Mă așteptam la mai mult, o provocare la un brainstorming, ceva! Am din nou senzația că, așa cum mărturisiți și în final, pe alocuri vă este lene să dezvoltați, să mergeți mai departe. Am senzația că vă limitați la schematizarea textelor pe care ni le propuneți. Este adevărat, este și acesta un început să pună omul mintea la treabă să-și tragă și singur concluzii. Dar realitatea este că numai două chestii din ce ați scris aici suscită, cel puțin pentru mine, o necunoscătoare chiar, interesul: regulile ședințelor de "brainstorming" venite de la călugării zen, despre care habar n-aveam, și, of course, povestioara cu jeturile subacvatice anti-torpilă. Restul îmi pare pe alocuri de umplutură, prea puțin atins. Mă așteptam să citesc mai mult pe tema "Who's minding the mind"... Ceea ce îmi place însă în modul în care scrieți, și trebuie să subliniez, este oralitatea stilului, într-un mod modern, interesant, cerând interacțiune din partea cititorului. Atenție la editare, sunt ceva typo pe alocuri.
Faza cu realitatea chiar m-a amuzat! Am corectat, apropo. Mai, ce sa zic in legatura cu farmecul ala...iti place parul meu din ureche? Acum devenind serios, pana acum nu mi-ai facut decat observatii tehnice dar niciodata nu mi-ai dat vreo parare personala. Iti place ideea sau nu. Mersi pentru observatiile tehnice, dar cu o gramada de greseli scria si Creanga, nu ca m-as compara cu el, Doamne fereste! Asa ca, te rog spune-mi...baaa, nasol text, mi-a lasat un gust amar! Su, oarecum ok, mai lucreaza la... Nu te supara pe mine, te rog ca sunt direct. Oricum te mai astept si la urmatorul text sa pui arma pe mine, sau pe parul din urechea mea... dar pana atunci trebuie sa gasesc un subiect despre care sa scriu... Cu respectul de rigoare dar amical, Teo.
"marea lehamite" cu halena de frisca. cum reusesti tu sa-mi amintesti de politica de criza, cea schioapa, sasie si, naparat, pufoasa...
ma simt, deja, la pensie:)
Bun (re)găsit Virgil. Încep prin a-mi cere scuze pentru reacția mea la ștergerea fostului cont de autor. Se pare că nu doar la mine răspunsurile voastre pe mail intră la coșul de gunoi. N-am căutat acolo și credeam că nu am fost acceptat, de unde și neînțelegerea. În fine, de data asta am căutat peste tot și bine am făcut pentru că, iată, contul meu e activ. Ergo, îmi fac mea culpa și mă bucur să fiu membru al comunității Hermeneia. Sper să fie într-un ceas bun și spre un reciproc folos, autor-cititori. Cu mulțumiri pentru aprecierea textului de față, amical...de cursă lungă, George cel Asztalos
Multumesc Daniela! Un semn neasteptat pt aceasta incursiune poetica! un cintec dedicat celei ce incearca sa para a fi altcineva/ceva decit puncte puncte ceea ce e - no name/ no game. Dar luna, lupoaica siderala, stie ce stie: i.e. numai adevarul poate rani, minciuna (mentionata mai sus) cade la pamint precum un glonte orb tras spre puncte puncte luna.
Mi-as dori cum isi dorea si Mr Poe 'to write as mysterious as a cat' (are wolves and cats related? dar leii? :p)
o seara frumoasa iti doresc!
PS un mic tune cu lupoaica, for you! :
iată un autor consecvent pe care eu îl salut pe Hermeneia. după atîta poezie un text din ăsta e bun ca o murătură rece după prea mult cozonac. la mai multe!
"Penumbre celeste de ploaie treceau"
or fi existand si "penumbre rupestre de ploaie"?
"şi febre fără patrii ca nourii treceau" - febre fara patrii? febre fara patrii...febre fara patrii...trecand ca nourii...adica pe sus...am gasit! un virus care se raspandeste prin aer! AH1N1!
imi cer mii de scuze ca ma vad nevoita sa "decapitez in suflet rozele sperantei"...nu merg mai departe, am obosit.
o sa las textul aici, deocamdata. poate asa vei primi si alte opinii si...
eu inca mai sper.
grea boala si speranta asta!
Fain poem. Parcă scoţi dintr-o cutie magică imagini pe care le aranjezi cu măiestrie până ce devin poveşti fermecate pentru oamenii mari. Frumos şi cu... felicitări.
Sunt aici câteva imagini frumoase... Un mare congrat pentru " apa întindea mâinile să mă spele", o expresie pe care mi-aş fi dorit s-o scriu eu.
La capitolul negativ - comparaţii prea multe şi, da, imagini prea multe. De altfel, acesta - abundenţa imaginilor, este un cusur constant al scrierilor d-voastră, cusur care striveşte discursul şi oferă caracter pedant. Dacă ati găsi un echilibru...
