Hm! Văd că nu ne înţelegem, vorbim despre lucruri diferite.
Sigur că introducerea scrierii cu â în interiorul cuvintelor a fost o aberaţie. Eu am scris, aici, în România, de mai multe ori despre asta. Academicienii noştri au fost purtaţi de entuziasmul postdecembrist al redescoperirii epocii interbelice, pe care au început s-o idealizeze cum îl idealizează unii astăzi pe Păunescu. Atunci se scria aşa - cu â în interiorul cuvintelor (dar numai acolo unde acel â provenea dintr-un a latin - ex: panem - pâine; nu se scria cu â în cuvintele de provenienţă slavă. Era destul de complicat, iar românii scriau prost. În anii 50, Academia a trecut (de data asta, sub influenţă sovietică) de la â în unele poziţii, la î peste tot. Şi de la sunt, la sînt (se zice că Iorgu Iordan, somat să dea un răspuns în privinţa formei verbale, ar fi răspuns echivoc: "sunt pentru sânt"! Câţiva dintre cei prezenţi au râs, dar cei îndrituiţi au înţeles ce le-a convenit).
Când s-a votat introducerea lui â, în Academie era un singur lingvist autentic: Ion Coteanu. Acesta s-a abţinut, pentru că, oricum ar fi votat, nu mai conta. Astăzi, în locul lui Coteanu, în Academie stă fostul meu coleg de an de la Facultate, Gheorghe Chivu. El ar vota, sunt sigur, orice i s-ar cere.
Dar astea sunt poveşti. Răul a fost făcut, asa că toată lumea ar trebui să respecte norma (că de-aia-i normă!).
Totuşi, nu e vorba doar de â. În România a apărut, în 2005, ediţia a II-a a "Dicţionarului ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române" (numit, pe scurt, DOOM2). Aici apar sute de modificări, impuse (cum zici şi tu) de uzul limbii. Pentru că lilmba evoluează prin "greşeli", adică prin abateri de la normă care, dacă se generalizează, impun o nouă normă. Tu zici că e aberant ca, o dată la 30 de ani, cineva (de regulă, un Institut academic) să legifereze în limbă. Eu zic că e absolut necesar (deşi, în cazul particular al DOOM-ului, există foarte multe nemulţumiri). Dar e şi o chestiune de obişnuinţă. Eu n-aş mai putea, sub nicio formă să scriu "sub nici o formă"! de altfel, ortografierea mai veche nici nu se justifică morfologic. Tot aşa, n-aş mai putea scrie "o dată ce", cum am scris atâta amar de vreme. Si aşa mai departe. Inconvenientele unei atitudini libertine în privinţa ortografiei în raport cu şcoala cred că sunt evidente, aşa că nu mai revin.
Eu sunt dispus să negociez orice, probleme de ortografie - nu. Pot, doar, să aleg între "formele cu variaţie liberă" de tipul "cireşe"-"cireşi", una pe care o consider mai justă, s-o utilizez şi s-o recomand (în cazul de faţă, "cireşe"). Dar n-am dreptul s-o interzic pe cealaltă (chiar dacă nea Gică al meu mi-a spus că orice ţăran ştie că prin "cireşi" trebuie să se înţeleagă pomii, nu fructele. Chiar el mi-a spus, la cei peste 80 de ani şi la cele doar şapte clase, că e o tâmpenie să spui: "Am în grădină doi cireşi din care culeg cireşi"!
Asta e! Eu am, întotdeauna, pe birou un DOOM2. Şi nu din pricină că aş fi conservator, conformist sau - Doamne apără! - comunist.
Ecaterina scuzele tale nu au sens. Prin tonul impertinet din ultimul comentariu tu de fapt demonstrezi ca nu aplici nici un regulament. Te-au avertizat toti editorii pina acum.
n-ar fi rău sa „pui” accentul pe parcele(le) cu pricina:) în rest, multă degeaba omenească și toată agățată de firul ăla de păianjen... fain scris, mulțam!
