Marina, I guess this poem got to you in some way... But it's just a little more than a thought, a glance in the future overlaping the past. Moved pictures, if you want... I am happy that you felt what it was behind it, but really, I don't know if it is something spectacular here for anybody else but myself. Virgil, ai dreptate. E o ruptură acolo, pe care nu am simți nevoia să o marchez. S-ar putea totuși să îmi fi dat o idee bună, mă mai gândesc. Dar e aceeași poezie, believe me. Mulțumesc de ochiul atent.
Cu toata aceasta masculinizare a scrierii Claudiei pe care o tot pun la digerat de cateva bune si semnificative texte incoace nu pot sa nu remarc penelul si tusa unei scriitoare pe care cu riscul asumat o numesc contemporana. Aici avem de-a face cu un corpus christi transformat intr-o chinuitoare plictiseala dar mie mi-a placut aceasta ectopica aghiazma. Asa ca o taxez in consecinta.
daca dai la o parte,,carligele'' vezi pulpa textului... sunt situatii cand apare corpul si apoi pictez chipul poeziei (titlul)sunt momente cand am titlul (tema) si dezvolt tema...de multe ori gandesc muzical, iar acestui text i se potrivea sonoritatea araba... nu e psiandru, nu e grec, e de fapt foarte romanesc... pune/i titlul simplu...toamna e un anotimp al memoriei.. oricum multumesc de trecere, doru lubov...cred ca e un pseudonim cu rezonanta rusa...
să știi, cel mai greu este să îți ții cititorul lângă text până la capăt când te apuci să scrii în proză, trebuie să-i oferi o motivație să nu dea skip aproape la fiecare rând. tu aici abuzezi de fragmente, de parcă acestea ar putea salva întregul... neconcludent.
m-am bucurat cand ai spus "frumoasa". aveam impresia, justificata dealtfel dar din alt punct de vedere se pare, ca am lasat-o prea in salbaticia ei. o voi revedea, multumesc pentru atentionari.
katya,
cred ca de fapt am avut in minte modul in care aluneci pe sticla iar fuga devine imposibila. e si o mica ironie in prima strofa, n-am avut insa pretentia de a fi sesizata - in context... viata atat de frumoasa? :o)
intotdeauna m-am intrebat daca o deschidere spre alte interpretari inseamna potential sau esec.
dar chiar imi place imaginea ierbii casante, multumesc.
alina,
felul in care m-am gandit acolo a fost iarba moale-sticla moale, calda, ca iarba, care se intareste brusc si fuga pe ea devine imposibila. stiu, nu e clar, dar mi s-a parut ca alunecarea reiese usor de acolo.
interesant, m-am oprit si eu la cuvintele acelea, am vrut sa echilibrez aerul serios, asa ca le-am lasat. ca si "prostu'" ori "Nae". Sa fim seriosi... Nae? :o) a fost un experiment, desi neadresat - n-am cautat s-i aflu reactiile, s-a simtit insa fain. :o)
Uau, ce de lume :) ăsta da feedback. Multzam tuturor. Younger Sister Canicula nu este doar un element de decor, ea vlăguiește personajele. Ai intuit bine, paharul cu apă este puntea care lipsește și de partea bătrânilor și a comis voiajorului și reprezintă de fapt chiar legăturile interumane. În felul lor toate cele trei personaje sunt izolate dincolo de puterile lor, prin ceea ce sunt. Sapphire Mulțumesc. M-ai ajutat mult prin faptul că ai revenit. Crin Nu ești prea critică. Exact asta aștept de la cei care mă comentează. Și dacă vreodată am nevoie de un șut în fund te rog să mi-l dai fără ezitare. O să țin cont de sugestiile tale deoarece comis-voiajorul este un personaj încă în lucru și e destul de complicat, el dă tonul și creează absurdul. O parte din decor este reală... ca și replicile și imaginea bătrânilor... îmi place să învăț din lumea în care trăiesc. Voi lăsa totuși ca timp verbal trecutul. Nostalgia este un element important, am urmărit-o din start fiindcă originile bătrânilor trebuie să se piardă complet, ei trebuie să fie văzuți ca existând dintotdeauna în casa din pustietate. Gândește-te la cei doi din Courage, the Cowardly Dog :)) Și eu te citesc și promit să revin în pagina ta.
