anna -
în zidul alb al nopţii va veni cineva
şi va zidi o uşă
vor năvăli peste mine iarăşi bucuriile
verzi precum iarba
clipele de ieri îşi vor face loc
între palmele noastre
se va face iar noapte şi zi dupa voia ta
te legăn in minte ca pe un copil
în jurul stelelor se învârteşte aceeaşi noapte
să zidim clipa asta în toată tinereţea ei
aşa mi-ai spus atunci
iar eu mă agăţam de cuvintele tale ca o iederă
timpul trecea cu mâinile la spate
ca un pensionar pe străzile oraşului
ce inimă albă au gândurile astea
ca joaca unor îngeri în lumina dimineţii
pe umerii mei căldura cămăşii mai păstrează
atingerea ta
Poezie:
Comentarii
- ... -
a.a.a. -
"timpul trecea calm cu mâinile la spate
ca un pensionar pe străzile oraşului" - frumoasă imagine. Aş renunţa la "calm". Şi finalul e bun.
La polul opus, parcă prea mulţi "îngeri". Şi aici, şi în alte texte.
Nuţa,
Ottilia Ardeleanu -
mi-a plăcut mereu stilul ăsta cald în care scrii.
în acest text îmi place îndeosebi partea de la mijloc spre final.
şi cu toate astea, cred că ai cam multe comparaţii chiar în zona asta.
şi te-aş ruga să fii atentă la "vor năvălii".
multumesc Adrian
anna -
de sugestii, imi prind bine, am modificat cate ceva ... poemul e lucrabil, sunt prea multe treceri de la un plan la altul care nu curg destul de bine, o sa-l revad si o sa-l mai slefuiesc... zi buna! :)
Otilia
anna -
de neiertat "navalirea" mea cu doi de i, multumesc ochiului tau vigilent ... si incurajarilor tale! :)
cuvinte
elena katamira -
sunt asa rotunde cuvintele tale, nu zagrie, nu tes discrepante, ca o muzica lina curg, frumos!
.
elena katamira -
scuze, cu toata previzualizarea, tot mi-a scapat - zgarie
Elena Katamira
anna -
iti multumesc de semn! ne scriem in cuvintele care ne tin sufletul in palme la o anumita ora... uneori ele zgaraie, alteori curg lin, important este sa ne poata elibera si sa ajunga cat mai departe de noi. :)