vremea când viaţa mă sărutase prima oară pe gură

imaginea utilizatorului ioan barb

trăieşte în mine un peşte
alungat din apele cele mari
de plasele braconierului
se minunează zilnic de lumea aceasta
privind-o prin ochii mei
o vede ca pe un acvariu
nu-i poate suporta strălucirea

se hrăneşte cu algele
sedimentate în sânge
mi-a descoperit pe hemoglobină pete de cer
străluceau stele despre care nu ştiam nimic
răsărite poate în vremea când viaţa
mă sărutase prima oară pe gură

Comentarii

Mi-a plăcut ideea din prima

Mi-a plăcut ideea din prima unitate şi faptul că este susţinută până la final, chiar dacă în a doua strofă, discursul devine niţel cam tehnic, vizavi de subiect, (alge/sânge/hemoglobină/). Oricum, finalul (ultimele 2 versuri) salvează.

Nu-mi place deloc "algele începutului), nu mai repet de ce.

Bun.

Recitind,

Recitind, mi-am adus aminte de "O perfectă zi perfectă", de Martin Page, în care, pe erou, îl locuia un mare rechin alb, care înota prin el etc. :)

Mulţam de citire.

Mulţam de citire. Am renunţat la un cuvânt ce marca un loc comun, şi mie mi se păruse în plus. Cred şi eu că partea prea tehnică cu pricina se mai poate lucra.
În rest, nu cred că are nici o legătură încercarea mea de poem cu opera menţionată aici. Cu prietenie.

D-le Ioan,

D-le Ioan, dacă-mi permiteţi să fiu cârcotaş, spun că nu prea aveţi de unde şti dacă peozia d-voastră şi cartea menţionată au legătură, pen' că, din câte înţeleg, nu aţi citit cartea.

Acum, serios vorbind, nu au legătură decât la nivelul pe care l-am menţionat.

Seară faină!

Îmi cer scuze,

Îmi cer scuze, nu am vrut să fiu ironic. Nu am citit poemul menţionat. Pur şi simplu.
Când am afirmat că nu cred că cele două au vreo legătură am vrut să elimin suspiciunea că m-aş fi inspirat. O noapte la fel de faină.

D-le Barb,

D-le Barb, chiar n-aveţi de ce să vă cereţi scuze. N-am insinuat nimic, pur şi simplu mi-am amintit de-un fragment din acea cartea (e o nuveluşă metaforico-ironico-fantastică, inteligent scrisă, din colecţia "cartea de pe noptieră").