Limbajul colocvial folosit pe alocuri se constituie un fel de ,,apărare", un fel de scut, în fața celei ce vrea să ia bruma de viață pic cu pic, pe îndelete, ca o plăcere sadică.
Îmi place cum e structurat poemul. În prima și în ultima strofă eul liric se ascunde după persoana a II-a, specific limbajului colocvial. Strofa mediană face tranziția de la particular la general, face precizări despre o anume identitate, iar ultima strofă surprinde prin cele două șanse. Pe scurt, e un poem în care ideea, mesajul, domină starea, ba chiar se observă o anume detașare de aceasta. Sau, cel puțin, așa pare a fi intenția autorului.
(cât despre inml, una dintre fete voia să fie medic legist :), bine că s-a răzgândit )
Titlul volumului de antologie este The funny side.101 humorous poems..
Si cum al meu este Nr 102, cel pe care (din greseala, sint convinsa acum:p) Wendy Cope l-a omis m-am gindit sa mentionez asta in..titlu.
E posibil sa le scriu celor de la ff si sa-i intreb: 'How the faber and faber are you?' :D
[I can't even try to begin to imagine their response..]
but,
well, am zis eu cînd am citit prima dată despre cineva că a avut orgasm pe aici, că nu e de bine. dar asta e. la urma urmei și eu am scris despre femeie. și alții. și s-a m-ai scris și despre roată, cămilă și tatuaj, despre compactor, cafea și cimitir. etc. n-am să mai intru în tot felul de abureli care deja mă obosesc. și n-am să mai fac educație nimănui. așa cum m-am străduit din răsputeri în ultima vreme. e absolut inutil.
doar două observații:
1. impresia mea este că toată bruhahaua asta este un non-conflict care se pare că se inflamează cam întotdeauna cînd se întîmplă ca o femeie să aibă orgasm. habar n-am cum funcționează testorsteronul dar cred că are ceva înrudiri cu vreo substanță psihotropă.
2. a doua observație este că mi se pare neserios și neonest din partea lui remus (și sincer să fiu mă dezamăgește) să afirme că acele adrese de email nu funcționează de vreme ce abia astăzi le-a folosit. nu era cazul să își ridice poalele sub textul lui adrian indiferent cît de multă antipatie are pentru el. părerea mea. iar tonul ăsta de „scrisoare deschisă” sună ridicol de caragialesc. am mai spus-o și o repet, nu pot pricepe de ce simt românii nevoia asta profundă pentru teatral, dramatic și tragico-apoteotic. este oare chiar așa de greu să fim rezonabili și să nu ne luăm chiar atît de dramatic în serios?! lumea nu a început și nu s-a terminat cu noi. și asta este valabil și pentru adrian. un pic de smerenie creștină nu ar strica la nimeni. iar dacă persoana nu este creștin(ă), atunci smerenie ateistă. whatever...
aș putea să fac o întreagă hermeneutică-divertis a acestei „scrisori deschise” dar am să mă abțin ca să nu îl supăr pe remus. dar îl rog să citească cu detașare și cu puțină răcoare critică ce a scris în ea. multe din aserțiunile de acolo i se pot potrivi și lui. și sînt convins că știe pilda cu paiul și bîrna. dar pînă și acuzațiile la adresa lui adrian și raluca sînt doar atît.. acuzații. adică, bănuiesc că își dă seama că așteptările lui ca cineva din consilui să intervină și să facă mustrări moraliste sau educație sînt nerealiste. intervențiile se fac pentru abateri administrative, tehnice (gramaticale, etc) sau de la regulament. sau cînd efectiv un membru hermeneia îl hărțuiește pe altul. absolut niciuna din acestea nu cred că s-a întîmplat. a avut loc o discuție înfierbîntată pe o anumită temă și s-au făcut aluzii. poate mai mult ca orice, cred, așa cum spuneam la început, că s-a aprins mult testosteron fiindcă, vezi doamne, o domniță a avut orgasm. mărog, literar. mare brînză! orgasme au mai fost și au să mai fie. eu zic să scrieți ceva la fel și să mai aibă și alte domnițe orgasm și cu asta împăcăm pe toată lumea.
