da. înțeleg obiecția legată de versul "mă rușinez numai să nu par nesimțit". am să îl scot. însă, în ultima parte, scăderea în greutate se justifică. și doar așa, ca trimitere, menționare. :))) e o rupere de mesaj (fractură) intenționată. vă mulțumesc!
multumesc de constanta trecere. parerile tale ma ajuta nespus. dupa cum vezi, am corectat in text cacofonia. prefer, însă, sa pastrez felul in care am scris "vațiascunselea", mai presus de gramatică. oricum, de fiece data esti binevenita. te mai astept.
Am citit o elegie moderna, n-am mai intrat pe aici de ceva timp si nu din cauza suspendarii si iata o regasesc pe Alina intr-o forma de zile mari. Adica fara epatari acestea erau cele care "stricau" cubul ei poetic (in caz ca x nu si-a dat seama Alina scrie cuburi poetice) Am rezerve si eu la numirea aceea "ingerii lui Nichita"... cand eram copii, trageam cu prastia cocoloase de pamant pe ziduri.... O elegie de zile mari, o trimitere inca valida la orwell un melanj placut dar mai ales o exprimare moderna degajata fara nicio inhibitie, percutanta, calitati pe care le impenitez fara alte rezerve Andu
Interesant experiment atat din punct de vedere structural cat si ca modalitate de accedere la imaginarul lectorului... o poezie ca o nada... ca o oglinda :)
părpăuță, nu cred ca ma intereseaza ce alte activitati mai ai. ti-am spus cum functioneaza lucrurile aici. in legatura cu textul de mai sus am sa scriu un comentariu cind voi avea timp. dar te rog sa tii cont ca site-ul hermeneia nu este un tabloid si nici nu este profilat pe articole de scandal cu pretentie de autenticitate dar care nu o poate dovedi decit vreun strabunic mort inainte de primul razboi mondial. pentru ca daca este sa fabulam si eu pot sa scriu despre aventurile incestuoase ale domnului Manatu pe care mi le-a povestit un coleg care a murit de ftizie anul trecut la Focsani. Daca o luam pe ulei nu ne mai oprim nicaieri, nu crezi?
lalin, citisem o data ca esti un fel de mesager al editorilor. spune-mi atunci, aceste atentionari le faci din propria initiativa, sau cineva iti spune ce sa imi transmiti?
Cami, eu nu am făcut un atac la persoana ta, nu am discutat pe lângă text, ci, pornind de la textul tău, am încercat să concentrez în câteva fraze motivele ce pot determina pe cineva să scrie (chiar și eu) parafrazând câte ceva din conținut. Ai creat un prilej de meditație și acesta a fost doar un mic ecou al receptorului. Asta înseamnă că textul e interesant din punctul meu de vedere. Din păcate, tu ești cea care ataci și cred că, de data asta, gratuit și copilărește.
gata, m-ai convins, ai fost într-o viață anterioară cărturar la curtea Împăratului Galben :) dacă ai fi avut o adresă de mail pe pagina de autor ți-aș fi trimis muzică tradițională asiatică e bine să împărtășești aceleași pasiuni...
Sensibilitate si disperare. Senzatie de sufocare. Un text inchegat, bine realizat epic, insotit de metafore inedite: "Furnici. Mărunte, negre, rotunde, un lanț nesfârșit de ură", "copilul ăsta care se cațără pe el ca o liană", "Trei mâini, într-un șirag nesfârșit." Crampeie de realitate. Rupe putin textul propozitia "Nici cand tace nu tace". Remarc cateva simboluri ce revin ca un laitmotiv: copilul agatat ca o liana, furnicile cand negre cand albe, proiectarea personajelor intr-o pelicula de film, sticla cu dopul pus, asfaltul fierbinte. Dar mai ales copilul in care se reflecta cei doi parinti, cu toata dragostea si ura lor. Textul e ca un rotund avand in centrul lui incercarea de a fugi din realitatea imediata. Scrii bine proza. Felicitari! Multumesc pentru urarea de bun-venit pe hermeneia.
