Un text interesant, în ansamblu mi-a plăcut. O observaţie aş avea, mi se pare greşită repetarea lui "rupt", cred că puteai găsi altceva. Cât despre "somn", eu aş spune "dintr-un somn". Nu vroiai oare să spui trezie dintr-un somn? Ori ruptă "de somn"?
bine fac, fiindcă nu se vor scufunda niciodată, aşa ca poetul!
ca întotdeauna, găsesc aici imaginaţie, dar nu oricum, ci bazată pe ştiinţă.
şi când afirm asta, nu vreau să mă încadrez în starea contradictorie cu:
"dacă o stea licăreşte fără motiv nu cleveti
atât de frumos e copacul tristeţii"...
"castel de nisip" zici?
Foarte mult suprarealism poate dauna creatiei literare: Fluturi scrum/pasari scrum/ aerul fosnea parjolit.. Cred ca o poezie incarcata emotional ar fi mult mai aproape de sufletul cititorului. Imi place versul: apoi ea s-a prelins dintr-o tăcere în alta, cu mentiunea ca se pot inlatura foarte usor pronumele personale /ea/ele. Mult succes.
Eugen, cu placere. Ai dreptate cu unde dai si unde crapa. Mai mult ca sigur si acest era trecut cu vederea daca eu nu acordam penite la alte doua texte. Astfel, Virgil trebuia sa acorde si el undeva, iar dupa ce am intervenit in discutie, ceilalti doi ti-au acordat penita doar pt ca sunt in contre cu mine. De altfel, comentariul dl Manolescu este superficial, nu are nicio referire la text, omul face comparatie intre textele lungi si scurte. Atitudinea ta insa este exemplara, esti un mare domn. Ruse este un poet slabut si un prozator mediocru. Dar poezia cu pricina trebuie sa o citesti, pt ca o sa regasesti elementele tale, si crucea si curva, un pic altfel nuantat. Si le-a mai folosit intr-un poem din volumul sau, unul care imi scapa numele. Vreau sa te rog ceva: intreaba 2-3 critici buni despre textul tau si dupa aceea te mai gandesti la ceea ce ti-am spus. Sa ai bafta si te felicit pentru stil!
excelent arata site-ul, felicitari! mi se pare mult mai accesibila si mai moderna versiunea aceasta.
din cate vad pe calculator functioneaza foarte bine. DAR, eu mai accesez netul si de pe telefon si versiunea hermeneia 2.0 nu merge, imediat ce intru se blocheaza si imi restarteaza telefonul (lucru care nu mi s-a mai intamplat cu niciun alt site). Asta n-ar fi o problema prea mare pentru mine, dar m-am gandit ca ar fi bine s-o semnalez totusi.
"ești curvă, dar ești viața mea." - cu puțin noroc poate te remarcă vreun manelist și ajungi compozitor. măcar șterge ultima strofă, pentru că nu merită robert frost să stea lângă asemenea versuri.
sint convinsa ca faci ce faci din suflet, dar daca vrei sa faci arta, cizelezi, nu vii cu galeata de rime. nu este o descatusare in sensul usurarii, ci mult mai mult.
Hm, am și eu același sentiment, după ce am început citirea cu mare neîncredere, văzând titlul și având în minte că mai toți țintesc spre absconsuri insondabile și exprimări alambicate și cât mai tari (a se citi "cool"). Nu neapărat că miroase a poezie, ori că sună așa, dar după ce spune neaoș totul, conturează la final un sentiment ne-spus, singurul lucru care face dintr-un text poezie, și aici un salt la nivelul receptării, care se apleacă înspre tragic chiar, și care dacă s-ar rosti, n-ar mai fi decât o cronica de ziar.
