primul vers este promitator. apoi, eu cred ca pui prea mare accent pe "pastel" în acest poem, uitând putin mesajul. în rest o poezie placuta "ochiului", ca un "copac cu flori". cele bune
putin cam prea "poetizat" pe alocuri (cel putin pentru gustul meu), dar fara indoiala o poezie adevarata. remarc abilitatea de a face echilibristica intre prozodie si poetica.
slab text! pare explicarea unei teoreme. you're sweet, or maybe, although, thus, but... in other words: who knows?
aş putea să compar textul cu ceva de genul: dăi cu dacă şi cu parcă se zbenguiau într-o barcă. dacă şi cu parcă au căzut în apă şi s-au înecat. ghici cine a mai rămas?
uite ca nu vad. dar ceea ce nu vezi tu (poate din graba, graba de a spune ce crezi tu ca e adevarul) este ca acolo nu am scris (asa cum gresit citezi tu) causul palmelor lui dumnezeu ci "causul palmei lui dumnezeu". probabil varianta ta poate fi perceputa ca si comerciala. nu insa si a mea, care are (prin singularitate) o altfel de simbolistica. deci, pe viitor sa te uiti mai bine. si ai sa "vezi"
prefer sa vad ceea ce nu exista decat sa fi existat ceea ce mi s-a parut ca vad.
asta e una din acele situatii cand te bucuri sa afli ca te-ai inselat.
si simti o mare usurare. :)
bine, Virgil, imi cer scuze pentru rastalmacire - modul asta de comunicare ne intinde, uneori, capcane.
spre final? e ca si cum te-ai fi plictisit brusc...de tine.
"lăsate-n voia intâmplării"- uite o sugestie care sa repare aritmia primei strofe...daca mai conteaza.
nu cred ca am fost cinic sau macar nu am incercat. de ce ”nu!” raspicat, chiar îs curios. am o slăbiciune ( dar pot fi convins cred să renunț la ea, deci, te rog...), Teodora e colega mea, domnul Ciosu e fostul profesor de desen din generală, un caricaturist cunoscut de altfel, care deține una bucată nas, caricaturabil forte. Aștept.
Cum să se curbeze iarba ca o sticlă? din aceea de tip pet? rabatabile - sună tot ciudat, la fel şi absolutul din final, prea noi comparativ cu arhaicul poeziei, cel care, de fapt, emoţionează.
"Dacă te ţin curelele literare, bine, dacă nu, nu mai postezi. Simplu". Comentariul dumneavoastră mă face să mă gândesc la primele zile de şcoală, când aţi învăţat să scrieţi. Garantez că aţi reuşit de prima dată. Sau poate nu a fost nevoie să mergeţi...
E uşor să criticăm de dragul elitismului, dar de ce nu ajutăm?
O Dumnezeule...dragostea din tei? clar am o problema. hai ca ma reapuc...inca o data sa-l corectez desi daca tot e vorba de dragostea din tei nu stiu daca mai are rost:)
Realmente este o plăcere să intri în universul lui Dedal (acest constructor cu ziua al Literei de Ieri) să navighezi pe sub mareea indefinită a cuvintelor intersectate de sentimente, simțiri, în marea rocadă a vocalelor. Deosebit, de rezonanță: "Ieri plecam, transparenți, prin cirezi de fulgi, bici făcând singură dungă. Acum iarna-i o ploaie mai lungă și-am ajuns, invizibil, mă vezi?"