Alma, îți mulțumesc de sugestii, am modificat prima comparație, dar m-am abținut la următoarea, pentru că m-aș repeta în procedeu atunci. Cu "crezi că" ai dreptate, dar încă nu reușesc să modific: este legat strâns de "crezi" din finalul versului ("crezi tu... crezi, chiar crezi?"), iar dacă aș renunța are trebui să renunț și la acesta, fiind pusă în situația de a face față altui "ostacol": "...a dorului/dar...". Subteran... mă mai gândesc. Iar dincolo mi-e greu să pun imperativ, e un loc, o poveste în care nimic nu poate să fie imperativ. Îmi place însă cum privești tu o poezie, mă ajută de cele mai multe ori să ma detașez. Francisc, mie nu-mi răspunzi, dar celorlalți da, ce să înțeleg eu de-aici? :-) Tu spui că nu există stare autentică, dar cred că te-ai luat mai mult de exprimare decât de esență, pe care sunt singură că ai prins-o (de comentariul Almei era vorba, desigur). Și mai cred că nu ai nevoie de cuvintele altora dacă vrei să îți susții o părere. Desigur, aici ești mereu bine venit, ba chiar cu zâmbetul pe buze, iar pentru asta se cuvine să-ți mulțumesc. Cum spuneam, tare te suspectez că știi ceva mai mult decât spui. Vladimir, habar nu am ce să spun când cineva numai mă laudă, uită-te și tu, mai bine îmi ziceai și ceva acolo să am și eu ce răspunde, ce să mă apăr etc :-) Fără glumă... venind de la tine, mă ambiționează.
Fără ultimul vers, care este prea romanţios şi ca sens, şi ca mod de transmitere (ori măcar fără explicativul "vreau să aud marea"), fără acestea deci, e un text bun spre foarte bun.
desi refuzi tema iubirii, intreg poemul este construit pe ea. scrierea se vrea o facatura a unui iluzionist, din pacate, din punctul meu de vedere, sufocata de prea multa dulcegarie. de fapt, titlul spune totul in acest sens.
mişto, măi boba, că toma' tu sari cu agramatismele p'acilea.
or s-o mănânce or tinerii or s-o prindă şi or s-o crească-n pielea celor ce-i vor naşte vine de la
o vor mânca ori tinerii o vor prinde şi o vor creşte în pielea celor ce îi vor naşte. eu am preferat o licenţă poetică. şi n-ai remarcat un lucru: un nou gen de poem, numit ,,tajmahal''. ce desemnează el îţi spun altă dată.
si totusi poemu' e bun, nu? n-aştept răspunsuri. tu de obicei ataci poemele bune, nu pierzi vremea cu celelalte.
Un concert pentru singuratate si orchestra in vazul lumii, un fel de jam-session cu dublul tau, asa mi-a placut mie sa ascult muzica acestui text. Un pic de bravada literara, atat cat ii sade bine unui corifeu al generatiei doua-trei-miiste :-) n-a stricat mai nimic din farmecul acestei mini-confesiuni literare. Daca nu ar fi abundat in semne de punctuatie inutile (virgule, virgule si iar virgule) ar fi fost chiar din fier-beton cromoziomial. Bobadil. P.S. Si totusi, aceasta piramida (mai degraba un cub din acela cu fete colorate) merita penitata bobadilic.
Frumos, Genia. omul, îmbinându-i pe amândoi. și totuși alegi să-i faci loc ultimului. dar unde e contribuția ta ? :) mi-a plăcut "pământul în plus" și "ne-pământul în minus". ca și construcția inspirată a negațiilor.
pornind de la ideea principală "tango de ziua lui" cred că o Loraine ca aceasta l-ar fi încântat... http://www.youtube.com/watch?v=p20h5Vmf_Uc&mode=related&search= despre text: e suprasaturat de metafore, imagini voite șoc, un amalgam de stări confecționate artificial... din păcate cad într-un fel de ridicol... spre exemplu "așa vorbeau ochii fardați tare cu zâmbetul feței nerase" "țigările din gură se arcuiau de dorință" "o pulsatie erectilă a inimii" "flirtul apropierii trupești transmisibil ca o boală" "transpirația lor mirosea a grefă" sau asta "iar ei aruncau cu flori peste trupu-i tânăr nici muștele nu aveau voie în ringul de dans" ... personal cred că e un text din care cu puțină autocritică, ai putea salva ceva, dar acest lucru rămâne la latitudinea ta. important mi s-ar părea să crezi într-o autocenzură și să poți ridica textul la valoarea ta. critica are valoarea unei grefe: te poate salva radical, dacă îi reziști.