:)) Virgil, stiu un banc bun cu viseu dar ma abtin sa ti-l zic aici. Frantuzismele is asa de efect, mai ales ca parodia asta a fost scrisa de valentine day, iar eu sunt o antiromantica prin definitie. Daca te-au amuzat atunci inseamna ca si-au indeplinit menirea;)
Spărgând toate tiparele, chiar și pe cele în care el însuși a scris până acum, Florin Caragiu intră pe Hermeneia "amețitor de aproape". Începe cu o definiție, care conturează orizontul unei priviri evanescente: O bucată ... este ceva... peste care ... unde ce se întâmplă... Orice torni în această formă ultra-carteziană se va supune celei mai severe rigori științifice. Se supune însă? Aceasta e întrebarea. Florin Caragiu ne "împinge" să vedem mai departe de zid, mai departe de definiție. "Umbră", "piatră neatinsă", "aripi răsfoite" (frumos!), "se pierd", "cânt înfipt" nu se mai supun însă nici unei rigori, ci deschid, cum am spus, orizontul unei priviri ce-ndeamnă spre altceva. Strofa a doua amplifică mesajul inițial. "Moartea din palme", atât de apropiată, "limpede", nu sperie, nu înfricoșează. De ce? "Amețitor de aproape / flutură un cuvânt neînceput". Nu e un cuvânt oarecare, cuvântul obișnuit odată rostit e gata sfârșit. Noi nu, noi avem un cuvânt încă neînceput, care abia urmeză să se rostească. Care este deja și nu încă. Strofa a treia cu acel răsuflet, cu suflul care "încrețește marmura", care topește piatra, e o suflare ca de foc ce acompaniază cuvântul care (câtă expresivitate!) "se ascute de răni". Acest cuvânt amețitor de aproape, acest cuvânt încă nerostit, adică mereu nou, mereu gata să înceapă și să se înceapă, "crește-n noi ca un tăiș". Neînceput - se ascute, crescând - devine aurit. Nu el se aurește pe sine, noi îl aurim. Cu genunchii ostenelilor noastre. Peniță pentru forța de sugestie, pentru expresiile rarisime și originale pe care le-am amintit.
nici nu stiu daca e poezie, Ioana. eu nu prea scriu poezie.e un fel de a scrie unele lucruri care sînt aproape reale aranca, daca ai fi citit mai multe texte scrise de mine si altădată ai fi descoperit că eu nu port cămașă lirică. de nici un fel. pe de altă parte virușii (îmi pare rău ca nu știi pentru că aici există una din cheile textului) nu se tratează, nici repede și nici nu depinde de pacienți. infecțiile virale nu se tratează. pur și simplu. în esența lor sînt conflicte celulare în care învinge sistemul cel mai rezistent mai imun. dar nu există medicamente antivirale. pentru nici un fel de virus. la fericire nu mă pricep.
un text unitar si ceva mai aerisit as zice eu. sau poate ceva mai "albastru". interesanta influenta geometriei aici. m-am impiedecat in "redesenau". indiferent de semnificatie probabil "desenau" era mai potrivit. la fel si ideea de intersectie (care implica unghiuri) mi se pare nu tocmai reusit alaturata cu cea de lasciv (care in imaginatia mea implica forme rotunde, sinusoidale, etc.). cu scuza ca ma repet trebuie sa spun ca mi s-a parut semnificativ caracterul unitar al textului.
"Desfăşurarea cronologică a procesului demolator al adminilor în cazul Ionuţ Caragea, în paralel cu cazul Sorin Cerin
• Wikipedia:Pagini de şters/Ionuţ Caragea (1)
Ştergerea a fost propusă la 23 octombrie 2007. Justificare: Eseu Discuţie încheiată. Rezultat: păstrează (articolul a fost rescris între timp). — AdiJapan ☎ 9 noiembrie 2007 19:44 (EET)
Constatare: Articolul Ionuţ Caragea fusese salvat pentru că fusese rescris. Era conform cerinţelor adminilor. A stat în picioare timp de 2 ani, timp în care a fost dezvoltat constat, i s-au adus surse, a fost mereu verificat de admini. Repet, 2 ani de zile!
• Wikipedia:Pagini de şters/Sorin Cerin
De la Wikipedia, enciclopedia liberă Ştergerea a fost propusă la 27 ianuarie 2009. Încheierea discuţiei este preconizată pentru 1 februarie 2009. Discuţie încheiată, rezultat: şterge. Practic nu există material independent, serios care să-i probeze notabilitatea, opera este ignorată de specialişti. Pînă acum nu sînt decît semne puternice de autopromovare iar Wikipedia nu este locul potrivit pentru acest lucru. – Laurap mesaj - 3 februarie 2009 11:37 (EET)
Constatare: Ionuţ Caragea îi ţine partea vehement lui Sorin Cerin şi votează pentru păstrează. În ciuda eforturilor sale, articolul e şters. Ionuţ Caragea este ţinut minte de către admini dar nu se iau măsuri imediate împotriva sa întrucât peste puţin timp Sorin Cerine vine cu cererea de recuperare.
