da, e un joc al iubirii prin culoare, dar si al transformarilor substantiale, specifice, finalul are o doza, si ea jucata, de repros, dezamagire, misoginism, multam, Virgil
Frumoasa povestea acestui poem. Si un pic de Sorescu si un pic de Visniec. Ai imaginatie si textul curge. Imi place si tineretea lui. Nu-mi place titlul. Este nepotrivit si mai ales, in engleza. Bucura-te de limba romana.
Posibil numai ca eu n-am ajuns in halul de a crea poeme din titluri...si sa ma mai si impaunez ca sunt poet scriind astfel. Prefer, sincer, scrisul meu greoi, incalcit, cu pretiozitati si cu ce mai vrei, imi place teribil faptul ca nu ti-ai argumentat asertiunile, ci doar te-ai limitat la a improsca ieftin cu noroi. bravo tie, bardule aalizeei, continua...
pe mine au inceput sa ma plictiseasca de multa vreme textele astea "amorezate". n-am nimic cu femeile care se indragostesc. din punctul meu de vedere este insa la fel ca si mersul la pescuit sau sapatul de morminte. daca incepi sa imi descrii sau sa imi spui ce simti incetezi sa mai scrii poezie. poezia nu este ce s-a intimplat ci ce ajungi sa scrii pentru ca s-a intimplat ceea ce s-a intimplat. la urma urmei cred ca si sylvia plath cu tot "confesionalismul" ei nu a facut "naratiuni".
singurul vers care mi-a atras atentia a fost "dar ție îți plac artificiile și să te închizi în cercul tău desenat cu cretă mov"
Multumesc, Paul si Maricica! Ati lecturat cu atentie. Ma bucura si incercarea de a trece dincolo de vers....pana la urma, acolo e atelierul poemului, mobilul :)
Foarte frumoasa zicerea despre titlu, insa tendintele actuale par a fi altele. Totusi ma gandesc inca de cand mi-a spus Adrian. Mai caut.
Nicholas, mulțumesc, pentru obsevații și aprecieri! Îți respect atitudinea creștinească. Poemul nu este unul blasfemic(cel puțin nu în intenția mea) ci unul despre îngheț, Esenin, tristețe, încercarea de regăsire în preajma colindului. Cu amiciție, Ioan
deși nu m-a ispitit niciodată ruleta rusească, apăs pe trăgaciul acestui text, până voi împușca o peniță.
pentru Eminescu, fiindcă eu cred că s-a săturat și el să fie de-a pururea răstălmăcit, înainte de a-i înțelege poezia.
pentru Blaga, Arghezi și maidanezi (aici ai lovit trei dintr-un foc),
și încă un foc, pentru tonul elegiac din final.
eu nu-s bun la complimente. Narciso Yepes cind era multumit isi lua ghitara si improviza ceva . /// totul se petrecea in mai nu in iunie. vorbeai cu tine scuturind fata de masa, aranjind pozele dupa format si mirosul care venea din urma. apoi te asezai la masa ta de scris cu flori de tei in paharul de ceai uitat si cu creionul in gura, cu capul dat pe spate imaginind o calatorie intr-o ploaie nimicitoare cu pomi smulsi din suflet, cu salcamii deflorati intr-o atmosfera dramatica plina de fiori dar ai fost brusc intrerupta ..cineva a aprins lampa in camera alaturata si lumina trecu pe sub use ca sa ti se aseze in poala, incolacita, cautind un loc uscat...
am rezerve ca acest text poate fi considerat poezie. nu spun ca nu e interesant sau ca nu are un limbaj metaforic dar cred ca ramine doar o proza fantastica
dantelareasa ioana nu are buricele degetelor insangerate de la ac. are bataturi in palma de la manerul sabiei. :) multumesc ca te-ai oprit asupra acestui text al modestiei.
Foarte bun ritm si buna atmosfera, aproape de psalm din puntul meu de vedere. Remarcabila strofa a doua. De fapt tot poemul e foarte sigur dar acolo te opresti putin sa iei o gura de aer.
