textul : Într-o Iarnă deAm scris un comentariu care s-a ratacit. Era mai mult decat edificator.
pentru textul : Despre noi și Anca Florian dee, aici e (ne)cazul cunoasterii imprejurarilor in care a venit pe lume subiectul!:) ai dreptate in tot ce ai spus. am recitat poezia intr-un cadru restrans, o nunta de-adevaratelea, cu gesturi, prozodie asa cum m-am priceput mai bine si chiar a iesit! aici, ca si in carte, se "lipeste" textul pe alb si asa il gaseste cititorul. incerc o varianta scrisa:) Multam de comentariu!
pentru textul : poezie veche de-acu dePagini