Ela, Cailean, Iar presupuneri din partea fiecaruia. Ela, nu stii ca textul tau, Declivis, era chiar al 6-lea in lista mea. Am ales sa public primele 5. (Al 7-lea era un text al lui Francisc, al 8-lea un text al Luanei.) Daca vrei, pot face publica continuarea listei aici, pana la nr. 20, sau pe email. A nu fi aici in clasificarea mea de top 5 nu inseamna ca nu cred ca scrii bine si nu apreciez ce scrii. Clasamentul e facut dupa ce ai publicat aici, nu pe alte site-uri. Daca tu crezi ca un text al tau e mai bun ca acelea 5 mentionate de mine, te rog spune-mi si il voi reciti. De ce faci presupunerea ca mi-as fi schimbat parerea acum 5 zile? Apropos de volumul tau? Sincer. Te-ai grabit. Ai fi putut trimite volumul la un concurs de debut si poate ai fi castigat (asa cum te-am indrumat alta data si am indrumat pe foarte putini, doar pe cei in care cred, literar). Dar e alegerea ta si ti-o respect. Cailean, eu sunt aceea care ti-a luat apararea, prin iarna, la un text al tau incadrat la Atelier, pe agonia.ro. Poti cauta biografia mea acolo. Tot asa ma numesc. Nu stiu cum se dau premiile la concursuri, eu stiam ca se dau pe merit. Nu cred ca Virgil Titarenco a luat premiul I la un concurs de debut pentru ca a avut "pile" la juriul de la Bistrita. Imi cer scuze daca am lezat pe cineva cu acest clasament. Consider ca sunt multe texte bune publicate aici. Apreciez ce scrieti si cred ca fiecare text are ceva deosebit, ceva inedit in el. Mintea omului este facuta sa clasifice, dar una e sa clasifici, sa compari, si alta e sa judeci. Cat despre critica literara, cred ca asta fac sau incerc sa fac de mai mult timp. Multumesc pentru interventii, mereu am ceva de invatat din interactiunea cu ceilalti.
ah, si inca ceva, trecand fugitiv peste comentarii, nu cred ca un asemenea text nu s eincadreaza in regulament, sunt altele care chiar sunt nepotrivite... again, queen
Un text care la prima vedere pare pretios, migalos, dar asta e arta caligrafului. Buna si crediblia substituirea, bun firul scrisorii. Aceeasi atmosfera laic-bisericeasca. Personal, am remarcat strofa a doua, din punctul meu de vedere acolo e mesajul detaliat catre Alesandros. Ai niste jocuri excelente si excelent plasate in text-ma refer aici la acel aport aport fericire, sau rotundo,inchipuito. Ai multe imagini care ar merita remarcate, dar si citeva care frineaza putin textul din curgere. Le trec insa cu vederea pe ultimiee, pentru ca atmosfera tandra si finalul sunt foarte bine realizate in opinia mea.
multumesc pt semne, esti bine venita, oricand pe paginile mele, anul acesta voi scoate un volum in franceza si unul in romana, ti le voi trimite cu placere cand vor fi gata.
Hahaha :)) Ești grozavă. :)))
Sinceră sî fiu, am consultat textul cu un ieșean. Accentul lor parcă nu e atât de puternic. Am vrut s-o chinui mai tari pi Ada, dar omul mi-a zis să nu. Am grieșit sî pari. :)
Ți-aș rămâne deci datoare vândută dacă mă ajuți s-o autenticizez pe Ada. Corectez detaliile pe care mi le-ai indicat in comentariu, apoi mă duc la mail-ul de pe profil, dacă mai am dubii.
Și mulțumesc! :)
Sorin, îți mulțumesc de observații. E a doua oară când îmi spui, gata, uite, mă îndrept.
poemul are calitatea de a crea o proiectie intr-o lume aparent fantastica, a simbolurilor necunoscute nemuritorilor, unde spatiul, timpul vin si se intorc intr-o alta dimensiune, enigmatica, purtind suflul epopeelor launtrice, tatuate adinc in sufletele insingurate, devastate. si iata, scribul Ligriv se intoarce cu fata spre muntele sorilor gemeni, sa caute tarimul Labirinthiei, presarat cu spinii si lacrimile proscrisilor, in asteptarea altui rasarit. "Triști, arborii Labirinthiei au fost singurii martori ai primei noastre nopți fără dragoste..." e doar marturia scribului Ligriv in piatra constiintei sale.
e un cintec: "Je cherche fortune Tout autour du Chat Noir Et au clair de la lune A Montmartre le soir. ... Chez Monsieur l'maire Fais moi crédit J'ai pas d'argent J'paierai sam'di Si tu n'veux pas Me marier J'te fourr' la têt' Dans l'encrier. " un salut prietenesc din Rive Gauche!