Cred că ai putea renunța la repetiția "cozii" din prima strofă. Sigur că oricât m-aș strădui, nu aș găsi sensul exact al ultimului vers, pe care te rog să îl precizezi tu. Un poem reușit.
emi, am stat si m-am gandit. inclin sa cred ca acel cliseu face bine textului. oricum, ma gandesc si in noaptea asta. multumesc pt penita, o surpriza placuta
aș fi evitat formularea "cu_capace". mi-a plăcut ideea golului care se vrea umplut impreuna, exclamația cu zăpada și finalul deși se putea formulat mai simplu ultimul vers, să sune mai bine. pe alocuri e diluat însă ai și momente mai puternice.
Maria(na) aici m-ai nimerit... ironic!
Păi tot ce trăim acum în România este o ironie atunci, iar asta mă umple de optimism!
Pentru că ironia, nu-i așa? nu face rău nimănui!
E adevărat însă, titlul nu prea are legătură cu compilația, el a apărut doar din gustul vieții pe care îl simt acum.. unde mai degrabă suntem sodomizați decât iubiți de apropiații noștri pe acilea.
Mulțumesc mult pentru lectură și pentru surpriza deosebit de agreabilă a lecturii comentariului tău
intrebarea mea ar fi ce anume este experimental la acest text si ce cauta in aceasta categorie. cred ca am mai spus-o, "cutia cu nisip" nu este "cutia de gunoi". "cutia de nisip" este locul unde oamenii experimenteaza mai mult sau mai putin reusit unele forme sau inovatii literare dar nu sint inca deplin convinsi ca merita a fi considerate mai mult decit o incercare. ma tem ca abuzezi sau nu intelegi acest concept.
Al treilea autor survolat după această primă lună de hermenie este Mădălina Maroga (au mai fost Dorin Cozan și Daniela Luca). Precizez că părerile sunt pur personale, nu au în nici un caz valoare absolută, ci sunt o expresie a rezonărilor mele interioare la scriitura acestor autori. Mădălina Maroga este, poate, autorul la care se poate observa o evoluție în scriitură. Primele poezii ale sale (de la "Cu tremur" până la "Înger singur") suferă de un, să zic, pur descriptivism nereflectat de sinele auctoral. Adică textul este strict (con)centrat pe ceea ce i se întâmplă sau face autoarea-obiect, și nu reflectat de autoarea-subiect. Formula poetică din aceste texte nu este cea mai potrivită, aproape toate verbele sunt la prezent persoana I singular, iar acest mic amănunt tehnic frustrează textele de "vizionarism poetic" dacă doriți. Adică nu deschide, ci închide totul în jurul, în sinele autoarei. Ideea, oricum, nu este rea, dar scriitura suferă, e pur descriptivă și nu ia forme prea plăcute. Doar "A șaptea minune" și "Lumânări arse" se salvează puțin de la cele spuse mai sus, printr-o subtilă deschidere a atmosferei către "împrejurul" autoarei. Probabil aici ajută și faptul că textul descriptiv este înlocuit mult mai des de imagini metaforice ("funii de argint", "lacrimă de clopot", "singur până la sânge" ș.a.) Schimbarea vine o dată cu poeziile "Despre suflet" și "Labirint". Mădălina începe să se retragă puțin în contemplare în fața "spectacolului" din jur, căruia reușește să-i dea o reușită formă poetică. Filtrul interior al autoarei este mult mai activ decât în primele poezii. Reflecțiile nu se mai apleacă strict asupra lucrurilor din jur, ci asupra efectelor pe care acestea le creează în sufletul autoarei. Urme ale simplului descriptivism textual dinainte se mai păstrează însă, dar sunt mai diluate, și de obicei apar înspre finalul poeziilor. Poate cu o la fel de susținută atenție asupra contemplării poetice, ca la începutul poeziei, se poate elimina și acest neajuns ce apare înspre final. "Labirint" marchează clar îndreptarea spre acest al doilea stil de scriitură al Mădălinei. Ea "desface încet culoarea violet a mâinilor în fire subțiri", iar aceste fire subțiri, ce pornesc din sufletul-subiect al autoarei, încep să se infiltreze de-a lungul textelor sale, creionând efecte deosebite. O poezie pe care am salutat-o la