ovYus, stii foarte bine ca nu la acel lucru ma refer. cind iti editezi profilul personal pe Hermeneia ai optiunea de a-ti modifica adresa de email pe care ai folosit-o la inscriere. tu acolo ai in momentul de fata doar cuvintul "ovYus". nu cred ca eu sint cel ce cauta nod in papura ci mai degraba tu cred ca te comporti neatent si teribilist. putin mai multa atentie la ce iti spun altii probabil ca nu ti-ar strica. adresa de email ti-ai modificat-o tu in mod deliberat la un moment dat. cred ca tu esti cel care ar trebui sa sapi mai atent. neglijenta sau neatentia nu trebuiesc confundate cu superioritatea intelectuala. parol.
Mulțumesc mult, Raluca, pentru bunăvoință și incurajare. Evident, cerând să îmi fie reactivat contul, mi-am asumat regulile și tot procesul de reabilitare ce decurge din ele ^_^. Nu e nicio problemă, când voi merita să fiu repromovat, sunt sigur că așa se va întâmpla.
Burta nu poate fi ”lipită de stern” (v. primul rând). Gândiți-vă la locația biologică a celor două părți anatomice.
Nu construiți corect acuzativul: probabil doriți să spuneți ”PE care o așteptase atâta” (par. 4).
Ori paragraf, ori aliniat, decideți-vă.
Nu cred că vreun calmant se injectează în mușchi, dar poate mă înșel aici.
Nu e corect ”permanent nu-şi înghiţea medicamentele”. Eventual ”niciodată nu-și...”
”i-au ticsit ÎN viață” nu merge (a ticsi înseamnă a umple până la refuz)
Nu v-ar strica deloc să folosiți inițiale majuscule. În primul rând deoarece așa se scrie decent o proză, sau măcar în cazul numelor proprii că așa zice gramatica elementară. Valoarea este cea care impune licența de scriitor și nu invers.
Reuşită alegoria/fabula din prima unitate. Am şi o observaţie: trunchiuri de copaci - cred c-ar merge o reformulare, dată fiind nuanţa tautologică. Personal, te aştept mai des pe acest site...
un poem ce constata in cuvinte si idei putine o stare cotitdiana: obisnuinta. de fapt, imi pare ca acesta este motivul pentru care este scris si in acest context nu inteleg revoltata de tip repros din sfarsitul scrierii, cea a penuriei de mortii. sau poate obisnuinta singuratica se impune indiferent de ceea ce si cum scriem!?! a! sa capate valoare poemul prin tema abordata si prin zgarcenia de cuvinte? mă intreb constatand acele penite galbene...
