Dorine, acum nu ca nu mi-a placut poemul tau, dar as fi vrut sa vad mai multa originalitate. "stapana a mainilor mele" si altele, etc etc nu sunt in masura sa imi spuna mie mai mult decat " o tu stapana a semintelor" and such si toata poezia sud-americana de la pashopt incoace. Eu cred ca te pierzi in asemenea texte. Insa poate ca sunt bune de bed time stories, ca tot esti tanar tata. Mai vorbim, Andu
Multumesc frumos, chiar ma bucur ca textul acesta nu a ramas necomentat. O sa ma gandesc la obiectii, dar mi se pare ca doar la guma de mestecat ar putea fi asa. DAr deocamdata imi place textul asa cum e. Multumesc inca o data!
Asa cred si eu, primele 2 versuri, precum si finalul, n-au nici o legatura cu strofa de mijloc, nereusita, de altfel si la care poti renunta si vezi tu ce pui in loc.
Un text scrâşnit, chinuit, bandajat parcă în foi de viţă, fără absolut niciun haz. Se vede clar că autoarea habar nu are ce presupune o parodie, iar de mijloacele care să aducă umorul (fără de care o parodie nu există) sunt sărace spre nule. Iar atunci când fineţea pare o halcă de porc prăjit, autoarea apelează la iobagisme care aduc zâmbete numai celor care stau la cort:
"în amurg cerul ar trebui să-mi pară pașnic
războiul să-mi pară bun
mă chinui să învăț pe de rost ritmul să pot cânta maneaua
... dar nu mă pot abține fraților
Pur și simplu!" - aici, citind ce am italicat eu, noi ar trebui să râdem roi să zâmbim, fraţilor. Jess!
multumesc frumos, donaris. ma gandesc in urm episod daca lui mister K sa i cumpar un baston sau un mobil. nu stiu de ce inclin spre baston. un gentleman, fie si in vaslui, tb sa stie step sau macar sa se dea cu rolele, noaptea, nu?
E de un realism covârșitor și fără, dar nu facem polemică pe tema asta :). Era doar o părere. Pe de altă parte, mi-a plăcut teribil versul " toate lucrurile neclare sunt superbe". Apropo de typo, era vorba de "nu mă temn de nimic".
Bine ai revenit, Adina! Am descoperit o reprezentare remarcabilă despre agorafobia (literar vorbind) acută a citadinului, ceva specific universului tău poetic: "și dintr-o dată totul e prea tare tac și ascult îmi privesc mâinile picioarele mâinile îmi simt pulsul ca pe o cărămidă aruncată de pe bloc știu că dacă se face țăndări mii de prafuri o să-mi ia respirația. " Citind textul tău mă mai gândeam și la noutățile gramaticale: dintr-o dată - dintr-odată o dată ce - odată ce o dată cu - odată cu nici un - niciun etc Cred că ar putea fi un subiect interesant, poate îl vom discuta undeva (nu neapărat aici) cândva...
Vă mulțumim pentru primire și aprecieri. Îmi pare rău că Virtualia a stârnit și aici discuții și probleme mai puțin legate de literatură. Cred că Ela a omis ceva în primul ei comentariu (faptul că pseudonimul "Ela Victoria Luca" reprezintă cel utilizat de ea pe agonia.ro unde este editor și nu cel care e scris pe volum - mea culpa) și de aici toată discuția. Acestea fiind circumstanțele atenuante, vă mulțumim încă o dată și vă așteptăm la cenaclu!
