Mădălina, te rog să revezi ce spune regulamentul Hermeneia despre folosirea privilegiului comentariilor și să renunți la transformarea lui în chat. Te rog să te consideri avertizată.
nu cred că sînt de acord cu tine, masha. la urma urmei repetiția/paralelismul a fost și încă mai este o modalitate (să-i zicem) poetică. chiar dacă unii probabil o consideră depășită. eu nu sînt însă convins. spre deosebire de proză continui să cred că în texte care se vor poetice este acceptabilă. în cazul în care este clar superfluă.
ați citit paracliserul lui sorescu în engleză ori de ce ni-l citați așa? pură curiozitate. în rest, îmi pare neuniform, cîrpit, forțat, și e păcat de ultimul vers, care e poezie și de unul singur: "ei vor înghiţi toate apele şi mi le vor aduce înapoi sfinţite". putea fi ceva mititel și făinuț, dar l-ați lălăit spre mai multe părți și în afara ultimului vers nu zice prea multe
Inconstanţă. Alternezi versuri destul de originale şi cu substanţă dpdv stilistic si discursiv cu versuri mega clişeice, goale, superficiale şi atât de poetizate:
"se văd urme de vinere neagră cu sufletul gol
timpul se întoarce pe cealaltă parte
se aud arginții cum sună (bun!) vs "Strâng în dreptul inimii
liniștea
răstignită în cuiele umbrelor
nestinsă ca ultimul gând
sub muțenia privirii" (bleah! un bocet poetic, juvenil şi, cel mult, de jurnal).
Cele două unitaţi, se vede cu ochiul liber, sunt două texte diferite. Aş spune chiar că ele sunt scrise în perioade diferite. A doua e chiar bună. Prima, dacă-mi suporţi o mică glumiţă, parcă-i scrisă de un copil de 14 ani, care a prins-o pe colega de bancă, pe care o iubeşte în taină, sărutându-se cu atletul clasei. Asta vizavi de mijloacele artistice, pentru că dpvd ideatic, ea, unitatea 1, nu spune absolut nimic, pentru că-şi propune să rupă norii metafizici, să zguduie fiinţa coelctivă, nu alta.
merci pentru semnul auriu.:) pentru mine, "gustul sarutului" nu-i cliseu, nici macar figura de stil nu este; asa cum nici "gustul painii" nu poate fi. despre celalalt genitival, "febra tacerii" aveti dreptate, si tu si Adrian...speram sa "racoresc" ansamblul cu restul textului.
Of, Eugen, obosesc si eu cateodata sa tot iti explic ce inseamna poezia si care este rolul repetitiei. In "poemul care se citeste pe sine" Matei Visniec repeta de 9 ori substantivul poem. Dar el nu-si pierde vremea ca mine pe ateliere literare sa asculte tot felul de pareri despre cum trebuie sa i se ciunteasca, modifice, un text deja publicat. Ca daca dadeai si tu un clic de curiozitate pe clip ai fi vazut. Dar nu-i bai.
nici nu mai conteaza ca ti-a placut sau nu textul...ma bucur tare mult ca te-ai intors! :) multumesc pentru timpul alocat lecturii si comentariului, Luminita.
ceva important pentru mine, dar si pentru cei ce doresc sa cunoasca mai mult despre mine si despre cum arat eu cand scriu: acest poem este poemul scris "atunci", in acel moment, fara nici un artificiu si fara urma de ipocrizie. asa arata "autorul" solomon cand este la capat. :)
Lea, tu, prin discreția și sensibilitatea ta, ești o floae rară... :)
nămă bucur mult că geana asta de gând (pe care, sinceră să fiu, m-am temut să o numesc „poezie”) a ajuns până lmesajul a tine.
Viorica, îți spun drept - cu riscul de a părea patetică - citind mesajul tău, mi-au dat lacrimine.
de multe ori, distanțele (în timp și spațiu) sunt ne ajută să vedem mai limpede...
dacă va fi să fie, ne vom întâlmi într-o zi, cu siguranță. și mie mi-ar face plăcere, să știi.