Bună ziua Bianca! Am reflectat îndelung asupra tuturor comentariilor născute urmare a prezenței mele în această comunitate. Pot să-ți dau dreptate în privința câtorva lucruri, în privința altora, nu. Dar cred că cel mai potrivit răspuns îl vei găsi în citatul de mai jos, preluat din Paler: ”Avem timp pentru toate. Să dormim, să alergăm în dreapta și-n stânga, să regretăm c-am greșit și să greșim din nou, să-i judecăm pe alții și să ne absolvim pe noi înșine; avem timp să citim și să scriem, să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris; avem timp să facem proiecte și să nu le respectăm, avem timp să ne facem iluzii și să răscolim prin cenușa lor mai târziu. Avem timp pentru ambiții și boli, să învinovățim destinul și amănuntele, avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare, avem timp să ne alungăm întrebările, să amânăm răspunsurile, avem timp să sfărâmam un vis și să-l reinventăm, avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem, avem timp să primim lecții și să le uităm după-aceea, avem timp să primim daruri și să nu le-nțelegem. Avem timp pentru toate. Am învățat că nu trebuie să te compari cu ceea ce pot alții mai bine să facă; ci cu ceea ce poți tu să faci. Am învățat că doi oameni pot privi același lucru și pot vedea ceva total diferit. Am învățat că este prea greu să-ți dai seama unde să tragi linie între a fi amabil, a nu răni oamenii și a-ți susține părerile.” Dar, pentru că Fragmentul nu răspunde în totalitate punctelor de vedere exprimate de tine, mai fac următoarele precizări și, te rog să le interpretezi ca atare: - scriu doar de aproape trei ani poezie; nu știu de ce și cum a început, dar zilnic se ivește căte o alcătuire căreia nu pot și nu vreau să mă opun; eu nu caut scrisul, m-am trezit făcând-o la o vârstă la care poate doar timpul liber la dispoziție ar justifica asta; - dar mă regăsesc pe mine și viața mea în ceea ce scriu; (profetul spune în motto-ul său: ”poezia nu este viata si viata nu este poezie”) și iată că mă văd silit să-l contrazic; - faptul că scriu în formă desuetă nu-i vina mea; limba folosită însă este cea din DEX, niciunul dintre cuvintele utilizate nefiind proscris, sau nu încă; - aceeași întâmplare face să iasă la iveală 16 tematici diferite în alcăruiri care ”reclamă” astfel de cuvinte, ex. celor din ”Povești din veac” - tematică istorică și epică, sau ”Arama”- tematică religioasă și nicidecum limbaj up-datat; - la fe, în cazul poeziei de dragoste cu împliniri sau eșecuri, al pastelurilor și a celei meditative, curge totul într-un limbaj uzual, chiar simplu cum ai remarcat, dar până la fortuite aprecieri gen manea, crochiu slab realizat, iz învechit, ridicol, mai e cale lungă; - ești liberă să ai opinii așa cum consideri, dar aș dori, dacă tot ai avut amabilitatea să te oprești pe o pagină a mea, să-ți acorzi unul suplimentar și să răsfoiești dintre ”textele deja scrise și aruncate”, deja postate aici sau aiurea și vei putea constata că cei peste 100.000 de lectori în peste doi ani, au desigur, păreri împărțite; - tare mi-e teamă că procedați într-un fel ”izolaționist” și asta duce la crearea unor elite ireale; - forma unei alcătuiri poate fi discutabilă, mesajul nu, decât dacă se încalcă grosolan principii sau regulamente; ori eu nu m-am abătut de la niciunele deocamdată; - ai exprimat în finalul primului paragraf al comentariului, citez: ”Din păcate, dacă aici avem de-a face pur și simplu cu aruncarea unor texte deja scrise, la intervale regulate, cu refuzul tău de a interveni sau încerca o schimbare, cu lipsa completă de interacțiune față de ceilalți membri care postează aici, îngustarea aceasta a orizontului și intereselor pe hermeneia cu alte cuvinte, nu cred că te vei folosi prea mult de hermeneia. Și nici vice versa.” - fac următoarele precizări: interacțiunea are două aspecte, postez, sunt citit/criticat/apreciat și răspund, dar absolut nimeni nu poate pretinde să modific un text doar pentru că i se pare altfel decât poate înțelege; în același plan al interacțiunii, îmi recunosc limitele în a exprima opinii stilistice, neavând competențe de critică literară, și atunci mă abțin. - dacă însă ai vrut de pe poziție colegială, sau de pe poziția autorității cu care ești investită, să-mi sugerezi să stopez colaborarea cu Hermeneia, pot doar să iau act de acest punct de vedere, însă o decizie voi lua doar urmare a unei înștiințări a acelei autorități care a aprobat apartenența mea la acest grup (chiar dacă a făcut-o urmare a celei de-a doua solicitări). Devin plictisitor, nu-i așa? Mă opresc, însă cred că o anume reținere în a da verdicte chiar de la început este cel puțin oportună.
