Tocmai articolul m-a adus la site-ul acesta, altfel ar fi ramas inca nedescoperit. Ti-as fi recunoscatoare daca ti-ai pastra comentariile pentru tine sau poate esti clarvazator si stii ce-o sa fac pe viitor. Nu ma intereseaza sa starnesc conflicte, era o simpla intrebare, care se pare ca te-a deranjat foarte tare. Iar in ceea ce priveste felul cum scriu, nu ti-a cerut nimeni parerea. Ma gandesc ca nu am primit degeaba niste premii pe la alte concursuri. Acum e adevarat ca poate ar fi trebuit sa tin pentru mine acea intrebare si sa nu-mi mai fac de lucru cu toata lumea. O zi buna sa ai si nu mai intra asa in defensiva ca nu am nimic cu site-ul! :))
scrisul tau a prins consistenta, imi place cum gasesti si dezvolti ideile, demonstrezi ca se poate scrie poezie buna religioasa!
foarte reusita prima strofa! mai departe nu am prea putut face legatura dintre semintele din oase si zapada topita pe ranile pitrelor, la fel finalul (contrar altor finaluri ale tale) parca nu are aceeasi forta pe care o simt in prima strofa.
la fel, eu personal as incerca sa elimin din adjective: imblanzitorul sau - fara "batran", sunetul zapezii - fara "topite", cum imi incoltesc semintele in trup - fara "toate"... in rest inspiratie si numai bine iti doresc, Ioan!
interesantă structurarea noi-ea-el/eu, debutul brusc și conclusiv. interesant finalul. mi-au plăcut imaginile primei strofe, fragilitatea&vulnerabilitatea celei de a doua, tragismul celei din urmă/nevoia de vis. singura reținere o am față de comparația ultimă. după mine, versul ,,ca o zidire.." ar putea să dispară chiar. poezia mi-a plăcut, cum îmi place în general ce scrii, nimic nou în asta.
iata ca aici m-ati lasat confuz. nu inteleg despre ce "regula a jocului" este vorba. am aflat ca sint "acuzat" de tot felul de despotisme, mai mari sau mai mici, dar uite ca de o "impunere a regulii de joc" inca nu am auzit. poate mi-o clarificati dumneavoastra ca sa va pot raspunde daca este sau nu asa. in ce priveste cititul am mai spus ca sint un incult. am citit sau citesc alte lucruri decit poezie. poate ar trebui sa ma rusinez din aceasta cauza. poate singura din care am citit cite ceva din cei din lista dvs. e blandiana. stanescu prea putin. sorescu la fel. restul poate de loc. ma califica asta drept incult? sint incult. de ce face un incult un site de literatura? habar nu am. cred ca am raspuns la intrebarea asta pe la inceputurile hermeneii. poate cautati pe acolo. am citit multe alte lucruri. uneori si poezie, dar alti autori, alte epoci, alte locuri. si in general am dilema asta. stiu ca e benefic sa citesti mai ales daca vrei sa inveti. dar e si periculos pentru ca te poti "infecta", poti ajunge sa imiti sau sa "oglindesti" fara sa iti dai seama. uneori mi-e frica. daca nu voi sti sau nu voi putea sa pastrez echilibrul. alteori nici nu imi pasa. poetii sint niste egolatri convinsi. poezia este subiectivism dus la perfectiune. altfel nu poate exista cu adevarat. dar iata ca am inceput sa bat cimpii...
Calin, eu in general m-am ferit sa fac publicitate acestui gen de evenimente. Ce-i drept am facut-o la inceput, pe considerentul ca in cadrul Pariului pot incapea nenumarati parteneri. Nu este nimic si nimeni de condamnat si o sa ma explic. Un prozator din Israel si-a lansat o carte la Pariu acum vreun an. A venit sceptic. Noaptea, tarziu si in alt loc mi-a recunoscut ca astfel de evenimente nu sunt de conceput in Tara Sfanta. Un caz similar s-a intamplat cu un fotograf iubitor al muzicii romanesti situat in Germania. Mi-a spus ca intr-o duminica a strans cativa nemti get-beget si le-a prezentat cateva minute de la o inregistrare a Pariului. Nemtii au cerut sa vada intreaga inregistrare. Nu sunt lipsit de modestie, mai ales ca eu singur nu as putea face nimic... insa adevarul este ca ceea ce se intampla bilunar la Pariu, aceasta impletire a muzicii cu literatura, este altceva. De la distanta pare o exagerare, o lauda si nu te poate incerca decat scepticismul. Si pentru ca implicit vine intrebarea: la ce trebuie sa stim noi aceste lucruri? Voi raspunde: pentru ca oriunde v-ati afla puteti incerca aceasta formula de socializare. Functioneaza si uneste, formeaza prietenii, este altceva decat o simpla intalnire de cenaclu sau de concert fie el si folk. Sper sa fiu inteles pe deplin. Calin, multumesc si te asteptam oricand.
