pai, hai sa facem praf textul asta!!! deci, nu va mai vreau intepeniti! va vreau relaxati, fericiti, lipsiti de incrancenare. nimeni si nimic nu este perfect pe pamantul asta. de ce sa fim frustrati si tristi? fireste ca toti meritam mai mult decat aveam sau ni se da... alina, de acord cu forumul. nu-mi mai prelungiti celebritatea ca ma simt penibil...:) deja am 22 de minute la activ... oho!

Adrian,
regret să spun asta - chiar am o stare de disconfort - dar tu ca editor nu trebuie sa alimentezi conflictele, dimpotrivă. ai răspunsuri tot mai acide. puteai să eviţi conflictul cu Dorin Cozan şi puteai să răspunzi cu eleganţă doamnei Deminescu nu să o trimiţi la borcanul cu murături. eşti într-o poziţie de lider aici, trebuie să te porti ca atare. îmi pare sincer rău, nu am puterea să mă pronunţ pentru avertisment şi suspendare dar poate ai tu.

Text slăbuţ, fără valenţe artistice, fără personalitate, fără nimic.
De data aceasta, nu ţi-a ieşit deloc.

dom'le ai cuvintul meu ca as fi vrut sa marchez cu o penita de aur acest text. doar ca untul acela de arahide din final m-a descurajat in cel mai gastronomic sens posibil. habar n-am ce fac unii cu untul de arahide. nu m-ar mira sa ajunga sa il considere si afrodiziac dar pina una alta in america e mincarea studentului sarac sa sandvisul de prinz al barbatului pe care s-a ofuscat nevasta, asta in cazul in care nu are un cupon la un thai food restaurant. deci, cam asta e

cred ca ar fi fost mai potrivit titlul "tresarire". dar evident, este decizia ta. nu prea imi pica bine cuvintul "patati" de la inceput.

Revenire. In textul anterior s-au strecurat o serie de greseli. Scuze. Il reiau.

Ce este nostalgia? Linda Hurcheon, spune, citându-l, printer alţii, pe B.Rumel ("Theory of Nostalgic and Egoic Sentiments," Psychological Bulletin 30 (1933): 656-7).
“What exactly is "nostalgia," though? Or perhaps the first question really should be: what WAS nostalgia? With its Greek roots--nostos, meaning "to return home" and algos, meaning "pain"--this word sounds so familiar to us that we may forget that it is a relatively new word, as words go. It was coined in 1688 by a 19-year old Swiss student in his medical dissertation as a sophisticated (or perhaps pedantic) way to talk about a literally lethal kind of severe homesickness (of Swiss mercenaries far from their mountainous home). This medical-pathological definition of nostalgia allowed for a remedy: the return home, or sometimes merely the promise of it. The experiencing and the attributing of a nostalgic response appeared well before this, of course. Think of the psalmist's remembering of Zion while weeping by the waters of Babylon. But the term itself seems to be culturally and historically specific.”

“Între nostalgie şi ironie există o asemănare neaşteptată. Ambele sunt duplicitare. În timp ce ironia propune un înţeles cu totul opus celui afirmat, nostalgia vorbeşte de un trecut idealizat de pe poziţiile unui prezent mizer” spune Geo Săvulescu, menţionând că preia un gând al subsemnatului din cadrul unor întâlniri particulare.

Aceasta duplicitate se strecoară din ce în ce mai insistent în unele texte postmoderniste (sau, mai bine zis, postmoderne care vizează, de această dată, reîntoarcerea la Sacralitate în locul unei învârtiri în jurul Nimicului). Este ceea ce se întâmpla şi pe la noi, mai ales în producţii ale unor autori, originari din Republica Moldova, cum este şi Eugen Bot (dar ea este la ea acasă, din ce în ce mai frecvent şi la autori autohtoni sau la cei din diasporă, mai ales ceea occidentală, mergând din Europa, e. g. Anni- Lorei Mainka până în USA şi Canada, e.g. Luminiţa Suse). O dată şi o dată sper să reuşesc o analiză în acest sens.

Poate că nu este cazul cu textul de faţă unde faţeta ironică este estompată până la a nu mai putea fi sesizată. În schimb partea «nostalgică» este «la ea acasă».

„Vântul ne suflă orbește din față,
până ajungem să nu mai vedem
drumul de întoarcere către casă”

Şi citatele pot continua.

Revenind la textul prezent şi urmărind evoluţia în timp a autorului, observ o schimbare în bine a prozodiei care tinde, acum, să evite prozaismul, diluare prin explicaţii discursive care „taie” sugestivitatea poetică. Rămâne, pe mai departe, să se concentreze pe „concentrarea” exprimării (cu atât mai mult cu cât posibilităţi are) lungirea excesivă a textelor fiindu-i potrivnică (ducând la redundanţe).

Pentru că a venit vorba despre „lungirea” textelor poetice. Este cu totul altul cazul cu scrierile lui Leonard Ancuţa în cadrul cărora delirul psihedelic produce, de multe ori, inisght-uri neaşteptate; dar numai atunci când metaforizarea dusă la extrem nu devine prohibitivă printr-o aglomerare care oboseşte. Cred că scrierile (atât poetice cât şi cele în proză) ale acestui autor se înscriu în ceea ce s-ar pute numi „creative writting” (a se vedea Huruki Murakami sau Fowells). Dar despre asta cu ală ocazie.

interesant (si laudabil) mi s-a parut faptul ca unii au gasit, totusi, timp si resurse sa-l sarbatoreasca pe Eminescu; de pilda, comunitatea romaneasca din Gyulla, Ungaria.

m-aș bucura să văd și textul în limba română multumesc

aranca – din pacate duminicile mele sunt... un fel de iluzii iar prietenii mei, mai mult imaginari ... multumesc de semn! yester – da, „prieteni” e un cuvant sfant, dar ei vin si pleaca, cel care ramane e frigul... si corpul acesta de care mi-e teama:) imi cer scuze pentru intarzierea raspunsului, nu ma inteleg prea bine cu timpul:)

Consiliul Hermeneia a hotărât promovarea ta la categoria "autor".

Incearca sa eviti gerunziile in poezie, sau cel putin folosirea lor mai rara. Persoana a 3-a singular ar fi mai poetic in cele 3 situatii. Iar acel transformand, zau ca merge ceva mai simplu, mai ne-stiintific.Apoi de doua ori, apoi dimineata, pai cand spui deja dimineata, se intelege succesiunea. Elementele de legatura pot fi si ele evitate. Numai de bine.

time off reveniti la text si la literatura

mulțumesc pentru perseverența citirii, Cristina. am trecut prin text și am modificat destul de mult după prima ta intervenție. mulțumesc, din nou

Interesanta si plina de hai sa-i zic asa ademenire spirituala aceasta asezare a intamplarilor vietii langa inger. Prozodia insa nu-mi place, e ceva disonant, poate sa fie una sau mai multe dintre aceste "tropoteam" "aduceam" "scrijeleam" "strangeam" "intelegeam" "muscam" ... poate, sau poate e altceva, nu stiu, dar simt ca prozodia nu se ridica la nivelul semanticii acestui text. Andu