Vlad, ultimele mele comentarii din pagina asta sunt facut din postura din membru H, nu din pozitia de editor; mi-asum derapajele si tot ce ar putea urma de aici. Asadar, actionam la fel ca pana acum. Nu am timp sa spun mai multe acum, dar, cumva, pe undeva, voi reveni cu unele chestii care, cred eu, pun punctul pe i in ceea ce priveste comentariul pe text, atacul la persoana, ineficacitatea avertismentului in unele situatii date, ce inseamna activitatea si cum este ea nula in corespondenta cu importanta artistica.
eu prefer simbolul inițial. acesta mi se pare un icon de 25K (culori nu carate), fără profunzime/contrast, mai ales pe fundalul alb. am încercat să creionez unul acum - e ușor să faci observații fără să ai o propunere concretă - mărturisesc însă că pentru moment timpul nu îmi permite reliefarea unor detalii (mai ales la rezoluția de 16/21px cum văd aici).
una peste alta salut (re)implementarea.
îmi aduc aminte de prefața lui N. Manolescu la "Roua Plural", una din antologiile Constanței Buzea, de care mă leagă amintiri frumoase și căreia îi datorez mult din ce știu și poate voi mai ști (pentru că ea m-a debutat, eh vremuri), dar în fine, uite cum începe criticul prefața, citând din versurile ei:
"citește și nu te speria
că nu-nțelegi de la-nceput
citește și a doua oară
și-a unsprezecea oară stăruind
și vei simți cum leagănul se mișcă
în foșnetul unor azururi
și stăruind te vei simți citind
stând între omoplații unui înger
cuvintele ce n-au fost scrise încă"
apreciez semnul tău Nuța, iar Eugen Evu a făcut treabă bună. știi la ce mă refer. cu toate acestea există loc de mai bine oricând pentru toți. am mai spus, cred în perfectibilitate nu în perfecțiune.
Ioan, mă voi gândi la ce mi-ai spus, deocamdată am impresia că versurile la care faci referire sunt un liant spre realismul ce dezamorsează figurile de stil. ceea ce nu mă împiedică să îți mulțumesc frumos.
Apreciez și a doua intervenție a Flabrei. Mi se pare că ea este mai gata să devină incisvă doar în momentul în care o provoci. Am să rețin asta. Dar mi s-a părut interesant optimismul ei și privirea înspre viitor. Chiar disponibilitatea de a inova, de a inventa. Aici mă aliez cu ea. Am și eu oroare de oamenii care văd sau impun poezia ca un set rigid de reguli cărora trebuie să te supui și care sînt cunoscute cu adevărat doar de o kabală de aleși. Poate că nu am identificat pe deplin ce este poezia de vreme ce sîntem gata să o refuzăm altora. Dar aici intervine definirea poeziei și nu despre asta vorbim aici. Vorbim despre rostul poeziei. Și Flabra pare să îi vadă un viitor deși probabil e unul din lucrurile căruia i s-a cîntat de foarte multe ori prohodul. E interesantă această aparentă antipoziționare. Cailean deplînge oarecum pierderea valorilor trecutului și abandonarea metaforei ca element primordial în poezie de dragul expedientului, al facilului în versuri care lovesc brutal cu muchiile și banalul contemporan și cotidian. În același timp Flabra ne spune că nu trebuie să ne speriem pentru că asistăm la metamorfoza inerentă a poeziei, la „reinventarea” ei. Care este adevărul?
chiar daca poezia pare putin incarcata de anumite imagini (nu vorbesc neaparat de balast, ci de folosirea anumitor imagini in alte poezii), nu poate sa nu surprinda originalitatea, nota personala a autorului pe care nu si-o ascunde. suntem departe de manierism (parerea mea). titlul este placut, si deja anunta cititorul avizat ca va urma un tur de forta.
ai reuşit-o Andule, ai dat cu nuca drept în colac. (adică, nu în perete). de data asta îmi place, ai adus şi tu ceva mai subtil, mai
miezos. finalul e dur. penultima strofă e cam aglomerată de prea multele mie, mie, mele, mei, dar dacă Dumnezeu te iartă, cu mine eşti ok.
"unde oamenii merg..."
"mașinile merg printre..."
"deasupra tuturor trec norii..."
"prin fața mașinii trec doi copii"
"și gloanțele care trec..."