O frumosă poveste extrem-orientală spune că cei care reușesc să ajungă pe vârful unui munte, urmând o anumită cărare, pot observa, dintr-o astfel de perspectivă, cum o infinitate de asemenea drumuri pot duce tot acolo. Asta nu înseamnă că nu ne putem ajuta intre noi să își găsească fiecare cărarea proprie. Și ne mai pot ajuta, mai ales, alții, mai avansați decât unii dintre noi și care au o perspectiva mai largă. Mai mult, in Ecumenismul lărgit pe care îl visez, cred că există cărări nenumărate în cadrul propriului context cultural în care ne-am născut și nu-l putem nega. Dar îl putem "folosi" în măsura în care suntem "lucizi" (awareness) și nu ne lăsăm manipulați de el. Și mai cred că exista o universalitate "individualizată" și nu mă sperie aparenta contradicție în termeni. Aici este diferența (zic eu) fundamentală între Occident și Extremul Orient. În timp ce noi „standardizăm” totul, inclusiv tratarea bolilor (clasificăm la infinit fiecare boală și nuanțe ale acesteia și stabilim „protocoale” care, mot a mot aplicate, conduc, statistic acceptabil, la vindecare; același lucru se întâmplă și cu religiile așa numite „monoteiste” din Occident și Orientul apropiat și puzderia de ramuri ale acestora ducând până la tot soiul de secte deviante, ireconciliabile una cu alta). În schimb extrem-orientalii nu tratează”boala”, ci bolnavul ajutându-l pe fiecare să-și găsească calea spre vindecare. Revenind la religia în care ne-am născut și, pe care o adoptăm ca „practicanți” (sau nu). Faptul că la ortodocși, de exemplu, Paștele cade la altă dată decât la catolici, asta nu înseamnă că la data respectivă, în funcție de „percepția” modelată de tradiție a celor dintr-o religie sau alta, nu se creează (dincolo de disputele teologice) un topos și un timp propice pentru o epifanie în sensul „veșnicei reîntoarceri” a lui Eliade (și nu a lui Nietzsche) pe care un catolic sau un ortodox o poate simți (din plin) chiar la date diferite. Cât despre atei sau liberi cugetători (există o diferență de nuanță extrem de importantă între o categorie și alta – nu intru acum în amănunte) aș vrea să amintesc de Octavian Paler care numai de „religiozitate” nu cred că putea fi acuzat. Și care, cu câteva săptămâni înainte să moară, într-o emisiune televizată, spunea: „Nu mă tem de Dumnezeu; mă tem numai că El ar putea să nu existe”. Ca, în săptămâna premergătoare morții sale, să publice într-un cotidian, excepționalul său „Interviu cu Dumnezeu” pe care, acum, îl reproduc pentru extraordinara sa frumusețe extrem de potrivită înaintea Sărbătorilor Ortodoxe de Paști ce stau să vină. „Interviu cu Dumnezeu de Octavian Paler -Ai vrea sa-mi iei un interviu , deci…zise Dumnezeu. -Daca ai timp…i-am raspuns. Dumnezeu a zambit. -Timpul meu este eternitatea…Ce intrebari ai vrea sa-mi pui ? -Ce te surprinde cel mai mult la oameni ? Dumnezeu mi-a raspuns : -Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca…iar apoi tanjesc iar sa fie copii ; ca isi pierd sanatatea pentru a face bani … iar apoi isi pierd banii pentru a-si recapata sanatatea. Faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul ; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait. Dumnezeu mi-a luat mana si am stat tacuti un timp.Apoi am intrebat : -Ca parinte, care ar fi cateva dintre lectiile de viata pe care ai dori sa le invete copii tai ? -Sa invete ca dureaza doar cateva secunde sa deschida rani profunde in inima celor pe care ii iubesc …si ca dureaza mai multi ani pentru ca acestea sa se vindece; sa invete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai putin ; sa invete ca exista oameni care ii iubesc, dar pur si simplu inca nu stiu sa-si exprime sentimentele ; sa invete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada in mod diferit ; sa invete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca , de asemenea, trebuie sa se ierte pe ei insisi. -Multumesc pentru timpul acordat….am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii sa stie? Dumnezeu m-a privit zambind si a spus : -Doar faptul ca sunt aici, intodeauna. ” Cum, altfel, am avut și un schimb de scrisori cu Max Solomon înainte ca acesta să moară, prin care el nu a renunțat la convingerile sale ateiste, acceptându-și cu seninătate sfârșitul. Mai amintesc, în încheiere, și de cercetările dr. Olivera Petrovich care predă psihologia religiei la Facultatea de Teologie a Universității din Oxford. Și care, prin cercetări bazate pe o metodologie proprie, axată pe specificul individual și nu de grup, demonstrează că „sentimentul religios” pare a fi același, indiferent că este vorba de un englez sau un japonez. Bine înțeles că ea nu neagă faptul că un individ poate fi influențat de tradiția grupului din care face parte. Dar, sub o astfel de „tradiție”, sentimentul de care vorbeam, pare să fie același. Și asta indiferent de ce spune/afirmă (și face) fiecare dintre noi.