Un text interesant, care mi-a atras atenţia. Dincolo de această eterogenitate a cuvintelor, imaginilor, conceptelor, văd o discretă şi plăcută dialectică între eros şi thanatos care susţine întregul poem.
Mai jos se simte o emfază, o forţare şi aş sugera o reformulare.
„aluniţa asta are noaptea profilul tău
quezalcoatl îţi stă pe umeri
o senzaţie de neîmplinire
subţiază căpăstrul zilei”
puteai să scoți mai mult de aici, subiectul e generos te sfătuiesc să mai scrii pe tema art nouveau, dar după ce ți-ai spălat înainte ochii o oră cu afișele lui gustav mucha... :) poemul mi se pare incitant, ca o parfumieră din sticlă verde închizând fumuri lascive, dar mi-a lăsat senzația de incompletitudine...
Imi pare rau ca trebuie sa intervin sub textul Orianei si sa comit un offtopic. Dar, nici eu nu ma asteptam ca Andu Moldovan sa fie dezamagit "la faza cu plagiatul" pentru simplul motiv ca si el este un plagiator. Iar ceea ce ma dezgusta cel mai mult aici este faptul ca sugereaza ca nu ar fi plagiat ci ca doar ar fi fost acuzat de asa ceva. Sper ca nu e nevoie sa scormonesc prin arhiva de emailuri a consiliului Hermeneia ca sa demonstrez care este realitatea. Ar fi regretabil daca Andu Moldovan nu s-a dezbarat de naravul asta sau ca il incurajeaza chiar tacit la altii. Iar ca nota separata, daca acast Zabet are si el naravul plagiatului va multumesc ca ne-ati spus pentru ca nu ne intereseaza. Probabil ca ar trebui ca el si cu Andu sa-si "traga" un site al plagiatorilor. Sint convins ca vor avea audienta. Ca internetul e ca vagoanele de tren din Romania. Stiti unde se aduna mustele.
solomoane, solomoane... ai grijă că rațiunea postării textelor în acest spațiu este tocmai posibilitatea de a fi comentate, apreciate, analizate. D. și-a expus o părere despre text. Tu ți-ai expus o părere despre ea. Crezi că e fair? În felul acesta riști ca oamenii să te ocolească și să nu îți mai critice textele. Iar lipsa criticii este paradisul diletantului. Dar eu nu cred că tu vrei asta, nu-i așa?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Marina, I guess this poem got to you in some way... But it's just a little more than a thought, a glance in the future overlaping the past. Moved pictures, if you want... I am happy that you felt what it was behind it, but really, I don't know if it is something spectacular here for anybody else but myself. Virgil, ai dreptate. E o ruptură acolo, pe care nu am simți nevoia să o marchez. S-ar putea totuși să îmi fi dat o idee bună, mă mai gândesc. Dar e aceeași poezie, believe me. Mulțumesc de ochiul atent.
pentru textul : Grandma deCu toata aceasta masculinizare a scrierii Claudiei pe care o tot pun la digerat de cateva bune si semnificative texte incoace nu pot sa nu remarc penelul si tusa unei scriitoare pe care cu riscul asumat o numesc contemporana. Aici avem de-a face cu un corpus christi transformat intr-o chinuitoare plictiseala dar mie mi-a placut aceasta ectopica aghiazma. Asa ca o taxez in consecinta.
pentru textul : Ziua judecății dedaca dai la o parte,,carligele'' vezi pulpa textului... sunt situatii cand apare corpul si apoi pictez chipul poeziei (titlul)sunt momente cand am titlul (tema) si dezvolt tema...de multe ori gandesc muzical, iar acestui text i se potrivea sonoritatea araba... nu e psiandru, nu e grec, e de fapt foarte romanesc... pune/i titlul simplu...toamna e un anotimp al memoriei.. oricum multumesc de trecere, doru lubov...cred ca e un pseudonim cu rezonanta rusa...