"deși ar putea trece... - se poate ca repetiţiile să fie intenţioante, însă nu au efect artistic/stilsitic, pentru că 1. reluările verbelor nu sunt susţinute antagonic/analogic/eliptic etc; 2. le lipseşte un oarecare algoritm/ritm. La celăllt pol, mă uit în ultima unitate, unde găsesc iarăşi repetiţii, dar de această data, ele au efect, pentru că au unele elemente enunţate mai sus.
Mi-a plăcut partea italică, pe care o simt ca un monolog demult gândit.
prozodia e schioapa rau, lucru greu de trecut cu vederea in cazul unui text atat de scurt; rimele sunt ori imperfecte, ori facile, iar personalizarile atat de...candide, incat n-a ramas nimic din dramatismul pe care ideea l-ar presupune.
crochiuri in linii simple parca detasate de autor lasind dire lungi de lumina prin intunericul amintirilor. in ciuda stilului usor telegrafic pastreaza oarecum modul de expunere dorit. poem in proza. de altfel, ceea ce este inca o data bine creionat, este chiar autoportretul autorului atit de asemanator unui copil ascuns in coaja unui om mare... "gamela" are o valoare ridicata comparativ cu prima secventa. sfirsitul remarcabil : "de fiecare dată când mă prinde viscolul scot gamela din suflet și-aștept o schijă să împrăștie viața pe haine". de citit acest text.
am respect față de Oriana, însă aici, textul de mai sus e ca o supă fără prea mult condiment. aici avem un caz clasic de evidențiere a autorului și nu a textului (penițe date persoanei și nu scriiturii). și nu mai demult decât cu o zi în urmă se discuta pe chat/comentarii că pe Hermeneia nu se evidențiază autorul ci texul. Parol? unii stau cu penițele la onor parc-ar trece prin site însuși Logosul și-i musai să sărim în picioare! și astfel iar miroase a fantoma tovarășului care trebuie aplaudat... și, și, și... directorul are și el slăbiciunile lui. sau mai bine ar trebui să tac?
Nu trebuie şters. Fiecare text cu importanţa lui, cât de mică. Plus de asta, cineva l-a citit, alţii au comentat - contează timpul şi energia, nu? '
Deunăzi, o domnişoară, după ce a postat un text semikilometric, complet fad şi presărat cu erori de tot felul, a cerut nişte justificări/ sfaturi pentru a evita "şantierul". I s-au acordat, chiar dacă, uneori, evidenţa este suficientă prin însăşi. Fireşte că toate eforturile au fost zadarnice şi gratuite, întrucât şi-a şters imediat textul. Sunt împotriva acestei practici, deoarece denotă lipsă de respect pentru interlocutor.
Concluziv, toţi mai avem şi zile proaste, iar fiecare lucru/ gest, cu importanţa lui. Mai citim, mai scriem, mai vedem.
O zi bună!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Un text interesant, în ansamblu mi-a plăcut. O observaţie aş avea, mi se pare greşită repetarea lui "rupt", cred că puteai găsi altceva. Cât despre "somn", eu aş spune "dintr-un somn". Nu vroiai oare să spui trezie dintr-un somn? Ori ruptă "de somn"?
pentru textul : eu când nu vreau să mor nu mor debine fac, fiindcă nu se vor scufunda niciodată, aşa ca poetul!
ca întotdeauna, găsesc aici imaginaţie, dar nu oricum, ci bazată pe ştiinţă.
şi când afirm asta, nu vreau să mă încadrez în starea contradictorie cu:
"dacă o stea licăreşte fără motiv nu cleveti
atât de frumos e copacul tristeţii"...