da, probabil că ar trebui să elaborez mai mult și să fiu mai tenace. lucrurile însă se petrec foarte diferit în mine acum. și poate nu am găsit încă ceva. și da, cred că ideea de metaforă este abuzată. inclusiv de douămiiști. admir poezia fără metafore. sau mai exact poezia în care metafora există dar este invizibilă.
Nicholas, şi mă bucur că ai lăsat aici un comentariu obiectiv.
probabil că acolo "îmbrăcaţi" simte nevoia să nu mai apară din motivul lui "dezbrăcaţi", dar ar trebui privită ideea în ansamblul ei, nu fragmentată neapărat pe versuri singulare. aş putea renunţa şi la "dacă", dacă nu ar fi în rolul de a nuanţa.
oricum, textul mai poate fi revăzut. mi se întâmplă ca după trecerea timpului să văd lucrurile într-o altă manifestare a lor. şi cred că nu mi se întâmplă numai mie.
Distinsă Alina Manole, simplul fapt că dumneavoastră sunteti de părere că acest poem merită să fie postat la rubrica "texte remarcate" prețuiește pentru mine mai mult decât postarea însăși (efectivă). Vă mulțumesc! Oricum, constat că textele de la rubrica amintită de dumneavoastră "zac" acolo de vreo două săptămâni. Vă doresc mult bine.
Cred ca pentru texte de genul acestuia ar trebui adaugata o categorie aparte... ceva gen "Ineptii". Textul este de o banalitate covarsitoare, text de clasa a doua, iar prozodia e la pamant. ialin
mai bine imi tai o mana decat sa folosesc "materialul altor stiluri". sunt, totusi, niste pasteluri... ...si asa mi s-a parut ca au iesit in tuse cam groase... m-ar interesa sa-mi spui ce ti se pare ca nu ma reprezinta aici, ce pare "tranzitie" in texte.
multumesc de comentariul ialin, imi pare rau ca vezi doar “incoerenta”, m-as fi bucurat sa vezi "lumina" prin fluturi, sau " trairea" ce o ia inaintea timpului, prin " golul acela dintre coaste" pe care totusi nu l-am pus intamplator acolo ... sunt multe verbe e adevarat, voiam un poem scurt de actiune, “cuvântul coboară, fluturii urcă, golul din coaste zboară” e acolo o cruce a unui dialog ce împrumută răsărituri ... de lucrat nu cred c-o sa-l mai lucrez as strica revelatia din preajma cuvintelor atunci cand un zambet s-a adaugat unui rasarit, pana la urma fluturii acestia mi-au colorat putin veacul de singuratate crescut intre coaste :) ma bucur de trecerea ta !
Un text bun, mult mai bun decat cele postate in ultima vreme. Cred ca partea cea mai reusita se afla in finalul textului cu o idee aparte si nuanta aceea care da senzatia de ciclic. Daca in primele versuri ideea perceptiei este prezentata explicit si denotativ, in final constructia cantitativa "aproape plin" capata alte conotatii. Strofa(?) a doua sustine ideea perceptiei diferite, dar cred ca este inferioara textului in sine. Ialin
Da, multumesc Alina. Va scriu din Timisoara. Sper sa ajung si eu la lansari. Adica cred ca am sa ajung. In orice caz vreau si pe aceasta cale, inca o data sa ii multumesc lui Alina, fara aportul, perseverenta, munca si inimaginabila rabdare cu mine, acest volum nu ar fi aparut niciodata. Multumesc si domnului director Cojocaru si Editurii Grinta pentru sprijinul acordat si pentru deosebita lor bunavointa. Acum trei ani si jumatate cind incepeam sa incep sa postez texte online nu imi imaginam nici in cele mai neobisnuite visuri ca voi ajunge aici. Dar se pare ca in ciuda abilitatii mele de a-mi controla viata n-am reusit sa "previn" aceasta "tendinta poetica" din mine. Va multumesc si astept pe cei care pot veni. Oricum Romania a fost o experienta extraordinara pina acum.