Adriana,am asteptat sa vad cât va "rezista" aceasta poezie fara vreun comentariu.Voiam sa ma conving de marea diferenta de perceptie asupra unui mesaj important,cum îndraznesc sa numesc oricare dintre poeziile tale.Atunci când este privit de ochi diferiti,dar mai ales,de "politici" diferite.Stiu sigur ca întelegi ce vreau sa spun.Referitor la poezie,eu as încadra-o în categoria de "mister"(habar n-am daca exista asa ceva),oricum ea îmi aminteste putin(ca si alt poem al tau,de exemplu-Arheologica) de proza fantastica a lui Vasile Voiculescu.Cu cele bune.
Virgil :))... se numeste POVESTE De Dragobete, ce alt hint mai vrei? Lasand gluma deoparte si tu si Alina aveti dreptate dar am urmarit sa scriu ceva de Dragobete care sa nu aiba legatura musai cu doi amorezati ci sa faca lectorul sa simta cumva spiritul sarbatorii. Mai astept pareri ca e cam 2-0 pentru ceilalti si n-am chef sa am soarta nemtilor din partida cu Rapidul :)
Anna, trecând despre faptul că demonii sunt, nu-i așa, îngeri căzuți, sinceră să fiu, am dubii cu privire la ceea ce poate însemna, în concepția ta, desigur, "realitate reală". Cred că ai trecut ușor pe lângă poezia mea, poate a fost de vină și amalgamul din prima parte, remarcat și de către Vladimir, nu știu. Umbrele nu erau de la aripi, am reformulat... deși mie îmi place să induc cititorul în eroare. Ce mă bucură din cale-afară însă este că ai simțit tenta ludică a acestui text. Asta da... cred că era nevoie de o atingere feminină să simtă asta. No offence celorlați cititori care nu se încadrează aici. Zâmbet. Vlad, mulțumesc pentru privirea atentă, din câte vezi, am urmat câteva dintre sfaturile tale. Mai am eu de lucrat într-o parte, unde știu că mai trebuie ceva, sper să și reușesc să fac asta. Altfel, chestia cu curajul... știi și tu cât de aproape de nebunie este. Mai țin încă ușa aceea întredeschisă încă, promit să îmi schimb motto-ul dacă intervine vreo modificare. Vă mai aștept, fiecare cu îngerii voștri.
Intervin, în calitate de editor pe acest site. Comentariul autorului Aranca, citez: Aranca - 2006-07-14 de multe ori, pare o obedienta usor maladiva, dorinta de "a place" publicului. draga mea Ela, astept intr-o zi sa fii tu. asta pentru ca nu mi-ai "demonstrat". nu mie. imi place sa vad o alta Ela. plina de ea insasi, cu personalitate. de multe ori ma intreb, care este adevarata Ela si nu am ajuns la o concluzie sa ma satisfaca. poate intr-o zi... nu văd să aibă nici o legătură cu textul (ba chiar se leagă de o presupusă latură a caracterului autorului Ela, în public, ceea ce mi se pare deplasat, mai ales pe un site de literatură). Ela nu a făcut decât să răspundă unui comentator care a lăsat un mesaj aici. Să încercăm a fi obiectivi, indiferent de simpatiile și antipatiile inerente într-o comunitate. Să încercăm a scrie bine, a comenta textele, în mod critic, fără să ne ascundem după cuvinte răsunătoare, dar goale în conținut. Vă mulțumesc pentru înțelegere.