Draga Marina, eu deja mi-am cerut scuze. Eu nu cunosc dispozitiile legale internationale dar fiind vorba despre o fotografie f cunoscuta, distinsa cu un mare premiu international iar artistul plecat dintre cei vii, am presupus ca am voie sa o postez. (e drept fara sa ma informez in prealabil daca presupunerea mea incalca sau nu vreo regula). Dupa interventia ta, am tras concluzia ca nu am voie sa o fac si am sters-o. Imi cer inca o data scuze pentru ca am fost confuza. Imi dau seama ca tu trebuie sa fii atenta la astfel de probleme pentru a nu se incalca anumite reguli poate chiar de ordin juridic. E o responsabilitate destul de mare. Inteleg de la Virgil ca mi se permite totusi sa postez fotografia. Ii multumesc si lui si Adrianei pentru ca au poposit pe aici. Violeta
ingeri-graffiti pe zidurile dintre doi...epigrafia cerului, Corpus Inscriptionum Latinarum si frumusețea inițiativei absente...profan, nu? "iar îngerii semne mari cu creta pe zidul gros dintre noi" interesant.
Emil, părerea ta contează foarte mult pentru mine, pentru ca esti un cititor erudit si nepărtinitor. Cam asa e, ce să fac?Am avut in cap tradiții legate de nuntă si de botez. Chestia cu lămaia, mi se pare cam dură,. Să văd dacă găsesc altceva. mai vorbim. mulțumesc.
...Cum spuneam şi-n alte dăţi şi părţi, consider că, în literatură, e mai important cum spui decât ce spui. Dacă nu ar fi aşa, oricine ar face poezie şi proză, cu p mare, orice "te iubesc" ar fi poemul perfect, orice dor de glie ar fi roman absolut. În muzică, o melodie cu versuri excepţionale, dar linie melodică proastă, se uită repede, pe când un cântec cu versuri cretine, dar linie melodică bună, rămâne în memoria colectivă (vezi "Dragostea din tei", de pildă). Ideal ar fi ca elementele ce şi cum să fie egal valorice, spre vârful de sus. Însă e cumva utopic acest fapt, având în vedere că Marile Subiecte s-au cam spus de ceva secole. Aşadar, cumul este esenţial.
Spui tu:
" Poetul se îndrepta alene spre unul dintre acele oficii cu informații să vadă de pe ce linie îi pleacă trenul.".
De ce "acelea", de ce explicaţia "să vadă de pe ce linie îi pleacă trenul", când, mai jos, ne redai secvenţa "„- Trenul București-Iași la ce linie vine?/ 3". De ce nu:
"Poetul se îndrepta alene spre informatii"?
"Se îndreptă încet. Îl aștepta un drum de vreo 8 ore." - de ce "se îndreptă încet", când, mai sus, tocmai ne-ai spus "Poetul se îndrepta alene"? Acelaşi verb, acelasi adverb în două-trei rânduri.
". Își uitase toate cărțile în salonul de spital și pentru că îi fusese groază să se mai întoarcă le lasă pur și simplu uitate." De ce "salonul de spital", de ce nu laşi cititorul să se întrebe ce fel de salon? De ce "pur şi simplu" în "le lăsă pur şi simplu uitate"?
"Pașii apăsați parcă de o tristețe abstractă îl făceau să pară" De ce "parcă"? Apoi, "pară" are aceeaşi substanţa...
Şi mă opresc aici. Cred că ce era de înţeles s-a înţeles.
Prima sarja: Gorune, de ce vrei tu sa arunci cu banii pe fereastra? Lasa ca si Usd-ul mai merge inca... O sa vezi tu peste doi-trei ani ce mare si tare o sa fie. Dedale, come on! Chiar asa de nereusite sunt ultimele versuri? Precizare: Premiul e real, deci se va atribui. E valabil pentru acest text, desigur, insa n-am prea priceput aluzia din final, anyway, doesn't really matter. Sper insa sa fie oameni interesati pe aici pe Hermeneia sa castige un ban muncit pe lectura. Google nu prea ajuta sunt sigur ca deja multi dintre voi si-au dat seama :-) Andu
„ar fi trebuie s-o crezi...” - a trebui și a crede - puse laolaltă poartă în ele toată încurcătura și descurcătura vieții. restul e mai mult blue, decât trist. toamnă faină, om fain!
