un text în care autorul, abținându-se să facă (în mod juvenil și pompos) filosofia chibritului, este în stare să sugereze ceva de „dincolo de bine și de rău”, în terminologia lui Neitzsche, fără să cadă în nihilismul acestuia; dimpotrivă. Si valorizează, implicit, o altă latență a unor texte ale lui Basarab Nicolescu, cea care se îndreaptă spre «Apofatic». Diferită ca de la cer la pământ de cea «logicistă» (cu al său «terț inclus» plecând de la o interpretare - și ea parând, cel puțin pentru mine, deformatoare – a lui Lupașco care ne plasează, în cadrul „Transdisciplinarității” nu DINCOLO ci ÎNTRE bine și rău). Prin urmare, „Penița”
Alexandra. o observatie si o intrebare. observatia e ca vad ca ai mai postat textul acesta si apoi l-ai retras si si-a pierdut comentariile. As prefera ca odata postat un text, chiar daca este editat sa ramina la adresa initiala. Tocmai de aceea am introdus optiunea de editare, pentru ca sa nu fii nevoit sa deschizi un post nou daca vrei sa modifici ceva ci sa iti poti face absolut toate modificarile acolo intrebarea este legata de imagini. vad ca poarta watermark-ul de la deviantart si alte adrese de pe internet. Esti sigura ca aceste imagini iti aparitin si/sau ai dreptul sa le folosesti aici?
imaginea nu are nimic paranormal; nu arata decit pinzele de protectie (decorate) pe un santier de renovare a fatadelor unei constructii. insa efectul optic este departe de notiunea de inconfort ce se gaseste in general in apropierea unei cladiri in curs de renovare, consolidare. poezia ramine doar in franceza deocamdata, fiind incadrata corect la sectiunea respectiva. multumesc pentru comentarii.
a fost o seară și până dimineața
copilul nu a închis ochii
a tot gândit, cu mâneca moale a sters a calculat
între teama de a spune o prostie
și neputința de a ucide
a spus
mami eu cred că pot să ridic luna
nu cred să aibă mai mult de treișcinci de kile
cu stele cu tot
iar ea mă va iubi nu-i așa mami oftă el
că tu înțelegi ce vreau să spun
Erika, probabil că ne regăsim în unele versuri, sunt stări care se aseamănă, altele care sunt identice, uzăm de aceleași cuvinte și avem fiecare câte o inimă... femeia fără țipăt nu are uneori loc printre femeile planetei, ea, locuiește aici în poezie. mă bucur că ai întâlnit-o. Madim
Raluca, tu ai văzut poemul meu, lumea din el, cu un ochi blând şi frumos, curat şi împăciuitor. Asta îmi confirmă faptul că omul vede realitatea înconjurătoare prin realitatea lui interioară. Cei din jur sunt proiecţii ale eu-lui. Mulţumesc mult. Te mai aştept în lumea mea cu drag....învăţăm împreună să respirăm flori de muşeţel :)
Paul, ai găsit cheia potrivită, ca de obicei, iar interpretarea ta mă bucură enorm...ai ajuns la mesaj, ,,jertfa prin care putem fi altfel, altundeva", un mesaj pe care eu încă nu îl transmit prin cotele înalte ale artei literare, dar mă străduiesc, de aceea orice comentariu în acest sens mă va face să spun un mulţumesc întreit. Mulţumesc mult că ai trecut dincolo de cuvinte şi ai simţit aerul răcoros, un pic trist, şi ,,operaţia pe cord". Empatia din comentariu a devenit poezie balsamică ca o respiraţie de flori de muşeţel.
Despre salcâmii înfloriţi pot să spun doar atât: deschide fereastra dinspre răsărit...toţi salcâmii sunt în floare... de demult, dinainte de a te naşte.
Mulţumesc pentru popas şi pentru tot sprijinul literar pe care mi-l oferi.
Pentru a transmite, în fapt, că n-o să mai postaţi pe Hermeneia, aţi scris exagerat de mult şi exagerat de elogios la adresa d-voastră. Am putea crede că Manolescu pleacă, dar nu pleacă fără a ne arăta, în final, cine e, ce a făcut dânsul şi ce crede lumea - doar lumea aia care contează - despre dânsul. La fel, am putea crede că vă periaţi singur şi doar întâmplarea face ca prefaţă cărţii de poezie să fie mai lungă decât "jurnalul literar". Mai lungă şi întreg postată. Mai lungă, mai afectată şi mai de lemn ca nuca-n perete. Nu ştiu de ce consideraţi că, pentru a ne anunţa că n-o să mai fiţi activ aproape deloc, sunt necesare biografia şi diplomele. De fapt, nu ştiu de ce simţiţi c-ar fi necesar sa ştim că n-o să mai postaţi. Bineînţeles, am putea crede că nu simţiţi asta, ci, pur şi simplu, pretextul laudativ şi posibilitatea atragerii atenţiei altfel decât literar au fost prea puternice.