draga Djamal, te rog frumos nu ma fa sa apelez la alte masuri. Citadinul ti-a vrut binele de mai multe ori si ti-a spus ceea ce as fi putut sa iti spun si eu dar de multe ori nu intervin tocmai pentru ca pozitia mea de director al site-ului este destul de ingrata, adica faptul ca trebuie sa incepi sa te autoevaluezi cu mult mai multa exigenta, sa scrii mai putin si mai bine, sa abandonezi solutiile facile, sa citesti mai multa poezie scrisa de altii eventual, si sa incerci sa te corectezi. Acuma, eu stiu ca toti avem orgolii, asta e foarte sanatos, dar cred ca energia ogoliului trebuie sa ti-o canalizezi la a te autoperfectiona si nu la incepe vendete. E posibil ca citadinul sa iti fi transmis un mesaj cam fatalist la un moment dat, ceva de genul "las-o balta ca poezia nu e de tine". E posibil sa aiba dreptate si e posibil sa greseasca, dar nu cu vendete vei convinge pe nimeni ca stii sa scrii poezie buna. Pe de alta parte comentariile sint si o posibilitate de a invata. L-ai intrebat vreodata ce exemple de formulari proaste gaseste la tine? La urma urmei faptul ca cineva te critica nu este sfirsitul lumii dar poate fi inceputul unei schimbari in bine. Cred ca tu ar trebui sa ii multumesti ca iti comenteza textele. La urma urmei te-a bagat in seama, nu crezi?
Încă ceva: La "Ghem" încă nu-mi plăceai, chestia aia cu cutiile și genunchi neînghițiți (deși expresivă totuși)... dar uite, te-am mai citit, "Nu te întoarce am strigat" e iarăși foarte bună. Nu depinde de mine, dar cred că ți-ai depășit statutul de "novice". Dacă mai pui și semne de punctuație (nu trebuie neapărat să mă asculți) o să te citesc întotdeauna cu plăcere.
"vivre derrière des rideaux comme une statue de brique" Cadența versurilor e tristă ca și sentimentul care le-a creat.Sinceritatea poetică, dezolantă, dar memorabilă, cucerește în final. Felicitări, Marina, ( e și o bijuterie tehnică, am remarcat prima dată ritmicitatea și versul liber, cu niste rime căutate, deosebite)!
Ca discuţia noastră să fie utilă şi pentru alţii, daţi-mi voie să vin cu următoarele sugestii.
1. Plec de la premisa ca H., ca şi alte site-uri de acest gen este şi unul de informare şi nu numai de creaţie.
2. În acest sens dispunând de un set de documente privind diversele curente, constând în „manifeste” (suprarealist(e), dadaist, fracturist, postmodernism românesc, boierim, infrarealism, etc.) şi încercări de definire (e.g. a PoMo, douămiism, minimalism, maximalism dar şi altele). , aş putea să le pun la dispoziţie.
3. În acest fel, fiecare dintre noi care are chef, ar putea să deducă, plecând de la ele, în ce măsură „programul” de la care s-a plecat s-a realizat, eventual modificâdu-se pe parcurs.
4. In fine, daca si altii dispun de astfel de documente, le pot pune si ei la dispozitie.
parerea mea este ca nu vad unde e experimentul. despre texte nu pot spune decit ca sint destul de mediocre. mai ales cind incepi cu ingerasul in prima parte si apoi cu inima in a doua, textul se scufunda in banal. nu stiu, chiar nu stiu ce ai vrut sa faci dar nu prea vad sa fi reusit nimic.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Hm! Văd că nu ne înţelegem, vorbim despre lucruri diferite.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - VIII – deSigur că introducerea scrierii cu â în interiorul cuvintelor a fost o aberaţie. Eu am scris, aici, în România, de mai multe ori despre asta. Academicienii noştri au fost purtaţi de entuziasmul postdecembrist al redescoperirii epocii interbelice, pe care au început s-o idealizeze cum îl idealizează unii astăzi pe Păunescu. Atunci se scria aşa - cu â în interiorul cuvintelor (dar numai acolo unde acel â provenea dintr-un a latin - ex: panem - pâine; nu se scria cu â în cuvintele de provenienţă slavă. Era destul de complicat, iar românii scriau prost. În anii 50, Academia a trecut (de data asta, sub influenţă sovietică) de la â în unele poziţii, la î peste tot. Şi de la sunt, la sînt (se zice că Iorgu Iordan, somat să dea un răspuns în privinţa formei verbale, ar fi răspuns echivoc: "sunt pentru sânt"! Câţiva dintre cei prezenţi au râs, dar cei îndrituiţi au înţeles ce le-a convenit).
Când s-a votat introducerea lui â, în Academie era un singur lingvist autentic: Ion Coteanu. Acesta s-a abţinut, pentru că, oricum ar fi votat, nu mai conta. Astăzi, în locul lui Coteanu, în Academie stă fostul meu coleg de an de la Facultate, Gheorghe Chivu. El ar vota, sunt sigur, orice i s-ar cere.