deci, îl rog pe remus să citească ce a scris să ia o gură de aer rece și să revină la gînduri mai bune și mai pragmatice. și apoi și să trimită pe adresa de email pe care a folosit-o astăzi confirmarea că totuși vrea să îi desființez contul. dacă nu voi primi nimic pînă luni îl voi desființa. irecuperabil. deci aș vrea să fie conștient de chestia asta.
și încă ceva. numele meu este titarenco. și nu titarenko. nu de alteceva dar am citit tot felul de pocituri ale numelui meu (proferate de alți „amici” sau „mitici”), precum hilterenko, și altele, și n-aș vrea să cred că scăparea lui remus este înrudită cu ele. ar fi și mai jenant. de vreme ce eu mă străduiesc să nu atentez la numele de familie al nimănui.
atenție la „cranilor”! și cred că am mai văzut și alte mici greșeli. Te rog editează textul.
În rest e reușită chiar dacă poate fi acuzată de vagi platitudini. Dar mie personal mi-a plăcut. Aerul acela superb provinicial. Dulce-pufoasa banalitate a micilor orășele cu tragicomedia mediocrității eternei (probabil) funcționărese de la primărie sau a fostei suplinitoare de la liceu.
Aici, poezia ma atinge cumplit; am un caine bolnav de cancer. Si titlul cu zet, ultima litera a alfabetului, sfarsit, am sfarsit.Din 22 ma tot invart in cerc pe aici. E suficient. Imi pare rau, poate ne mai intalnim. O primavara cum n-ai avut niciodata iti doresc, sa scrii tot ce-ti trece prin cap, dintr-o suflare, fara sa mai modifici nimic, n-ai sa gresesti( sigur gandesti cu atentie inainte de a scrie).Am sa mai vin in vizita pe la tine in mod special! (imi place a.a.a.)
iata o poezie in care decorul dinamic contureaza o stare, o lume in doi, cu accente lirice deosebite. un stil sacadat, sonor, original intilnesc nu numai in modul de prezentare ci si in metaforele-imagini: "ambele minți au câte un ton clape bătăi ca și cum am sta în aorta cuiva odată eu odată tu niciodată același gust unul în altul" finalul poemului mi se pare brusc tandru, imblinzit: "ușile vraiște se lovesc unele de altele e-o baba-oarba până la capătul respirației am nevoie de tine" ... "e-o baba-oarba" sau "i-o baba-oarba"? eu am pus "e-o".
Daniel, sfatul meu ar fi să încerci să citești foarte mult, cât de mult poți cuprinde. Și încă mai mult. Și nu numai ceea ce crezi că ți se potrivește. Încearcă să faci cuvintele să spună mai mult, să le "uzezi" la maximum. În acest sens, ți-aș recomanda și eu să încerci să scrii mai mult în română, unde te vei mai simți mai mult decât "stăpân". Mai mult decât atât, semnele de punctuație, mai ales în exces, îngreunează textul și devin, ca orice în exces, inamicii scopului inițial în care au fost folosite. Impresia mea sinceră este că tu îți dorești să scrii versuri pentru un anume tip de cântece, dar, deși nu mă pricep eu atât de bine la asta, calea este aceeași: de a scrie bine mai întâi poezie.
dragă Sixtus, chiar că nu înțeleg reacția ta. Alma ți-a remarcat un text, a făcut și niște observații pe el. Nu înțeleg de ce ai reacționat așa. Să înțeleg că nu mai vrei să îți comenteze cineva textele?
interesant, am totusi senzatia ca esti intr-o perioada de tranzitie. cind incepi sa folosesti materialul altor stiluri devii suspectata de lipsa de inspiratie. dar per total e bun desi eu cred ca primul pastel e mai reusit tehnic iar al doilea mai reusit ca idee
lucian, aranca, o poezie scrisa din inima. si aranca... este o creatie diferita, nu o poti compara senin cu poezia fara rima. plus ca poezia cu rima nu se scrie asa de usor, desi pare ...scolareasca la ...prima vedere...