să revezi te rog poemele din seria yerba mate ale lui virgil titarenco
apoi să tragi ce conculzie vrei tu dar recomandarea mea e să scrii cum scriai tu înainte că poemele astea de stare apatică nu-ți ies și știi de ce? pentru că tu ești un poet mai degrabă grobian.
desigur omul cât trăiește încearcă
Problema este una de comunicare. Dacă ceva te nemulţumeşte, trebuie să spui, să aduci argumente, să lupţi şi să obţii ceea ce doreşti, în cazul tău afirmarea şi recunoaşterea. Un grup de moderatori echidistanţi ar rezolva eventualele inconveniente generate de o comunicare defectuoasă. S-ar debloca căile de comunicare şi lucrurile ar intra pe făgaşul firesc. Firescul înseamnă a construi, nu a distruge. Construim încrederea, construim respectul, construim aprecierea ...Sunt autori care asemenea Katiei s-au format pe acest site. Sunt texte de valoare dar şi comentarii de valoare. S-a sacrificat timp, s-a muncit.. Trebuie mers mai departe.
Nu știu cine recită, presupun că tu, oricum părerea mea este că poemul este unul bun insă recitarea este execrabilă (mă refer și la ea, pentru că, dacă ai postat-o împreună cu poemul, face parte din textul postat, nu?) Dacă tu ești cea care recită, probabil suferi de o boală cunoscută a poeților, ea se cheamă 'auto-recitare cu orice preț' și are manifestări foarte neplăcute asupra ascultătorilor cum ar fi dureri de cap, nervozitate, dorința de suicid, etc.
Desigur sunt mulți poeți mari care au făcut asta (Bacovia de exemplu) așa te poți considera, on the other hand, într-o companie selectă de poeți care au ținut morțiș să-și distrugă poemele recitîndu-le.
Despre text, mi se pare reușit, mai ales pauzele dintre versuri care îți oferă un fel de timp de gândire meritat, ciudat că mie tocmai respirația aia dintre pastilă și bubă nu-mi place, are ceva nashpa, probabil buba aia e buba. Parcă îmi amintesc că ești soră medicală? Pentru că dacă e așa, înțeleg, e deformație profesională. Dar atunci putea fi respirația dintre pastilă și edemul Quincke, ar fi fost și mai dramatic și mai poetic, în opinia mea.
Iar titlul e ultra-fumat.
În rest un poem bun, bravo.
da, și probabil că lucrul pe care am uitat să îl menționez este faptul că George Asztalos a făcut acest gest frumos și fulger al fotografiilor. Ca unul care am mai stat și prin spatele aparatului de fotografiat uneori pot să admit că nu e întotdeauna o chestie confortabilă și chiar dacă de cele mai multe ori este luată "ca de apucat" totuși este un efort. E mult mai confortabil să vii, să ți se pregătească un cadru, să citești (cum s-ar zice să te "produci"), să ți se facă poze și apoi să pleci. E ceva mai nasol să tot faci poze și să te străduiești să nu pierzi pe nimeni, să nu faci gafe, să nu tai capete sau să nu prinzi reflexii în ochelari. De aceea eu apreciez gestul lui George în mod deosebit. nicodem, comentariul tău e bizar. Tocmai mi-a tăiat cheful de a-ți mai ura la mulți ani. păcat. probabil e un dar și ăsta de a da cu bîta în baltă. nu îl au mulți.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
da. înțeleg obiecția legată de versul "mă rușinez numai să nu par nesimțit". am să îl scot. însă, în ultima parte, scăderea în greutate se justifică. și doar așa, ca trimitere, menționare. :))) e o rupere de mesaj (fractură) intenționată. vă mulțumesc!
pentru textul : nu despre penibil deacum consider comentariul tau benefic, motiv pentru care iti multumesc. cu prietenie.
pentru textul : Stare precară demultumesc de constanta trecere. parerile tale ma ajuta nespus. dupa cum vezi, am corectat in text cacofonia. prefer, însă, sa pastrez felul in care am scris "vațiascunselea", mai presus de gramatică. oricum, de fiece data esti binevenita. te mai astept.