"castel de nisip" zici?
proverbele au cea mai mare trăinicie!
pentru textul : din cartea proverbelor deEuridice - o driadă de o altă factură iluminând altfel, departe de barocul lui Nicolas Poussin...și de alte reprezentări. un typo "să îmbrăcam"...
pentru textul : Euridice deFoarte mult suprarealism poate dauna creatiei literare: Fluturi scrum/pasari scrum/ aerul fosnea parjolit.. Cred ca o poezie incarcata emotional ar fi mult mai aproape de sufletul cititorului. Imi place versul: apoi ea s-a prelins dintr-o tăcere în alta, cu mentiunea ca se pot inlatura foarte usor pronumele personale /ea/ele. Mult succes.
pentru textul : dispersie deEugen, cu placere. Ai dreptate cu unde dai si unde crapa. Mai mult ca sigur si acest era trecut cu vederea daca eu nu acordam penite la alte doua texte. Astfel, Virgil trebuia sa acorde si el undeva, iar dupa ce am intervenit in discutie, ceilalti doi ti-au acordat penita doar pt ca sunt in contre cu mine. De altfel, comentariul dl Manolescu este superficial, nu are nicio referire la text, omul face comparatie intre textele lungi si scurte. Atitudinea ta insa este exemplara, esti un mare domn. Ruse este un poet slabut si un prozator mediocru. Dar poezia cu pricina trebuie sa o citesti, pt ca o sa regasesti elementele tale, si crucea si curva, un pic altfel nuantat. Si le-a mai folosit intr-un poem din volumul sau, unul care imi scapa numele. Vreau sa te rog ceva: intreaba 2-3 critici buni despre textul tau si dupa aceea te mai gandesti la ceea ce ti-am spus. Sa ai bafta si te felicit pentru stil!
pentru textul : Umbra. deexcelent arata site-ul, felicitari! mi se pare mult mai accesibila si mai moderna versiunea aceasta.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - I - dedin cate vad pe calculator functioneaza foarte bine. DAR, eu mai accesez netul si de pe telefon si versiunea hermeneia 2.0 nu merge, imediat ce intru se blocheaza si imi restarteaza telefonul (lucru care nu mi s-a mai intamplat cu niciun alt site). Asta n-ar fi o problema prea mare pentru mine, dar m-am gandit ca ar fi bine s-o semnalez totusi.
"ești curvă, dar ești viața mea." - cu puțin noroc poate te remarcă vreun manelist și ajungi compozitor. măcar șterge ultima strofă, pentru că nu merită robert frost să stea lângă asemenea versuri.
pentru textul : Așa cum sunt desint convinsa ca faci ce faci din suflet, dar daca vrei sa faci arta, cizelezi, nu vii cu galeata de rime. nu este o descatusare in sensul usurarii, ci mult mai mult.
pentru textul : Ceasul meu deHm, am și eu același sentiment, după ce am început citirea cu mare neîncredere, văzând titlul și având în minte că mai toți țintesc spre absconsuri insondabile și exprimări alambicate și cât mai tari (a se citi "cool"). Nu neapărat că miroase a poezie, ori că sună așa, dar după ce spune neaoș totul, conturează la final un sentiment ne-spus, singurul lucru care face dintr-un text poezie, și aici un salt la nivelul receptării, care se apleacă înspre tragic chiar, și care dacă s-ar rosti, n-ar mai fi decât o cronica de ziar.
pentru textul : Mă voi însura cu o ardeleancă grasă și blândă deVlad, ultimele mele comentarii din pagina asta sunt facut din postura din membru H, nu din pozitia de editor; mi-asum derapajele si tot ce ar putea urma de aici. Asadar, actionam la fel ca pana acum. Nu am timp sa spun mai multe acum, dar, cumva, pe undeva, voi reveni cu unele chestii care, cred eu, pun punctul pe i in ceea ce priveste comentariul pe text, atacul la persoana, ineficacitatea avertismentului in unele situatii date, ce inseamna activitatea si cum este ea nula in corespondenta cu importanta artistica.
pentru textul : Viraj mult prea strâns deDacă ştergi/ refaci unitatea 2 + versul "ce-mi aprinde sufletul ca la prima iubire", apasă "atenţie editor" - textul poate fi scos din şantier.
pentru textul : Pe răvașele iernii s-a scris cu inima deoctav, exista vreun motiv pentru care a trebuit sa introduci titlul si in corpul textului?
pentru textul : Moral, imoral, amoral deeu prefer simbolul inițial. acesta mi se pare un icon de 25K (culori nu carate), fără profunzime/contrast, mai ales pe fundalul alb. am încercat să creionez unul acum - e ușor să faci observații fără să ai o propunere concretă - mărturisesc însă că pentru moment timpul nu îmi permite reliefarea unor detalii (mai ales la rezoluția de 16/21px cum văd aici).