Da, fain poem scurt, încărcat de atmosferă.
Nu înțeleg însă acel 'piscă' ce fel de cuvânt sau typo este el?
În rest un mini-poem superb.
Chiar dacă lait-motivul acestui limbo e cam 'end-of-life', parcă mai merge.
O lectură plăcută.
Marga
textul este poticnit prozodic încă de la prima strofă, abundă în truisme, de genul: "amintirea veșnică", "albastru cer senin", "morminte sfinte", "strămoșii buni ai mei de mai-nainte", "păsări cântătoare", "vise-naripate", "teoreme/ cu ...gândiri abstracte", se învârte în jurul "Eu"-lui, declamativ (altfel, s-ar fi utilizat, deajuns înțelesului, "am lăsat") și înghesuie, în versuri succesive, "turma de mioare" și "fetele cochete" ("fete cochete" la țară sună ca o ghitară electrică la un concert de muzică populară) dar, cu toate aceste neajunsuri, prin romantism rural și nostalgie, după cum am observat, reușește să încânte, ceea ce ar fi de admirat
Un fel de cântec, inflexiuni biblice, tânguiri de psalm și Apocalipsă, stilul cozanian începe să se contureze (pentru cei care încă nu s-a făcut deja). Textele pe care ni le trimite Dorin formează întotdeauna cicluri. "Dospirea" îmi miroase mie a început de astfel de ciclu; poate urma "coacerea" de exemplu. Stilul său aparte este deja distinct pe hermeneia, poate singurul de acest fel de aici. Original, inimitabil, frâu liber imaginației, dar întotdeauna își păstrează un colțișor cald al lui, din care să se apere eficient în cazul oricărei critici. Text subtil întotdeauna, uneori bolovănos (cu ce vine la gură, v. "Predarea lucrurilor", "Ascendent", "Adam"), alteori atent cizelat ("Prestidigitatorul", "Lepra", "Halleluya brother", "Nălucile", "Dospirea"), sau aproape haotic, clamând răbdarea cititorului ("1/100 sec...", "Predica de sub munte", "Act cu antet...", "Capătul lumii"). Pentru cei interesați, a se vedea comentariile mele la unele dintre ele. Oricum, la doar o lună de "hermenia.com" este dificil a ne propnunța complet asupra oricărui autor, întrucât funcționând încă "regula celor două luni", pot exista texte puternice ale autorilor care încă nu sunt publicate, și care ar contura mai deplin stilul fiecăruia.
Mi-a plăcut foarte mult atât ideatica, dar mai ales felul cum revine visul fragmentat, ca o enumerare de termeni cheie:
,,visul reînvie și iată-mă oprit
în fața ușii din tablă ruginită
cu degetele zdrelite de atâta bătut
speriat de o posibilă deschidere
mirat de repetata neîntâmplare
lătratul câinelui ploaia femeia
cearșafurile cerșetorul
rana din umăr"...am senzaţia unei ,,glosse" moderne :)
Nu am înţeles partea mediană:
,,știi
alor mei
iubești mă întreabă" ...e o neputinţă de a mea. Nu trebuie să explici :)
Mă uit acum si la forma poemului, e ca o clepsidră pe care o pot întoarce.