Dar astea sunt poveşti. Răul a fost făcut, asa că toată lumea ar trebui să respecte norma (că de-aia-i normă!).
Totuşi, nu e vorba doar de â. În România a apărut, în 2005, ediţia a II-a a "Dicţionarului ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române" (numit, pe scurt, DOOM2). Aici apar sute de modificări, impuse (cum zici şi tu) de uzul limbii. Pentru că lilmba evoluează prin "greşeli", adică prin abateri de la normă care, dacă se generalizează, impun o nouă normă. Tu zici că e aberant ca, o dată la 30 de ani, cineva (de regulă, un Institut academic) să legifereze în limbă. Eu zic că e absolut necesar (deşi, în cazul particular al DOOM-ului, există foarte multe nemulţumiri). Dar e şi o chestiune de obişnuinţă. Eu n-aş mai putea, sub nicio formă să scriu "sub nici o formă"! de altfel, ortografierea mai veche nici nu se justifică morfologic. Tot aşa, n-aş mai putea scrie "o dată ce", cum am scris atâta amar de vreme. Si aşa mai departe. Inconvenientele unei atitudini libertine în privinţa ortografiei în raport cu şcoala cred că sunt evidente, aşa că nu mai revin.
Eu sunt dispus să negociez orice, probleme de ortografie - nu. Pot, doar, să aleg între "formele cu variaţie liberă" de tipul "cireşe"-"cireşi", una pe care o consider mai justă, s-o utilizez şi s-o recomand (în cazul de faţă, "cireşe"). Dar n-am dreptul s-o interzic pe cealaltă (chiar dacă nea Gică al meu mi-a spus că orice ţăran ştie că prin "cireşi" trebuie să se înţeleagă pomii, nu fructele. Chiar el mi-a spus, la cei peste 80 de ani şi la cele doar şapte clase, că e o tâmpenie să spui: "Am în grădină doi cireşi din care culeg cireşi"!
Asta e! Eu am, întotdeauna, pe birou un DOOM2. Şi nu din pricină că aş fi conservator, conformist sau - Doamne apără! - comunist.
Dorin, mă bucur că ți-a plăcut.O să țin cont de sugestia ta. Mulțumesc
pentru textul : origami cu inima ta deMarina, cred ca ai subliniat exact punctele forte, multumesc.
pentru textul : încoronarea regelui deEcaterina scuzele tale nu au sens. Prin tonul impertinet din ultimul comentariu tu de fapt demonstrezi ca nu aplici nici un regulament. Te-au avertizat toti editorii pina acum.
pentru textul : opi den-ar fi rău sa „pui” accentul pe parcele(le) cu pricina:) în rest, multă degeaba omenească și toată agățată de firul ăla de păianjen... fain scris, mulțam!
pentru textul : Memento deEla, Cailean, Iar presupuneri din partea fiecaruia. Ela, nu stii ca textul tau, Declivis, era chiar al 6-lea in lista mea. Am ales sa public primele 5. (Al 7-lea era un text al lui Francisc, al 8-lea un text al Luanei.) Daca vrei, pot face publica continuarea listei aici, pana la nr. 20, sau pe email. A nu fi aici in clasificarea mea de top 5 nu inseamna ca nu cred ca scrii bine si nu apreciez ce scrii. Clasamentul e facut dupa ce ai publicat aici, nu pe alte site-uri. Daca tu crezi ca un text al tau e mai bun ca acelea 5 mentionate de mine, te rog spune-mi si il voi reciti. De ce faci presupunerea ca mi-as fi schimbat parerea acum 5 zile? Apropos de volumul tau? Sincer. Te-ai grabit. Ai fi putut trimite volumul la un concurs de debut si poate ai fi castigat (asa cum te-am indrumat alta data si am indrumat pe foarte putini, doar pe cei in care cred, literar). Dar e alegerea ta si ti-o respect. Cailean, eu sunt aceea care ti-a luat apararea, prin iarna, la un text al tau incadrat la Atelier, pe agonia.ro. Poti cauta biografia mea acolo. Tot asa ma numesc. Nu stiu cum se dau premiile la concursuri, eu stiam ca se dau pe merit. Nu cred ca Virgil Titarenco a luat premiul I la un concurs de debut pentru ca a avut "pile" la juriul de la Bistrita. Imi cer scuze daca am lezat pe cineva cu acest clasament. Consider ca sunt multe texte bune publicate aici. Apreciez ce scrieti si cred ca fiecare text are ceva deosebit, ceva inedit in el. Mintea omului este facuta sa clasifice, dar una e sa clasifici, sa compari, si alta e sa judeci. Cat despre critica literara, cred ca asta fac sau incerc sa fac de mai mult timp. Multumesc pentru interventii, mereu am ceva de invatat din interactiunea cu ceilalti.