frumos haiku, am tot cautat haiku la fel de frumos ca al tau, dar nu am gasit. esti intr-adevar priceput la asa ceva. imi place in mod deosebit partea a doua.... si pentru ca imi place si pentru ca tu chiar spui ceva acolo.. acord si eu o mica penita. tu , singurul care vede lumea si o trece in pasi mici, la brat cu viata. felicitari inca odata ps.: sa nu te lasi niciodata de scris haiku!!!!
il cheama mihai takács. oricum, nu era decit o observatie, nu trebuia lungita discutia asta. tacaks nu exista, titlul trebuie schimbat, din respect. ma gindesc cum mai ridem de vestici cind ne stilcesc numele...
cred ca trebuia sa redai pe rand aceste secvente, sunt mai usor de parcurs.
mi-a placut cum leaga ideea din citat, intre ele aceste episoade, probabil
de aceea le-ai si redat impreuna.
Adrian, probabil că adevărul cel mai mare este acesta, despre care amintești tu: "Cine a intrat nu va ieși de aici, cine nu a intrat în veci nu va putea înțelege". Restul nu putem privi decât dinafară, oricât ne-am strădui. În efortul de clădi mai departe, cred și eu că nu trebuie negat trecutul. Mulțumesc pentru această prezentare, pentru efortul de a prinde în cuvinte și imagini, mai presus de orice, o profundă emoție. Din păcate, nu se văd imaginile. Am încercat și de pe computer, și de pe bberry. Sper să reușești să le faci să apară.
D-le Ioan, dacă-mi permiteţi să fiu cârcotaş, spun că nu prea aveţi de unde şti dacă peozia d-voastră şi cartea menţionată au legătură, pen' că, din câte înţeleg, nu aţi citit cartea.
Acum, serios vorbind, nu au legătură decât la nivelul pe care l-am menţionat.
În versul 2 ar fi mers evitat "prinde_de", cu "prinde capătul". Topica în v4 dă o notă de forțare în recitare. Gerunziile unul sub altul "jucând"-"trimițând" pot fi revăzute. Se repetă "spune povestea" - "poveste de spus", tristețea, în versuri destul de apropiate, fiind poezie de mică dimensiune. Ideea în sine este și a tot fost vehiculată în tot felul de scrieri, aici remarc "cercuri de fum" și ceea ce ochiul abia vede. "hit the road", da, conține și o nuanță de ironie poezia ta.
am venit sa o salut fugitiv pe Alma si peste ce dau? vesnicele polemici fara noima ((((...en fin.. Alma ..hai sa iti doresc Parisul acela dus intors, castane fierbinti si nu rata expo Picasso la Grand Palais. faci coada 2 ore la bilete dar merita. Succes la scris si la iubiri posibile ! un ăsta Adrian
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mădălina, te rog să revezi ce spune regulamentul Hermeneia despre folosirea privilegiului comentariilor și să renunți la transformarea lui în chat. Te rog să te consideri avertizată.
pentru textul : legendă cu oameni de rând denu cred că sînt de acord cu tine, masha. la urma urmei repetiția/paralelismul a fost și încă mai este o modalitate (să-i zicem) poetică. chiar dacă unii probabil o consideră depășită. eu nu sînt însă convins. spre deosebire de proză continui să cred că în texte care se vor poetice este acceptabilă. în cazul în care este clar superfluă.