vremea ei. "În spirală" este deja o poezie schimbată, (dar cu aceleași reminiscențe spre final). "Din iubire", "Peste mâinile mele", și "Două luni în păr" sunt poezii mult diferite de cele de început, fără nici cea mai mică urmă a descriptivismului textual de care pomeneam la început. (Excepție la seria ultimă face poezia "La 5 și 10" care șochează prin distonanța față de poeziile mai noi. O bănuiesc o poezie mai veche și reluată aici, sau pur și simplu o răbufnire nefericită a vechiului stil. Sau autoarea a fost prea atentă la potrivirea textului cu imaginea fotografică și a uitat de stilul nou dobândit). "Din iubire" e o incantație redată sugestiv de repetițiile și rimele de moment ("sunt fericită", "lacrima Domnului, lacrima somnului", "viața e ca... / iubirea e ca..."). (Încerc o exemplificare a stilului nou: autoarea ar fi spus la primele poezii, simplu: "eu port lumina în palme", dar acum spune "lumina a poposit la mine-n palme", deci accentul e pe lumină care poposește undeva, și nu pe nerezonanta idee că autoarea ține lumina în palme.) Iubirea e aici "firul subțire" care se strecoară din bunici în părinți, prin sine, spre copii, și sentimentul acesta e sugestiv și sensibil redat. "Peste mâinile mele" întărește noua impresie (și dovedește că "La 5 și 10" nu a fost decât un accident). Nici urmă de simplu descriptivism, verbe tot mai puține și nu de mișcare, în schimb abundă imaginile reflectate, filtrate prin sinele autoarei. Dialogul cu cel drag primește nuanțe date de neașteptate perechi/asocieri "peretele pământului", "tavanele sudului", "semnele inimii". "Două luni..." debuteză cu o formă de dialog anunțată în poezia dinainte, primele două strofe se conturează delicat. A treia se zvârcolește "încep să bat cu palmele în pereți" - nici un efect; iar de la a patra se arată iar umbrele: - "văd un om", dă-l încolo, oricine îl vede. Spune-ne despre el, nu ni-l arăta! - "fug desculță de frică să nu"... nu știu ce. Iar o mișcare inutilă, greoaie, lung spusă, forțare a efectului... nu mai e stilul ei. Stilul nou dobândit ar spune ceva de genul: "nu aștepta să cadă pene de înger!", sau "spaima căderii de îngeri aleragă în tălpile goale", nu știu... Formulele poetice din "Din iubire" și "Peste mâinile mele", și cea de început de aici mi se par mai reușite și mult mai sugestive, și aș îndemna spre o păstrare a stilului nou dobândit (și dovedit). Încă o dată, e părerea mea, strict personală și accept orice critică. Până la urmă, poezia fiecăruia nu trebuie să urmărească o formă anume, impusă de cineva, ci este o exprimare a propriului sine și a viziunilor personale.
Marturisesc ca raspunsul tau Virgile este nu doar efervescent si suculent, dar m-a si facut sa ma duc in fata oglinzii si sa-mi rad barba pan-la os. Cine o mai zice de acum incolo ca Profetul nu are simtul umorului, uite asa (urmeaza semnul acela cu indexul incovoiat) sa se faca! Ce e al tau al tau ramane! Multzam si scuze Katya de off-topic. Andu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
da, e un joc al iubirii prin culoare, dar si al transformarilor substantiale, specifice, finalul are o doza, si ea jucata, de repros, dezamagire, misoginism, multam, Virgil
pentru textul : demona (Lisa) deFrumoasa povestea acestui poem. Si un pic de Sorescu si un pic de Visniec. Ai imaginatie si textul curge. Imi place si tineretea lui. Nu-mi place titlul. Este nepotrivit si mai ales, in engleza. Bucura-te de limba romana.
pentru textul : the devil and the angel inside dePosibil numai ca eu n-am ajuns in halul de a crea poeme din titluri...si sa ma mai si impaunez ca sunt poet scriind astfel. Prefer, sincer, scrisul meu greoi, incalcit, cu pretiozitati si cu ce mai vrei, imi place teribil faptul ca nu ti-ai argumentat asertiunile, ci doar te-ai limitat la a improsca ieftin cu noroi. bravo tie, bardule aalizeei, continua...