pentru textul : Marlena mea deAm citit o elegie moderna, n-am mai intrat pe aici de ceva timp si nu din cauza suspendarii si iata o regasesc pe Alina intr-o forma de zile mari. Adica fara epatari acestea erau cele care "stricau" cubul ei poetic (in caz ca x nu si-a dat seama Alina scrie cuburi poetice) Am rezerve si eu la numirea aceea "ingerii lui Nichita"... cand eram copii, trageam cu prastia cocoloase de pamant pe ziduri.... O elegie de zile mari, o trimitere inca valida la orwell un melanj placut dar mai ales o exprimare moderna degajata fara nicio inhibitie, percutanta, calitati pe care le impenitez fara alte rezerve Andu
pentru textul : dragostea mea e o mașină veche de scris deInteresant experiment atat din punct de vedere structural cat si ca modalitate de accedere la imaginarul lectorului... o poezie ca o nada... ca o oglinda :)
pentru textul : contingență depărpăuță, nu cred ca ma intereseaza ce alte activitati mai ai. ti-am spus cum functioneaza lucrurile aici. in legatura cu textul de mai sus am sa scriu un comentariu cind voi avea timp. dar te rog sa tii cont ca site-ul hermeneia nu este un tabloid si nici nu este profilat pe articole de scandal cu pretentie de autenticitate dar care nu o poate dovedi decit vreun strabunic mort inainte de primul razboi mondial. pentru ca daca este sa fabulam si eu pot sa scriu despre aventurile incestuoase ale domnului Manatu pe care mi le-a povestit un coleg care a murit de ftizie anul trecut la Focsani. Daca o luam pe ulei nu ne mai oprim nicaieri, nu crezi?
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece delalin, citisem o data ca esti un fel de mesager al editorilor. spune-mi atunci, aceste atentionari le faci din propria initiativa, sau cineva iti spune ce sa imi transmiti?
pentru textul : incoruptibil demultzumesc senior, încerc o reparațiune...
pentru textul : mărturisesc delogic! dar asta nu inseamna ca parerea ta este si valabila:) poate nici a mea:) sunt doar pareri nu verdicte. cu stima, stefan
pentru textul : știi îmi plac cuvintele care încep cu litere pare și se pronunță în mai puțin de o secundă deEmil, mulțumesc de sugestii. Ai dreptate, scuturat un pic, poemul arată mai bine. tincuța
pentru textul : Inima mea se face confeti deCami, eu nu am făcut un atac la persoana ta, nu am discutat pe lângă text, ci, pornind de la textul tău, am încercat să concentrez în câteva fraze motivele ce pot determina pe cineva să scrie (chiar și eu) parafrazând câte ceva din conținut. Ai creat un prilej de meditație și acesta a fost doar un mic ecou al receptorului. Asta înseamnă că textul e interesant din punctul meu de vedere. Din păcate, tu ești cea care ataci și cred că, de data asta, gratuit și copilărește.
pentru textul : se-ntâmplă uneori degata, m-ai convins, ai fost într-o viață anterioară cărturar la curtea Împăratului Galben :) dacă ai fi avut o adresă de mail pe pagina de autor ți-aș fi trimis muzică tradițională asiatică e bine să împărtășești aceleași pasiuni...
pentru textul : Orez cu apă dulce deSensibilitate si disperare. Senzatie de sufocare. Un text inchegat, bine realizat epic, insotit de metafore inedite: "Furnici. Mărunte, negre, rotunde, un lanț nesfârșit de ură", "copilul ăsta care se cațără pe el ca o liană", "Trei mâini, într-un șirag nesfârșit." Crampeie de realitate. Rupe putin textul propozitia "Nici cand tace nu tace". Remarc cateva simboluri ce revin ca un laitmotiv: copilul agatat ca o liana, furnicile cand negre cand albe, proiectarea personajelor intr-o pelicula de film, sticla cu dopul pus, asfaltul fierbinte. Dar mai ales copilul in care se reflecta cei doi parinti, cu toata dragostea si ura lor. Textul e ca un rotund avand in centrul lui incercarea de a fugi din realitatea imediata. Scrii bine proza. Felicitari! Multumesc pentru urarea de bun-venit pe hermeneia.