Am mai făcut un experiment: am făcut copy/paste poemului, l-am centrat si am obtinut o formă foarte interesantă. De fapt mai multe. Cea mai dragă e cea prin care ultima parte a poemului seamănă cu o lacrimă :) Nu întâmplător.
mam gandit ca sub forma de proza ar arata mult mai bine. am vazut tipul asta de proza ca se practica din ce in ce mai des. prima oara am vazut in revista Tomis. Exista romane intregi acu astfel de tip de scrieie. cum textul meu abunda de verbe, m-am gandit sa il modific si sa il aduc la forma asta. Voi mai lucra si pe la imagini. sa imi spui ce parere ai.
Multumesc de trecere si comentariu. Este adevarat ca sunt foarte mult influentat de simbolisti. Voi incerca sa ma indepartez de la idee. Multumesc ! Ialin
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Limbajul colocvial folosit pe alocuri se constituie un fel de ,,apărare", un fel de scut, în fața celei ce vrea să ia bruma de viață pic cu pic, pe îndelete, ca o plăcere sadică.
pentru textul : A murit ăla de debarasa mesele deÎmi place cum e structurat poemul. În prima și în ultima strofă eul liric se ascunde după persoana a II-a, specific limbajului colocvial. Strofa mediană face tranziția de la particular la general, face precizări despre o anume identitate, iar ultima strofă surprinde prin cele două șanse. Pe scurt, e un poem în care ideea, mesajul, domină starea, ba chiar se observă o anume detașare de aceasta. Sau, cel puțin, așa pare a fi intenția autorului.
(cât despre inml, una dintre fete voia să fie medic legist :), bine că s-a răzgândit )
Titlul volumului de antologie este The funny side.101 humorous poems..
Si cum al meu este Nr 102, cel pe care (din greseala, sint convinsa acum:p) Wendy Cope l-a omis m-am gindit sa mentionez asta in..titlu.
E posibil sa le scriu celor de la ff si sa-i intreb: 'How the faber and faber are you?' :D
[I can't even try to begin to imagine their response..]
but,
where there's a poem there's a way..
cheers!
pentru textul : The 102nd humorous poem dewell, am zis eu cînd am citit prima dată despre cineva că a avut orgasm pe aici, că nu e de bine. dar asta e. la urma urmei și eu am scris despre femeie. și alții. și s-a m-ai scris și despre roată, cămilă și tatuaj, despre compactor, cafea și cimitir. etc. n-am să mai intru în tot felul de abureli care deja mă obosesc. și n-am să mai fac educație nimănui. așa cum m-am străduit din răsputeri în ultima vreme. e absolut inutil.
pentru textul : Alb şi roşu dedoar două observații:
1. impresia mea este că toată bruhahaua asta este un non-conflict care se pare că se inflamează cam întotdeauna cînd se întîmplă ca o femeie să aibă orgasm. habar n-am cum funcționează testorsteronul dar cred că are ceva înrudiri cu vreo substanță psihotropă.
2. a doua observație este că mi se pare neserios și neonest din partea lui remus (și sincer să fiu mă dezamăgește) să afirme că acele adrese de email nu funcționează de vreme ce abia astăzi le-a folosit. nu era cazul să își ridice poalele sub textul lui adrian indiferent cît de multă antipatie are pentru el. părerea mea. iar tonul ăsta de „scrisoare deschisă” sună ridicol de caragialesc. am mai spus-o și o repet, nu pot pricepe de ce simt românii nevoia asta profundă pentru teatral, dramatic și tragico-apoteotic. este oare chiar așa de greu să fim rezonabili și să nu ne luăm chiar atît de dramatic în serios?! lumea nu a început și nu s-a terminat cu noi. și asta este valabil și pentru adrian. un pic de smerenie creștină nu ar strica la nimeni. iar dacă persoana nu este creștin(ă), atunci smerenie ateistă. whatever...
