Multumesc, Silvia, pentru aceste opinii pertinente. Care dovedesc nu doar că un critic este şi el un scriitor, este, cum am mai spus, "un prozator sobru şi un poet de idei", dar că si scriitorul poate (şi trebuie) să fie niţeluş critic.
Altminteri, Vladiimir Streinu spunea aşa: "Înţeleg ca un poet să nu fie şi critic; dar cum voi înţelege ca un critic să nu fie şi poet". Asta nu înseamnă că el trebuie neapărat să scrie poezii...Dar critica are şi ea nevoie de inspiraţie. De aceea există critici buni şi plăcuţi ca lectură şi critici arizi...
Cezar, nu ştiu dacă ai văzut parodii (filme), dar e cam greu să nu fi văzut. Ei, ştii tu fazele alea când, într-un bar, pe stradă etc, într-o discuţie dintre doi (în care se parodiază vreo scenă cunoscută), cade din senin câte un frigider, un tanc, o girafă... aducând cu ele câte un simbol care leagă bucata respectivă a filmului de alt motiv? Ei, cam aşa e şi aici. Versurile alea sunt girafa mea :).
doamna moderator, am inteles. daca e nevoie, luati masurile de rigoare, dar nu ma sacaiti atita la cap cu regulamentul hermeneiei, ca-l stiu bine, si il aplic cum pot. imi cer scuze din nou.
cred că la acest poem-ghicitoare răspunsul este 'DA'
pe ce mă bazez ar zice Moromete? păi uite aici
fiecare căutăm norocul orb inoculat de tristețea uitată sub sângele cailor udat de ploi și fugărit de vânt la cotitura gândului femeii unde nechezăm cu toții
Incepi prin a ne prezenta drept titlu un concept si nu unul oarecare ci dragostea, chestiune care din capul locului da impresia de pretiozitate... basca umorul involuntar din "dragostea... de Ecaterina Bargan"... macar sa fi lasat o bruma de subiectivitate dar astfel suna a definitie, a sentinta aproape... Textul e relativ zgarcit in cuvinte si vezi tu Ecaterina astfel de alcatuiri poetice trebuie sa mizeze pe sugestie si formulari puternice pentru a exprima si altceva in afara banalului. Mi-a placut imaginea podului slefuit de pasi, chiar si ambivalenta cuvantului pod (punte sau parte a unei constructii)... strofa a doua este prea soft si este situata exact in pozitia de forta care ar fi trebuit sa sustina inceputul... e, cum sa iti spun, fragila ca o testoasa cu burta in sus... finalul nici asa nici pe dincolo... e frumos dar banalizat de la atata folosire. Cu alte cuvinte intentie laudabila dar mai e nevoie de pasi pana sa se slefuiasca pe deplin :)
mă pot lăuda că sînt primul care am „coined” expresia „În America nu există valoare ci nuai preț.” Mă tem că aici Adriana a scris un text remarcabil. Și mai și folosește o procedură pe care nu știu dacă am mai întîlnit-o.
Prima strofa imi aminteste de balaurul din pestera care se hranea cu fecioare poate din cauza orei fixe. Acest leu alb, foarte rar in realitate, fantomatic si incarcat de simboluri de catre oameni, e chiar moartea. Umerii rosii, sunt, posibil, umerii insangerati de povara trairilor personale (sau simbol al pasiunii si provocarii- vezi capa matadorilor) si ele asteapta la gura pesterii sa le vina vremea. A doua strofa imi aminteste de frumoasa si bestia, transformarea prin dragoste, dar si de samson si dalila "ca o iubită înțeleaptă îi piaptănă coama de trei ori înainte de adormire." Deoarece "a doua zi cheamă vulturii," am presupus intre aceste doua momente taierea parului. Dar intr-un ritual al spectrelor femeilor sacrificate, viata merge mai departe."Cu ochi de leu". Poemul are un aer misterios spre ciudat. Si e foarte feminin, de o feminitate amazoniana.