...rezonez plăcut la prezentarea acestui eveniment select.dar apar...fotografiile.(între noi fie vorba, nu ai avut altele, Marina? pentru că sunt...rănite până în... pixeli!). felicit cu drag autoarea, adică pe Marlena, și te întreb ștrengărește: de ce Ilinca și nu Ilica:)? cu gânduri bune, paul aș împenița ceva, dar numai evenimentul merită penița hermeneei! sunt sigur că ești convinsă de asta:)! just for! ...e domeniul tău Marina! chiar poți posta așa ceva?sunt sigur că mai ai și altele. le aștept cu drag aici.
o pseudoconfesiune (poetica) unde, dincolo de amanuntele picante (peste care trec cu vederea) remarc detasarea (poetica) si astfel o recuperare a poeziei vietii sau a vietii poeziei. recunosc ca nu mi place aceasta de-lasare a fenomenelor (chiar si mai ales in dragoste) in a te numi hoinar si mahmur de betia cuvintelor. fii tu insuti!
adica de la titlu. nu inteleg de ce ar trebui sa fie in franceza daca nimic din text nu are de a face ( nu recreeaza, nu sugereaza, nu include) cu o atmosfera specifica. e pur si simpul gratuit, de efect indoielnic. adica citesc soiree si ma astept să aud,să simt o seară aproape muzicală, o șansonetă, dar dau peste un text inspid, patetic peste, plin de sforțări metaforice ”poate ar trebui să au cu gândurile de pământ”, ”dacă aş fi o boabă de strugure m-aş da mireasă luminii” (serios?), de când iarna a dispărut de pe hartă în spatele vremii (penibil), etc...
textul e alambicat doar de dragul ideii de a părea complex, efectul e însă nedigerabil, confuz.” serile acestea n-au casă/ îmi spune mirosul de ploaie/ să fim noi casa lor”. în afara faptului că numai spre poezie nu duc astfel de expresii, nici măcar logica nu e la ea acasă,ca să vorbesc în context. pronumele ”noi” apare brusc deși până atunci vorbești doar de tine ”poate că am un complex casanova prea mare”. singura explicație ar fi că te referi la propria-ți persoană în termenii autocraților din perioada medievală a statelor românești: ” Noi, din voia lui Dumnezeu stăpâni ai țării...”. Oare comit vreo lezmajestate dacă spun că e un text slab,dar slab de tot? merveilleuse soirée, adică hai pa!
Singurul fragment care merita retinut este primul: "singurele lucruri despre care ar merita să vorbim nu au nevoie de noi." Atat. Restul nu are legatura cu poezia de mai sus si nici cu poezia in general. Dar versurile citate sunt excelente.
multumesc pentru trecere lizuca, sint intr-o perioada mai "secetoasa" si ma bucur de orice clipa cind mai pot scrie ceva. Sper sa vina vremuri mai bune.
Descălecare în Occident Descarc razele luminii din ochii tăi largi, Ca niște golfuri părăsite de bărci pescărești. Privesc cum lupți cu trecutul plin de orient, De fermecătoare minuni aromate și de cafea, Narghilele, mărgean, coroană de perle lucind Ascuns sub ondulate, negre cascade de păr Și sânii tăi vibrând mi-ii amintesc, Ca stâncile din marginea lumii… Sub trufașa boltă de piatră, în întuneric strălucesc Toate nestematele lumii vechi. Orient și visare. Dincolo, Occidentul! Urcă și coboară În ritm burlesc trepte ce înnoiesc nefiresc Îndoind linii pline de esențe apăsând Peste cuvintele mele figuri geometrice Enorme de tăceri și priviri. Între întuneric și lumină este un joc de umbre, O mărturie pentru descălecarea noastră în Occident.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
nu banal, dragule, prea multe scene rurale, sau mi se pare mie...
pentru textul : vor turna peste mine, în loc de asfalt, o placă de cer deTocmai articolul m-a adus la site-ul acesta, altfel ar fi ramas inca nedescoperit. Ti-as fi recunoscatoare daca ti-ai pastra comentariile pentru tine sau poate esti clarvazator si stii ce-o sa fac pe viitor. Nu ma intereseaza sa starnesc conflicte, era o simpla intrebare, care se pare ca te-a deranjat foarte tare. Iar in ceea ce priveste felul cum scriu, nu ti-a cerut nimeni parerea. Ma gandesc ca nu am primit degeaba niste premii pe la alte concursuri. Acum e adevarat ca poate ar fi trebuit sa tin pentru mine acea intrebare si sa nu-mi mai fac de lucru cu toata lumea. O zi buna sa ai si nu mai intra asa in defensiva ca nu am nimic cu site-ul! :))
pentru textul : Premiile Concursului Naţional de Literatură „Agatha Grigorescu Bacovia” - Mizil - 2012 deam luat la cunostinţă, Adrian, le-am trecut la registrul cu gumă unde pe viitor vor fi muştruluite.