"norii destramati" mie imi sugereaza (in chip firesc, as zice) risipire, nu "strangere". mi se pare cam artificiale ( in sensul de "artificiu poetic") versurile "acesta e sfîrșitul sau trebuie să mai aștept o vreme două vremi și încă o jumătate de vreme" in contrapondere,iata, un final care mi-a placut foarte mult! "m-am atîrnat de cer ca de un fel de cuier pentru mai apoi"
si totusi eu am o nedumerire. inteleg natura, sa zicem, emotionala a mesajului. dar oare nu este exagerata sau doar ingust interpretata? la urma urmei care e tragedia daca un copac, un pom, un bradut este taiat? si ma refer la tragedia din punctul "lui" de vedere. evident vor fi unii care se vor lansa in mai mult sau mai putin controversata idee ca plantele au perceptii emotionale. bineinteles ca de la asta si pina la ideea de suferinta si constiinta e un drum cam lung, chiar daca am face acel enorm leap of faith si am crede ca intr-adevar plantele au senzori... emotionali. dar chiar si asa, la urma urmei oamenii taie lemne de la tata noe incoace. taie lemne pentru foc, pentru case, pentru corabii, pentru mobila, pentru arme, pentru scule, pentru arta, pentru sicrie, pentru avioane, pentru craciun. si apoi planteaza la loc padurile. daca nu le-ar planta ar fi o mare prostie si un pas catre autodistrugere prin seceta, alunecari de teren, foamete, asfixiere, moarte. nu cred ca e nevoie sa recapitulam prima lectie de biologie dintr-a cincea care ne spunea ca fara clorofila nu exista oxigen. dar asta nu inseamna ca arborii nu mor. daca nu ii taiem noi, daca nu defrisam noi in mod rational, stiintific, gospodareste, defriseaza bolile si incendiile. exista un echilibru in natura si de cind e planeta verde reuseste sa se regaseasca. sint convins ca daca distrugerea ar fi ceva catastrofal in ultima instanta s-ar opri. pentru ca nu ar mai fi oameni care sa respire si sa aiba nevoie de pom de craciun. dar romantizarea, melodramatizarea "mortii puiului de brad" mi se pare, dincolo de frumosul povestii, un mesaj fara acoperire logica sau stiintifica. pentru ca asa cum spuneam, omul poate distruge multe specii sau subspecii de animale dar distrugerea suportului clorofilian este sinucidere si ma tem ca (tinind cont de cit de multi sintem si de cite guri de oxigen avem nevoie) murim noi inainte sa moara puiul de brad. mai bine ne-am preocupa de miile de copii ai africii care au murit de foame de cind am inceput eu sa scriu comentariul asta. la urma urmei viata omului (fie ea biologica, fie spirituala) e mai importanta decit tragedia, mai mult sau mai putin reala, a puiului de brad.
Multumesc pentru comentariu domnule Calin, singuratatea tine mai mult la mine insa , nu e una sezoniera, cat tine de tema, am scris ce am simtit in acel moment, poate o schimbare a starii interioare va duce la abordarea unor alte teme toate cele bune cu respect, adelina
Erată, eu eminemi în loc de emiemi, iar emiemi antartica în loc de antarctica. Dacă dumnealui acceptă eminemi cu scuzele mele, eu voi eșua ca o balenă în antartica fără alte pretenții.
unu: cred ca titlul e absolut burlesc. doi: mesajul e clar de tip personale sau cutia cu nisip desigur in ideea ca acolo face pisica pipi trei si onwards: un text ca un vant pe care-l tragi primavara dupa o iahnie de fasole uscata de asta iarna Eu intotdeauna am considerat "pur si simplu" o expresie inculta, noroc cu incadrarile astea noi pe Hermeneia ca poti sa postezi orice vant la o categorie alambicata tot ce ai de facut e sa slabesti putin incordarea dintre fese.
pentru Virgil si cei care nu sunt, acum, in tara, am postat si filmuletul corespondent pozei. pe cont mai sunt filme si din alte zile. pe ceilalti din Bucuresti va astept in jumatate de ora la iesirea din metroul de la Piata Universitatii. hai sa mai iesim la aer, sa le mai numaram dintii romanilor.
Margas, fireste ca este un poem medical despre efectele sedentaismului asupra creatiei poetice. ma bucur ca te-ai prins din a doua. si eu ma prinsesem, din prima, nu era nevoie de alte semne.
V
Mi-au plăcut foarte mult versurile acestea, ritmul în care s-a scris poezia, finalul care, oarecum, m-a amuzat, în sensul bun al cuvântului. Cu duşmanii care-ţi zic: "să-l lovim acolo unde îl doare" - simplu şi sincer. Şi dacă în poezie putem fi la obiect, tu ai reuşit la final să ne aduci cu picioarele pe pământ.
Da, și eu recomand a se renunța la primul vers, sună a început de telegramă, draga mea dragă... dragele mele dar vezi că e 50 de bani cuvântul.
Apoi mai mult dinamism în
'ca o plapumă sufocantă
peste trupul unui copil febril'
plapuma asta 'sufocantă' este nepoetică, inginerească, o greșeală destul de frecventă la Virgil Titarenco.
Plapuma în loc 'să sufoce' deci să facă ceva, să capteze, nu, ea este 'sufocantă' de parcă ai cumpărat-o de la ikea cu eticheta 'sufocantă' și un warning.
ca o plapumă sufocând trupul unui copil febril
sau fără comparație explicită
o plapumă sufocând ....
mi se par variante de luat în considerare.