pentru textul : metalmorphosis deați citit paracliserul lui sorescu în engleză ori de ce ni-l citați așa? pură curiozitate. în rest, îmi pare neuniform, cîrpit, forțat, și e păcat de ultimul vers, care e poezie și de unul singur: "ei vor înghiţi toate apele şi mi le vor aduce înapoi sfinţite". putea fi ceva mititel și făinuț, dar l-ați lălăit spre mai multe părți și în afara ultimului vers nu zice prea multe
pentru textul : halucinogenetic delasă că pot fi...zemoase :) (și nu aride) fără a avea panseluțe. Hai că in curând voi fi banned pe motiv de offtopic. :)
pentru textul : lullaby deInconstanţă. Alternezi versuri destul de originale şi cu substanţă dpdv stilistic si discursiv cu versuri mega clişeice, goale, superficiale şi atât de poetizate:
"se văd urme de vinere neagră cu sufletul gol
timpul se întoarce pe cealaltă parte
se aud arginții cum sună (bun!) vs "Strâng în dreptul inimii
liniștea
răstignită în cuiele umbrelor
nestinsă ca ultimul gând
sub muțenia privirii" (bleah! un bocet poetic, juvenil şi, cel mult, de jurnal).
Cele două unitaţi, se vede cu ochiul liber, sunt două texte diferite. Aş spune chiar că ele sunt scrise în perioade diferite. A doua e chiar bună. Prima, dacă-mi suporţi o mică glumiţă, parcă-i scrisă de un copil de 14 ani, care a prins-o pe colega de bancă, pe care o iubeşte în taină, sărutându-se cu atletul clasei. Asta vizavi de mijloacele artistice, pentru că dpvd ideatic, ea, unitatea 1, nu spune absolut nimic, pentru că-şi propune să rupă norii metafizici, să zguduie fiinţa coelctivă, nu alta.
pentru textul : Ars de tăcerea nemărginirii deDraga mea Alina, dacă privești pagina în ansamblul ei și citești ce scrie deasupra titlului "Hermeneia", cred că vei avea răspunsul.
pentru textul : fish canvas deE chiar din Sonete 1. Peste unele texte incepe sa se astearna colbul vremurilor.
pentru textul : IERI A CĂZUT UN ÎNGER PE ALEE demerci pentru semnul auriu.:) pentru mine, "gustul sarutului" nu-i cliseu, nici macar figura de stil nu este; asa cum nici "gustul painii" nu poate fi. despre celalalt genitival, "febra tacerii" aveti dreptate, si tu si Adrian...speram sa "racoresc" ansamblul cu restul textului.
pentru textul : pluvială deOf, Eugen, obosesc si eu cateodata sa tot iti explic ce inseamna poezia si care este rolul repetitiei. In "poemul care se citeste pe sine" Matei Visniec repeta de 9 ori substantivul poem. Dar el nu-si pierde vremea ca mine pe ateliere literare sa asculte tot felul de pareri despre cum trebuie sa i se ciunteasca, modifice, un text deja publicat. Ca daca dadeai si tu un clic de curiozitate pe clip ai fi vazut. Dar nu-i bai.
pentru textul : Poemul fără de sfârşit denici nu mai conteaza ca ti-a placut sau nu textul...ma bucur tare mult ca te-ai intors! :) multumesc pentru timpul alocat lecturii si comentariului, Luminita.
pentru textul : prea cruzi pentru rouă deceva important pentru mine, dar si pentru cei ce doresc sa cunoasca mai mult despre mine si despre cum arat eu cand scriu: acest poem este poemul scris "atunci", in acel moment, fara nici un artificiu si fara urma de ipocrizie. asa arata "autorul" solomon cand este la capat. :)
pentru textul : askalon deinconfundabil mirosul de salcam! La prima citire ma intrebam daca simti isi are rostul lui , apoi am zis hotarat da! buzele simt!
pentru textul : everyday things deam citit cu placere
Lea, tu, prin discreția și sensibilitatea ta, ești o floae rară... :)
nămă bucur mult că geana asta de gând (pe care, sinceră să fiu, m-am temut să o numesc „poezie”) a ajuns până lmesajul a tine.
Viorica, îți spun drept - cu riscul de a părea patetică - citind mesajul tău, mi-au dat lacrimine.
pentru textul : arămie dede multe ori, distanțele (în timp și spațiu) sunt ne ajută să vedem mai limpede...
dacă va fi să fie, ne vom întâlmi într-o zi, cu siguranță. și mie mi-ar face plăcere, să știi.