LIM, graţie.
pentru textul : când tu apari deVirgil, Prima modificare am, făcut-o. Mă mai gândesc și la altele. Să știi că eu nu mă supăr prea ușor. Critică-mă., E mai constructiv.
pentru textul : Plăpânda rază împletind năvoade descrisul tau a prins consistenta, imi place cum gasesti si dezvolti ideile, demonstrezi ca se poate scrie poezie buna religioasa!
pentru textul : voi străluci în ochii fratelui meu Abel defoarte reusita prima strofa! mai departe nu am prea putut face legatura dintre semintele din oase si zapada topita pe ranile pitrelor, la fel finalul (contrar altor finaluri ale tale) parca nu are aceeasi forta pe care o simt in prima strofa.
la fel, eu personal as incerca sa elimin din adjective: imblanzitorul sau - fara "batran", sunetul zapezii - fara "topite", cum imi incoltesc semintele in trup - fara "toate"... in rest inspiratie si numai bine iti doresc, Ioan!
Îți mulțumesc de trecere și pentru apreciere, mă bucur că ți-au plăcut poemele mele. Te mai aștept
pentru textul : Tăcerea dunelor deinteresantă structurarea noi-ea-el/eu, debutul brusc și conclusiv. interesant finalul. mi-au plăcut imaginile primei strofe, fragilitatea&vulnerabilitatea celei de a doua, tragismul celei din urmă/nevoia de vis. singura reținere o am față de comparația ultimă. după mine, versul ,,ca o zidire.." ar putea să dispară chiar. poezia mi-a plăcut, cum îmi place în general ce scrii, nimic nou în asta.
pentru textul : slăbiciuni și realități dedaca spui tu, Dorin...:)
multumesc.
Sarbatori Luminate!
pentru textul : pe marginea patului nu cresc poezii deiata ca aici m-ati lasat confuz. nu inteleg despre ce "regula a jocului" este vorba. am aflat ca sint "acuzat" de tot felul de despotisme, mai mari sau mai mici, dar uite ca de o "impunere a regulii de joc" inca nu am auzit. poate mi-o clarificati dumneavoastra ca sa va pot raspunde daca este sau nu asa. in ce priveste cititul am mai spus ca sint un incult. am citit sau citesc alte lucruri decit poezie. poate ar trebui sa ma rusinez din aceasta cauza. poate singura din care am citit cite ceva din cei din lista dvs. e blandiana. stanescu prea putin. sorescu la fel. restul poate de loc. ma califica asta drept incult? sint incult. de ce face un incult un site de literatura? habar nu am. cred ca am raspuns la intrebarea asta pe la inceputurile hermeneii. poate cautati pe acolo. am citit multe alte lucruri. uneori si poezie, dar alti autori, alte epoci, alte locuri. si in general am dilema asta. stiu ca e benefic sa citesti mai ales daca vrei sa inveti. dar e si periculos pentru ca te poti "infecta", poti ajunge sa imiti sau sa "oglindesti" fara sa iti dai seama. uneori mi-e frica. daca nu voi sti sau nu voi putea sa pastrez echilibrul. alteori nici nu imi pasa. poetii sint niste egolatri convinsi. poezia este subiectivism dus la perfectiune. altfel nu poate exista cu adevarat. dar iata ca am inceput sa bat cimpii...
pentru textul : ambiguu pentru ruperi de ritm și tăcere deMulțumesc pentru explicații! Am fost în eroare , pentru că în text ai scris "acacruzice".
pentru textul : hurricane plane dedane, cuvintele tale mi-au amintit de duminicile in care cantam in corul bisericii cu fratele meu. te ține vocea? ia loc aici, multumesc
pentru textul : crucile deCalin, eu in general m-am ferit sa fac publicitate acestui gen de evenimente. Ce-i drept am facut-o la inceput, pe considerentul ca in cadrul Pariului pot incapea nenumarati parteneri. Nu este nimic si nimeni de condamnat si o sa ma explic. Un prozator din Israel si-a lansat o carte la Pariu acum vreun an. A venit sceptic. Noaptea, tarziu si in alt loc mi-a recunoscut ca astfel de evenimente nu sunt de conceput in Tara Sfanta. Un caz similar s-a intamplat cu un fotograf iubitor al muzicii romanesti situat in Germania. Mi-a spus ca intr-o duminica a strans cativa nemti get-beget si le-a prezentat cateva minute de la o inregistrare a Pariului. Nemtii au cerut sa vada intreaga inregistrare. Nu sunt lipsit de modestie, mai ales ca eu singur nu as putea face nimic... insa adevarul este ca ceea ce se intampla bilunar la Pariu, aceasta impletire a muzicii cu literatura, este altceva. De la distanta pare o exagerare, o lauda si nu te poate incerca decat scepticismul. Si pentru ca implicit vine intrebarea: la ce trebuie sa stim noi aceste lucruri? Voi raspunde: pentru ca oriunde v-ati afla puteti incerca aceasta formula de socializare. Functioneaza si uneste, formeaza prietenii, este altceva decat o simpla intalnire de cenaclu sau de concert fie el si folk. Sper sa fiu inteles pe deplin. Calin, multumesc si te asteptam oricand.