pentru textul : lullaby pentru candelabre depe mine au inceput sa ma plictiseasca de multa vreme textele astea "amorezate". n-am nimic cu femeile care se indragostesc. din punctul meu de vedere este insa la fel ca si mersul la pescuit sau sapatul de morminte. daca incepi sa imi descrii sau sa imi spui ce simti incetezi sa mai scrii poezie. poezia nu este ce s-a intimplat ci ce ajungi sa scrii pentru ca s-a intimplat ceea ce s-a intimplat. la urma urmei cred ca si sylvia plath cu tot "confesionalismul" ei nu a facut "naratiuni".
pentru textul : m-am lăsat de fumat desingurul vers care mi-a atras atentia a fost "dar ție îți plac artificiile și să te închizi în cercul tău desenat cu cretă mov"
Multumesc, Paul si Maricica! Ati lecturat cu atentie. Ma bucura si incercarea de a trece dincolo de vers....pana la urma, acolo e atelierul poemului, mobilul :)
pentru textul : Ţin telefonul în palme ca pe o piersică deFoarte frumoasa zicerea despre titlu, insa tendintele actuale par a fi altele. Totusi ma gandesc inca de cand mi-a spus Adrian. Mai caut.
Nicholas, mulțumesc, pentru obsevații și aprecieri! Îți respect atitudinea creștinească. Poemul nu este unul blasfemic(cel puțin nu în intenția mea) ci unul despre îngheț, Esenin, tristețe, încercarea de regăsire în preajma colindului. Cu amiciție, Ioan
pentru textul : Colind păgân de... nu se mai poate scoate nimic din ea.
pentru textul : Luni (fără franciză ) deda, o sa fac asta, adriana, cind mai scap de alte obligatiuni. neaparat ma intorc aici. multumesc.
pentru textul : nu-mi mai simt mâinile dedeși nu m-a ispitit niciodată ruleta rusească, apăs pe trăgaciul acestui text, până voi împușca o peniță.
pentru textul : sufletul românului depentru Eminescu, fiindcă eu cred că s-a săturat și el să fie de-a pururea răstălmăcit, înainte de a-i înțelege poezia.
pentru Blaga, Arghezi și maidanezi (aici ai lovit trei dintr-un foc),
și încă un foc, pentru tonul elegiac din final.
eu nu-s bun la complimente. Narciso Yepes cind era multumit isi lua ghitara si improviza ceva . /// totul se petrecea in mai nu in iunie. vorbeai cu tine scuturind fata de masa, aranjind pozele dupa format si mirosul care venea din urma. apoi te asezai la masa ta de scris cu flori de tei in paharul de ceai uitat si cu creionul in gura, cu capul dat pe spate imaginind o calatorie intr-o ploaie nimicitoare cu pomi smulsi din suflet, cu salcamii deflorati intr-o atmosfera dramatica plina de fiori dar ai fost brusc intrerupta ..cineva a aprins lampa in camera alaturata si lumina trecu pe sub use ca sa ti se aseze in poala, incolacita, cautind un loc uscat...
pentru textul : nimicitor debine ai venit Violeta! iti doresc un an bun cu realizari literare!
pentru textul : Madam Oracol deMatei, oare poate exista schisma adevarata fara o revelatie autentica?
pentru textul : uneori fac pe prostul deam rezerve ca acest text poate fi considerat poezie. nu spun ca nu e interesant sau ca nu are un limbaj metaforic dar cred ca ramine doar o proza fantastica
pentru textul : glissando de..eu cred ca ultimul comentator irosete cuvinte inalte "ce din coada au sa sune" (multiplicitate, justificativa), pe un text plapand, anti-valoare.
pentru textul : diversitate... dedantelareasa ioana nu are buricele degetelor insangerate de la ac. are bataturi in palma de la manerul sabiei. :) multumesc ca te-ai oprit asupra acestui text al modestiei.
pentru textul : Manierism cu Scena de Gen demai sintetic de atat nu cred ca pot scrie poemul acesta.; s-ar pierde ideea si mare lucru n-as avea de castigat. multam pentru semn, Dihania.
pentru textul : draperii deFoarte bun ritm si buna atmosfera, aproape de psalm din puntul meu de vedere. Remarcabila strofa a doua. De fapt tot poemul e foarte sigur dar acolo te opresti putin sa iei o gura de aer.
pentru textul : fractal deMultumesc pentru lectura Rafael :)
pentru textul : Degete fără filtru deCred că ai putea renunța la repetiția "cozii" din prima strofă. Sigur că oricât m-aș strădui, nu aș găsi sensul exact al ultimului vers, pe care te rog să îl precizezi tu. Un poem reușit.
