Mintea mea are pumnii luminoși ca niște lampioane în districtul roșu.
Și fiecare curent electric din creier poartă răni infinitezimale. Sunt peste tot
crustacee bolnave. La fiecare recalculare o gravidă macină pe burta ei
pietrele care m-ar putea lovi. Mintea mea impură se pregătește de iarnă
și caută o formă de sensibilitate care să se asorteze cu asta.
Mintea mea este un automaton care oferă doze de 330 ml cu infinită
tristețe. Ziua de mîine nu și-a făcut cuib în mintea mea. Mintea mea o mașină
celebră în care doar plăcerea condusului. Se propagă după colaps.
Gesturile cu care schimbi vitezele plus șirul celorlalte automobile rămase în urmă.
Mintea mea a găsit un cuvînt care să stea între noi.
Mintea mea o plută invizibilă care poartă posesiunea trupurilor noastre
pe oglinda apelor curgătoare. O plută în care sunt doar imagini grele deși nu sunt
nici gîndurile nici sufletele noastre acolo. Mintea mea ca un spectru ce bîntuie
profunzimile și face autostopul. Între mine și mintea mea doar cîmpul înflorit
de explozii. O vegetație carnivoră care descompune acid orice atingere. Provocare
Mintea mea. O coliziune între păsările de altădată și păsările de acum. Frica
și suspansul. Invazia lăcustelor și furnicilor zburătoare și prima impresie devorată
în aer ca umbra trupului meu ce nu mai apucă să atingă pămîntul. Mintea mea
apăsată de nimicuri abisale de efectul de seră al șoaptelor tale într-o seară.
Mintea mea mea într-o nouă versiune. Acum și fără tine.
Mintea mea și-a eutanasiat fiecare gînd maidanez. Mintea mea e un hingher
care ucide tot ce poate fi animal în omul din mine. Și omul din mine se întoarce
în prima mîngîiere lăsată în blana cîinelui copilăriei. Cel care își așază capul
în poala ta iar ochii îi dau pe afară ca două fîntîni ce inundă ulița.
Mintea mea se resetează să fie nouă ca un bebeluș pentru iarnă.
Comentarii
textul nu e prost.
Virgil -
textul nu e prost.
remarc „Mintea mea e un hingher
care ucide tot ce poate fi animal în omul din mine. Și omul din mine se întoarce
în prima mîngîiere lăsată în blana cîinelui copilăriei.”
deranjează însă prea multe de „și” și „care/pe care”. unele propoziții fără verb(presupus implicit) sună puțin agramat.
folosirea unui titlu scris în limba engleză pentru un text eminamente românesc sună a snobism ieftin (deși nu știu dacă există și altfel de snobism)
poezia moderna
serafim oprea -
nu tine cont de reguli. pe de alta parte mie nu mi se pare nimic deranjant in exprimare, atata timp cat nu fortez anumite expresii sau imagini. o alta latura a exprimarii moderne, chestia cu omisul unor verbe e tot o metoda de a exprima ceva altfel decat o face poezia clasica. nu mai traim interbelic, vrem noi mijloace de exprimare. Cosmin Perta de ex, foloseste verbele in exces, in detrimentul celorlalte parti de vorbire. poezia lui este f dinamica, dar cumva pierde, uneori, aspectul contemplativ. asta e doar un exemplu. mai sunt altele si altele. am rugamintea pentru cei care comenteaza sa o faca in cunostinta de cauza, sa aiba minimum de educatie poetica facut la scoala poeziei contemporane. sa stie de Dmitri Miticov, de Sociu, de Tupa, de Komartin, de Adrian Schiop, de Vlad Moldovan, Radu Vancu sau alti cautatori de expresie noua pentru lirica romaneasca actuala. Am trecut dincolo de Nichita, si mergem dincolo si de Ioan es Pop sau Ion Mureșan. Poezia nu-si permite sa nu evolueze, asa ca ar trebui sa fiti mai atenti domnilor comentatori sa va updatati softurile poetice.