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - VII – deuna peste alta salut (re)implementarea.
unde este poezia? este o poezie în proză. dar dacă ați citi cu atenție cred că ceva se poate lua de bun, ca să mă exprim nu tocmai academic!
pentru textul : I have a dream detare simpatica, queen margot. multumesc de asa interventie. pentu asa ceva, tu meriti penita despre care vorbesti. cu mare drag!
pentru textul : Îngroparea îmi pare a fi un act sexual dede acord atita timp cit "experimentul" acesta respecta nota de copyright a site-ului, ceea ce e valabil pentru orice text de altfel
pentru textul : ce am scris "atunci" deîmi aduc aminte de prefața lui N. Manolescu la "Roua Plural", una din antologiile Constanței Buzea, de care mă leagă amintiri frumoase și căreia îi datorez mult din ce știu și poate voi mai ști (pentru că ea m-a debutat, eh vremuri), dar în fine, uite cum începe criticul prefața, citând din versurile ei:
"citește și nu te speria
că nu-nțelegi de la-nceput
citește și a doua oară
și-a unsprezecea oară stăruind
și vei simți cum leagănul se mișcă
în foșnetul unor azururi
și stăruind te vei simți citind
stând între omoplații unui înger
cuvintele ce n-au fost scrise încă"
apreciez semnul tău Nuța, iar Eugen Evu a făcut treabă bună. știi la ce mă refer. cu toate acestea există loc de mai bine oricând pentru toți. am mai spus, cred în perfectibilitate nu în perfecțiune.
Ioan, mă voi gândi la ce mi-ai spus, deocamdată am impresia că versurile la care faci referire sunt un liant spre realismul ce dezamorsează figurile de stil. ceea ce nu mă împiedică să îți mulțumesc frumos.
pentru textul : tolănit într-o limbă străină deExcelent. De unde se poate trage concluzia unde ajungi daca te apuci de scris poezie.
pentru textul : mirabile dictu deBai Hutzo, tu adica scrii bine?
pentru textul : iarna denu „mă opresc”, ci „mă întorc”.
pentru textul : Postmodern: Ironia a murit! Trăiască Nostalgia?! deda, multumesc pentru trecere si cuvinte. uneori ma gindeam sa il traduc. dar ma tem. acesta ar fi un test crunt al valorii sau lipsei lui de valoare
pentru textul : generația experimentală ▒ deApreciez și a doua intervenție a Flabrei. Mi se pare că ea este mai gata să devină incisvă doar în momentul în care o provoci. Am să rețin asta. Dar mi s-a părut interesant optimismul ei și privirea înspre viitor. Chiar disponibilitatea de a inova, de a inventa. Aici mă aliez cu ea. Am și eu oroare de oamenii care văd sau impun poezia ca un set rigid de reguli cărora trebuie să te supui și care sînt cunoscute cu adevărat doar de o kabală de aleși. Poate că nu am identificat pe deplin ce este poezia de vreme ce sîntem gata să o refuzăm altora. Dar aici intervine definirea poeziei și nu despre asta vorbim aici. Vorbim despre rostul poeziei. Și Flabra pare să îi vadă un viitor deși probabil e unul din lucrurile căruia i s-a cîntat de foarte multe ori prohodul. E interesantă această aparentă antipoziționare. Cailean deplînge oarecum pierderea valorilor trecutului și abandonarea metaforei ca element primordial în poezie de dragul expedientului, al facilului în versuri care lovesc brutal cu muchiile și banalul contemporan și cotidian. În același timp Flabra ne spune că nu trebuie să ne speriem pentru că asistăm la metamorfoza inerentă a poeziei, la „reinventarea” ei. Care este adevărul?
pentru textul : Ce rost are poezia? deultima strofa e un adevarat epitaf.