pentru textul : Fuga deAlma, îți mulțumesc de sugestii, am modificat prima comparație, dar m-am abținut la următoarea, pentru că m-aș repeta în procedeu atunci. Cu "crezi că" ai dreptate, dar încă nu reușesc să modific: este legat strâns de "crezi" din finalul versului ("crezi tu... crezi, chiar crezi?"), iar dacă aș renunța are trebui să renunț și la acesta, fiind pusă în situația de a face față altui "ostacol": "...a dorului/dar...". Subteran... mă mai gândesc. Iar dincolo mi-e greu să pun imperativ, e un loc, o poveste în care nimic nu poate să fie imperativ. Îmi place însă cum privești tu o poezie, mă ajută de cele mai multe ori să ma detașez. Francisc, mie nu-mi răspunzi, dar celorlalți da, ce să înțeleg eu de-aici? :-) Tu spui că nu există stare autentică, dar cred că te-ai luat mai mult de exprimare decât de esență, pe care sunt singură că ai prins-o (de comentariul Almei era vorba, desigur). Și mai cred că nu ai nevoie de cuvintele altora dacă vrei să îți susții o părere. Desigur, aici ești mereu bine venit, ba chiar cu zâmbetul pe buze, iar pentru asta se cuvine să-ți mulțumesc. Cum spuneam, tare te suspectez că știi ceva mai mult decât spui. Vladimir, habar nu am ce să spun când cineva numai mă laudă, uită-te și tu, mai bine îmi ziceai și ceva acolo să am și eu ce răspunde, ce să mă apăr etc :-) Fără glumă... venind de la tine, mă ambiționează.
pentru textul : Duminica tuturor semnelor deFără ultimul vers, care este prea romanţios şi ca sens, şi ca mod de transmitere (ori măcar fără explicativul "vreau să aud marea"), fără acestea deci, e un text bun spre foarte bun.
pentru textul : ai ceva maritim și nu știu ce dedesi refuzi tema iubirii, intreg poemul este construit pe ea. scrierea se vrea o facatura a unui iluzionist, din pacate, din punctul meu de vedere, sufocata de prea multa dulcegarie. de fapt, titlul spune totul in acest sens.
pentru textul : să nu mă întrebi demişto, măi boba, că toma' tu sari cu agramatismele p'acilea.
or s-o mănânce or tinerii or s-o prindă şi or s-o crească-n pielea celor ce-i vor naşte vine de la
o vor mânca ori tinerii o vor prinde şi o vor creşte în pielea celor ce îi vor naşte. eu am preferat o licenţă poetică. şi n-ai remarcat un lucru: un nou gen de poem, numit ,,tajmahal''. ce desemnează el îţi spun altă dată.
si totusi poemu' e bun, nu? n-aştept răspunsuri. tu de obicei ataci poemele bune, nu pierzi vremea cu celelalte.
pentru textul : and nothing else matters… deUn concert pentru singuratate si orchestra in vazul lumii, un fel de jam-session cu dublul tau, asa mi-a placut mie sa ascult muzica acestui text. Un pic de bravada literara, atat cat ii sade bine unui corifeu al generatiei doua-trei-miiste :-) n-a stricat mai nimic din farmecul acestei mini-confesiuni literare. Daca nu ar fi abundat in semne de punctuatie inutile (virgule, virgule si iar virgule) ar fi fost chiar din fier-beton cromoziomial. Bobadil. P.S. Si totusi, aceasta piramida (mai degraba un cub din acela cu fete colorate) merita penitata bobadilic.
pentru textul : cromozomii de fier defireste
pentru textul : rosario deautobuzul vieții, până la ultima stație...
pentru textul : autobuz fără destinaţie deFrumos, Genia. omul, îmbinându-i pe amândoi. și totuși alegi să-i faci loc ultimului. dar unde e contribuția ta ? :) mi-a plăcut "pământul în plus" și "ne-pământul în minus". ca și construcția inspirată a negațiilor.
pentru textul : ne-rugăciune decred ca omul s-a referit la "."-ul ala nelalocul lui. in rest, optzecismul e ok:) ar fi pacat sa nu mai postezi. viata faina!
pentru textul : pe limba tristă a unui câine vagabond decreatie surgicala. textul e anesteziat de aceea eu nu inteleg nimic din el. traducerea, va rog!
pentru textul : Au moment où j’avais surgi depornind de la ideea principală "tango de ziua lui" cred că o Loraine ca aceasta l-ar fi încântat... http://www.youtube.com/watch?v=p20h5Vmf_Uc&mode=related&search= despre text: e suprasaturat de metafore, imagini voite șoc, un amalgam de stări confecționate artificial... din păcate cad într-un fel de ridicol... spre exemplu "așa vorbeau ochii fardați tare cu zâmbetul feței nerase" "țigările din gură se arcuiau de dorință" "o pulsatie erectilă a inimii" "flirtul apropierii trupești transmisibil ca o boală" "transpirația lor mirosea a grefă" sau asta "iar ei aruncau cu flori peste trupu-i tânăr nici muștele nu aveau voie în ringul de dans" ... personal cred că e un text din care cu puțină autocritică, ai putea salva ceva, dar acest lucru rămâne la latitudinea ta. important mi s-ar părea să crezi într-o autocenzură și să poți ridica textul la valoarea ta. critica are valoarea unei grefe: te poate salva radical, dacă îi reziști.