În final inversiunea
'trec în depărtare trenuri'
e învechită plus verbul inutil ce altceva fac trenurile? trec, nu?
prefer simplu
în depărtare trenuri
fără oprire
Scuze de deranj.
vezi, cata adanc in regulamentul acela al tau...in mod sigur voi fi incalcat macar cateva paragrafe babane postand "candiru" ori commentul de mai sus, ori cine stie ce pe situl tau, ograda ta personala, unde soldateii marsaluiesc in ritmul diktat de tine...sublimul lor profet. si daca gasesti "n" incalcari de Regulament, nu ezita, contraventioneaza-ma, penalizeaza-ma, fa-ma sa inteleg cine e seful p-aci, cine poarta cascheta si striga "dreepti! 'nainte maaars!" pana la urma ai dreptate: esti un inginer, un om educat sa gandeasca si sa actioneze pe baza de legi fixe. ce treaba ai putea tu avea cu lumea, vai! atat de inconsistenta dar totusi mladioasa la spirit a..."boetilor". dragii de ei viseaza la stele, iar un militian gusat ii paste ca pe miei!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
primul vers este promitator. apoi, eu cred ca pui prea mare accent pe "pastel" în acest poem, uitând putin mesajul. în rest o poezie placuta "ochiului", ca un "copac cu flori". cele bune
pentru textul : izbăvire deputin cam prea "poetizat" pe alocuri (cel putin pentru gustul meu), dar fara indoiala o poezie adevarata. remarc abilitatea de a face echilibristica intre prozodie si poetica.
pentru textul : dintr-o altă rătăcire demi-a placut miezul, nu si ambalajul
pentru textul : Mirare de toamnă deslab text! pare explicarea unei teoreme. you're sweet, or maybe, although, thus, but... in other words: who knows?
aş putea să compar textul cu ceva de genul: dăi cu dacă şi cu parcă se zbenguiau într-o barcă. dacă şi cu parcă au căzut în apă şi s-au înecat. ghici cine a mai rămas?
parerea mea.
pentru textul : you are deuite ca nu vad. dar ceea ce nu vezi tu (poate din graba, graba de a spune ce crezi tu ca e adevarul) este ca acolo nu am scris (asa cum gresit citezi tu) causul palmelor lui dumnezeu ci "causul palmei lui dumnezeu". probabil varianta ta poate fi perceputa ca si comerciala. nu insa si a mea, care are (prin singularitate) o altfel de simbolistica. deci, pe viitor sa te uiti mai bine. si ai sa "vezi"
pentru textul : coborîrea din tablou deCu mult drag, Paul. Silvia, mulţumesc. Stima colegială e reciprocă :)
pentru textul : La prânzul luminii cu iarba: Paul Blaj şi „Memorialul dantelelor galbene” deMulţumiri şi preţuire tuturor colegilor.
Am să procedez în consecinţă!
pentru textul : Concurs Naţional de Poezie deprefer sa vad ceea ce nu exista decat sa fi existat ceea ce mi s-a parut ca vad.
asta e una din acele situatii cand te bucuri sa afli ca te-ai inselat.
si simti o mare usurare. :)
bine, Virgil, imi cer scuze pentru rastalmacire - modul asta de comunicare ne intinde, uneori, capcane.
pentru textul : intersection despre final? e ca si cum te-ai fi plictisit brusc...de tine.
pentru textul : am înţeles ce e tăcerea de"lăsate-n voia intâmplării"- uite o sugestie care sa repare aritmia primei strofe...daca mai conteaza.
nu cred ca am fost cinic sau macar nu am incercat. de ce ”nu!” raspicat, chiar îs curios. am o slăbiciune ( dar pot fi convins cred să renunț la ea, deci, te rog...), Teodora e colega mea, domnul Ciosu e fostul profesor de desen din generală, un caricaturist cunoscut de altfel, care deține una bucată nas, caricaturabil forte. Aștept.
pentru textul : sunt liber deCum să se curbeze iarba ca o sticlă? din aceea de tip pet? rabatabile - sună tot ciudat, la fel şi absolutul din final, prea noi comparativ cu arhaicul poeziei, cel care, de fapt, emoţionează.
pentru textul : Mereu altfel dar mereu în acelaşi loc de"Dacă te ţin curelele literare, bine, dacă nu, nu mai postezi. Simplu". Comentariul dumneavoastră mă face să mă gândesc la primele zile de şcoală, când aţi învăţat să scrieţi. Garantez că aţi reuşit de prima dată. Sau poate nu a fost nevoie să mergeţi...