pentru textul : المرأه في الحب desă știi, cel mai greu este să îți ții cititorul lângă text până la capăt când te apuci să scrii în proză, trebuie să-i oferi o motivație să nu dea skip aproape la fiecare rând. tu aici abuzezi de fragmente, de parcă acestea ar putea salva întregul... neconcludent.
pentru textul : Şi vasele de croazieră se pot scufunda devlad,
m-am bucurat cand ai spus "frumoasa". aveam impresia, justificata dealtfel dar din alt punct de vedere se pare, ca am lasat-o prea in salbaticia ei. o voi revedea, multumesc pentru atentionari.
katya,
cred ca de fapt am avut in minte modul in care aluneci pe sticla iar fuga devine imposibila. e si o mica ironie in prima strofa, n-am avut insa pretentia de a fi sesizata - in context... viata atat de frumoasa? :o)
intotdeauna m-am intrebat daca o deschidere spre alte interpretari inseamna potential sau esec.
dar chiar imi place imaginea ierbii casante, multumesc.
alina,
felul in care m-am gandit acolo a fost iarba moale-sticla moale, calda, ca iarba, care se intareste brusc si fuga pe ea devine imposibila. stiu, nu e clar, dar mi s-a parut ca alunecarea reiese usor de acolo.
pentru textul : Mereu altfel dar mereu în acelaşi loc deinteresant, m-am oprit si eu la cuvintele acelea, am vrut sa echilibrez aerul serios, asa ca le-am lasat. ca si "prostu'" ori "Nae". Sa fim seriosi... Nae? :o) a fost un experiment, desi neadresat - n-am cautat s-i aflu reactiile, s-a simtit insa fain. :o)
Uau, ce de lume :) ăsta da feedback. Multzam tuturor. Younger Sister Canicula nu este doar un element de decor, ea vlăguiește personajele. Ai intuit bine, paharul cu apă este puntea care lipsește și de partea bătrânilor și a comis voiajorului și reprezintă de fapt chiar legăturile interumane. În felul lor toate cele trei personaje sunt izolate dincolo de puterile lor, prin ceea ce sunt. Sapphire Mulțumesc. M-ai ajutat mult prin faptul că ai revenit. Crin Nu ești prea critică. Exact asta aștept de la cei care mă comentează. Și dacă vreodată am nevoie de un șut în fund te rog să mi-l dai fără ezitare. O să țin cont de sugestiile tale deoarece comis-voiajorul este un personaj încă în lucru și e destul de complicat, el dă tonul și creează absurdul. O parte din decor este reală... ca și replicile și imaginea bătrânilor... îmi place să învăț din lumea în care trăiesc. Voi lăsa totuși ca timp verbal trecutul. Nostalgia este un element important, am urmărit-o din start fiindcă originile bătrânilor trebuie să se piardă complet, ei trebuie să fie văzuți ca existând dintotdeauna în casa din pustietate. Gândește-te la cei doi din Courage, the Cowardly Dog :)) Și eu te citesc și promit să revin în pagina ta.
pentru textul : Paharul cu apă deÎntristătoriu, stăpâne Virtual, și degrab vărsătoriu de vin, miluitoriu și plin de depresant este acest uret!
pentru textul : crăciun fericit - 2011 deovYus, stii foarte bine ca nu la acel lucru ma refer. cind iti editezi profilul personal pe Hermeneia ai optiunea de a-ti modifica adresa de email pe care ai folosit-o la inscriere. tu acolo ai in momentul de fata doar cuvintul "ovYus". nu cred ca eu sint cel ce cauta nod in papura ci mai degraba tu cred ca te comporti neatent si teribilist. putin mai multa atentie la ce iti spun altii probabil ca nu ti-ar strica. adresa de email ti-ai modificat-o tu in mod deliberat la un moment dat. cred ca tu esti cel care ar trebui sa sapi mai atent. neglijenta sau neatentia nu trebuiesc confundate cu superioritatea intelectuala. parol.