pentru textul : coadă văzută la relanti deemi, am stat si m-am gandit. inclin sa cred ca acel cliseu face bine textului. oricum, ma gandesc si in noaptea asta. multumesc pt penita, o surpriza placuta
pentru textul : livadă de piersici, cu botoșei albi deaș fi evitat formularea "cu_capace". mi-a plăcut ideea golului care se vrea umplut impreuna, exclamația cu zăpada și finalul deși se putea formulat mai simplu ultimul vers, să sune mai bine. pe alocuri e diluat însă ai și momente mai puternice.
pentru textul : Poem de iubire și moarte deMaria(na) aici m-ai nimerit... ironic!
pentru textul : sodomizează-ți aproapele dePăi tot ce trăim acum în România este o ironie atunci, iar asta mă umple de optimism!
Pentru că ironia, nu-i așa? nu face rău nimănui!
E adevărat însă, titlul nu prea are legătură cu compilația, el a apărut doar din gustul vieții pe care îl simt acum.. unde mai degrabă suntem sodomizați decât iubiți de apropiații noștri pe acilea.
Mulțumesc mult pentru lectură și pentru surpriza deosebit de agreabilă a lecturii comentariului tău
toate textele tale-evident şi acesta- sînt redactate neglijent. spun asta ca să nu cred altceva. şantier.
pentru textul : Am obosit să dansăm flamenco deintrebarea mea ar fi ce anume este experimental la acest text si ce cauta in aceasta categorie. cred ca am mai spus-o, "cutia cu nisip" nu este "cutia de gunoi". "cutia de nisip" este locul unde oamenii experimenteaza mai mult sau mai putin reusit unele forme sau inovatii literare dar nu sint inca deplin convinsi ca merita a fi considerate mai mult decit o incercare. ma tem ca abuzezi sau nu intelegi acest concept.
pentru textul : Crăciun e când s-a născut Isus deo marturie dulce a ideii de intimitate.
pentru textul : Lovitură de rafturi deConcis ca un meterez... dar un meterez langă care nu poți decât să te rogi pentru cel care l-a ridicat.
pentru textul : Survivivore deAl treilea autor survolat după această primă lună de hermenie este Mădălina Maroga (au mai fost Dorin Cozan și Daniela Luca). Precizez că părerile sunt pur personale, nu au în nici un caz valoare absolută, ci sunt o expresie a rezonărilor mele interioare la scriitura acestor autori. Mădălina Maroga este, poate, autorul la care se poate observa o evoluție în scriitură. Primele poezii ale sale (de la "Cu tremur" până la "Înger singur") suferă de un, să zic, pur descriptivism nereflectat de sinele auctoral. Adică textul este strict (con)centrat pe ceea ce i se întâmplă sau face autoarea-obiect, și nu reflectat de autoarea-subiect. Formula poetică din aceste texte nu este cea mai potrivită, aproape toate verbele sunt la prezent persoana I singular, iar acest mic amănunt tehnic frustrează textele de "vizionarism poetic" dacă doriți. Adică nu deschide, ci închide totul în jurul, în sinele autoarei. Ideea, oricum, nu este rea, dar scriitura suferă, e pur descriptivă și nu ia forme prea plăcute. Doar "A șaptea minune" și "Lumânări arse" se salvează puțin de la cele spuse mai sus, printr-o subtilă deschidere a atmosferei către "împrejurul" autoarei. Probabil aici ajută și faptul că textul descriptiv este înlocuit mult mai des de imagini metaforice ("funii de argint", "lacrimă de clopot", "singur până la sânge" ș.a.) Schimbarea vine o dată cu poeziile "Despre suflet" și "Labirint". Mădălina începe să se retragă puțin în contemplare în fața "spectacolului" din jur, căruia reușește să-i dea o reușită formă poetică. Filtrul interior al autoarei este mult mai activ decât în primele poezii. Reflecțiile nu se mai apleacă strict asupra lucrurilor din jur, ci asupra efectelor pe care acestea le creează în sufletul autoarei. Urme ale simplului descriptivism textual dinainte se mai păstrează însă, dar sunt mai diluate, și de obicei apar înspre finalul poeziilor. Poate cu o la fel de susținută atenție