doamne de ce sîntem vinovați că îți ascultăm cuvîntul
în loc să îl visăm răsucindu-ne ca niște derviși în așternut
renunțăm la revoluții la ideile mari la furtuni
de ce sîntem vinovați că ne apucăm de făcut copii
de o trudă cinstită și blestemată sub carapacea asta din zile și soare
de ce sîntem vinovați că scriem corect numele tău
și toate celelalte nume care nu au nici o legătură cu dragostea
pînă cînd pămîntul ajunge să fie bătătorit a moarte
de ce sîntem vinovați că nu mai sperăm nici cît o băltoacă
și atunci plouă și plouă și mergem la ușă dar nimeni nu mai e acolo
nimeni nu nici măcar nu se obosește să ne mai amenințe
nici fulgere nu mai sînt doamne de ce sîntem vinovați
atît de perfect în neprihănirea noastră uscată
de ce nu plouă și la noi înăuntru
părpăuță, nu cred ca ma intereseaza ce alte activitati mai ai. ti-am spus cum functioneaza lucrurile aici. in legatura cu textul de mai sus am sa scriu un comentariu cind voi avea timp. dar te rog sa tii cont ca site-ul hermeneia nu este un tabloid si nici nu este profilat pe articole de scandal cu pretentie de autenticitate dar care nu o poate dovedi decit vreun strabunic mort inainte de primul razboi mondial. pentru ca daca este sa fabulam si eu pot sa scriu despre aventurile incestuoase ale domnului Manatu pe care mi le-a povestit un coleg care a murit de ftizie anul trecut la Focsani. Daca o luam pe ulei nu ne mai oprim nicaieri, nu crezi?
e foarte frumos ce simți și spui tu Mariana, te mai aștept cu drag pe textele mele, chiar și cu observații:)
Sorin, m-am uitat un pic și ți-am dat dreptate. am mai lucrat o țâră la el:) mulțumesc frumos pentru semnalări, aprecieri și lectură. doamne ce sec pot fi la ora asta:)!
Puiutz, nu se leagă fragmentele astea. Poate doar pentru mine, poate numai acum. Dar prima parte e minunată cu tensiune și frânturi de realitate, cu fulgerări, așa cum o percepem de fapt. Deci filmul meu se termină la "nu aș simți", dar nu-mi pare rău, că e bun.
la un întreg spectacol, de frunze, Adrian. le-am urmărit cum au intrat în scenă, cum s-au aşezat lin, cum s-au prins de brâu şi au intrat în horă, apoi, rând pe rând au recitat din bravii noştri poeţi, apoi cum şi-au căutat drumul pe oriunde şi spre nicăieri, cu "pasul pe şine", reci, distrate, îngândurate, rătăcind, ducând cu ele durerea. a noastră!
Apoi ce să zic și eu, Profetule? E drept că oricȃnd o poezie bună o poți „demonta” demonstrȃnd că e o aiureală. Și invers cu o poezie proastă, simulȃnd că ai intrat într-un extaz frenetic. M-am distrat și eu de cȃteva ori cu astfel de exerciții. Iar, mai zilele trecute, recitind „Nu” al lui Eugen Ionescu am văzut, pe „viu” cum îl termină pe Arghezi contrapunȃndu-l lui Ion Barbu; ca apoi, la interval de cȃteva zeci de pagini, să-l termine și pe Ion Barbu. Treaba aia cu critica „obiectivă” opusă uneia „impresioniste” este o adevărată tȃmpenie. Intotdeauna sub o critică „obiectivă” se ascunde una „impresionistă”. Cel puțin ultima, cȃnd nu este și ea simulată tinzȃnd spre culmile extazului („pozitiv” – dacă pot spune așa), cred că e de preferat, fiind sinceră. Ȋn concluzie. Să dea Dumnezeu ca „profețiile” tale poetice să fie, într-adevăr profeto-poetice (în mod „obiectiv”). Toate cele bune.
Gorun;
da, cred că ai vrut să te referi la un sistem de operare „pur” grafic de tip „windows”. Ceea ce Win 1.1 sau 3.1 sau chiar 95 nu au fost în totalitate. De fapt fiind „acoperișuri” grafice pentru un OS în mod text. Abia XP se pare (dacă nu mă înșel) a fost primul „pur” GUI pentru MS. Dar ai dreptate, interfața „iconică” a fost ideea lui Apple dar asta e o poveste cu multe implicații legate de copyrightul „aparenței” sau „aspectului” cu multe alte ramificații în conflictele legale pe care le duce acum Apple cu alți competitori precum Samsung și Google. Este un subiect fascinant și am citit cîteva articole interesante despre asta în ultima vreme. Mulțumesc pentru citire și pentru apreciere. Pentru Steve...