pentru textul : Cel mai, Cea mai deah, si inca ceva, trecand fugitiv peste comentarii, nu cred ca un asemenea text nu s eincadreaza in regulament, sunt altele care chiar sunt nepotrivite... again, queen
pentru textul : Gând de vecernie deUn text care la prima vedere pare pretios, migalos, dar asta e arta caligrafului. Buna si crediblia substituirea, bun firul scrisorii. Aceeasi atmosfera laic-bisericeasca. Personal, am remarcat strofa a doua, din punctul meu de vedere acolo e mesajul detaliat catre Alesandros. Ai niste jocuri excelente si excelent plasate in text-ma refer aici la acel aport aport fericire, sau rotundo,inchipuito. Ai multe imagini care ar merita remarcate, dar si citeva care frineaza putin textul din curgere. Le trec insa cu vederea pe ultimiee, pentru ca atmosfera tandra si finalul sunt foarte bine realizate in opinia mea.
pentru textul : din scrisoarea unui caligraf către Alesandros deMerçi beaucoup, Nicole. « Architectes de l’Urgence - Emergency Architects » a été en Roumanie aussi en 2002: tornade sur Făcăieni.
pentru textul : “L’engagement humanitaire des architectes/Humanitarian Commitment of Architects” - Architectes de l’urgence/Emergency Architects demersi,matei.am corectat, intr-adevar suna mai bine
pentru textul : Poem cu mult balast demultumesc pt semne, esti bine venita, oricand pe paginile mele, anul acesta voi scoate un volum in franceza si unul in romana, ti le voi trimite cu placere cand vor fi gata.
numai bine
pentru textul : Galben deHahaha :)) Ești grozavă. :)))
Sinceră sî fiu, am consultat textul cu un ieșean. Accentul lor parcă nu e atât de puternic. Am vrut s-o chinui mai tari pi Ada, dar omul mi-a zis să nu. Am grieșit sî pari. :)
Ți-aș rămâne deci datoare vândută dacă mă ajuți s-o autenticizez pe Ada. Corectez detaliile pe care mi le-ai indicat in comentariu, apoi mă duc la mail-ul de pe profil, dacă mai am dubii.
Și mulțumesc! :)
Sorin, îți mulțumesc de observații. E a doua oară când îmi spui, gata, uite, mă îndrept.
pentru textul : in the pursuit of happiness (IV) de...trăiești periculos!Unde pereții au urechi...:) ai grijă de tine:)
pentru textul : vorbește cu peretele meu. și fă ca el depoemul are calitatea de a crea o proiectie intr-o lume aparent fantastica, a simbolurilor necunoscute nemuritorilor, unde spatiul, timpul vin si se intorc intr-o alta dimensiune, enigmatica, purtind suflul epopeelor launtrice, tatuate adinc in sufletele insingurate, devastate. si iata, scribul Ligriv se intoarce cu fata spre muntele sorilor gemeni, sa caute tarimul Labirinthiei, presarat cu spinii si lacrimile proscrisilor, in asteptarea altui rasarit. "Triști, arborii Labirinthiei au fost singurii martori ai primei noastre nopți fără dragoste..." e doar marturia scribului Ligriv in piatra constiintei sale.
pentru textul : Nefericitele peripeții ale scribului Ligriv și ale ereticei Celiadhee (I) ▒ dee un cintec: "Je cherche fortune Tout autour du Chat Noir Et au clair de la lune A Montmartre le soir. ... Chez Monsieur l'maire Fais moi crédit J'ai pas d'argent J'paierai sam'di Si tu n'veux pas Me marier J'te fourr' la têt' Dans l'encrier. " un salut prietenesc din Rive Gauche!