asupra contemplării poetice, ca la începutul poeziei, se poate elimina și acest neajuns ce apare înspre final. "Labirint" marchează clar îndreptarea spre acest al doilea stil de scriitură al Mădălinei. Ea "desface încet culoarea violet a mâinilor în fire subțiri", iar aceste fire subțiri, ce pornesc din sufletul-subiect al autoarei, încep să se infiltreze de-a lungul textelor sale, creionând efecte deosebite. O poezie pe care am salutat-o la vremea ei. "În spirală" este deja o poezie schimbată, (dar cu aceleași reminiscențe spre final). "Din iubire", "Peste mâinile mele", și "Două luni în păr" sunt poezii mult diferite de cele de început, fără nici cea mai mică urmă a descriptivismului textual de care pomeneam la început. (Excepție la seria ultimă face poezia "La 5 și 10" care șochează prin distonanța față de poeziile mai noi. O bănuiesc o poezie mai veche și reluată aici, sau pur și simplu o răbufnire nefericită a vechiului stil. Sau autoarea a fost prea atentă la potrivirea textului cu imaginea fotografică și a uitat de stilul nou dobândit). "Din iubire" e o incantație redată sugestiv de repetițiile și rimele de moment ("sunt fericită", "lacrima Domnului, lacrima somnului", "viața e ca... / iubirea e ca..."). (Încerc o exemplificare a stilului nou: autoarea ar fi spus la primele poezii, simplu: "eu port lumina în palme", dar acum spune "lumina a poposit la mine-n palme", deci accentul e pe lumină care poposește undeva, și nu pe nerezonanta idee că autoarea ține lumina în palme.) Iubirea e aici "firul subțire" care se strecoară din bunici în părinți, prin sine, spre copii, și sentimentul acesta e sugestiv și sensibil redat. "Peste mâinile mele" întărește noua impresie (și dovedește că "La 5 și 10" nu a fost decât un accident). Nici urmă de simplu descriptivism, verbe tot mai puține și nu de mișcare, în schimb abundă imaginile reflectate, filtrate prin sinele autoarei. Dialogul cu cel drag primește nuanțe date de neașteptate perechi/asocieri "peretele pământului", "tavanele sudului", "semnele inimii". "Două luni..." debuteză cu o formă de dialog anunțată în poezia dinainte, primele două strofe se conturează delicat. A treia se zvârcolește "încep să bat cu palmele în pereți" - nici un efect; iar de la a patra se arată iar umbrele: - "văd un om", dă-l încolo, oricine îl vede. Spune-ne despre el, nu ni-l arăta! - "fug desculță de frică să nu"... nu știu ce. Iar o mișcare inutilă, greoaie, lung spusă, forțare a efectului... nu mai e stilul ei. Stilul nou dobândit ar spune ceva de genul: "nu aștepta să cadă pene de înger!", sau "spaima căderii de îngeri aleragă în tălpile goale", nu știu... Formulele poetice din "Din iubire" și "Peste mâinile mele", și cea de început de aici mi se par mai reușite și mult mai sugestive, și aș îndemna spre o păstrare a stilului nou dobândit (și dovedit). Încă o dată, e părerea mea, strict personală și accept orice critică. Până la urmă, poezia fiecăruia nu trebuie să urmărească o formă anume, impusă de cineva, ci este o exprimare a propriului sine și a viziunilor personale.
pentru textul : Două luni în păr deMulțumesc vouă ce poate fi mai frumos decât să comunicăm ?
pentru textul : ultima lună deEste meritul Hermeneiei să o recunoaștem că ne găzduiește.
Marturisesc ca raspunsul tau Virgile este nu doar efervescent si suculent, dar m-a si facut sa ma duc in fata oglinzii si sa-mi rad barba pan-la os. Cine o mai zice de acum incolo ca Profetul nu are simtul umorului, uite asa (urmeaza semnul acela cu indexul incovoiat) sa se faca! Ce e al tau al tau ramane! Multzam si scuze Katya de off-topic. Andu
pentru textul : Lauryannus's Land dechiar aș vrea să știu, Margas, ce anume numești „formule de potitețe poetică” ori în ce constau ele...
mulțumesc pentru comm.
pentru textul : tatuaj în sârmă ghimpată dePagini