Cu riscul asumat de a fi sanctionat, nu pot sa nu remarc negativ acelasi comentariu (luat cu copy-paste) de pe agonia (acolo cu stea) si adus aici pe hermeneia (cu penita) Macar de-ar fi ceva de capul acestui comm... "NeiNplinirii"? "Totusi pentru inspiratie remarc efortul tau".. Pai efortul era pe partea cu transpiratia nu cu inspiratia... Ma rog. Poemul mi se pare bun cum a fost incadrat pe agonia, la "personale", ca "poezie" cum e postat aici nu se sustine, ar fi meritat "experimentul" fara discutie. "Singuratatea e unicul meu pacat sincer" - trebuie oare sa intelegem ca fie singuratatea nu e unicul pacat ori nu este "sincer"... celelalte sunt... oare care ar fi aici opusul lui "sincer"? Un vers subred. "sincer" este oare acel peiorativ din discutiile de pe celular intre fete "n-am fost cu Valerica al tau la cafea, sincer". "Imi tai atenta venele" - ok dar "dinspre orice" cum adica? Strofa a doua mi se pare cea mai reusita. Pacat de prea multele semne de punctuatie si majuscule care ingreuneaza, impun si limiteaza lectura. Strofele trei si patru sunt un artificiu al aceleiasi idei, deci nici aici nu vad "patru metafore constitutive" ci doar trei. Finalul mi se pare mie de data asta "ca un banc, insa cu poanta rasuflata". Pe bune, Andu.
in mod sigur, monotonia unor actiuni stereotipe duce la la depresie. "mă gândesc uneori la moarte când merg ca de obicei dimineața spre serviciu" ce pot sa iti spun? elibereaza-te. si la propriu si la figurat. mesajul a fost receptionat.
parerea mea, textul are imagini interesante si portiuni reusite dar are si zone discutabile. ar merita periat bine chestii inestetice: "dar" din versul 7, contextualizarea din versul 5, remarca comico-superstitioasa din versul 9, "asa ca" din versul 10 strofa cu "grijile" si cu "ciresele amare" mi se pare cea mai reusita "umplind" mi se pare un gerunziu neinspirat dpdv poetic "norii reflectați în apă par valuri," e de o banalitate coplesitoare "un șuier de vis alb-amărui" e un vers foarte reusit deci, e straniu amestecul asta de scriere proasta si scriere reusita. e posibil sa iti prinda bine o mai mare exigenta fata de ce scrii
in primul rand, revedeti semnele de punctuatie. parca s-au asezat dupa cum bate crivatul...
aveti si niste diacritice lipsa. dar ce-i mai rau e ca textului de fatza ii lipseste acel "ceva" care sa-l transforme din fragment de jurnal in poezie.
mi-a plăcut ce am citit aici. un text care merită continuat. îi și văd începutul: "noapte bună, prietene/ mâine poate mă duc la mecca/ poate am noroc și visez în noaptea asta/ drumul acela ascuns/ nu, nu prietene, să nu crezi că nu l-am mai căutat până acum...". mă opresc aici, Ioana, mai citescc încă o dată și merg să mă culc. dacă visez care este drumul spre mecca, îți mai las un semn. dacă nu, aștept să vad ce ai mai visat tu. scrie! eu sunt prin zonă dar de cele mai multe ori tac... p.s. - am remarcat aceste versuri și mi-a plăcut în mod deosebit - "m-am plictisit iar m-am plictisit de dreapta daca ma uit pe cer noroc ca nu ma uit si tot merg saltat, sarit cu pasul uriasului pitic etc" Madim - un spectator fidel al acestor scenarii, scrise cu mâna unui artist pe gustul meu
Virgile, multumesc pentru analiza, ai dreptate, tehnic vorbind. Ultimul? Ultimul pana la loc comanda amirale, cand iti vei alege capitanii cu multa grija. Cu drag de dana point si yerba mate, Bobadil.