• Wikipedia:Pagini de recuperat/Sorin Cerin
De la Wikipedia, enciclopedia liberă Recuperarea a fost propusă la 14 mai 2009. Încheierea discuţiei este preconizată pentru 19 mai 2009. Discuţie încheiată. Nu se mai discută de mult la obiect. Pagina rămâne ştearsă. —Andreidiscuţie 2 iunie 2009 22:16 (EEST)
Constatare: Ionuţ Caragea nu intervine în această discuţie, lucru semnalat şi ironizat de Rebel: Ce mare păcat că nu mai e Caragiale printre noi. --Rebel 14 mai 2009 16:50 (EEST) Pagina lui Sorin Cerin este ştearsă împotriva surselor prezente. Lucru care le aduce adminilor aminte de vechiul lor client, Ionuţ Caragea şi peste o lună de zile îl propun pentru ştergere, după ce articolul fusese în picioare 2 ani de zile. Repet, 2 ani de zile!
• Wikipedia:Pagini de şters/Ionuţ Caragea
De la Wikipedia, enciclopedia liberă Ştergerea a fost propusă la 15 iulie 2009. Încheierea discuţiei este preconizată pentru 20 iulie 2009. Discuţie încheiată. Rezultat: ştergere. Am ignorat opţiunile de păstrare pentru următoarele motive: • Mirko --- Forma şi complexitatea articolului nu sînt argumente de notabilitate. Numărul mare de volume scrise de un autor devin argumente de notabilitate doar dacă sînt publicate de edituri mari, care fac o selecţie strictă bazată pe părerea criticilor. • Mayuma --- Un autor nu devine notabil dacă întîmplător în anul respectiv sau în ţara respectivă nu mai sînt şi alţi autori remarcabili. • Lerman Kruger --- Faptul că la Wikipedia (încă mai) există articole despre subiecte nenotabile nu e un argument să le păstrăm pe toate. • Impy4ever --- Argumentul de ştergere nu este evaluarea făcută de wikipedişti, ci lipsa evaluării făcute de specialişti. Dintre sursele aduse pentru notabilitate cea mai solidă este prezentarea apărută în Convorbiri literare, dar de acolo nu rezultă caracterul remarcabil al operei lui Ionuţ Caragea. — AdiJapan 31 iulie 2009 10:54 (EEST)
Constatare: Din discuţii şi cronologia faptelor este evident faptul că articolul Ionuţ Caragea a fost şters într-un act de răzbunare al grupului ce l-a demolat pe Sorin Cerin. Articolul Ionuţ Caragea fusese valid timp de 2 ani, acceptat de adimni, îmbunătăţit. Însă în momentul când Ionuţ Caragea l-a ajutat pe Sorin cerin să încerce să-şi păstreze articolul, a devenit personna non grata şi articolul său a fost de asemenea şters.--Lerman Kruger (discuţie) 26 ianuarie 2010 05:45 (EEST)"
Etc. etc. etc.
G.M.: Duceţi-vă la http://ro.wikipedia.org/wiki/Wikipedia:Pagini_de_recuperat/Ionu%C8%9B_Ca... şi citiţi în continuare. Pentru că merită. O să vă distraţi copios.
Si, pentru că am început – cerându-mi scuze autorului textului de faţă - vă semnalez una dintre “notabilităţile” lui I.Caragea. Care îl menţionează, printer alţii ce au scris despre opera dânsului şi pe faimosul politruc Corneliu Leu. Asociat, de regulă, acum, în cultivarea culturală a ogorului patriei (e.g. 1992 - 1993 ,,O ţară bogată cu ţărani bogaţi” -reportaj european ,,Realitatea”), mai ceva decât în perioda gospodăriilor colective (e.g. 1978 - romanul ,,Preţul dragostei, al credinţei şi al urii”) cu alţii doi de aceiaşi teapă: Nicolaie Stoian şi Dan Fruntelată. Ultimul fost redactor şef - pe linie de partid - al revistei “Luceafărul” în anii ’80, cei mai negrii ai ceaşismului. Toţi trei (dar şi alţii ca ei) pe timpurile alea de n-ar mai fi fost, ducând-o bine mersî. Ca şi acum, se pare, din moment ce Corneliu Leu, fostul şi actualul politruc şef, a fost cadorisit, de cine altul decât de Ion Iliescu (cu el ştiţi cum a fost în perioada colectivizării agriculturii) oferindu-i “Ordinul Meritul Cultural în grad de Mare Ofiţer”.
Astept infierarea proletcultista a lui I.C. Si atunci sa vezi ce mai distractie. Dar nu aici. Nici nu stie ce-l asteapta. E vorba de analizele "pe text" ale maretei sale opere. Ca tot sufera de mania persecutiei. Macar sa aiba de ce.
"Apoi, flămând şi însetat de ciuturi
Am căutat fântâni de-o altă soartă
Interogând bătrâni din poartă-n poartă
De n-au de dat pământ cu împrumuturi..."
mi-a plăcut imaginea asta cu ciuturi şi "clipe de humă în care se tânguie picuri de apă veniţi de dincolo."
Iată un text bine dezvoltat, fără edulcorări (minus panseul din final, observat foarte bine şi de Virgil). Aş zice chiar că e un text substanţial, plin de o anume vigoare (mai ales a rostirii).