pentru textul : hermeneia 2.0 deMulțumesc mult, Raluca, pentru bunăvoință și incurajare. Evident, cerând să îmi fie reactivat contul, mi-am asumat regulile și tot procesul de reabilitare ce decurge din ele ^_^. Nu e nicio problemă, când voi merita să fiu repromovat, sunt sigur că așa se va întâmpla.
pentru textul : 竜安寺 - Ryōan-ji deacum am observat ca e dedicata si imi cer scuze daca comentariul precedent a sugerat ireverenta. ma concentrasem doar pe text
pentru textul : eclipsă deDacă s-a vrut proză, nu era nevoie de acest tip de fragmentare.
pentru textul : nici fata ei nu mai crede în Moşu` deBurta nu poate fi ”lipită de stern” (v. primul rând). Gândiți-vă la locația biologică a celor două părți anatomice.
Nu construiți corect acuzativul: probabil doriți să spuneți ”PE care o așteptase atâta” (par. 4).
Ori paragraf, ori aliniat, decideți-vă.
Nu cred că vreun calmant se injectează în mușchi, dar poate mă înșel aici.
Nu e corect ”permanent nu-şi înghiţea medicamentele”. Eventual ”niciodată nu-și...”
”i-au ticsit ÎN viață” nu merge (a ticsi înseamnă a umple până la refuz)
Nu v-ar strica deloc să folosiți inițiale majuscule. În primul rând deoarece așa se scrie decent o proză, sau măcar în cazul numelor proprii că așa zice gramatica elementară. Valoarea este cea care impune licența de scriitor și nu invers.
ș.a.m.d.
pentru textul : yunginuh debinecuvântat să fie aerul care îţi umflă nările, dar luminează şi pe robul tău, care dintre voi e şeherezada? cea care dictează?
pentru textul : risipitorii de litere deCu colinde de Crăciun vă dorim un an mai bun și cu dragoste creștină să primiți în dar lumină.
pentru textul : De Nașterea Domnului denici o problema, iti multumesc mult, si maine e o zi. toata stima
pentru textul : Turnul deReuşită alegoria/fabula din prima unitate. Am şi o observaţie: trunchiuri de copaci - cred c-ar merge o reformulare, dată fiind nuanţa tautologică. Personal, te aştept mai des pe acest site...
pentru textul : ce se mai speră în lume? defiecare cu imaginația sa, Virgil. aiuristic sau nu, e un răspuns!
pentru textul : the only ones deun poem ce constata in cuvinte si idei putine o stare cotitdiana: obisnuinta. de fapt, imi pare ca acesta este motivul pentru care este scris si in acest context nu inteleg revoltata de tip repros din sfarsitul scrierii, cea a penuriei de mortii. sau poate obisnuinta singuratica se impune indiferent de ceea ce si cum scriem!?! a! sa capate valoare poemul prin tema abordata si prin zgarcenia de cuvinte? mă intreb constatand acele penite galbene...