E uşor să criticăm de dragul elitismului, dar de ce nu ajutăm?
Profund recunoscător Ralucăi. :)
pentru textul : Un elefant într-o cutie de chibrit deAm revătzut partea în cauză. Refăcut.
pentru textul : urme de kerosen printre îngeri deO Dumnezeule...dragostea din tei? clar am o problema. hai ca ma reapuc...inca o data sa-l corectez desi daca tot e vorba de dragostea din tei nu stiu daca mai are rost:)
pentru textul : Mâncând ciocolată la masă cu Chirurgul dedar ce, nu aveti net ca sa cautati ???
pentru textul : acatist deRealmente este o plăcere să intri în universul lui Dedal (acest constructor cu ziua al Literei de Ieri) să navighezi pe sub mareea indefinită a cuvintelor intersectate de sentimente, simțiri, în marea rocadă a vocalelor. Deosebit, de rezonanță: "Ieri plecam, transparenți, prin cirezi de fulgi, bici făcând singură dungă. Acum iarna-i o ploaie mai lungă și-am ajuns, invizibil, mă vezi?"
pentru textul : Descântec de sfârșitul ploilor de"norii destramati" mie imi sugereaza (in chip firesc, as zice) risipire, nu "strangere". mi se pare cam artificiale ( in sensul de "artificiu poetic") versurile "acesta e sfîrșitul sau trebuie să mai aștept o vreme două vremi și încă o jumătate de vreme" in contrapondere,iata, un final care mi-a placut foarte mult! "m-am atîrnat de cer ca de un fel de cuier pentru mai apoi"
pentru textul : psalm deNu mai daţi peniţe la texte slabe.
pentru textul : Starea Hermeneia - 2013 desi totusi eu am o nedumerire. inteleg natura, sa zicem, emotionala a mesajului. dar oare nu este exagerata sau doar ingust interpretata? la urma urmei care e tragedia daca un copac, un pom, un bradut este taiat? si ma refer la tragedia din punctul "lui" de vedere. evident vor fi unii care se vor lansa in mai mult sau mai putin controversata idee ca plantele au perceptii emotionale. bineinteles ca de la asta si pina la ideea de suferinta si constiinta e un drum cam lung, chiar daca am face acel enorm leap of faith si am crede ca intr-adevar plantele au senzori... emotionali. dar chiar si asa, la urma urmei oamenii taie lemne de la tata noe incoace. taie lemne pentru foc, pentru case, pentru corabii, pentru mobila, pentru arme, pentru scule, pentru arta, pentru sicrie, pentru avioane, pentru craciun. si apoi planteaza la loc padurile. daca nu le-ar planta ar fi o mare prostie si un pas catre autodistrugere prin seceta, alunecari de teren, foamete, asfixiere, moarte. nu cred ca e nevoie sa recapitulam prima lectie de biologie dintr-a cincea care ne spunea ca fara clorofila nu exista oxigen. dar asta nu inseamna ca arborii nu mor. daca nu ii taiem noi, daca nu defrisam noi in mod rational, stiintific, gospodareste, defriseaza bolile si incendiile. exista un echilibru in natura si de cind e planeta verde reuseste sa se regaseasca. sint convins ca daca distrugerea ar fi ceva catastrofal in ultima instanta s-ar opri. pentru ca nu ar mai fi oameni care sa respire si sa aiba nevoie de pom de craciun. dar romantizarea, melodramatizarea "mortii puiului de brad" mi se pare, dincolo de frumosul povestii, un mesaj fara acoperire logica sau stiintifica. pentru ca asa cum spuneam, omul poate distruge multe specii sau subspecii de animale dar distrugerea suportului clorofilian este sinucidere si ma tem ca (tinind cont de cit de multi sintem si de cite guri de oxigen avem nevoie) murim noi inainte sa moara puiul de brad. mai bine ne-am preocupa de miile de copii ai africii care au murit de foame de cind am inceput eu sa scriu comentariul asta. la urma urmei viata omului (fie ea biologica, fie spirituala) e mai importanta decit tragedia, mai mult sau mai putin reala, a puiului de brad.
pentru textul : Elegie cu pui de brad deMultumesc pentru comentariu domnule Calin, singuratatea tine mai mult la mine insa , nu e una sezoniera, cat tine de tema, am scris ce am simtit in acel moment, poate o schimbare a starii interioare va duce la abordarea unor alte teme toate cele bune cu respect, adelina
pentru textul : quand les paroles sont inutiles deInteresant, îmi place și acest al doilea text. Bună ideea și e bine transcrisă. Finalul reușit. Felicitări!