O singură observaţie: "vidul din noi este o statuie/ îl auzim cum ne devoră într-o progresie riguros paralelă" ; metafora din primul vers nu e potrivită cu ce urmează, dat fiind că statuia simbolizează încremenirea; nu e viaţă, deci nu poate devora. Trebuia altceva, nu ştiu ce - himeră, fantasmă etc.
Se pot exprima pareri fara atac la persoana, dar este nerecomandabil sa iti exprimi parerea referitor la comentariile celorlalti, atata vreme cat nu se face in spiritul unei polemici literare. Pe de alta parte, poate nedumerirea lui Andu, exprimata in stilu-i caracteristic, este una legitima, referitor la nesepararea pe prima pagina a sectiunilor de limbi straine. Nu cred ca este cazul sa ne facem insa catalogari reciproce si nici sa facem presupuneri de ce cineva prefera sa amestece limba romana cu alta limba straina (recunosc, si eu mai fac asta cu engleza in comentarii... nu cred ca am spirit de emigrant); dar nici ce limba ar trebui obligatoriu altcineva sa cunoasca, doar pentru ca noi am invatat-o in "ciclul primar" (eu am inceput de exemplu studiul la scoala al francezei in clasa a V-a... nu stiu cati dintre cei nascuti inainte de revolutie au inceput in sistemul de invatamant mai devreme). In orice situatie insa, cred ca nu are nici unul dintre noi caderea sa trimita pe altcineva inapoi la scoala. Va rog pe amandoi sa reveniti la comentarii strict asupra textului.
Multumesc, Aalizeei si Yester. Faptul ca ati rezonat nu poate decat sa ma bucure. Poate vor mai aparea unele modificari in text, insa ghiocelul va ramane, pentru ca a fost, iata, primit.
djamal, foarte frumos si original! cu atîtea haiku-uri, te-ai deprins sa exprimi foarte multe in putine cuvinte. virgil, varianta ta merita atentie. tenta de protest surd se risipeste odata cu trecerea de la pers. II pl. la pers. II sg.. poemul devine mai direct, mai intim
mai nicodem. este vorba aceea cu de gustibus. mai ar fi una dar nu o pot spune pe aici, ca nu se face.
iar implicatiilor de mai sus nu prea le vad sensul.
eu una pun problema asa - mi-a placut textul. imi exprim parerea. am dreptul sa o fac. daca cineva nu-i de acord cu mine, e problema lui. face parte asta din frumusetea diversitatii fiintei.
tu ti-ai exprimat parerea. ok. mie nu imi pasa daca esti de acord cu mine. de ce ti-ar pasa tie de a mea sau a altor useri???
Părere: poezia se susține fără poză și nu pare în acord cu ea, ca mesaj. Poza - bine realizată de altfel, evident șochează. Firește, este artă fotografică aici, nu asta se contestă. Eu aș fi ales o foto care să fie în acord cu "fluturele rar", deși aici în foto cartea este fluturele. Iar "felinarul" - trimite la profanul, sexualul brut, ce rămâne în așteptare, în suspensie. Felinarul are însă și alt sens dacă păstrăm doar lumina.În fotografie privirea cade mai mult pe grotesc decât pe sublim. Poate de aceea contrastează cu imaginile din poem, în care sublimul predomină. Versul 1 fără cele 2 puncte, cred eu că e mai fluid. versul 9 trebuie prelucrat, e prea prozaică adresarea în raport cu celelalte versuri. Acum întrebarea mea este: ce anume conferă raritate acelui fluture? Fiindcă nu transpare din poezie. :) Bine ales: "te uiți spre rouă".
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mă așteptam la mai mult, o provocare la un brainstorming, ceva! Am din nou senzația că, așa cum mărturisiți și în final, pe alocuri vă este lene să dezvoltați, să mergeți mai departe. Am senzația că vă limitați la schematizarea textelor pe care ni le propuneți. Este adevărat, este și acesta un început să pună omul mintea la treabă să-și tragă și singur concluzii. Dar realitatea este că numai două chestii din ce ați scris aici suscită, cel puțin pentru mine, o necunoscătoare chiar, interesul: regulile ședințelor de "brainstorming" venite de la călugării zen, despre care habar n-aveam, și, of course, povestioara cu jeturile subacvatice anti-torpilă. Restul îmi pare pe alocuri de umplutură, prea puțin atins. Mă așteptam să citesc mai mult pe tema "Who's minding the mind"... Ceea ce îmi place însă în modul în care scrieți, și trebuie să subliniez, este oralitatea stilului, într-un mod modern, interesant, cerând interacțiune din partea cititorului. Atenție la editare, sunt ceva typo pe alocuri.