pentru textul : Weekend literar în Bucureşti deO frumosă poveste extrem-orientală spune că cei care reușesc să ajungă pe vârful unui munte, urmând o anumită cărare, pot observa, dintr-o astfel de perspectivă, cum o infinitate de asemenea drumuri pot duce tot acolo. Asta nu înseamnă că nu ne putem ajuta intre noi să își găsească fiecare cărarea proprie. Și ne mai pot ajuta, mai ales, alții, mai avansați decât unii dintre noi și care au o perspectiva mai largă. Mai mult, in Ecumenismul lărgit pe care îl visez, cred că există cărări nenumărate în cadrul propriului context cultural în care ne-am născut și nu-l putem nega. Dar îl putem "folosi" în măsura în care suntem "lucizi" (awareness) și nu ne lăsăm manipulați de el. Și mai cred că exista o universalitate "individualizată" și nu mă sperie aparenta contradicție în termeni. Aici este diferența (zic eu) fundamentală între Occident și Extremul Orient. În timp ce noi „standardizăm” totul, inclusiv tratarea bolilor (clasificăm la infinit fiecare boală și nuanțe ale acesteia și stabilim „protocoale” care, mot a mot aplicate, conduc, statistic acceptabil, la vindecare; același lucru se întâmplă și cu religiile așa numite „monoteiste” din Occident și Orientul apropiat și puzderia de ramuri ale acestora ducând până la tot soiul de secte deviante, ireconciliabile una cu alta). În schimb extrem-orientalii nu tratează”boala”, ci bolnavul ajutându-l pe fiecare să-și găsească calea spre vindecare. Revenind la religia în care ne-am născut și, pe care o adoptăm ca „practicanți” (sau nu). Faptul că la ortodocși, de exemplu, Paștele cade la altă dată decât la catolici, asta nu înseamnă că la data respectivă, în funcție de „percepția” modelată de tradiție a celor dintr-o religie sau alta, nu se creează (dincolo de disputele teologice) un topos și un timp propice pentru o epifanie în sensul „veșnicei reîntoarceri” a lui Eliade (și nu a lui Nietzsche) pe care un catolic sau un ortodox o poate simți (din plin) chiar la date diferite. Cât despre atei sau liberi cugetători (există o diferență de nuanță extrem de importantă între o categorie și alta – nu intru acum în amănunte) aș vrea să amintesc de Octavian Paler care numai de „religiozitate” nu cred că putea fi acuzat. Și care, cu câteva săptămâni înainte să moară, într-o emisiune televizată, spunea: „Nu mă tem de Dumnezeu; mă tem numai că El ar putea să nu existe”. Ca, în săptămâna premergătoare morții sale, să publice într-un cotidian, excepționalul său „Interviu cu Dumnezeu” pe care, acum, îl reproduc pentru extraordinara sa frumusețe extrem de potrivită înaintea Sărbătorilor Ortodoxe de Paști ce stau să vină. „Interviu cu Dumnezeu de Octavian Paler -Ai vrea sa-mi iei un interviu , deci…zise Dumnezeu. -Daca ai timp…i-am raspuns. Dumnezeu a zambit. -Timpul meu este eternitatea…Ce intrebari ai vrea sa-mi pui ? -Ce te surprinde cel mai mult la oameni ? Dumnezeu mi-a raspuns : -Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca…iar apoi tanjesc iar sa fie copii ; ca isi pierd sanatatea pentru a face bani … iar apoi isi pierd banii pentru a-si recapata sanatatea. Faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul ; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait. Dumnezeu mi-a luat mana si am stat tacuti un timp.Apoi am intrebat : -Ca parinte, care ar fi cateva dintre lectiile de viata pe care ai dori sa le invete copii tai ? -Sa invete ca dureaza doar cateva secunde sa deschida rani profunde in inima celor pe care ii iubesc …si ca dureaza mai multi ani pentru ca acestea sa se vindece; sa invete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai putin ; sa invete ca exista oameni care ii iubesc, dar pur si simplu inca nu stiu sa-si exprime sentimentele ; sa invete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada in mod diferit ; sa invete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca , de asemenea, trebuie sa se ierte pe ei insisi. -Multumesc pentru timpul acordat….am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii sa stie? Dumnezeu m-a privit zambind si a spus : -Doar faptul ca sunt aici, intodeauna. ” Cum, altfel, am avut și un schimb de scrisori cu Max Solomon înainte ca acesta să moară, prin care el nu a renunțat la convingerile sale ateiste, acceptându-și cu seninătate sfârșitul. Mai amintesc, în încheiere, și de cercetările dr. Olivera Petrovich care predă psihologia religiei la Facultatea de Teologie a Universității din Oxford. Și care, prin cercetări bazate pe o metodologie proprie, axată pe specificul individual și nu de grup, demonstrează că „sentimentul religios” pare a fi același, indiferent că este vorba de un englez sau un japonez. Bine înțeles că ea nu neagă faptul că un individ poate fi influențat de tradiția grupului din care face parte. Dar, sub o astfel de „tradiție”, sentimentul de care vorbeam, pare să fie același. Și asta indiferent de ce spune/afirmă (și face) fiecare dintre noi.
