pe frânghia dintre-o ureche şi cealaltă
gospodina nopţii a-ntins
cearşaful de stele la uscat;
pune doar gândul şi lapte-ţi va şopti

vară, anotimp stătut,
bizanţ în aur şi-n praf înlemnit;
de somn trişat, furat pe sub pleoape,
nu mai are-acum consistenţă

decât visul despre nimic