imi place cum reusesti sa definesti o stare in doar cateva cuvinte... dintr-un sentiment de daruire maxima pana la abandon de sine, stii ca doar taind in carne vie poti obtine iertarea, o iertare de care se pare ai multa nevoie, asa ca te supui benevol unui ritual de purificare (catharsis) traind un sentiment curat la maxima lui intensitate. te regasesc mereu consecvent cu tine insuti, mereu atent la ceea ce simti si fidel acestei stari treci teama de timp, printr-un filtru transparent al unei inimi ce simte… cu bucurie anna
Ai creat imagini ample si clare fara prea mult efort. Un sentiment de tristete strabate intregul text si multumita tie, mi-a patruns prin toti porii. Remarc: "mă așez în genunchi și mă rog. pentru ligamente puternice și haine groase. pentru liniște. las în urmă duhoarea parcului zoologic și a episcopiei oamenii scîlciați ca niște șoșoni uzați cuiburile de rigips ale emigranților. plouă cu pene și solzi cu gheare de pui orașul acesta e mai împuțit decît orice moarte." Consider ca este deranjanta fonic si putea fi evitata constructia "care vine semeț ca un om care știe ce vrea". Cu prietenie, LM
si apropos, ovYus, in cazul in care te intereseaza sa mai ramii pe Hermeneia (ceea ce este absolut la alegerea ta) va trebui foarte urgent sa iti inscrii o adresa corecta de email pentru ca altfel nu vei putea accesa Hermeneia in noua varianta. sper ca nu iti cer prea mult.
partea ai saraca e poezica originala, prima parte am adaugat-o azi, la repezeala, ca m-am gandit (desi "gandit" cred ca e prea mult spus) ca e prea scurta
mulțumesc pentru observații dar după îndelungată meditație sînt nevoit să spun că nu am înțeles de ce textul inițial nu ar fi zen. (elementul „hibernal” probabil este facultativ - din perspectivă zen -, deși eu am simțit că ar fi mai bine așa). deci n-am înțeles. dimpotrivă citindu-l cred acum că indiferent dacă este zen sau nu, totuși este din cauză de zen. sau poate este o descriere a unei stări de zen. știu că unii vor fi probabil oripilați să citească expresii precum „cauză de zen” sau „stare de zen” datorită analiticului pe care îl incumbă dar nu s-a urmărit asta. vă mărturisesc că inițial aș fi schimbat în „pseudo-zen hibernal” dar acum nu mai cred că ar fi neaparat așa. în orice caz, mîine este posibil să gîndesc altfel. iar asta este tot zen, nu?
da, e un joc al iubirii prin culoare, dar si al transformarilor substantiale, specifice, finalul are o doza, si ea jucata, de repros, dezamagire, misoginism, multam, Virgil
Bobadile, in primul rind ca daca te referi la ce ma gindesc eu, pe Hermeneia astfel de texte se numesc remarcate. Ma tem ca tu inca esti cu mintea in agonistan, daca nu si cu inima. Acolo se numesc asa. Si tocmai faptul ca nu ai observat asta ma face sa imi dau seama ca interpretarea ta tendentioasa "banuiesc ca este acelasi mecanism gaunos de pe agonia" sa fie esentialmente eronata. Aici textele nu se recomanda, aici textele se remarca. In consiliul Hermeneia aceasta remarcare se observa. E o diferenta de principii. In acelasi timp acest proces nu este arbitrar, asa cum acuzi tu. In ce priveste concluziile, HUO si propunerile tale ma tem ca va trebui sa te dezamagesc. Procesul pus la punct exclude in mod intentionat acest gen de transparenta. Din motive care, din punctul nostru de vedere sint "de un bun simt nici macar prea literar". Acordarea unei penite de aur reprezinta un anumit lucru, remarcarea unui text reprezinta altceva. Hermeneia are o echipa editoriala si de conducere care are o anumita viziune. Nu este vorba de un vot de popularitate. Nici o editura nu practica ce propui tu. Si asta tocmai pentru a se asigura independenta editorilor si a propunerilor lor. Deci, asa cum spuneam, procesul nu e arbitrar cum insinuezi tu. Tocmai de aceea e mai laborios. Nu sint multi editori si au si ei viata lor, nu pot fi online tot timpul. Si nici altii nu se prea inghesuie ca sa devina editori. Iar daca e sa ma gindesc la cum vorbesti tu cu unii din editorii de pe Hermeneia nici nu ma mir ca nu sint multi care sa isi doreasca sa fie.