Draga Marina, eu deja mi-am cerut scuze. Eu nu cunosc dispozitiile legale internationale dar fiind vorba despre o fotografie f cunoscuta, distinsa cu un mare premiu international iar artistul plecat dintre cei vii, am presupus ca am voie sa o postez. (e drept fara sa ma informez in prealabil daca presupunerea mea incalca sau nu vreo regula). Dupa interventia ta, am tras concluzia ca nu am voie sa o fac si am sters-o. Imi cer inca o data scuze pentru ca am fost confuza. Imi dau seama ca tu trebuie sa fii atenta la astfel de probleme pentru a nu se incalca anumite reguli poate chiar de ordin juridic. E o responsabilitate destul de mare. Inteleg de la Virgil ca mi se permite totusi sa postez fotografia. Ii multumesc si lui si Adrianei pentru ca au poposit pe aici. Violeta
pentru textul : Foame de vultur depoemul este un remember pentru ceea ce ar trebui întreținut și nu, neapărat, reparat. frumos gând.
pentru textul : camera cu vedere la întîmplare ▒ deingeri-graffiti pe zidurile dintre doi...epigrafia cerului, Corpus Inscriptionum Latinarum si frumusețea inițiativei absente...profan, nu? "iar îngerii semne mari cu creta pe zidul gros dintre noi" interesant.
pentru textul : antiplatonice VIII deEmil, părerea ta contează foarte mult pentru mine, pentru ca esti un cititor erudit si nepărtinitor. Cam asa e, ce să fac?Am avut in cap tradiții legate de nuntă si de botez. Chestia cu lămaia, mi se pare cam dură,. Să văd dacă găsesc altceva. mai vorbim. mulțumesc.
pentru textul : circuit deAşa:
...Cum spuneam şi-n alte dăţi şi părţi, consider că, în literatură, e mai important cum spui decât ce spui. Dacă nu ar fi aşa, oricine ar face poezie şi proză, cu p mare, orice "te iubesc" ar fi poemul perfect, orice dor de glie ar fi roman absolut. În muzică, o melodie cu versuri excepţionale, dar linie melodică proastă, se uită repede, pe când un cântec cu versuri cretine, dar linie melodică bună, rămâne în memoria colectivă (vezi "Dragostea din tei", de pildă). Ideal ar fi ca elementele ce şi cum să fie egal valorice, spre vârful de sus. Însă e cumva utopic acest fapt, având în vedere că Marile Subiecte s-au cam spus de ceva secole. Aşadar, cumul este esenţial.
Spui tu:
" Poetul se îndrepta alene spre unul dintre acele oficii cu informații să vadă de pe ce linie îi pleacă trenul.".
De ce "acelea", de ce explicaţia "să vadă de pe ce linie îi pleacă trenul", când, mai jos, ne redai secvenţa "„- Trenul București-Iași la ce linie vine?/ 3". De ce nu:
"Poetul se îndrepta alene spre informatii"?
"Se îndreptă încet. Îl aștepta un drum de vreo 8 ore." - de ce "se îndreptă încet", când, mai sus, tocmai ne-ai spus "Poetul se îndrepta alene"? Acelaşi verb, acelasi adverb în două-trei rânduri.
". Își uitase toate cărțile în salonul de spital și pentru că îi fusese groază să se mai întoarcă le lasă pur și simplu uitate." De ce "salonul de spital", de ce nu laşi cititorul să se întrebe ce fel de salon? De ce "pur şi simplu" în "le lăsă pur şi simplu uitate"?
"Pașii apăsați parcă de o tristețe abstractă îl făceau să pară" De ce "parcă"? Apoi, "pară" are aceeaşi substanţa...