pentru textul : Plecând de la Icoana ortodoxă. deda, probabil că ar trebui să elaborez mai mult și să fiu mai tenace. lucrurile însă se petrec foarte diferit în mine acum. și poate nu am găsit încă ceva. și da, cred că ideea de metaforă este abuzată. inclusiv de douămiiști. admir poezia fără metafore. sau mai exact poezia în care metafora există dar este invizibilă.
pentru textul : amintire deNicholas, şi mă bucur că ai lăsat aici un comentariu obiectiv.
probabil că acolo "îmbrăcaţi" simte nevoia să nu mai apară din motivul lui "dezbrăcaţi", dar ar trebui privită ideea în ansamblul ei, nu fragmentată neapărat pe versuri singulare. aş putea renunţa şi la "dacă", dacă nu ar fi în rolul de a nuanţa.
oricum, textul mai poate fi revăzut. mi se întâmplă ca după trecerea timpului să văd lucrurile într-o altă manifestare a lor. şi cred că nu mi se întâmplă numai mie.
îţi mulţumesc mult.
pentru textul : dacă am fi de orientare degustători deDistinsă Alina Manole, simplul fapt că dumneavoastră sunteti de părere că acest poem merită să fie postat la rubrica "texte remarcate" prețuiește pentru mine mai mult decât postarea însăși (efectivă). Vă mulțumesc! Oricum, constat că textele de la rubrica amintită de dumneavoastră "zac" acolo de vreo două săptămâni. Vă doresc mult bine.
pentru textul : Băieți de cauciuc vor săruta fete de cauciuc deCred ca pentru texte de genul acestuia ar trebui adaugata o categorie aparte... ceva gen "Ineptii". Textul este de o banalitate covarsitoare, text de clasa a doua, iar prozodia e la pamant. ialin
pentru textul : Pe vremea rea a unui mare dictator demai bine imi tai o mana decat sa folosesc "materialul altor stiluri". sunt, totusi, niste pasteluri... ...si asa mi s-a parut ca au iesit in tuse cam groase... m-ar interesa sa-mi spui ce ti se pare ca nu ma reprezinta aici, ce pare "tranzitie" in texte.
pentru textul : campia/podul demultumesc de comentariul ialin, imi pare rau ca vezi doar “incoerenta”, m-as fi bucurat sa vezi "lumina" prin fluturi, sau " trairea" ce o ia inaintea timpului, prin " golul acela dintre coaste" pe care totusi nu l-am pus intamplator acolo ... sunt multe verbe e adevarat, voiam un poem scurt de actiune, “cuvântul coboară, fluturii urcă, golul din coaste zboară” e acolo o cruce a unui dialog ce împrumută răsărituri ... de lucrat nu cred c-o sa-l mai lucrez as strica revelatia din preajma cuvintelor atunci cand un zambet s-a adaugat unui rasarit, pana la urma fluturii acestia mi-au colorat putin veacul de singuratate crescut intre coaste :) ma bucur de trecerea ta !
pentru textul : răsărit deUn text bun, mult mai bun decat cele postate in ultima vreme. Cred ca partea cea mai reusita se afla in finalul textului cu o idee aparte si nuanta aceea care da senzatia de ciclic. Daca in primele versuri ideea perceptiei este prezentata explicit si denotativ, in final constructia cantitativa "aproape plin" capata alte conotatii. Strofa(?) a doua sustine ideea perceptiei diferite, dar cred ca este inferioara textului in sine. Ialin
pentru textul : o lună aproape plină deDa, multumesc Alina. Va scriu din Timisoara. Sper sa ajung si eu la lansari. Adica cred ca am sa ajung. In orice caz vreau si pe aceasta cale, inca o data sa ii multumesc lui Alina, fara aportul, perseverenta, munca si inimaginabila rabdare cu mine, acest volum nu ar fi aparut niciodata. Multumesc si domnului director Cojocaru si Editurii Grinta pentru sprijinul acordat si pentru deosebita lor bunavointa. Acum trei ani si jumatate cind incepeam sa incep sa postez texte online nu imi imaginam nici in cele mai neobisnuite visuri ca voi ajunge aici. Dar se pare ca in ciuda abilitatii mele de a-mi controla viata n-am reusit sa "previn" aceasta "tendinta poetica" din mine. Va multumesc si astept pe cei care pot veni. Oricum Romania a fost o experienta extraordinara pina acum.