pentru textul : querida deBună ziua Bianca! Am reflectat îndelung asupra tuturor comentariilor născute urmare a prezenței mele în această comunitate. Pot să-ți dau dreptate în privința câtorva lucruri, în privința altora, nu. Dar cred că cel mai potrivit răspuns îl vei găsi în citatul de mai jos, preluat din Paler: ”Avem timp pentru toate. Să dormim, să alergăm în dreapta și-n stânga, să regretăm c-am greșit și să greșim din nou, să-i judecăm pe alții și să ne absolvim pe noi înșine; avem timp să citim și să scriem, să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris; avem timp să facem proiecte și să nu le respectăm, avem timp să ne facem iluzii și să răscolim prin cenușa lor mai târziu. Avem timp pentru ambiții și boli, să învinovățim destinul și amănuntele, avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare, avem timp să ne alungăm întrebările, să amânăm răspunsurile, avem timp să sfărâmam un vis și să-l reinventăm, avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem, avem timp să primim lecții și să le uităm după-aceea, avem timp să primim daruri și să nu le-nțelegem. Avem timp pentru toate. Am învățat că nu trebuie să te compari cu ceea ce pot alții mai bine să facă; ci cu ceea ce poți tu să faci. Am învățat că doi oameni pot privi același lucru și pot vedea ceva total diferit. Am învățat că este prea greu să-ți dai seama unde să tragi linie între a fi amabil, a nu răni oamenii și a-ți susține părerile.” Dar, pentru că Fragmentul nu răspunde în totalitate punctelor de vedere exprimate de tine, mai fac următoarele precizări și, te rog să le interpretezi ca atare: - scriu doar de aproape trei ani poezie; nu știu de ce și cum a început, dar zilnic se ivește căte o alcătuire căreia nu pot și nu vreau să mă opun; eu nu caut scrisul, m-am trezit făcând-o la o vârstă la care poate doar timpul liber la dispoziție ar justifica asta; - dar mă regăsesc pe mine și viața mea în ceea ce scriu; (profetul spune în motto-ul său: ”poezia nu este viata si viata nu este poezie”) și iată că mă văd silit să-l contrazic; - faptul că scriu în formă desuetă nu-i vina mea; limba folosită însă este cea din DEX, niciunul dintre cuvintele utilizate nefiind proscris, sau nu încă; - aceeași întâmplare face să iasă la iveală 16 tematici diferite în alcăruiri care ”reclamă” astfel de cuvinte, ex. celor din ”Povești din veac” - tematică istorică și epică, sau ”Arama”- tematică religioasă și nicidecum limbaj up-datat; - la fe, în cazul poeziei de dragoste cu împliniri sau eșecuri, al pastelurilor și a celei meditative, curge totul într-un limbaj uzual, chiar simplu cum ai remarcat, dar până la fortuite aprecieri gen manea, crochiu slab realizat, iz învechit, ridicol, mai e cale lungă; - ești liberă să ai opinii așa cum consideri, dar aș dori, dacă tot ai avut amabilitatea să te oprești pe o pagină a mea, să-ți acorzi unul suplimentar și să răsfoiești dintre ”textele deja scrise și aruncate”, deja postate aici sau aiurea și vei putea constata că cei peste 100.000 de lectori în peste doi ani, au desigur, păreri împărțite; - tare mi-e teamă că procedați într-un fel ”izolaționist” și asta duce la crearea unor elite ireale; - forma unei alcătuiri poate fi discutabilă, mesajul nu, decât dacă se încalcă grosolan principii sau regulamente; ori eu nu m-am abătut de la niciunele deocamdată; - ai exprimat în finalul primului paragraf al comentariului, citez: ”Din păcate, dacă aici avem de-a face pur și simplu cu aruncarea unor texte deja scrise, la intervale regulate, cu refuzul tău de a interveni sau încerca o schimbare, cu lipsa completă de interacțiune față de ceilalți membri care postează aici, îngustarea aceasta a orizontului și intereselor pe hermeneia cu alte cuvinte, nu cred că te vei folosi prea mult de hermeneia. Și nici vice versa.” - fac următoarele precizări: interacțiunea are două aspecte, postez, sunt citit/criticat/apreciat și răspund, dar absolut nimeni nu poate pretinde să modific un text doar pentru că i se pare altfel decât poate înțelege; în același plan al interacțiunii, îmi recunosc limitele în a exprima opinii stilistice, neavând competențe de critică literară, și atunci mă abțin. - dacă însă ai vrut de pe poziție colegială, sau de pe poziția autorității cu care ești investită, să-mi sugerezi să stopez colaborarea cu Hermeneia, pot doar să iau act de acest punct de vedere, însă o decizie voi lua doar urmare a unei înștiințări a acelei autorități care a aprobat apartenența mea la acest grup (chiar dacă a făcut-o urmare a celei de-a doua solicitări). Devin plictisitor, nu-i așa? Mă opresc, însă cred că o anume reținere în a da verdicte chiar de la început este cel puțin oportună.