Un aparent dialog liric cu totul apanajul toamnei, romantismului, de o altă factură decât aceea cu care ne-a obișnuit Virgil Titarenco. Incitantă această iconografie a unei toamne interioare, necunoscute, ce ne invadează până la citoplasma simțurilor. Două fațete, yin și yang, febră și somn, aparent opus ireductibil, remanent, un conglomerat plauzibil. "îmi place să văd cum parchezi mașina aiurea îmi place să mă scoți din sărite îmi place să mor" ...Și mie.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Dorine, acum nu ca nu mi-a placut poemul tau, dar as fi vrut sa vad mai multa originalitate. "stapana a mainilor mele" si altele, etc etc nu sunt in masura sa imi spuna mie mai mult decat " o tu stapana a semintelor" and such si toata poezia sud-americana de la pashopt incoace. Eu cred ca te pierzi in asemenea texte. Insa poate ca sunt bune de bed time stories, ca tot esti tanar tata. Mai vorbim, Andu
pentru textul : Pietrele Doamnei deMultumesc frumos, chiar ma bucur ca textul acesta nu a ramas necomentat. O sa ma gandesc la obiectii, dar mi se pare ca doar la guma de mestecat ar putea fi asa. DAr deocamdata imi place textul asa cum e. Multumesc inca o data!
pentru textul : dacă ochii ei ar avea nume le-ar zice hiroshima și nagasaki deAsa cred si eu, primele 2 versuri, precum si finalul, n-au nici o legatura cu strofa de mijloc, nereusita, de altfel si la care poti renunta si vezi tu ce pui in loc.
pentru textul : noapte de pământ ars deUn text scrâşnit, chinuit, bandajat parcă în foi de viţă, fără absolut niciun haz. Se vede clar că autoarea habar nu are ce presupune o parodie, iar de mijloacele care să aducă umorul (fără de care o parodie nu există) sunt sărace spre nule. Iar atunci când fineţea pare o halcă de porc prăjit, autoarea apelează la iobagisme care aduc zâmbete numai celor care stau la cort:
"în amurg cerul ar trebui să-mi pară pașnic
pentru textul : sunt trei crime într-un cocalar derăzboiul să-mi pară bun
mă chinui să învăț pe de rost ritmul
să pot cânta maneaua
... dar nu mă pot abține fraților
Pur și simplu!" - aici, citind ce am italicat eu, noi ar trebui să râdem roi să zâmbim, fraţilor. Jess!
multumesc frumos, donaris. ma gandesc in urm episod daca lui mister K sa i cumpar un baston sau un mobil. nu stiu de ce inclin spre baston. un gentleman, fie si in vaslui, tb sa stie step sau macar sa se dea cu rolele, noaptea, nu?
pentru textul : O zi din viața poetului K deE de un realism covârșitor și fără, dar nu facem polemică pe tema asta :). Era doar o părere. Pe de altă parte, mi-a plăcut teribil versul " toate lucrurile neclare sunt superbe". Apropo de typo, era vorba de "nu mă temn de nimic".
pentru textul : salt nestabilizat prin trapa toamnei deBine ai revenit, Adina! Am descoperit o reprezentare remarcabilă despre agorafobia (literar vorbind) acută a citadinului, ceva specific universului tău poetic: "și dintr-o dată totul e prea tare tac și ascult îmi privesc mâinile picioarele mâinile îmi simt pulsul ca pe o cărămidă aruncată de pe bloc știu că dacă se face țăndări mii de prafuri o să-mi ia respirația. " Citind textul tău mă mai gândeam și la noutățile gramaticale: dintr-o dată - dintr-odată o dată ce - odată ce o dată cu - odată cu nici un - niciun etc Cred că ar putea fi un subiect interesant, poate îl vom discuta undeva (nu neapărat aici) cândva...