Şi mă opresc aici. Cred că ce era de înţeles s-a înţeles.
pentru textul : Mâncând ciocolată la masă cu Chirurgul dePrima sarja: Gorune, de ce vrei tu sa arunci cu banii pe fereastra? Lasa ca si Usd-ul mai merge inca... O sa vezi tu peste doi-trei ani ce mare si tare o sa fie. Dedale, come on! Chiar asa de nereusite sunt ultimele versuri? Precizare: Premiul e real, deci se va atribui. E valabil pentru acest text, desigur, insa n-am prea priceput aluzia din final, anyway, doesn't really matter. Sper insa sa fie oameni interesati pe aici pe Hermeneia sa castige un ban muncit pe lectura. Google nu prea ajuta sunt sigur ca deja multi dintre voi si-au dat seama :-) Andu
pentru textul : poezia mea de azi de„ar fi trebuie s-o crezi...” - a trebui și a crede - puse laolaltă poartă în ele toată încurcătura și descurcătura vieții. restul e mai mult blue, decât trist. toamnă faină, om fain!
pentru textul : Cântecul ei trist deinteles si multumesc Adrian
pentru textul : Vechi revelaţii demulțam fain de lectură și aplecare pe text, petre!
pentru textul : liquor store blues defrumos haiku, am tot cautat haiku la fel de frumos ca al tau, dar nu am gasit. esti intr-adevar priceput la asa ceva. imi place in mod deosebit partea a doua.... si pentru ca imi place si pentru ca tu chiar spui ceva acolo.. acord si eu o mica penita. tu , singurul care vede lumea si o trece in pasi mici, la brat cu viata. felicitari inca odata ps.: sa nu te lasi niciodata de scris haiku!!!!
pentru textul : Haiku-uri deil cheama mihai takács. oricum, nu era decit o observatie, nu trebuia lungita discutia asta. tacaks nu exista, titlul trebuie schimbat, din respect. ma gindesc cum mai ridem de vestici cind ne stilcesc numele...
pentru textul : Mihai Takács : pictură --- muzica : Eldad Talmu decred ca trebuia sa redai pe rand aceste secvente, sunt mai usor de parcurs.
pentru textul : despre poem demi-a placut cum leaga ideea din citat, intre ele aceste episoade, probabil
de aceea le-ai si redat impreuna.
Adrian, probabil că adevărul cel mai mare este acesta, despre care amintești tu: "Cine a intrat nu va ieși de aici, cine nu a intrat în veci nu va putea înțelege". Restul nu putem privi decât dinafară, oricât ne-am strădui. În efortul de clădi mai departe, cred și eu că nu trebuie negat trecutul. Mulțumesc pentru această prezentare, pentru efortul de a prinde în cuvinte și imagini, mai presus de orice, o profundă emoție. Din păcate, nu se văd imaginile. Am încercat și de pe computer, și de pe bberry. Sper să reușești să le faci să apară.
pentru textul : Yad Vashem- Muzeul Holocaustului deD-le Ioan, dacă-mi permiteţi să fiu cârcotaş, spun că nu prea aveţi de unde şti dacă peozia d-voastră şi cartea menţionată au legătură, pen' că, din câte înţeleg, nu aţi citit cartea.
Acum, serios vorbind, nu au legătură decât la nivelul pe care l-am menţionat.
Seară faină!
pentru textul : vremea când viaţa mă sărutase prima oară pe gură deÎn versul 2 ar fi mers evitat "prinde_de", cu "prinde capătul". Topica în v4 dă o notă de forțare în recitare. Gerunziile unul sub altul "jucând"-"trimițând" pot fi revăzute. Se repetă "spune povestea" - "poveste de spus", tristețea, în versuri destul de apropiate, fiind poezie de mică dimensiune. Ideea în sine este și a tot fost vehiculată în tot felul de scrieri, aici remarc "cercuri de fum" și ceea ce ochiul abia vede. "hit the road", da, conține și o nuanță de ironie poezia ta.
pentru textul : Păpușari deAndule, sa stii ca iti multumesc pentru idee. E super. Apreciez.
pentru textul : Noutăți în pagina de profil deam venit sa o salut fugitiv pe Alma si peste ce dau? vesnicele polemici fara noima ((((...en fin.. Alma ..hai sa iti doresc Parisul acela dus intors, castane fierbinti si nu rata expo Picasso la Grand Palais. faci coada 2 ore la bilete dar merita. Succes la scris si la iubiri posibile ! un ăsta Adrian
pentru textul : și eu te iubesc dePagini