Andreea, te rog sa revii asupra textului si sa faci corecturile necesare gramaticale.

Poemul are atmosfera, m-a plimbat un pic printr-un oras de la malul Dunarii :-) iar versul de final are cu siguranta ceva bobadilic in el :-)). M-ai facut sa zambesc ceea ce e mare lucru in vremurle de azi. La schimb (pentru zambet) iti daruiesc in off-topic gluma cu magicianul si papagalul, se facea ca pe o croaziera de lux era un magician angajat sa distreze turistii si avea magicianul un papagal vorbitor care avea un penaj superb si vorbea fluent problema era ca papagalul cam vorbea neintrebat si nu rareori dezvaluia turistilor secretele trucurilor magicianului ceea ce era de natura sa-l enerveze pe acesta din urma pana cand a luat hotararea sa-i acopere colivia papagalului cu o panza neagra si astfel papagalul a tacut definitiv. Intr-o noapte insa a venit o furtuna mare si vaporul s-a scufundat nu s-a salvat decat magicianul si cu ultimile puteri a salvat si colivia acoperita in care era bietul papagal. A doua zi de dimineata, rasare Soarele, cerul era senin, oceanul imens si doar o barca si in ea magicianul care iata, ridica panza neagra de pe colivia papagalului. Acesta scutura din cap, casca ochii mari cat cepele, ii face roata si-i zice magicianului :"hai acuma nu fii ofticos, zi-mi unde dracu ai ascuns vaporul?" Andu

îmi descheiam pantalonii cu o mână sau așa ceva
(ori renunțasem pe la jumătatea slitului)

erau si versurile astea in poem? nu-mi mai amintesc de ele

da, dacă mai faci așa am să mă re-îndrăgostesc de tine (sau de scrisul tău - care e tot una). chiar ai reușit să evoluezi de la bășcălia sterling geometrică la profunzimi filozofice cu fulgerări existențialiste. am spus eu întotdeauna că din noroi răsare viața. te-am căutat înfrigurat în poză dar nu erai.

v-ati incalzit greu, pe la mijloc este ok, dar nu prea ati stiut cum sa incheiati, chiar daca ultimile versuri sunt bine intoarse din condei. prea multe relationari intimiste, personale, de privit prin gaura cheii. dar mie, oricum, imi plac tare poemele scrise la 4 maini. imi plac artistii generosi care scriu impreuna. la mai multe!

Îmi place cum ai atins, aici, senzaţia de catifelare, şi cum ai surprins-o într-un tablou cu soare şi caisă. dar şi finalul cu palmă aspră dă o notă de rafinament poetic. Foarte frumos tablou!

o poveste plată asemenea unui cadru în care linia orizontului este pusă exact în axul orizontal iar personajele sînt înghesuite în centru sufocînd scena. trecerea în galop de la un timp la altul crevasele dintre paragrafe preocuparea minimă pentru acuratețe (construcție limbaj) dinamica sincopată, toate acestea lasă impresia unui tablou luat printr-o lentilă zgîriată. înregistrări de genul – hai fată sa îți spun la o cafea ce am mai facut noi și cu cine.
astfel spus:
note scrise pe șervețele la un colț de masă între două meniuri. și asta pe fugă de frică să nu apară chelnerul și să încarce nota de plată, invidios pe vecinii lui de...
...” la Capșa unde vin nemuritorii”
şi-n care:
„există două mari despărţituri,
într-una se mănîncă prăjituri
în alta se mănîncă scritorii”
(N. Crevedia)

Revin. N-am spus că nu este corect . Cris

Ovi, fain raspunsul tau, sper sa nu-ti atraga si mai mult oprobriu :-) Revenind la text, as vrea sa-ti explic de ce cele doua sintagme subliniate de mine "m-au pierdut" 1/ hora satelor, prin folosirea pluralului la substantiv genealizezi si fatalmente in acest context poetic, bagatelizezi. Mult mai bine ar fi fost simplu "hora satului"... parerea mea Apoi 2/ "osul mustind" este o metafora grea, pentru ca nespecificand 'de ce anume" mustea" lasi imaginatia cititorului foarte libera, insa iti spun eu ca, in contextul poemului, cititorul nu stie sa faca osul ala sa musteasca de ceva si ajunge sa sune scos din context. Sugerez o precizare aici "osul mustind de apa" de exemplu... sau orice altceva in sprijinul ideii textului. ca sa fiu sincer pana la capat, pentru ca tu vorbesti de 'arhaica ruptura" si de toata strofa apoi as zice "musteste osul de condens". Andu

Bai Hutzo, tu adica scrii bine?

am sa ma gindesc, poate pun. interesanta propunerea

Mi-a plăcut textul extraordinar de mult. Se potriveşte cu reflecţiile mele şi îmi place aceste gen de scriere care îmbină etica (spirit moralizator) cu sarcasmul şi realismul cu alegoria. Îţi doresc multe călătorii dincolo de spaţiu şi timp şi de acum înainte.

re: Cristina si Viorel Bucur
Cristina, sincera sa fiu, parcelele construite pe teritoriul poeziei ma lasa rece. pentru mine ingradirile astea nu exista. eu spun ce am de spus, in formula care mi se pare potrivita ideii, atat. :)
multumesc pentru oprire si cuvinte. :)

Viorel, nu stiu cine a vorbit de distrugeri. eu, nu.

nu m-am săturat de ideile tale şi nici de ale altcuiva. cred că încă mai sînt deschis la foarte multe puncte de vedere. ideea de a recompensa comentatorii nu este rea mai ales că într-un anumit fel noi ne-am bazat încă de la început mecanismul de corectare, excelare şi rafinare a încercărilor noastre literare prin posibilitatea de a le avea criticate, evaluate de cît mai multă lume. chiar dacă poate este mult moloz în comentarii şanse sînt ca în acelaşi timp cu cît sînt mai multe comentarii să existe şi soluţii, îndrumări bune, benefice, utile. şi la urma urmei dacă vei citi prin primele mele info vei vedea că am privit încă de la început hermeneia în spiritul ei etimologic ca un mod de intercomunicare şi tălmăcire a comunicării literare pe diferite straturi. de aceea comantariile sînt foarte importante şi o parte integrantă a atingerii scopului pe care îl are hermeneia: elitismul textelor.
cred că ideea ta este bună şi am să încep prin a crea o remarcare pe prima pagina a celor mai harnici comentatori.