pentru textul : românia perfect II deErată, eu eminemi în loc de emiemi, iar emiemi antartica în loc de antarctica. Dacă dumnealui acceptă eminemi cu scuzele mele, eu voi eșua ca o balenă în antartica fără alte pretenții.
pentru textul : sunt trei crime într-un cocalar deprin 90, ierea răzbel și săream cu parașuta. aha? cum adică câte parașute?
pentru textul : Jurnal de vecin. Bormașina cu surdină desă vă fie rușine pentru ce ați spus mai sus!
unu: cred ca titlul e absolut burlesc. doi: mesajul e clar de tip personale sau cutia cu nisip desigur in ideea ca acolo face pisica pipi trei si onwards: un text ca un vant pe care-l tragi primavara dupa o iahnie de fasole uscata de asta iarna Eu intotdeauna am considerat "pur si simplu" o expresie inculta, noroc cu incadrarile astea noi pe Hermeneia ca poti sa postezi orice vant la o categorie alambicata tot ce ai de facut e sa slabesti putin incordarea dintre fese.
pentru textul : de cine m-am îndrăgostit recent devirgil hai să încheiem circul ăsta de doi bani. am trimis cerera de trei ori, închide-mi contul şi să avem puterea să ne luăm la revedere frumos.
pentru textul : Alb şi roşu depentru Virgil si cei care nu sunt, acum, in tara, am postat si filmuletul corespondent pozei. pe cont mai sunt filme si din alte zile. pe ceilalti din Bucuresti va astept in jumatate de ora la iesirea din metroul de la Piata Universitatii. hai sa mai iesim la aer, sa le mai numaram dintii romanilor.
pentru textul : ieși afară javră ordinară deMargas, fireste ca este un poem medical despre efectele sedentaismului asupra creatiei poetice. ma bucur ca te-ai prins din a doua. si eu ma prinsesem, din prima, nu era nevoie de alte semne.
V
ioana, te rog, reformuleaza! ce sa inteleg prin "umplutura"? din puntul tau de vedere, celelalte frgamente nu au nicio valoare literara?
pentru textul : punga de plastic deMi-au plăcut foarte mult versurile acestea, ritmul în care s-a scris poezia, finalul care, oarecum, m-a amuzat, în sensul bun al cuvântului. Cu duşmanii care-ţi zic: "să-l lovim acolo unde îl doare" - simplu şi sincer. Şi dacă în poezie putem fi la obiect, tu ai reuşit la final să ne aduci cu picioarele pe pământ.
pentru textul : confesiune de ianuarie deDa, și eu recomand a se renunța la primul vers, sună a început de telegramă, draga mea dragă... dragele mele dar vezi că e 50 de bani cuvântul.
pentru textul : caniculă deApoi mai mult dinamism în
'ca o plapumă sufocantă
peste trupul unui copil febril'
plapuma asta 'sufocantă' este nepoetică, inginerească, o greșeală destul de frecventă la Virgil Titarenco.
Plapuma în loc 'să sufoce' deci să facă ceva, să capteze, nu, ea este 'sufocantă' de parcă ai cumpărat-o de la ikea cu eticheta 'sufocantă' și un warning.
ca o plapumă sufocând trupul unui copil febril
sau fără comparație explicită
o plapumă sufocând ....
mi se par variante de luat în considerare.
În final inversiunea
'trec în depărtare trenuri'
e învechită plus verbul inutil ce altceva fac trenurile? trec, nu?
prefer simplu
în depărtare trenuri
fără oprire
Scuze de deranj.
vezi, cata adanc in regulamentul acela al tau...in mod sigur voi fi incalcat macar cateva paragrafe babane postand "candiru" ori commentul de mai sus, ori cine stie ce pe situl tau, ograda ta personala, unde soldateii marsaluiesc in ritmul diktat de tine...sublimul lor profet. si daca gasesti "n" incalcari de Regulament, nu ezita, contraventioneaza-ma, penalizeaza-ma, fa-ma sa inteleg cine e seful p-aci, cine poarta cascheta si striga "dreepti! 'nainte maaars!" pana la urma ai dreptate: esti un inginer, un om educat sa gandeasca si sa actioneze pe baza de legi fixe. ce treaba ai putea tu avea cu lumea, vai! atat de inconsistenta dar totusi mladioasa la spirit a..."boetilor". dragii de ei viseaza la stele, iar un militian gusat ii paste ca pe miei!
pentru textul : nimic artificial dePagini