pentru textul : am trecut strada deVă mulțumim pentru primire și aprecieri. Îmi pare rău că Virtualia a stârnit și aici discuții și probleme mai puțin legate de literatură. Cred că Ela a omis ceva în primul ei comentariu (faptul că pseudonimul "Ela Victoria Luca" reprezintă cel utilizat de ea pe agonia.ro unde este editor și nu cel care e scris pe volum - mea culpa) și de aici toată discuția. Acestea fiind circumstanțele atenuante, vă mulțumim încă o dată și vă așteptăm la cenaclu!
pentru textul : Cenaclul Virtualia - la a VII-a ediție deFrumos elogiu adus poeziei. Aici mai mult decât în alte texte, traspiri fior poetic.Și fiara este sublimă. Mi-a plăcut.
pentru textul : yerba mate. fotografii de demult și tablouri de:) multam, mestere! trebuia "ochi" pentru citirea inversa! precum spui: prezentarea! salutari lui curaj, cand o fi sa-l mai intalnesti:)
pentru textul : spectacol pe o scenă înclinată decîntec pentru ploaie
pentru textul : Dumnezeu dedoamne de ce sîntem vinovați că îți ascultăm cuvîntul
în loc să îl visăm răsucindu-ne ca niște derviși în așternut
renunțăm la revoluții la ideile mari la furtuni
de ce sîntem vinovați că ne apucăm de făcut copii
de o trudă cinstită și blestemată sub carapacea asta din zile și soare
de ce sîntem vinovați că scriem corect numele tău
și toate celelalte nume care nu au nici o legătură cu dragostea
pînă cînd pămîntul ajunge să fie bătătorit a moarte
de ce sîntem vinovați că nu mai sperăm nici cît o băltoacă
și atunci plouă și plouă și mergem la ușă dar nimeni nu mai e acolo
nimeni nu nici măcar nu se obosește să ne mai amenințe
nici fulgere nu mai sînt doamne de ce sîntem vinovați
atît de perfect în neprihănirea noastră uscată
de ce nu plouă și la noi înăuntru
părpăuță, nu cred ca ma intereseaza ce alte activitati mai ai. ti-am spus cum functioneaza lucrurile aici. in legatura cu textul de mai sus am sa scriu un comentariu cind voi avea timp. dar te rog sa tii cont ca site-ul hermeneia nu este un tabloid si nici nu este profilat pe articole de scandal cu pretentie de autenticitate dar care nu o poate dovedi decit vreun strabunic mort inainte de primul razboi mondial. pentru ca daca este sa fabulam si eu pot sa scriu despre aventurile incestuoase ale domnului Manatu pe care mi le-a povestit un coleg care a murit de ftizie anul trecut la Focsani. Daca o luam pe ulei nu ne mai oprim nicaieri, nu crezi?
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece dee foarte frumos ce simți și spui tu Mariana, te mai aștept cu drag pe textele mele, chiar și cu observații:)
Sorin, m-am uitat un pic și ți-am dat dreptate. am mai lucrat o țâră la el:) mulțumesc frumos pentru semnalări, aprecieri și lectură. doamne ce sec pot fi la ora asta:)!
pentru textul : întoarcerea la praga dePuiutz, nu se leagă fragmentele astea. Poate doar pentru mine, poate numai acum. Dar prima parte e minunată cu tensiune și frânturi de realitate, cu fulgerări, așa cum o percepem de fapt. Deci filmul meu se termină la "nu aș simți", dar nu-mi pare rău, că e bun.
pentru textul : punga de plastic deapreciez efortul tău explicativ. Doresc totuşi să aflu concret care este motivul pentru care textul meu a fost însemnat cu roşu.
Blezniuc, stai calmă. La bătut câmpii rămâi neîntrecută. Aşadar, te afli în afara competiţiei.