Anisoara, mie mi-a placut condensarea motivelor... Incerci sa surprinzi foarte multe in foarte putine versuri si reusesti sa o faci fara se te complici... Te felicit! cu drag petre
am citit poemul cînd l-ai postat si mi-a placut. mult. nu stiu cum de nu am lasat atunci un semn. dar iata ca revin. față de antecomentatorii mei, nu pot spune ca finalul e mai tare decît restul. eu nu gasesc fisură poemului. e clar si placut, cap-coada
Oriana, partea yang a ființei mele este impresionată de aprecierea ta. Cât despre efervescenta yin, am picurat-o în acest poem. Recunoscător și cu adâncă simpatie, Laurențiu
Ai rezolvat într-un mod, săi zicem "isteț", problema rimei, dar cred că nu e cea mai bună soluție fiecare-soare-picioare-zboare. Cred că ar fi fost de exemplu mai nimerit "potcoave" decît picioare. O simplă părere de cititor, desigur.
emilian, mi-a placut foarte mult la poemul tau ceea ce se ascunde in spatele aparentelor... Vorbesti despre viata, insa o faci cu degajare... La prima vedere, nimic nu pare sa sparga linistea monumentala, nimic nu pare sa iasa in evidenta... Si totusi, in spatele cuvintelor se ascunde ceva profund, ceva la care poti medita mult timp... Felicitari, mie unul mi-a placut petre
mulțumesc de trecere. GREÁBĂN grébene n. 1) (la unele animale, în special la cabaline și bovine) Partea proeminentă a corpului dintre gât și spinare. 2) Creastă a unui munte. [Pl. și grebeni] /<sl. grebeni
am citit de mai multe ori textul si de fiecare data am ramas in aceeasi obscuritate. daca in prima strofa exista un oarecare fir al ideilor, strofa a doua (mie cel putin) nu-mi spune nimic. cred ca o exprimare mai degajata a ideilor ar face textul mai inteligibil si mai putin obositor pentru cititor.
Voi,
audienţa,
dincolo de priviri,
păreţi un perete interior de biserică
pictat cu sfinţi anglicani,
aplauzele mă muşcă haotic de sânge,
simt nevoia să-mi pun un leucoplast
pe inimă. (X si Y)
mă-ntreabă cei responsabili
cu globarizarea... (paranteze)
sfârleaza aia de fată a plecat
în america înainte de cutremur (nici mai devreme,
nici mai târziu)
iata aici teme care le-ai luat direct din textele mele:
domnul z,
televiziune,
globalizare,
aluzie la cutremurul din '77.
mai vrei şi altele? dinţii galbeni din poezia mea "Septembrie". compilate toate într-un text!
e totuşi o dovadă că citeşti mult şi uiţi de unde le citeşti.
mai toate textele mele din ultimele luni au fost marcate ca inacceptabile si sincer nu inteleg de ce. e doar o razbunare? iata cel mai recent. voi, ca colegi de site, ce credeti? aveti si voi parerea voastra, a voastra si numai a voastra?
Nutza, eu parcă te știu de undeva, așa-i? Ție iți mai plac aceste metafore învechite ca o sabie? Dacă vrei să îngropi poezia, scrie în continuare tot așa, iar românii or sa vină secunda doi la cules de căpsuni pe doi euro. Poemul ăsta, așa scurt cum e el, e mai plin de metafore și de explicatii ca un câine de purici. Viața lui e sufocată de la început de aserțiunea "nu ne vedeam niciodată fețele", în care repetiția "niciodată" în dublă negație ar trebui susținută de o partitură în forță, nu de "știam că ne privim din pricina clopotelor". Metafore, metafore, jocuri de cuvinte, integrame, rebus, vechituri. Să mă ierți că ți-o zic așa, de la obraz pentrucă la cules de căpșuni n-ai să mă prinzi vreodată Andu
Ovi, fain raspunsul tau, sper sa nu-ti atraga si mai mult oprobriu :-) Revenind la text, as vrea sa-ti explic de ce cele doua sintagme subliniate de mine "m-au pierdut" 1/ hora satelor, prin folosirea pluralului la substantiv genealizezi si fatalmente in acest context poetic, bagatelizezi. Mult mai bine ar fi fost simplu "hora satului"... parerea mea Apoi 2/ "osul mustind" este o metafora grea, pentru ca nespecificand 'de ce anume" mustea" lasi imaginatia cititorului foarte libera, insa iti spun eu ca, in contextul poemului, cititorul nu stie sa faca osul ala sa musteasca de ceva si ajunge sa sune scos din context. Sugerez o precizare aici "osul mustind de apa" de exemplu... sau orice altceva in sprijinul ideii textului. ca sa fiu sincer pana la capat, pentru ca tu vorbesti de 'arhaica ruptura" si de toata strofa apoi as zice "musteste osul de condens". Andu
Nici "palimpstest" ("un palimpstest innuendo sânge, carne și naștere") Katya Kelaro și nici "palimsest" ("ca dintr-un palimsest, așa cum spui") Nincu Mircea.
