o noapte de jazz în sania deasupra oraşului (cristina ştefan)
spaima ca o rochie de seară prea mică (tincuţa)
şi trandafirii sălbatici între pântec şi glezne (elena istrati)
casa ta plină de sonerii
patul păstrând căldura scrisorilor cu fundă roşie (nepotul lui rameau)
mâinile mele sertare dezmembrate cu amintiri (yester)
umbra ta rămasă acasă alăptând copilul nostru neconceput (sixtus)...

...vrăbiile îşi rup oasele dacă încearcă să zboare dincolo (oriana)
peste mine ivărul trecutului îşi trage zăbala (cristina ştefan)
cobor în crama rece ca la o întâlnire (yester)
valiza mea se dedă poeziei ermetice (nepotul lui rameau)
încet ca un greiere strecurat în ureche (călin sămărghiţan)

moartea se îmbracă încet cu mâinile mele (sancho panza)
ca o mangustă cu dinţii în vena mea cavă (profetul)
sanie de tablă frica tăia întunericul din uşă cu două dungi albe (caminante)
poate văd un phoenix iarna asta beat zburând pe cerul albastru ca o
zeiță supremă aflată în brațele unui ciclop (yester)
timpul trece prin mine ca un roib învăţat cu drumul spre casă (sancho panza)
şi mama îşi ascuţea cuţitul de turla bisericii (bătrânul trăgător).

când muşc coltucul de pâine simt până şi transpiraţia boului la arat (bătrânul trăgător)
liniştea asta îmi trece prin inimă ca un tren cu ferestrele sparte (sancho panza)
de la parter moartea se trezea măcina cafeaua şi timpul (profetul)
era lună plină şi noi ne jucam fresbee cu ea (nicodem)
într-un colţ Dumnezeu desprindea cu dalta câteva vrăbii (francisc)
cartierul se dezbracă lent de zi aproape feminin apoi dispare haşurat
cu lumina sub piele (yester).

cu podul palmelor noastre am împins cerul mai sus să facem loc pentru rugă (aalizeei)
ne este frică să coborâm din tablou (profetul)
undeva la marginea oraşului marea leşină (nicodem)
vântul cafeniu s-a ridicat în două picioare (mihaylo)
rămân prăbuşit printre lei în groapa din mine (Ioan Barb)
un dop de cauciuc mă-ndeasă în cuvinte (AAA).

femeia cu ochii de felinar ţine între picioarele ei ieslea (marynna)
s-au spânzurat de lumină palmele noastre (lentib)
ochii noştri un amestec de apă moartă şi peşti (anna)
săgeţile te străbat ca viermii (Ioan Barb)
într-o lampă cu seu cantilene aprinse bat clopote (nicodem)
o să mori carioca vei umple zidurile cu vulturi (caminante).

în dimineata asta am constatat ca blana mizericordiei nu mă mai încape (cristian vasiliu)
se albeşte sub noi tot pământul ne izbim de apa rămasă şi de barba lui Ted Berrigan (djamal)
vom număra căzuţii eroi din tranşeele harfei (călin sămărghiţan)
va veni ziua în care vom scrie cu sânge imperial de hermină (profetul)
va veni clipa în care vom scrie cu aurul mormintelor noastre (profetul)
şi fundul grădinii e tot mai aproape tot mai aproape (dihania).

azi mai bine plimbă tu versurile prin parc
transferă-mi apoi pe card ultimele 5 minute din toamnă (aziza ruhy)
aprinde-mă candelă şi dă mai încet zăpezile astea (sancho panza)
fii tu amin-ul meu înaintea cuvântului (aalizeei).