pentru textul : Lansarea volumului Mirabile Dictu de...rezonez plăcut la prezentarea acestui eveniment select.dar apar...fotografiile.(între noi fie vorba, nu ai avut altele, Marina? pentru că sunt...rănite până în... pixeli!). felicit cu drag autoarea, adică pe Marlena, și te întreb ștrengărește: de ce Ilinca și nu Ilica:)? cu gânduri bune, paul aș împenița ceva, dar numai evenimentul merită penița hermeneei! sunt sigur că ești convinsă de asta:)! just for! ...e domeniul tău Marina! chiar poți posta așa ceva?sunt sigur că mai ai și altele. le aștept cu drag aici.
pentru textul : Lansarea "Oublier en avant/Uitarea dinainte" – Marlena Braester deo pseudoconfesiune (poetica) unde, dincolo de amanuntele picante (peste care trec cu vederea) remarc detasarea (poetica) si astfel o recuperare a poeziei vietii sau a vietii poeziei. recunosc ca nu mi place aceasta de-lasare a fenomenelor (chiar si mai ales in dragoste) in a te numi hoinar si mahmur de betia cuvintelor. fii tu insuti!
pentru textul : mojito deadica de la titlu. nu inteleg de ce ar trebui sa fie in franceza daca nimic din text nu are de a face ( nu recreeaza, nu sugereaza, nu include) cu o atmosfera specifica. e pur si simpul gratuit, de efect indoielnic. adica citesc soiree si ma astept să aud,să simt o seară aproape muzicală, o șansonetă, dar dau peste un text inspid, patetic peste, plin de sforțări metaforice ”poate ar trebui să au cu gândurile de pământ”, ”dacă aş fi o boabă de strugure m-aş da mireasă luminii” (serios?), de când iarna a dispărut de pe hartă în spatele vremii (penibil), etc...
pentru textul : soirée detextul e alambicat doar de dragul ideii de a părea complex, efectul e însă nedigerabil, confuz.” serile acestea n-au casă/ îmi spune mirosul de ploaie/ să fim noi casa lor”. în afara faptului că numai spre poezie nu duc astfel de expresii, nici măcar logica nu e la ea acasă,ca să vorbesc în context. pronumele ”noi” apare brusc deși până atunci vorbești doar de tine ”poate că am un complex casanova prea mare”. singura explicație ar fi că te referi la propria-ți persoană în termenii autocraților din perioada medievală a statelor românești: ” Noi, din voia lui Dumnezeu stăpâni ai țării...”. Oare comit vreo lezmajestate dacă spun că e un text slab,dar slab de tot? merveilleuse soirée, adică hai pa!
Adrian, am reformulat acolo. multumesc de citirea atenta. seara buna
pentru textul : ce se mai speră în lume? deSingurul fragment care merita retinut este primul: "singurele lucruri despre care ar merita să vorbim nu au nevoie de noi." Atat. Restul nu are legatura cu poezia de mai sus si nici cu poezia in general. Dar versurile citate sunt excelente.
pentru textul : Lecția despre evoluționism. furca demultumesc pentru trecere lizuca, sint intr-o perioada mai "secetoasa" si ma bucur de orice clipa cind mai pot scrie ceva. Sper sa vina vremuri mai bune.
pentru textul : despre cuvinte și lucruri deplus un clişeu cât toată China: "tăcerea ta/mi se așează pe pleoape"
pentru textul : oolong tea deDescălecare în Occident Descarc razele luminii din ochii tăi largi, Ca niște golfuri părăsite de bărci pescărești. Privesc cum lupți cu trecutul plin de orient, De fermecătoare minuni aromate și de cafea, Narghilele, mărgean, coroană de perle lucind Ascuns sub ondulate, negre cascade de păr Și sânii tăi vibrând mi-ii amintesc, Ca stâncile din marginea lumii… Sub trufașa boltă de piatră, în întuneric strălucesc Toate nestematele lumii vechi. Orient și visare. Dincolo, Occidentul! Urcă și coboară În ritm burlesc trepte ce înnoiesc nefiresc Îndoind linii pline de esențe apăsând Peste cuvintele mele figuri geometrice Enorme de tăceri și priviri. Între întuneric și lumină este un joc de umbre, O mărturie pentru descălecarea noastră în Occident.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 8 deAlma, am corectat si am modificat. Multumesc de atentionare. :) Da, a patra dimensiune ar putea fi ideea de timp.
pentru textul : labirinturi existentiale dePagini