Domnule Titarenco, Virgil e mai simplu... Multumesc pentru apreciere. Nici bunica nu a mai apucat telefonia mobila. Dacă ar fi apucat-o poate că imi trecea prin cap să ii strecor în buzunarul rochiei cu care a plecat din această lume un celular, nu neapărat pentru a o suna, ci pentru a tresări plin de speranță la primirea fiecărui apel. Cât privește cutia de chibrituri, noi am înlocuit-o cu păhărelele de plastic de la înghețata de vanilie, dacă ți-o mai amintești, după care, am prefațat "telefonia de bloc", trăgând între blocuri sârme pentru telefoanele bulgărești, albe, cu baterie pătrățoasă, și formând astfel o mini-rețea telefonică. Felicitări pentru site și pentru organizare. Cu drag, Bogdan
elizee, mă bucur că ţi-a plăcut. uneori poeziile mele sunt uşor patetice datorită stilului confesiv. te aştept oricând şi orice semn lăsat va fi o mare bucurie pentru mine.
Virgil, orice părere e binevenită. o să mă gândesc la observaţiile tale şi poate reuşesc să-i dau o formă nouă. îţi mulţumesc pentru semn.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Multumesc, Silvia, pentru aceste opinii pertinente. Care dovedesc nu doar că un critic este şi el un scriitor, este, cum am mai spus, "un prozator sobru şi un poet de idei", dar că si scriitorul poate (şi trebuie) să fie niţeluş critic.
pentru textul : Vladimir Streinu - 110 deAltminteri, Vladiimir Streinu spunea aşa: "Înţeleg ca un poet să nu fie şi critic; dar cum voi înţelege ca un critic să nu fie şi poet". Asta nu înseamnă că el trebuie neapărat să scrie poezii...Dar critica are şi ea nevoie de inspiraţie. De aceea există critici buni şi plăcuţi ca lectură şi critici arizi...
Cezar, nu ştiu dacă ai văzut parodii (filme), dar e cam greu să nu fi văzut. Ei, ştii tu fazele alea când, într-un bar, pe stradă etc, într-o discuţie dintre doi (în care se parodiază vreo scenă cunoscută), cade din senin câte un frigider, un tanc, o girafă... aducând cu ele câte un simbol care leagă bucata respectivă a filmului de alt motiv? Ei, cam aşa e şi aici. Versurile alea sunt girafa mea :).
pentru textul : Fiind ciumeg, bodegi cutreieram dedoamna moderator, am inteles. daca e nevoie, luati masurile de rigoare, dar nu ma sacaiti atita la cap cu regulamentul hermeneiei, ca-l stiu bine, si il aplic cum pot. imi cer scuze din nou.
pentru textul : opi decred că la acest poem-ghicitoare răspunsul este 'DA'
pentru textul : Caii somnului depe ce mă bazez ar zice Moromete? păi uite aici
fiecare căutăm norocul orb inoculat de tristețea uitată sub sângele cailor udat de ploi și fugărit de vânt la cotitura gândului femeii unde nechezăm cu toții
Incepi prin a ne prezenta drept titlu un concept si nu unul oarecare ci dragostea, chestiune care din capul locului da impresia de pretiozitate... basca umorul involuntar din "dragostea... de Ecaterina Bargan"... macar sa fi lasat o bruma de subiectivitate dar astfel suna a definitie, a sentinta aproape... Textul e relativ zgarcit in cuvinte si vezi tu Ecaterina astfel de alcatuiri poetice trebuie sa mizeze pe sugestie si formulari puternice pentru a exprima si altceva in afara banalului. Mi-a placut imaginea podului slefuit de pasi, chiar si ambivalenta cuvantului pod (punte sau parte a unei constructii)... strofa a doua este prea soft si este situata exact in pozitia de forta care ar fi trebuit sa sustina inceputul... e, cum sa iti spun, fragila ca o testoasa cu burta in sus... finalul nici asa nici pe dincolo... e frumos dar banalizat de la atata folosire. Cu alte cuvinte intentie laudabila dar mai e nevoie de pasi pana sa se slefuiasca pe deplin :)
pentru textul : dragostea decâte pălării :)
pentru textul : retuş fotografie demă pot lăuda că sînt primul care am „coined” expresia „În America nu există valoare ci nuai preț.” Mă tem că aici Adriana a scris un text remarcabil. Și mai și folosește o procedură pe care nu știu dacă am mai întîlnit-o.
