ce voi spune acum s-a mai spus
la un pahar cu vin poate
la o conferinţă secretă sau
sub o placă de marmură
cuvintele mele fudule vor să îmbrace
o altă haină ori de câte ori ies în oraş
uneori însă se trezesc dezbrăcate
ca o femeie frumoasă
sub duş

astăzi cineva mi-a bătut la uşă
când am deschis
toamna se sprijinea de aerul prispei
mirosea a floare de salcie liliac
un miros clandestin
lânga ea
una din zilele lui septembrie
uşoară ca un balon de săpun prins împreună cu rufele
de o sârmă
exploziv care nu te omoară
te vindecă

ce bine că eu am trecut de examene
nu mai fug ca evadatul de riduri cum ele
vor să fugă de timp

poftiţi
locuiţi o vreme cu mine le-am spus
dar să nu trăiţi cu impresia că veşnicia
adevărul şi neadevărul
albul şi negrul
îmi aparţin