pentru textul : Brainstorming torpilă – Prolog la o eventuală discuție (virtuală) despre Zen deFaza cu realitatea chiar m-a amuzat! Am corectat, apropo. Mai, ce sa zic in legatura cu farmecul ala...iti place parul meu din ureche? Acum devenind serios, pana acum nu mi-ai facut decat observatii tehnice dar niciodata nu mi-ai dat vreo parare personala. Iti place ideea sau nu. Mersi pentru observatiile tehnice, dar cu o gramada de greseli scria si Creanga, nu ca m-as compara cu el, Doamne fereste! Asa ca, te rog spune-mi...baaa, nasol text, mi-a lasat un gust amar! Su, oarecum ok, mai lucreaza la... Nu te supara pe mine, te rog ca sunt direct. Oricum te mai astept si la urmatorul text sa pui arma pe mine, sau pe parul din urechea mea... dar pana atunci trebuie sa gasesc un subiect despre care sa scriu... Cu respectul de rigoare dar amical, Teo.
pentru textul : Invizibil de"marea lehamite" cu halena de frisca. cum reusesti tu sa-mi amintesti de politica de criza, cea schioapa, sasie si, naparat, pufoasa...
pentru textul : Şedinţa dema simt, deja, la pensie:)
Bun (re)găsit Virgil. Încep prin a-mi cere scuze pentru reacția mea la ștergerea fostului cont de autor. Se pare că nu doar la mine răspunsurile voastre pe mail intră la coșul de gunoi. N-am căutat acolo și credeam că nu am fost acceptat, de unde și neînțelegerea. În fine, de data asta am căutat peste tot și bine am făcut pentru că, iată, contul meu e activ. Ergo, îmi fac mea culpa și mă bucur să fiu membru al comunității Hermeneia. Sper să fie într-un ceas bun și spre un reciproc folos, autor-cititori. Cu mulțumiri pentru aprecierea textului de față, amical...de cursă lungă, George cel Asztalos
pentru textul : Tată de duminică deMultumesc Daniela! Un semn neasteptat pt aceasta incursiune poetica! un cintec dedicat celei ce incearca sa para a fi altcineva/ceva decit puncte puncte ceea ce e - no name/ no game. Dar luna, lupoaica siderala, stie ce stie: i.e. numai adevarul poate rani, minciuna (mentionata mai sus) cade la pamint precum un glonte orb tras spre puncte puncte luna.
Mi-as dori cum isi dorea si Mr Poe 'to write as mysterious as a cat' (are wolves and cats related? dar leii? :p)
o seara frumoasa iti doresc!
pentru textul : Pseudo dePS un mic tune cu lupoaica, for you! :
iată un autor consecvent pe care eu îl salut pe Hermeneia. după atîta poezie un text din ăsta e bun ca o murătură rece după prea mult cozonac. la mai multe!
pentru textul : Rânduri din pipotă către caporalul Pleasnă de"Penumbre celeste de ploaie treceau"
or fi existand si "penumbre rupestre de ploaie"?
"şi febre fără patrii ca nourii treceau" - febre fara patrii? febre fara patrii...febre fara patrii...trecand ca nourii...adica pe sus...am gasit! un virus care se raspandeste prin aer! AH1N1!
imi cer mii de scuze ca ma vad nevoita sa "decapitez in suflet rozele sperantei"...nu merg mai departe, am obosit.
o sa las textul aici, deocamdata. poate asa vei primi si alte opinii si...
eu inca mai sper.
grea boala si speranta asta!
semnat: un cactus.
pentru textul : Solilocvii aride deFain poem. Parcă scoţi dintr-o cutie magică imagini pe care le aranjezi cu măiestrie până ce devin poveşti fermecate pentru oamenii mari. Frumos şi cu... felicitări.
pentru textul : Renaştere deSunt aici câteva imagini frumoase... Un mare congrat pentru " apa întindea mâinile să mă spele", o expresie pe care mi-aş fi dorit s-o scriu eu.
La capitolul negativ - comparaţii prea multe şi, da, imagini prea multe. De altfel, acesta - abundenţa imaginilor, este un cusur constant al scrierilor d-voastră, cusur care striveşte discursul şi oferă caracter pedant. Dacă ati găsi un echilibru...
pentru textul : inventar destii culmea... melcul să plece de acasa...
pentru textul : spring time cassandra deiar primăvara mereu vine peste mine cu tăvălugul!
atunci ar dispărea nuanța de veșnicie ca posibilă clientă, Virgil.
pentru textul : Birjar așteptând veșnicia dedonaris, mulţumesc. părerea ta, nu ştiu dacă obiectivă dar sinceră, contează. aş vrea să dau mai mult şi încerc.
