întoarcerea la praga

imaginea utilizatorului yester
yester -

prin întunecime blocurile
trec
ritmat
peisaj cardiac de toamnă-cablurile negre
molcolm alunecă
departe
de compartimentul comod
sunt șerpii altui pustiu
închid ochii un pic
mă desprind din acest secol din
gunoaiele rămase lângă calea ferată
ascult
monoton
roțile de tren
sunt farfuriile altei sufragerii
răcoarea nopții mă încântă
deschid geamul
mă zgribulesc și vreau să uit dacă-aș uita gara
în care rochia roșie se depărta
banală
nu flutura
nu
nimic
o zgardă ruptă o păpădie fără puf praga veche
lucea
limpede ca o amantă somnoroasă
căreia îi faci mofturile și uneori
cafeaua

Poezie: 
poezie generală

Comentarii

Un poem ca o călătorie

Maria - Doina -

Un poem ca o călătorie printre peisaje ,,cardiace de toamnă", şi o călătorie printre amintiri. Lectorul e alături de autor datorită forţei sugestive a poemului, a imaginilor care se adresează mai multor analizatori (vizual, auditiv, tactil şi chiar şi olfactiv prin prezenţa cafelei :) ).
După întunecimea nopţii, dimineaţa aduce o pată de culoare şi de strălucire. Tot mai bun, mai strălucitor e prezentul :)
Ce bine că nu e şi cafeaua un moft! :)
Felicitări, Paul!

As mai lucra urmatoarele

Sache -

As mai lucra urmatoarele versuri:

observ cablurile negre molcom / cum alunecă / departe / de compartimentul comod ele sunt șerpii altui pustiu

si ma voi explica: daca reciti versurile vei observa molcom_cum o asociere care deranjeaza
observ cablurile... aici treci prea mult in proza
ele sunt serpi altui pustiu - mai bine fara ele, simplu: sunt serpii altui pustiu

Ai insa cateva metafore foarte bune, iar finalul este exceptional.

e foarte frumos ce simți și

yester -

e foarte frumos ce simți și spui tu Mariana, te mai aștept cu drag pe textele mele, chiar și cu observații:)

Sorin, m-am uitat un pic și ți-am dat dreptate. am mai lucrat o țâră la el:) mulțumesc frumos pentru semnalări, aprecieri și lectură. doamne ce sec pot fi la ora asta:)!

Ce frumos îmi îmtâmpini

Maria - Doina -

Ce frumos îmi îmtâmpini primul coment! Mulţumesc, Paul!
Şi fiindcă mă încurajezi la a veni şi cu observaţii, chiar acum aş avea una :): Cred că ai putea renunţa la ,,un pic" fiindcă se înţelege din versurile următoare că nu închizi ochii de tot :)( Doamne, fereşte! ) Ia-o ca pe o glumiţă!

e foarte bună observația ta,

yester -

e foarte bună observația ta, Mariana! am să las să mai treacă însă "un pic":) de vreme, pentru ca apoi să revin mai distanțat de text (acum îmi pare că acea sintagmă dă o notă de alint poemului). atunci să vezi masacru. glumesc! mulțumesc frumos! vezi că se poate?:)

un text bun, ca de obicei

Raluca Sandor -

un text bun, ca de obicei senzatia ca scrii fara efort ceea ce nu e putin lucru. Personal as fi "taiat" altfel versurile, le-as fi lasat sa curga mai lung . Dar asta e cam singura obiectie pe care o pot face si nu are legatura cu fondul, evident, ci doar cu modul de...croiala :)

prin întunecime

Raluca Sandor -

prin întunecime blocurile
trec
ritmat
peisaj cardiac de toamnă-cablurile negre
molcolm alunecă
departe
de compartimentul comod
sunt șerpii altui pustiu
închid ochii un pic
mă desprind din acest secol din
gunoaiele rămase lângă calea ferată
ascult
monoton
roțile de tren
sunt farfuriile altei sufragerii
răcoarea nopții mă încântă
deschid geamul
mă zgribulesc și vreau să uit dacă-aș uita gara
în care rochia roșie se depărta
banală
nu flutura
nu
nimic
o zgardă ruptă o păpădie fără puf praga veche
lucea
limpede ca o amantă somnoroasă
căreia îi faci mofturile și uneori
cafeaua

am aceeasi obiectie, si eu as

caminante -

am aceeasi obiectie, si eu as fi "taiat" altfel poezia (poate asa cum a facut-o raluca). in fine, sunt detalii tehnice, as fi schimbat mici chestii ici-colo, astea le poti face si tu intr-un moment in care vei simti, poate, diferit.
imi place modul in care te folosesti de metafore, aproape fara sa dai impresia ca ar fi acolo. e o subtirime greu de atins si e remarcabila. pe mine ma face sa ma opresc la fiecare poezie de-a ta, fie ca las semn sau nu.

cred că așa voi face,

yester -

cred că așa voi face, Cristina. e cald încă textul. mulțumesc pentru! e bine să te știi citit de oameni inteligenți!