pentru textul : picioruşe de molii dePrima strofa imi aminteste de balaurul din pestera care se hranea cu fecioare poate din cauza orei fixe. Acest leu alb, foarte rar in realitate, fantomatic si incarcat de simboluri de catre oameni, e chiar moartea. Umerii rosii, sunt, posibil, umerii insangerati de povara trairilor personale (sau simbol al pasiunii si provocarii- vezi capa matadorilor) si ele asteapta la gura pesterii sa le vina vremea. A doua strofa imi aminteste de frumoasa si bestia, transformarea prin dragoste, dar si de samson si dalila "ca o iubită înțeleaptă îi piaptănă coama de trei ori înainte de adormire." Deoarece "a doua zi cheamă vulturii," am presupus intre aceste doua momente taierea parului. Dar intr-un ritual al spectrelor femeilor sacrificate, viata merge mai departe."Cu ochi de leu". Poemul are un aer misterios spre ciudat. Si e foarte feminin, de o feminitate amazoniana.
pentru textul : Ochi de leu deEu ti-am vorbit despre numere pentru ca tu scrii despre sephirot... si ca tot veni vb, uneori cred ca Tipheret e locul de inceput al fiecarei poezii.
pentru textul : sephirot III deAnisoara, mie mi-a placut condensarea motivelor... Incerci sa surprinzi foarte multe in foarte putine versuri si reusesti sa o faci fara se te complici... Te felicit! cu drag petre
pentru textul : matadorul deam citit poemul cînd l-ai postat si mi-a placut. mult. nu stiu cum de nu am lasat atunci un semn. dar iata ca revin. față de antecomentatorii mei, nu pot spune ca finalul e mai tare decît restul. eu nu gasesc fisură poemului. e clar si placut, cap-coada
pentru textul : mess deOriana, partea yang a ființei mele este impresionată de aprecierea ta. Cât despre efervescenta yin, am picurat-o în acest poem. Recunoscător și cu adâncă simpatie, Laurențiu
pentru textul : shambala deAi rezolvat într-un mod, săi zicem "isteț", problema rimei, dar cred că nu e cea mai bună soluție fiecare-soare-picioare-zboare. Cred că ar fi fost de exemplu mai nimerit "potcoave" decît picioare. O simplă părere de cititor, desigur.
pentru textul : noaptea cailor de fier demulţumesc pentru citire şi pentru semnele lăsate. vă urez un tardiv dar sincer La mulţi ani! conexiunea la internet bat-o vina:))
pentru textul : Crăciun e când s-a născut Isus demarga
emilian, mi-a placut foarte mult la poemul tau ceea ce se ascunde in spatele aparentelor... Vorbesti despre viata, insa o faci cu degajare... La prima vedere, nimic nu pare sa sparga linistea monumentala, nimic nu pare sa iasa in evidenta... Si totusi, in spatele cuvintelor se ascunde ceva profund, ceva la care poti medita mult timp... Felicitari, mie unul mi-a placut petre
pentru textul : caramel demulțumesc de trecere. GREÁBĂN grébene n. 1) (la unele animale, în special la cabaline și bovine) Partea proeminentă a corpului dintre gât și spinare. 2) Creastă a unui munte. [Pl. și grebeni] /<sl. grebeni
pentru textul : verdegri depaul, eu zic să mai citești încă o dată ce am scris, și cu atenție.
pentru textul : icoană hoinară denicodem, a fost un typo.
am citit de mai multe ori textul si de fiecare data am ramas in aceeasi obscuritate. daca in prima strofa exista un oarecare fir al ideilor, strofa a doua (mie cel putin) nu-mi spune nimic. cred ca o exprimare mai degajata a ideilor ar face textul mai inteligibil si mai putin obositor pentru cititor.
pentru textul : Zar deHello,
sînt domnul X ( X si Y)
Voi,
audienţa,
dincolo de priviri,
păreţi un perete interior de biserică
pictat cu sfinţi anglicani,
aplauzele mă muşcă haotic de sânge,
simt nevoia să-mi pun un leucoplast
pe inimă. (X si Y)
mă-ntreabă cei responsabili
cu globarizarea... (paranteze)
sfârleaza aia de fată a plecat
în america înainte de cutremur (nici mai devreme,
nici mai târziu)
iata aici teme care le-ai luat direct din textele mele:
domnul z,
televiziune,
globalizare,
aluzie la cutremurul din '77.
mai vrei şi altele? dinţii galbeni din poezia mea "Septembrie". compilate toate într-un text!