pentru textul : a catedralei grea singurătate deîmi creează o stare nostalgică bradul de Crăciun în foc și ultimul plic. Observ kireji și îmi place. dreptul la iarnă, i-aș pune titlul.
pentru textul : Haiku (7) demulțumesc frumos, Raluca! nu e rău...
pentru textul : întoarcerea la praga deeu nu am nevoie.
pentru textul : Într-o Iarnă deUn text interesant, care mi-a atras atenţia. Dincolo de această eterogenitate a cuvintelor, imaginilor, conceptelor, văd o discretă şi plăcută dialectică între eros şi thanatos care susţine întregul poem.
Mai jos se simte o emfază, o forţare şi aş sugera o reformulare.
„aluniţa asta are noaptea profilul tău
quezalcoatl îţi stă pe umeri
o senzaţie de neîmplinire
subţiază căpăstrul zilei”
Strofa a doua şi finalul sunt însă notabile.
pentru textul : desperado deputeai să scoți mai mult de aici, subiectul e generos te sfătuiesc să mai scrii pe tema art nouveau, dar după ce ți-ai spălat înainte ochii o oră cu afișele lui gustav mucha... :) poemul mi se pare incitant, ca o parfumieră din sticlă verde închizând fumuri lascive, dar mi-a lăsat senzația de incompletitudine...
pentru textul : Art Nouveau deOana, te rog să te consideri averitzată.
pentru textul : mama, guarda le farfale! deImi pare rau ca trebuie sa intervin sub textul Orianei si sa comit un offtopic. Dar, nici eu nu ma asteptam ca Andu Moldovan sa fie dezamagit "la faza cu plagiatul" pentru simplul motiv ca si el este un plagiator. Iar ceea ce ma dezgusta cel mai mult aici este faptul ca sugereaza ca nu ar fi plagiat ci ca doar ar fi fost acuzat de asa ceva. Sper ca nu e nevoie sa scormonesc prin arhiva de emailuri a consiliului Hermeneia ca sa demonstrez care este realitatea. Ar fi regretabil daca Andu Moldovan nu s-a dezbarat de naravul asta sau ca il incurajeaza chiar tacit la altii. Iar ca nota separata, daca acast Zabet are si el naravul plagiatului va multumesc ca ne-ati spus pentru ca nu ne intereseaza. Probabil ca ar trebui ca el si cu Andu sa-si "traga" un site al plagiatorilor. Sint convins ca vor avea audienta. Ca internetul e ca vagoanele de tren din Romania. Stiti unde se aduna mustele.
pentru textul : Inima dintotdeauna. Ad intra deDin pacate e real. Asa era acolo.
pentru textul : Oameni fara nume de"un copil care se plictisește înfășurînd o scară pe deget" foarte frumoasa imagine. e atat de frumoasa incat ma intristeaza.
pentru textul : încă o zi dethe lesson being: electricity makes people fool around with copper wires?
i enjoyed your story.
pentru textul : I just started a small electrical fire in my grandmother’s apartment and short-circuited every plug in her house. desolomoane, solomoane... ai grijă că rațiunea postării textelor în acest spațiu este tocmai posibilitatea de a fi comentate, apreciate, analizate. D. și-a expus o părere despre text. Tu ți-ai expus o părere despre ea. Crezi că e fair? În felul acesta riști ca oamenii să te ocolească și să nu îți mai critice textele. Iar lipsa criticii este paradisul diletantului. Dar eu nu cred că tu vrei asta, nu-i așa?
pentru textul : Miel la Proțap dePagini