pentru textul : obsesii de:)) Virgil, stiu un banc bun cu viseu dar ma abtin sa ti-l zic aici. Frantuzismele is asa de efect, mai ales ca parodia asta a fost scrisa de valentine day, iar eu sunt o antiromantica prin definitie. Daca te-au amuzat atunci inseamna ca si-au indeplinit menirea;)
pentru textul : mon cher vous êtes retardé deSpărgând toate tiparele, chiar și pe cele în care el însuși a scris până acum, Florin Caragiu intră pe Hermeneia "amețitor de aproape". Începe cu o definiție, care conturează orizontul unei priviri evanescente: O bucată ... este ceva... peste care ... unde ce se întâmplă... Orice torni în această formă ultra-carteziană se va supune celei mai severe rigori științifice. Se supune însă? Aceasta e întrebarea. Florin Caragiu ne "împinge" să vedem mai departe de zid, mai departe de definiție. "Umbră", "piatră neatinsă", "aripi răsfoite" (frumos!), "se pierd", "cânt înfipt" nu se mai supun însă nici unei rigori, ci deschid, cum am spus, orizontul unei priviri ce-ndeamnă spre altceva. Strofa a doua amplifică mesajul inițial. "Moartea din palme", atât de apropiată, "limpede", nu sperie, nu înfricoșează. De ce? "Amețitor de aproape / flutură un cuvânt neînceput". Nu e un cuvânt oarecare, cuvântul obișnuit odată rostit e gata sfârșit. Noi nu, noi avem un cuvânt încă neînceput, care abia urmeză să se rostească. Care este deja și nu încă. Strofa a treia cu acel răsuflet, cu suflul care "încrețește marmura", care topește piatra, e o suflare ca de foc ce acompaniază cuvântul care (câtă expresivitate!) "se ascute de răni". Acest cuvânt amețitor de aproape, acest cuvânt încă nerostit, adică mereu nou, mereu gata să înceapă și să se înceapă, "crește-n noi ca un tăiș". Neînceput - se ascute, crescând - devine aurit. Nu el se aurește pe sine, noi îl aurim. Cu genunchii ostenelilor noastre. Peniță pentru forța de sugestie, pentru expresiile rarisime și originale pe care le-am amintit.
pentru textul : Undeva amețitor de aproape deMai întâi îți spunem „Bun venit!”. Apoi, dacă încă nu ai citit „Regulamentul Hermeneia” și rubrica de „Răspunsuri la întrebări frecvente” (http://hermeneia.com/faq-page) te îndemnăm să o faci.
pentru textul : REM deApropo de motivarea deciziei editorilor de a încadra un text în șantier, sunt aici câteva precizări:
http://hermeneia.com/content/ce_este_santierul_literar_pe_site_ul_hermen...
http://hermeneia.com/content/nu_am_primit_nicio_motivatie_pentru_trimite...
Până una alta, e bine de analizat și alte poeme încadrate în șantier, eventualele explicații, apoi poemele remarcate, aprecierile etc. Acesta e un mod mai eficient pentru autoevaluare și pentru progres. Succes!
nici nu stiu daca e poezie, Ioana. eu nu prea scriu poezie.e un fel de a scrie unele lucruri care sînt aproape reale aranca, daca ai fi citit mai multe texte scrise de mine si altădată ai fi descoperit că eu nu port cămașă lirică. de nici un fel. pe de altă parte virușii (îmi pare rău ca nu știi pentru că aici există una din cheile textului) nu se tratează, nici repede și nici nu depinde de pacienți. infecțiile virale nu se tratează. pur și simplu. în esența lor sînt conflicte celulare în care învinge sistemul cel mai rezistent mai imun. dar nu există medicamente antivirale. pentru nici un fel de virus. la fericire nu mă pricep.
pentru textul : aveam amîndoi febră și era martie deun text unitar si ceva mai aerisit as zice eu. sau poate ceva mai "albastru". interesanta influenta geometriei aici. m-am impiedecat in "redesenau". indiferent de semnificatie probabil "desenau" era mai potrivit. la fel si ideea de intersectie (care implica unghiuri) mi se pare nu tocmai reusit alaturata cu cea de lasciv (care in imaginatia mea implica forme rotunde, sinusoidale, etc.). cu scuza ca ma repet trebuie sa spun ca mi s-a parut semnificativ caracterul unitar al textului.
pentru textul : scurt tratat de anestezie de"Desfăşurarea cronologică a procesului demolator al adminilor în cazul Ionuţ Caragea, în paralel cu cazul Sorin Cerin
• Wikipedia:Pagini de şters/Ionuţ Caragea (1)
Ştergerea a fost propusă la 23 octombrie 2007. Justificare: Eseu Discuţie încheiată. Rezultat: păstrează (articolul a fost rescris între timp). — AdiJapan ☎ 9 noiembrie 2007 19:44 (EET)
Constatare: Articolul Ionuţ Caragea fusese salvat pentru că fusese rescris. Era conform cerinţelor adminilor. A stat în picioare timp de 2 ani, timp în care a fost dezvoltat constat, i s-au adus surse, a fost mereu verificat de admini. Repet, 2 ani de zile!
• Wikipedia:Pagini de şters/Sorin Cerin
De la Wikipedia, enciclopedia liberă Ştergerea a fost propusă la 27 ianuarie 2009. Încheierea discuţiei este preconizată pentru 1 februarie 2009. Discuţie încheiată, rezultat: şterge. Practic nu există material independent, serios care să-i probeze notabilitatea, opera este ignorată de specialişti. Pînă acum nu sînt decît semne puternice de autopromovare iar Wikipedia nu este locul potrivit pentru acest lucru. – Laurap mesaj - 3 februarie 2009 11:37 (EET)
Constatare: Ionuţ Caragea îi ţine partea vehement lui Sorin Cerin şi votează pentru păstrează. În ciuda eforturilor sale, articolul e şters. Ionuţ Caragea este ţinut minte de către admini dar nu se iau măsuri imediate împotriva sa întrucât peste puţin timp Sorin Cerine vine cu cererea de recuperare.