pentru textul : Umbra Îngerului dechiar daca poezia pare putin incarcata de anumite imagini (nu vorbesc neaparat de balast, ci de folosirea anumitor imagini in alte poezii), nu poate sa nu surprinda originalitatea, nota personala a autorului pe care nu si-o ascunde. suntem departe de manierism (parerea mea). titlul este placut, si deja anunta cititorul avizat ca va urma un tur de forta.
pentru textul : Intrat în cântec deai reuşit-o Andule, ai dat cu nuca drept în colac. (adică, nu în perete). de data asta îmi place, ai adus şi tu ceva mai subtil, mai
pentru textul : ultima lună demiezos. finalul e dur. penultima strofă e cam aglomerată de prea multele mie, mie, mele, mei, dar dacă Dumnezeu te iartă, cu mine eşti ok.
Observaţii:
"unde oamenii merg..."
"mașinile merg printre..."
"deasupra tuturor trec norii..."
"prin fața mașinii trec doi copii"
"și gloanțele care trec..."
"deși ar putea trece... - se poate ca repetiţiile să fie intenţioante, însă nu au efect artistic/stilsitic, pentru că 1. reluările verbelor nu sunt susţinute antagonic/analogic/eliptic etc; 2. le lipseşte un oarecare algoritm/ritm. La celăllt pol, mă uit în ultima unitate, unde găsesc iarăşi repetiţii, dar de această data, ele au efect, pentru că au unele elemente enunţate mai sus.
Mi-a plăcut partea italică, pe care o simt ca un monolog demult gândit.
pentru textul : fără jucării desi ma apuc si eu de plans...
prozodia e schioapa rau, lucru greu de trecut cu vederea in cazul unui text atat de scurt; rimele sunt ori imperfecte, ori facile, iar personalizarile atat de...candide, incat n-a ramas nimic din dramatismul pe care ideea l-ar presupune.
pentru textul : Plângere decrochiuri in linii simple parca detasate de autor lasind dire lungi de lumina prin intunericul amintirilor. in ciuda stilului usor telegrafic pastreaza oarecum modul de expunere dorit. poem in proza. de altfel, ceea ce este inca o data bine creionat, este chiar autoportretul autorului atit de asemanator unui copil ascuns in coaja unui om mare... "gamela" are o valoare ridicata comparativ cu prima secventa. sfirsitul remarcabil : "de fiecare dată când mă prinde viscolul scot gamela din suflet și-aștept o schijă să împrăștie viața pe haine". de citit acest text.
pentru textul : last man standing I deam respect față de Oriana, însă aici, textul de mai sus e ca o supă fără prea mult condiment. aici avem un caz clasic de evidențiere a autorului și nu a textului (penițe date persoanei și nu scriiturii). și nu mai demult decât cu o zi în urmă se discuta pe chat/comentarii că pe Hermeneia nu se evidențiază autorul ci texul. Parol? unii stau cu penițele la onor parc-ar trece prin site însuși Logosul și-i musai să sărim în picioare! și astfel iar miroase a fantoma tovarășului care trebuie aplaudat... și, și, și... directorul are și el slăbiciunile lui. sau mai bine ar trebui să tac?
pentru textul : Psalmul 41291 deNu trebuie şters. Fiecare text cu importanţa lui, cât de mică. Plus de asta, cineva l-a citit, alţii au comentat - contează timpul şi energia, nu? '
pentru textul : Băi, tu de când n-ai mai scris o poezie? deDeunăzi, o domnişoară, după ce a postat un text semikilometric, complet fad şi presărat cu erori de tot felul, a cerut nişte justificări/ sfaturi pentru a evita "şantierul". I s-au acordat, chiar dacă, uneori, evidenţa este suficientă prin însăşi. Fireşte că toate eforturile au fost zadarnice şi gratuite, întrucât şi-a şters imediat textul. Sunt împotriva acestei practici, deoarece denotă lipsă de respect pentru interlocutor.
Concluziv, toţi mai avem şi zile proaste, iar fiecare lucru/ gest, cu importanţa lui. Mai citim, mai scriem, mai vedem.
O zi bună!
Pagini