aș putea să fac o întreagă hermeneutică-divertis a acestei „scrisori deschise” dar am să mă abțin ca să nu îl supăr pe remus. dar îl rog să citească cu detașare și cu puțină răcoare critică ce a scris în ea. multe din aserțiunile de acolo i se pot potrivi și lui. și sînt convins că știe pilda cu paiul și bîrna. dar pînă și acuzațiile la adresa lui adrian și raluca sînt doar atît.. acuzații. adică, bănuiesc că își dă seama că așteptările lui ca cineva din consilui să intervină și să facă mustrări moraliste sau educație sînt nerealiste. intervențiile se fac pentru abateri administrative, tehnice (gramaticale, etc) sau de la regulament. sau cînd efectiv un membru hermeneia îl hărțuiește pe altul. absolut niciuna din acestea nu cred că s-a întîmplat. a avut loc o discuție înfierbîntată pe o anumită temă și s-au făcut aluzii. poate mai mult ca orice, cred, așa cum spuneam la început, că s-a aprins mult testosteron fiindcă, vezi doamne, o domniță a avut orgasm. mărog, literar. mare brînză! orgasme au mai fost și au să mai fie. eu zic să scrieți ceva la fel și să mai aibă și alte domnițe orgasm și cu asta împăcăm pe toată lumea.
deci, îl rog pe remus să citească ce a scris să ia o gură de aer rece și să revină la gînduri mai bune și mai pragmatice. și apoi și să trimită pe adresa de email pe care a folosit-o astăzi confirmarea că totuși vrea să îi desființez contul. dacă nu voi primi nimic pînă luni îl voi desființa. irecuperabil. deci aș vrea să fie conștient de chestia asta.
și încă ceva. numele meu este titarenco. și nu titarenko. nu de alteceva dar am citit tot felul de pocituri ale numelui meu (proferate de alți „amici” sau „mitici”), precum hilterenko, și altele, și n-aș vrea să cred că scăparea lui remus este înrudită cu ele. ar fi și mai jenant. de vreme ce eu mă străduiesc să nu atentez la numele de familie al nimănui.
Pentru ca hialin a intrebat : subiectul este fanatismul religios musulman. Braul este centura cu exploziv.
pentru textul : Brâie negre cu şnur deFoarte plăcut text, cu expresiile cele mai potrivite. Într-adevăr, poezia asta are anvergura şi sentimentul latent specifice poeziei mari.
"firimitură de pâine" - eu aş scrie doar "firimitură".
pentru textul : dacă deatenție la „cranilor”! și cred că am mai văzut și alte mici greșeli. Te rog editează textul.
pentru textul : Creaţiile astrale ale doamnei Narcisa Horjeta. Plagiatul lui Bacovia. (I) deÎn rest e reușită chiar dacă poate fi acuzată de vagi platitudini. Dar mie personal mi-a plăcut. Aerul acela superb provinicial. Dulce-pufoasa banalitate a micilor orășele cu tragicomedia mediocrității eternei (probabil) funcționărese de la primărie sau a fostei suplinitoare de la liceu.
îmi place finalul. restul e... cu multe oase:)
pentru textul : pe tibia-n jos deAici, poezia ma atinge cumplit; am un caine bolnav de cancer. Si titlul cu zet, ultima litera a alfabetului, sfarsit, am sfarsit.Din 22 ma tot invart in cerc pe aici. E suficient. Imi pare rau, poate ne mai intalnim. O primavara cum n-ai avut niciodata iti doresc, sa scrii tot ce-ti trece prin cap, dintr-o suflare, fara sa mai modifici nimic, n-ai sa gresesti( sigur gandesti cu atentie inainte de a scrie).Am sa mai vin in vizita pe la tine in mod special! (imi place a.a.a.)
pentru textul : Zzet deDa, pe deasupra ambii sunt artgotici... cu drepturi depline, cum ar veni.