pentru textul : Aristide Bruant detextul e mai vechi, îl țin minte bine, mi-a plăcut și atunci domnule costin, dați-ne și poezii mai noi, pentru pulsul vremurilor cu prețuire...
pentru textul : nais tu mit iu deAdriana,am asteptat sa vad cât va "rezista" aceasta poezie fara vreun comentariu.Voiam sa ma conving de marea diferenta de perceptie asupra unui mesaj important,cum îndraznesc sa numesc oricare dintre poeziile tale.Atunci când este privit de ochi diferiti,dar mai ales,de "politici" diferite.Stiu sigur ca întelegi ce vreau sa spun.Referitor la poezie,eu as încadra-o în categoria de "mister"(habar n-am daca exista asa ceva),oricum ea îmi aminteste putin(ca si alt poem al tau,de exemplu-Arheologica) de proza fantastica a lui Vasile Voiculescu.Cu cele bune.
pentru textul : Doar un fel de a spune deVirgil :))... se numeste POVESTE De Dragobete, ce alt hint mai vrei? Lasand gluma deoparte si tu si Alina aveti dreptate dar am urmarit sa scriu ceva de Dragobete care sa nu aiba legatura musai cu doi amorezati ci sa faca lectorul sa simta cumva spiritul sarbatorii. Mai astept pareri ca e cam 2-0 pentru ceilalti si n-am chef sa am soarta nemtilor din partida cu Rapidul :)
pentru textul : Poveste de Dragobete deAnna, trecând despre faptul că demonii sunt, nu-i așa, îngeri căzuți, sinceră să fiu, am dubii cu privire la ceea ce poate însemna, în concepția ta, desigur, "realitate reală". Cred că ai trecut ușor pe lângă poezia mea, poate a fost de vină și amalgamul din prima parte, remarcat și de către Vladimir, nu știu. Umbrele nu erau de la aripi, am reformulat... deși mie îmi place să induc cititorul în eroare. Ce mă bucură din cale-afară însă este că ai simțit tenta ludică a acestui text. Asta da... cred că era nevoie de o atingere feminină să simtă asta. No offence celorlați cititori care nu se încadrează aici. Zâmbet. Vlad, mulțumesc pentru privirea atentă, din câte vezi, am urmat câteva dintre sfaturile tale. Mai am eu de lucrat într-o parte, unde știu că mai trebuie ceva, sper să și reușesc să fac asta. Altfel, chestia cu curajul... știi și tu cât de aproape de nebunie este. Mai țin încă ușa aceea întredeschisă încă, promit să îmi schimb motto-ul dacă intervine vreo modificare. Vă mai aștept, fiecare cu îngerii voștri.
pentru textul : Îngeri ® dem-am gindit ca esti nou venit pe site, dar 26 saptamani e un nr de zile. varianta ta m-a amuyat, e ok. multumesc.
pentru textul : pierdut denu stiu de ce, as scoate strofa a doua. imi place mai mult poemul fara. s-ar putea sa ma contrazici, e o simpla parere, nu o pune la suflet.
pentru textul : Tot Ce Am Adus deIntervin, în calitate de editor pe acest site. Comentariul autorului Aranca, citez: Aranca - 2006-07-14 de multe ori, pare o obedienta usor maladiva, dorinta de "a place" publicului. draga mea Ela, astept intr-o zi sa fii tu. asta pentru ca nu mi-ai "demonstrat". nu mie. imi place sa vad o alta Ela. plina de ea insasi, cu personalitate. de multe ori ma intreb, care este adevarata Ela si nu am ajuns la o concluzie sa ma satisfaca. poate intr-o zi... nu văd să aibă nici o legătură cu textul (ba chiar se leagă de o presupusă latură a caracterului autorului Ela, în public, ceea ce mi se pare deplasat, mai ales pe un site de literatură). Ela nu a făcut decât să răspundă unui comentator care a lăsat un mesaj aici. Să încercăm a fi obiectivi, indiferent de simpatiile și antipatiile inerente într-o comunitate. Să încercăm a scrie bine, a comenta textele, în mod critic, fără să ne ascundem după cuvinte răsunătoare, dar goale în conținut. Vă mulțumesc pentru înțelegere.