pentru textul : Loraine desă revezi te rog poemele din seria yerba mate ale lui virgil titarenco
pentru textul : văd cireși de smoală deapoi să tragi ce conculzie vrei tu dar recomandarea mea e să scrii cum scriai tu înainte că poemele astea de stare apatică nu-ți ies și știi de ce? pentru că tu ești un poet mai degrabă grobian.
desigur omul cât trăiește încearcă
Problema este una de comunicare. Dacă ceva te nemulţumeşte, trebuie să spui, să aduci argumente, să lupţi şi să obţii ceea ce doreşti, în cazul tău afirmarea şi recunoaşterea. Un grup de moderatori echidistanţi ar rezolva eventualele inconveniente generate de o comunicare defectuoasă. S-ar debloca căile de comunicare şi lucrurile ar intra pe făgaşul firesc. Firescul înseamnă a construi, nu a distruge. Construim încrederea, construim respectul, construim aprecierea ...Sunt autori care asemenea Katiei s-au format pe acest site. Sunt texte de valoare dar şi comentarii de valoare. S-a sacrificat timp, s-a muncit.. Trebuie mers mai departe.
pentru textul : despre închiderea site-ului Hermeneia.com deNu știu cine recită, presupun că tu, oricum părerea mea este că poemul este unul bun insă recitarea este execrabilă (mă refer și la ea, pentru că, dacă ai postat-o împreună cu poemul, face parte din textul postat, nu?) Dacă tu ești cea care recită, probabil suferi de o boală cunoscută a poeților, ea se cheamă 'auto-recitare cu orice preț' și are manifestări foarte neplăcute asupra ascultătorilor cum ar fi dureri de cap, nervozitate, dorința de suicid, etc.
pentru textul : Carpe Diem deDesigur sunt mulți poeți mari care au făcut asta (Bacovia de exemplu) așa te poți considera, on the other hand, într-o companie selectă de poeți care au ținut morțiș să-și distrugă poemele recitîndu-le.
Despre text, mi se pare reușit, mai ales pauzele dintre versuri care îți oferă un fel de timp de gândire meritat, ciudat că mie tocmai respirația aia dintre pastilă și bubă nu-mi place, are ceva nashpa, probabil buba aia e buba. Parcă îmi amintesc că ești soră medicală? Pentru că dacă e așa, înțeleg, e deformație profesională. Dar atunci putea fi respirația dintre pastilă și edemul Quincke, ar fi fost și mai dramatic și mai poetic, în opinia mea.
Iar titlul e ultra-fumat.
În rest un poem bun, bravo.
în strofa a doua ai un typo (sau o licență??) la „anoherete”
pentru textul : poezie multilateral dezvoltată deam mai făcut cîteva retușuri. există și în Mirabile Dictu texte din acestea. nu cred că pot să controlez eu „etapele” acestea.
pentru textul : introfanie de toamnă I deda, și probabil că lucrul pe care am uitat să îl menționez este faptul că George Asztalos a făcut acest gest frumos și fulger al fotografiilor. Ca unul care am mai stat și prin spatele aparatului de fotografiat uneori pot să admit că nu e întotdeauna o chestie confortabilă și chiar dacă de cele mai multe ori este luată "ca de apucat" totuși este un efort. E mult mai confortabil să vii, să ți se pregătească un cadru, să citești (cum s-ar zice să te "produci"), să ți se facă poze și apoi să pleci. E ceva mai nasol să tot faci poze și să te străduiești să nu pierzi pe nimeni, să nu faci gafe, să nu tai capete sau să nu prinzi reflexii în ochelari. De aceea eu apreciez gestul lui George în mod deosebit. nicodem, comentariul tău e bizar. Tocmai mi-a tăiat cheful de a-ți mai ura la mulți ani. păcat. probabil e un dar și ăsta de a da cu bîta în baltă. nu îl au mulți.
pentru textul : Virtualia XI. Dragoste cu stele verzi. dePagini