pentru textul : Un poet şi un sculptor sibian printre nominalizaţii premiilor Niram Art 2010 deiata o poezie in care decorul dinamic contureaza o stare, o lume in doi, cu accente lirice deosebite. un stil sacadat, sonor, original intilnesc nu numai in modul de prezentare ci si in metaforele-imagini: "ambele minți au câte un ton clape bătăi ca și cum am sta în aorta cuiva odată eu odată tu niciodată același gust unul în altul" finalul poemului mi se pare brusc tandru, imblinzit: "ușile vraiște se lovesc unele de altele e-o baba-oarba până la capătul respirației am nevoie de tine" ... "e-o baba-oarba" sau "i-o baba-oarba"? eu am pus "e-o".
pentru textul : până la capătul... deDaniel, sfatul meu ar fi să încerci să citești foarte mult, cât de mult poți cuprinde. Și încă mai mult. Și nu numai ceea ce crezi că ți se potrivește. Încearcă să faci cuvintele să spună mai mult, să le "uzezi" la maximum. În acest sens, ți-aș recomanda și eu să încerci să scrii mai mult în română, unde te vei mai simți mai mult decât "stăpân". Mai mult decât atât, semnele de punctuație, mai ales în exces, îngreunează textul și devin, ca orice în exces, inamicii scopului inițial în care au fost folosite. Impresia mea sinceră este că tu îți dorești să scrii versuri pentru un anume tip de cântece, dar, deși nu mă pricep eu atât de bine la asta, calea este aceeași: de a scrie bine mai întâi poezie.
pentru textul : They and us... deTitlul acestui text este foarte potrivit ca titlu pentru un volum viitor al tău.
pentru textul : Dungi şi buline deaveti amandoi dreptate. :)
pentru textul : homeless de:) asa-i , versul trei sta suspendat, dar cam asta am vrut. intodeauna va fi ceva de ascuns.. in zambete sau in lacrimi see ya
pentru textul : esență demultumiri pentru critica constructiva si pentru penita. sper sa gasesc si eu povestea mea, sau sa ma gaseasca ea pe mine. :)
pentru textul : Despre Petru dedragă Sixtus, chiar că nu înțeleg reacția ta. Alma ți-a remarcat un text, a făcut și niște observații pe el. Nu înțeleg de ce ai reacționat așa. Să înțeleg că nu mai vrei să îți comenteze cineva textele?
pentru textul : Innebunim, adesea, fix la sase deam corectat.
pentru textul : Stare I deCred că ar fi o soluție bună să scrii la subtitlu: acrostih.
pentru textul : Portret rămas acasă deam modificat. e mai bine acum?
pentru textul : niciodată aripă deinteresant, am totusi senzatia ca esti intr-o perioada de tranzitie. cind incepi sa folosesti materialul altor stiluri devii suspectata de lipsa de inspiratie. dar per total e bun desi eu cred ca primul pastel e mai reusit tehnic iar al doilea mai reusit ca idee
pentru textul : campia/podul delucian, aranca, o poezie scrisa din inima. si aranca... este o creatie diferita, nu o poti compara senin cu poezia fara rima. plus ca poezia cu rima nu se scrie asa de usor, desi pare ...scolareasca la ...prima vedere...
pentru textul : E prea târziu deDa, fain poem scurt, încărcat de atmosferă.
pentru textul : limbo deNu înțeleg însă acel 'piscă' ce fel de cuvânt sau typo este el?
În rest un mini-poem superb.
Chiar dacă lait-motivul acestui limbo e cam 'end-of-life', parcă mai merge.
O lectură plăcută.