Eugen.
pentru textul : Amurgul negru de dinaintea unei nopţi albe des-o înscriu la Zmeua de aur? :)
pentru textul : neştirea zilei. ciorne scrise pe o pungă ecologică deiti multumesc de citire si pentru observatii, ma bucura trecerea ta. am facut niste modificari, sper ca arata mai bine poemul acum. mult respect
pentru textul : Gargara dela un întreg spectacol, de frunze, Adrian. le-am urmărit cum au intrat în scenă, cum s-au aşezat lin, cum s-au prins de brâu şi au intrat în horă, apoi, rând pe rând au recitat din bravii noştri poeţi, apoi cum şi-au căutat drumul pe oriunde şi spre nicăieri, cu "pasul pe şine", reci, distrate, îngândurate, rătăcind, ducând cu ele durerea. a noastră!
minunat!
pentru textul : Frunze deApoi ce să zic și eu, Profetule? E drept că oricȃnd o poezie bună o poți „demonta” demonstrȃnd că e o aiureală. Și invers cu o poezie proastă, simulȃnd că ai intrat într-un extaz frenetic. M-am distrat și eu de cȃteva ori cu astfel de exerciții. Iar, mai zilele trecute, recitind „Nu” al lui Eugen Ionescu am văzut, pe „viu” cum îl termină pe Arghezi contrapunȃndu-l lui Ion Barbu; ca apoi, la interval de cȃteva zeci de pagini, să-l termine și pe Ion Barbu. Treaba aia cu critica „obiectivă” opusă uneia „impresioniste” este o adevărată tȃmpenie. Intotdeauna sub o critică „obiectivă” se ascunde una „impresionistă”. Cel puțin ultima, cȃnd nu este și ea simulată tinzȃnd spre culmile extazului („pozitiv” – dacă pot spune așa), cred că e de preferat, fiind sinceră. Ȋn concluzie. Să dea Dumnezeu ca „profețiile” tale poetice să fie, într-adevăr profeto-poetice (în mod „obiectiv”). Toate cele bune.
pentru textul : defectul simplu V deGorun;
pentru textul : a murit steve jobs deda, cred că ai vrut să te referi la un sistem de operare „pur” grafic de tip „windows”. Ceea ce Win 1.1 sau 3.1 sau chiar 95 nu au fost în totalitate. De fapt fiind „acoperișuri” grafice pentru un OS în mod text. Abia XP se pare (dacă nu mă înșel) a fost primul „pur” GUI pentru MS. Dar ai dreptate, interfața „iconică” a fost ideea lui Apple dar asta e o poveste cu multe implicații legate de copyrightul „aparenței” sau „aspectului” cu multe alte ramificații în conflictele legale pe care le duce acum Apple cu alți competitori precum Samsung și Google. Este un subiect fascinant și am citit cîteva articole interesante despre asta în ultima vreme. Mulțumesc pentru citire și pentru apreciere. Pentru Steve...
Cu riscul asumat de a fi sanctionat, nu pot sa nu remarc negativ acelasi comentariu (luat cu copy-paste) de pe agonia (acolo cu stea) si adus aici pe hermeneia (cu penita) Macar de-ar fi ceva de capul acestui comm... "NeiNplinirii"? "Totusi pentru inspiratie remarc efortul tau".. Pai efortul era pe partea cu transpiratia nu cu inspiratia... Ma rog. Poemul mi se pare bun cum a fost incadrat pe agonia, la "personale", ca "poezie" cum e postat aici nu se sustine, ar fi meritat "experimentul" fara discutie. "Singuratatea e unicul meu pacat sincer" - trebuie oare sa intelegem ca fie singuratatea nu e unicul pacat ori nu este "sincer"... celelalte sunt... oare care ar fi aici opusul lui "sincer"? Un vers subred. "sincer" este oare acel peiorativ din discutiile de pe celular intre fete "n-am fost cu Valerica al tau la cafea, sincer". "Imi tai atenta venele" - ok dar "dinspre orice" cum adica? Strofa a doua mi se pare cea mai reusita. Pacat de prea multele semne de punctuatie si majuscule care ingreuneaza, impun si limiteaza lectura. Strofele trei si patru sunt un artificiu al aceleiasi idei, deci nici aici nu vad "patru metafore constitutive" ci doar trei. Finalul mi se pare mie de data asta "ca un banc, insa cu poanta rasuflata". Pe bune, Andu.