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui dedraga Djamal, te rog frumos nu ma fa sa apelez la alte masuri. Citadinul ti-a vrut binele de mai multe ori si ti-a spus ceea ce as fi putut sa iti spun si eu dar de multe ori nu intervin tocmai pentru ca pozitia mea de director al site-ului este destul de ingrata, adica faptul ca trebuie sa incepi sa te autoevaluezi cu mult mai multa exigenta, sa scrii mai putin si mai bine, sa abandonezi solutiile facile, sa citesti mai multa poezie scrisa de altii eventual, si sa incerci sa te corectezi. Acuma, eu stiu ca toti avem orgolii, asta e foarte sanatos, dar cred ca energia ogoliului trebuie sa ti-o canalizezi la a te autoperfectiona si nu la incepe vendete. E posibil ca citadinul sa iti fi transmis un mesaj cam fatalist la un moment dat, ceva de genul "las-o balta ca poezia nu e de tine". E posibil sa aiba dreptate si e posibil sa greseasca, dar nu cu vendete vei convinge pe nimeni ca stii sa scrii poezie buna. Pe de alta parte comentariile sint si o posibilitate de a invata. L-ai intrebat vreodata ce exemple de formulari proaste gaseste la tine? La urma urmei faptul ca cineva te critica nu este sfirsitul lumii dar poate fi inceputul unei schimbari in bine. Cred ca tu ar trebui sa ii multumesti ca iti comenteza textele. La urma urmei te-a bagat in seama, nu crezi?
pentru textul : Mă voi însura cu o ardeleancă grasă și blândă deÎncă ceva: La "Ghem" încă nu-mi plăceai, chestia aia cu cutiile și genunchi neînghițiți (deși expresivă totuși)... dar uite, te-am mai citit, "Nu te întoarce am strigat" e iarăși foarte bună. Nu depinde de mine, dar cred că ți-ai depășit statutul de "novice". Dacă mai pui și semne de punctuație (nu trebuie neapărat să mă asculți) o să te citesc întotdeauna cu plăcere.
pentru textul : trei cuvinte de"vivre derrière des rideaux comme une statue de brique" Cadența versurilor e tristă ca și sentimentul care le-a creat.Sinceritatea poetică, dezolantă, dar memorabilă, cucerește în final. Felicitări, Marina, ( e și o bijuterie tehnică, am remarcat prima dată ritmicitatea și versul liber, cu niste rime căutate, deosebite)!
pentru textul : adieu deCa discuţia noastră să fie utilă şi pentru alţii, daţi-mi voie să vin cu următoarele sugestii.
1. Plec de la premisa ca H., ca şi alte site-uri de acest gen este şi unul de informare şi nu numai de creaţie.
pentru textul : Recuperarea Realului de2. În acest sens dispunând de un set de documente privind diversele curente, constând în „manifeste” (suprarealist(e), dadaist, fracturist, postmodernism românesc, boierim, infrarealism, etc.) şi încercări de definire (e.g. a PoMo, douămiism, minimalism, maximalism dar şi altele). , aş putea să le pun la dispoziţie.
3. În acest fel, fiecare dintre noi care are chef, ar putea să deducă, plecând de la ele, în ce măsură „programul” de la care s-a plecat s-a realizat, eventual modificâdu-se pe parcurs.
4. In fine, daca si altii dispun de astfel de documente, le pot pune si ei la dispozitie.
Virgil iti multumesc de trecere si de sugestie. Te mai astept Djamal
pentru textul : Pe muchiile cercului deparerea mea este ca nu vad unde e experimentul. despre texte nu pot spune decit ca sint destul de mediocre. mai ales cind incepi cu ingerasul in prima parte si apoi cu inima in a doua, textul se scufunda in banal. nu stiu, chiar nu stiu ce ai vrut sa faci dar nu prea vad sa fi reusit nimic.
pentru textul : Șoapte lângă o rază deMădălina ai greşeli mari. las textul la vedere totuşi, pentru imbold...
pentru textul : Amintiri de pe strada fabricii de zahăr deFelicitări, mă bucur pentru cartea ta, este minunată! O așteptam de mult... Îți doresc un an bun, cu drag! La mulți ani tuturor!
pentru textul : Apariție editorială 2007: “Calvaria”– Adina Ungur dePagini