• Wikipedia:Pagini de recuperat/Sorin Cerin
De la Wikipedia, enciclopedia liberă Recuperarea a fost propusă la 14 mai 2009. Încheierea discuţiei este preconizată pentru 19 mai 2009. Discuţie încheiată. Nu se mai discută de mult la obiect. Pagina rămâne ştearsă. —Andreidiscuţie 2 iunie 2009 22:16 (EEST)
Constatare: Ionuţ Caragea nu intervine în această discuţie, lucru semnalat şi ironizat de Rebel: Ce mare păcat că nu mai e Caragiale printre noi. --Rebel 14 mai 2009 16:50 (EEST) Pagina lui Sorin Cerin este ştearsă împotriva surselor prezente. Lucru care le aduce adminilor aminte de vechiul lor client, Ionuţ Caragea şi peste o lună de zile îl propun pentru ştergere, după ce articolul fusese în picioare 2 ani de zile. Repet, 2 ani de zile!
• Wikipedia:Pagini de şters/Ionuţ Caragea
De la Wikipedia, enciclopedia liberă Ştergerea a fost propusă la 15 iulie 2009. Încheierea discuţiei este preconizată pentru 20 iulie 2009. Discuţie încheiată. Rezultat: ştergere. Am ignorat opţiunile de păstrare pentru următoarele motive: • Mirko --- Forma şi complexitatea articolului nu sînt argumente de notabilitate. Numărul mare de volume scrise de un autor devin argumente de notabilitate doar dacă sînt publicate de edituri mari, care fac o selecţie strictă bazată pe părerea criticilor. • Mayuma --- Un autor nu devine notabil dacă întîmplător în anul respectiv sau în ţara respectivă nu mai sînt şi alţi autori remarcabili. • Lerman Kruger --- Faptul că la Wikipedia (încă mai) există articole despre subiecte nenotabile nu e un argument să le păstrăm pe toate. • Impy4ever --- Argumentul de ştergere nu este evaluarea făcută de wikipedişti, ci lipsa evaluării făcute de specialişti. Dintre sursele aduse pentru notabilitate cea mai solidă este prezentarea apărută în Convorbiri literare, dar de acolo nu rezultă caracterul remarcabil al operei lui Ionuţ Caragea. — AdiJapan 31 iulie 2009 10:54 (EEST)
Constatare: Din discuţii şi cronologia faptelor este evident faptul că articolul Ionuţ Caragea a fost şters într-un act de răzbunare al grupului ce l-a demolat pe Sorin Cerin. Articolul Ionuţ Caragea fusese valid timp de 2 ani, acceptat de adimni, îmbunătăţit. Însă în momentul când Ionuţ Caragea l-a ajutat pe Sorin cerin să încerce să-şi păstreze articolul, a devenit personna non grata şi articolul său a fost de asemenea şters.--Lerman Kruger (discuţie) 26 ianuarie 2010 05:45 (EEST)"
Etc. etc. etc.
G.M.: Duceţi-vă la http://ro.wikipedia.org/wiki/Wikipedia:Pagini_de_recuperat/Ionu%C8%9B_Ca... şi citiţi în continuare. Pentru că merită. O să vă distraţi copios.
Si, pentru că am început – cerându-mi scuze autorului textului de faţă - vă semnalez una dintre “notabilităţile” lui I.Caragea. Care îl menţionează, printer alţii ce au scris despre opera dânsului şi pe faimosul politruc Corneliu Leu. Asociat, de regulă, acum, în cultivarea culturală a ogorului patriei (e.g. 1992 - 1993 ,,O ţară bogată cu ţărani bogaţi” -reportaj european ,,Realitatea”), mai ceva decât în perioda gospodăriilor colective (e.g. 1978 - romanul ,,Preţul dragostei, al credinţei şi al urii”) cu alţii doi de aceiaşi teapă: Nicolaie Stoian şi Dan Fruntelată. Ultimul fost redactor şef - pe linie de partid - al revistei “Luceafărul” în anii ’80, cei mai negrii ai ceaşismului. Toţi trei (dar şi alţii ca ei) pe timpurile alea de n-ar mai fi fost, ducând-o bine mersî. Ca şi acum, se pare, din moment ce Corneliu Leu, fostul şi actualul politruc şef, a fost cadorisit, de cine altul decât de Ion Iliescu (cu el ştiţi cum a fost în perioada colectivizării agriculturii) oferindu-i “Ordinul Meritul Cultural în grad de Mare Ofiţer”.