Marga
textul este poticnit prozodic încă de la prima strofă, abundă în truisme, de genul: "amintirea veșnică", "albastru cer senin", "morminte sfinte", "strămoșii buni ai mei de mai-nainte", "păsări cântătoare", "vise-naripate", "teoreme/ cu ...gândiri abstracte", se învârte în jurul "Eu"-lui, declamativ (altfel, s-ar fi utilizat, deajuns înțelesului, "am lăsat") și înghesuie, în versuri succesive, "turma de mioare" și "fetele cochete" ("fete cochete" la țară sună ca o ghitară electrică la un concert de muzică populară) dar, cu toate aceste neajunsuri, prin romantism rural și nostalgie, după cum am observat, reușește să încânte, ceea ce ar fi de admirat
pentru textul : Eu am lăsat acolo casa mea străbună deAr putea fi evitată
"am muşca
pentru textul : Nu există iubire perfectă decu-o poftă
they bloody are!..and the minutes, the hours, the days..
cheers bro!
pentru textul : The 102nd humorous poem deUn fel de cântec, inflexiuni biblice, tânguiri de psalm și Apocalipsă, stilul cozanian începe să se contureze (pentru cei care încă nu s-a făcut deja). Textele pe care ni le trimite Dorin formează întotdeauna cicluri. "Dospirea" îmi miroase mie a început de astfel de ciclu; poate urma "coacerea" de exemplu. Stilul său aparte este deja distinct pe hermeneia, poate singurul de acest fel de aici. Original, inimitabil, frâu liber imaginației, dar întotdeauna își păstrează un colțișor cald al lui, din care să se apere eficient în cazul oricărei critici. Text subtil întotdeauna, uneori bolovănos (cu ce vine la gură, v. "Predarea lucrurilor", "Ascendent", "Adam"), alteori atent cizelat ("Prestidigitatorul", "Lepra", "Halleluya brother", "Nălucile", "Dospirea"), sau aproape haotic, clamând răbdarea cititorului ("1/100 sec...", "Predica de sub munte", "Act cu antet...", "Capătul lumii"). Pentru cei interesați, a se vedea comentariile mele la unele dintre ele. Oricum, la doar o lună de "hermenia.com" este dificil a ne propnunța complet asupra oricărui autor, întrucât funcționând încă "regula celor două luni", pot exista texte puternice ale autorilor care încă nu sunt publicate, și care ar contura mai deplin stilul fiecăruia.
pentru textul : dospirea de"moartea ar intra în pământ de ruşine"
pentru textul : tourniquet denu cred emilian că tu vei putea rămâne fără poveşti cât timp tot ce atingi se transformă într+o poveste
Mi-a plăcut foarte mult atât ideatica, dar mai ales felul cum revine visul fragmentat, ca o enumerare de termeni cheie:
,,visul reînvie și iată-mă oprit
în fața ușii din tablă ruginită
cu degetele zdrelite de atâta bătut
speriat de o posibilă deschidere
mirat de repetata neîntâmplare
lătratul câinelui ploaia femeia
cearșafurile cerșetorul
rana din umăr"...am senzaţia unei ,,glosse" moderne :)
Nu am înţeles partea mediană:
,,știi
alor mei
iubești mă întreabă" ...e o neputinţă de a mea. Nu trebuie să explici :)
Mă uit acum si la forma poemului, e ca o clepsidră pe care o pot întoarce.
Am mai făcut un experiment: am făcut copy/paste poemului, l-am centrat si am obtinut o formă foarte interesantă. De fapt mai multe. Cea mai dragă e cea prin care ultima parte a poemului seamănă cu o lacrimă :) Nu întâmplător.
Te felicit cu tot dragul!
pentru textul : neîntâmplarea deMariana
mam gandit ca sub forma de proza ar arata mult mai bine. am vazut tipul asta de proza ca se practica din ce in ce mai des. prima oara am vazut in revista Tomis. Exista romane intregi acu astfel de tip de scrieie. cum textul meu abunda de verbe, m-am gandit sa il modific si sa il aduc la forma asta. Voi mai lucra si pe la imagini. sa imi spui ce parere ai.
pentru textul : lasă, lasă deMultumesc de trecere si comentariu. Este adevarat ca sunt foarte mult influentat de simbolisti. Voi incerca sa ma indepartez de la idee. Multumesc ! Ialin
pentru textul : Mâine-oi schia pe frunze... dePagini