pentru textul : pentru prima dată dee totuşi o dovadă că citeşti mult şi uiţi de unde le citeşti.
mai toate textele mele din ultimele luni au fost marcate ca inacceptabile si sincer nu inteleg de ce. e doar o razbunare? iata cel mai recent. voi, ca colegi de site, ce credeti? aveti si voi parerea voastra, a voastra si numai a voastra?
http://hermeneia.com/node/12707
pentru textul : stare de fapt denu cred ca merge "dansau alte dansuri" textul incepe bine dar cred ca pe parcurs se dilueaza in ceva prea banal remarc "iedera tăcea în clopotnițe"
pentru textul : Anul trecut la Avignon deNutza, eu parcă te știu de undeva, așa-i? Ție iți mai plac aceste metafore învechite ca o sabie? Dacă vrei să îngropi poezia, scrie în continuare tot așa, iar românii or sa vină secunda doi la cules de căpsuni pe doi euro. Poemul ăsta, așa scurt cum e el, e mai plin de metafore și de explicatii ca un câine de purici. Viața lui e sufocată de la început de aserțiunea "nu ne vedeam niciodată fețele", în care repetiția "niciodată" în dublă negație ar trebui susținută de o partitură în forță, nu de "știam că ne privim din pricina clopotelor". Metafore, metafore, jocuri de cuvinte, integrame, rebus, vechituri. Să mă ierți că ți-o zic așa, de la obraz pentrucă la cules de căpșuni n-ai să mă prinzi vreodată Andu
pentru textul : la marginea ochiului care visează deOvi, fain raspunsul tau, sper sa nu-ti atraga si mai mult oprobriu :-) Revenind la text, as vrea sa-ti explic de ce cele doua sintagme subliniate de mine "m-au pierdut" 1/ hora satelor, prin folosirea pluralului la substantiv genealizezi si fatalmente in acest context poetic, bagatelizezi. Mult mai bine ar fi fost simplu "hora satului"... parerea mea Apoi 2/ "osul mustind" este o metafora grea, pentru ca nespecificand 'de ce anume" mustea" lasi imaginatia cititorului foarte libera, insa iti spun eu ca, in contextul poemului, cititorul nu stie sa faca osul ala sa musteasca de ceva si ajunge sa sune scos din context. Sugerez o precizare aici "osul mustind de apa" de exemplu... sau orice altceva in sprijinul ideii textului. ca sa fiu sincer pana la capat, pentru ca tu vorbesti de 'arhaica ruptura" si de toata strofa apoi as zice "musteste osul de condens". Andu
pentru textul : Doină denatura inteligentei universului
pentru textul : Vera ikon deNici "palimpstest" ("un palimpstest innuendo sânge, carne și naștere") Katya Kelaro și nici "palimsest" ("ca dintr-un palimsest, așa cum spui") Nincu Mircea.
pentru textul : vorbesc o latină ciudată dedimpotriva, acum la recitire mie imi place si mi se pare potrivit cam totul, mai putin "ca un arc de primavara". suna aiurea
pentru textul : infinite flash 2 deCred că textul ar trebui încadrat la traduceri/lingua.
pentru textul : Culori deacum, ca am gura plina, te vad bine. esti dupa nuferi.
pentru textul : o suta grame de pâté de foie gras deDomnule Titarenco, Virgil e mai simplu... Multumesc pentru apreciere. Nici bunica nu a mai apucat telefonia mobila. Dacă ar fi apucat-o poate că imi trecea prin cap să ii strecor în buzunarul rochiei cu care a plecat din această lume un celular, nu neapărat pentru a o suna, ci pentru a tresări plin de speranță la primirea fiecărui apel. Cât privește cutia de chibrituri, noi am înlocuit-o cu păhărelele de plastic de la înghețata de vanilie, dacă ți-o mai amintești, după care, am prefațat "telefonia de bloc", trăgând între blocuri sârme pentru telefoanele bulgărești, albe, cu baterie pătrățoasă, și formând astfel o mini-rețea telefonică. Felicitări pentru site și pentru organizare. Cu drag, Bogdan
pentru textul : Telefonie mobilă deelizee, mă bucur că ţi-a plăcut. uneori poeziile mele sunt uşor patetice datorită stilului confesiv. te aştept oricând şi orice semn lăsat va fi o mare bucurie pentru mine.
Virgil, orice părere e binevenită. o să mă gândesc la observaţiile tale şi poate reuşesc să-i dau o formă nouă. îţi mulţumesc pentru semn.
Lyset
pentru textul : e prea mult? dePagini