pentru textul : Oarecum dein mod sigur, monotonia unor actiuni stereotipe duce la la depresie. "mă gândesc uneori la moarte când merg ca de obicei dimineața spre serviciu" ce pot sa iti spun? elibereaza-te. si la propriu si la figurat. mesajul a fost receptionat.
pentru textul : Pohem deparerea mea, textul are imagini interesante si portiuni reusite dar are si zone discutabile. ar merita periat bine chestii inestetice: "dar" din versul 7, contextualizarea din versul 5, remarca comico-superstitioasa din versul 9, "asa ca" din versul 10 strofa cu "grijile" si cu "ciresele amare" mi se pare cea mai reusita "umplind" mi se pare un gerunziu neinspirat dpdv poetic "norii reflectați în apă par valuri," e de o banalitate coplesitoare "un șuier de vis alb-amărui" e un vers foarte reusit deci, e straniu amestecul asta de scriere proasta si scriere reusita. e posibil sa iti prinda bine o mai mare exigenta fata de ce scrii
pentru textul : felii de tort dein primul rand, revedeti semnele de punctuatie. parca s-au asezat dupa cum bate crivatul...
pentru textul : motivare deaveti si niste diacritice lipsa. dar ce-i mai rau e ca textului de fatza ii lipseste acel "ceva" care sa-l transforme din fragment de jurnal in poezie.
mi-a plăcut ce am citit aici. un text care merită continuat. îi și văd începutul: "noapte bună, prietene/ mâine poate mă duc la mecca/ poate am noroc și visez în noaptea asta/ drumul acela ascuns/ nu, nu prietene, să nu crezi că nu l-am mai căutat până acum...". mă opresc aici, Ioana, mai citescc încă o dată și merg să mă culc. dacă visez care este drumul spre mecca, îți mai las un semn. dacă nu, aștept să vad ce ai mai visat tu. scrie! eu sunt prin zonă dar de cele mai multe ori tac... p.s. - am remarcat aceste versuri și mi-a plăcut în mod deosebit - "m-am plictisit iar m-am plictisit de dreapta daca ma uit pe cer noroc ca nu ma uit si tot merg saltat, sarit cu pasul uriasului pitic etc" Madim - un spectator fidel al acestor scenarii, scrise cu mâna unui artist pe gustul meu
pentru textul : askalon deVirgile, multumesc pentru analiza, ai dreptate, tehnic vorbind. Ultimul? Ultimul pana la loc comanda amirale, cand iti vei alege capitanii cu multa grija. Cu drag de dana point si yerba mate, Bobadil.
pentru textul : cuvânt impropriu deBobadil și Alma, vă mulțumesc pentru treceri.
pentru textul : se strică toate deUn aparent dialog liric cu totul apanajul toamnei, romantismului, de o altă factură decât aceea cu care ne-a obișnuit Virgil Titarenco. Incitantă această iconografie a unei toamne interioare, necunoscute, ce ne invadează până la citoplasma simțurilor. Două fațete, yin și yang, febră și somn, aparent opus ireductibil, remanent, un conglomerat plauzibil. "îmi place să văd cum parchezi mașina aiurea îmi place să mă scoți din sărite îmi place să mor" ...Și mie.
pentru textul : yin și yang deDa, e un poem suprarealist reușit, un tragic convertit, plăcut visat!
pentru textul : colivia de oțel deva multumesc pentru pareri. o sa tin cont in viitor.
pentru textul : fidelă mi-a rămas doar laşitatea dePagini