Astept infierarea proletcultista a lui I.C. Si atunci sa vezi ce mai distractie. Dar nu aici. Nici nu stie ce-l asteapta. E vorba de analizele "pe text" ale maretei sale opere. Ca tot sufera de mania persecutiei. Macar sa aiba de ce.
pentru textul : Umbra. defiistă? cristă? Ah, rimele astea...
pentru textul : sfaturi către sine de"Apoi, flămând şi însetat de ciuturi
Am căutat fântâni de-o altă soartă
Interogând bătrâni din poartă-n poartă
De n-au de dat pământ cu împrumuturi..."
mi-a plăcut imaginea asta cu ciuturi şi "clipe de humă în care se tânguie picuri de apă veniţi de dincolo."
pentru textul : imagine deIată un text bine dezvoltat, fără edulcorări (minus panseul din final, observat foarte bine şi de Virgil). Aş zice chiar că e un text substanţial, plin de o anume vigoare (mai ales a rostirii).
pentru textul : progresie paralelă şi inversă deO singură observaţie: "vidul din noi este o statuie/ îl auzim cum ne devoră într-o progresie riguros paralelă" ; metafora din primul vers nu e potrivită cu ce urmează, dat fiind că statuia simbolizează încremenirea; nu e viaţă, deci nu poate devora. Trebuia altceva, nu ştiu ce - himeră, fantasmă etc.
Se pot exprima pareri fara atac la persoana, dar este nerecomandabil sa iti exprimi parerea referitor la comentariile celorlalti, atata vreme cat nu se face in spiritul unei polemici literare. Pe de alta parte, poate nedumerirea lui Andu, exprimata in stilu-i caracteristic, este una legitima, referitor la nesepararea pe prima pagina a sectiunilor de limbi straine. Nu cred ca este cazul sa ne facem insa catalogari reciproce si nici sa facem presupuneri de ce cineva prefera sa amestece limba romana cu alta limba straina (recunosc, si eu mai fac asta cu engleza in comentarii... nu cred ca am spirit de emigrant); dar nici ce limba ar trebui obligatoriu altcineva sa cunoasca, doar pentru ca noi am invatat-o in "ciclul primar" (eu am inceput de exemplu studiul la scoala al francezei in clasa a V-a... nu stiu cati dintre cei nascuti inainte de revolutie au inceput in sistemul de invatamant mai devreme). In orice situatie insa, cred ca nu are nici unul dintre noi caderea sa trimita pe altcineva inapoi la scoala. Va rog pe amandoi sa reveniti la comentarii strict asupra textului.
pentru textul : adieu deMultumesc, Aalizeei si Yester. Faptul ca ati rezonat nu poate decat sa ma bucure. Poate vor mai aparea unele modificari in text, insa ghiocelul va ramane, pentru ca a fost, iata, primit.
pentru textul : Scrisori aproapelui meu dedjamal, foarte frumos si original! cu atîtea haiku-uri, te-ai deprins sa exprimi foarte multe in putine cuvinte. virgil, varianta ta merita atentie. tenta de protest surd se risipeste odata cu trecerea de la pers. II pl. la pers. II sg.. poemul devine mai direct, mai intim
pentru textul : Decojirea denu pretinde că pricepi cînd nu poți, nicodeme. că dacă taci mai există o șansă ca lumea să nu vadă chiar cine ești. dar așa...
pentru textul : sequoia I demai nicodem. este vorba aceea cu de gustibus. mai ar fi una dar nu o pot spune pe aici, ca nu se face.
iar implicatiilor de mai sus nu prea le vad sensul.
eu una pun problema asa - mi-a placut textul. imi exprim parerea. am dreptul sa o fac. daca cineva nu-i de acord cu mine, e problema lui. face parte asta din frumusetea diversitatii fiintei.
tu ti-ai exprimat parerea. ok. mie nu imi pasa daca esti de acord cu mine. de ce ti-ar pasa tie de a mea sau a altor useri???
pentru textul : Noapte bună, copii de"cămașa de noapte îmi este învelișul
cel mai aproape
dar și cel mai stingher
adorm cu iluzia unei întâlniri
petrecută în taină"
Frumos spus.
silvia
pentru textul : dintre toate durerile am ales așteptarea demulţumesc de trecere şi popasul făcut pe aici.
pentru textul : Laudă apelor cele mari dePărere: poezia se susține fără poză și nu pare în acord cu ea, ca mesaj. Poza - bine realizată de altfel, evident șochează. Firește, este artă fotografică aici, nu asta se contestă. Eu aș fi ales o foto care să fie în acord cu "fluturele rar", deși aici în foto cartea este fluturele. Iar "felinarul" - trimite la profanul, sexualul brut, ce rămâne în așteptare, în suspensie. Felinarul are însă și alt sens dacă păstrăm doar lumina.În fotografie privirea cade mai mult pe grotesc decât pe sublim. Poate de aceea contrastează cu imaginile din poem, în care sublimul predomină. Versul 1 fără cele 2 puncte, cred eu că e mai fluid. versul 9 trebuie prelucrat, e prea prozaică adresarea în raport cu celelalte versuri. Acum întrebarea mea este: ce anume conferă raritate acelui fluture? Fiindcă nu transpare din poezie. :) Bine ales: "te uiți spre rouă".
pentru textul : Felinar de"cînd chiar că"?!
pentru textul : introfanie de toamnă II dePagini