Felicit iniţiativa şi mulţumesc pentru acceptare. Privesc lista şi constat că mă aflu printre persoane foarte dragi. ( Îmi amintesc, cu ani în urmă, prima mea încercare de a publica într-un volum, a fost Virtualia, însă depăşisem cu mult termenul...şi poemele erau cam depăşite :) ) Iată că acum visul de atunci se împlineşte. Mulţumesc pentru încurajările primite pentru a trimite poemele :)
Aş scoate "subţire" din "dunga subţire a lamei...", la fel şi "murdare" din "coşul cu haine murdare". În ambele cazuri se subînţeleg nuanţele. Remarc, şi nu e prima dată, forţa comparaţiilor. Despre idee, ce să spun. Suicidul ăsta metaforic, amestecat cu motive şi percepţii luate din impasibilitatea "lumii", tratat cu detaşare, povestit ca pe o anecdotă, l-am mai întâlnit. Sincer, nu mi se pare o abordare tocmai "degrabă dătătoare de ecouri" :)
probabil ca cea mai reusita chestie e titlul si modul cum totusi se impleteste cu textul. textul insa ar mai merita lucrat. am senzatia cel putin din acest text ca inca mai bijbii cautind o forma de exprimare care sa te reprezinte. deocamdata inca mai apelezi la solutii facile, zic eu si cazi prea usor in ispita formularilor de soc
Ideea poemului tău nu este rea. Însă, tehnic, ar mai fi ceva de lucrat. Ascultă versul, recitește-l, rescrie-l, lasă-l să zboare prin el însuși, nu îl arunca tu de la fereastră. Finalul reușit.
scrii la fel de bine ca de obicei, dar mai ai inca mici scapari, de pilda ca o niște prune necoapte sau sâ te întorci. per ansamblu insa acelasi suflu, aceeasi respiratie, aceeasi constanta care te caracteriyeaya de cand te citesc. ai si cateva idei faine, mie personal mi+a placut laminorul de oameni, dar eu l+as fi folosit altfel.
Aleks, am apreciat ideea poemului tău, ușor ironică, dar adâncă și am fost onorată de a lucra împreună pe text. Mă bucur să te citesc pe Hermeneia și te aștept cu noi poezii, aici.
salut cu toata bucuria revista "algoritm literar". desi la nr. 3, nu am stiut de existenta ei.se spune ca atunci când îti faci cruce, crapa un drac. la fel as dori ca aparitia unei reviste de cultura, sa faca sa "crape" un "bulevardier". pentru mine, care nu am acces la reviste românesti tiparite, variantele pdf sunt o mana cereasca. am rasfoit , doar, "algoritmul", mi se pare foarte promitator prin numele care semneaza(deocamdata). îmi voi gasi, cu siguranta, timp sa citesc tot.felicitari directorului fomdator Ioan Barb, dar si tuturor celorlalti colaboratori.sa va dea dumnezeu drum lung si aparitii cât mai dese.
ce faci tu in ograda proprie te priveste. ce fac altii tot in ograda ta e deja o afacere publica , si fiecare, calificat au ba isi poate da cu parerea. sincer nu ma intereseaza catalogarile tale: ca as scrie prost, ca sunt hilar, etc. (apropos de cine e <lipitor de etichete>...). tipic pt tine, cand te lovesti de o idee ce nu-ti convine sau nu o pricepi, ii dai inainte cu atacurile la persoana - dar deja ne-am obisnuit, treaba se subintelege pt orice hermeneutist cu experienta. in afara de pretinsul teribilism (in care se ascunde o placere ludica de a provoca la gandire) nu ai inteles deloc pe unde bateau obraznicele mele commenturi. eu iti zic de printipuri, matale de taste. pace buna, ne intelegem ca intotdeauna!... inteleg ca muncesti serios pt ca situl sa arata asa cum este, ba de 2 ori mai bine pe viitor. admirabil. in lume unii munceste iar altii scuipa pe munca lor - mi-ai ai putea zice la obraz. si ti-as da dreptate. rolul tau e sa construiesti sistemul, precum au obicei sectantii sa vina prin Romania si sa intemeieze secte, sa le administreze si sa le extinda, socotind ca ce fac ei e "mare lucru". rolul meu e sa stau pe marginea drumului si sa iti spun ca au mai venit si altii ca tine. si vor mai veni sute. daca vrei sa creezi ceva autentic si durabil trebuie sa pornesti de la radacina, de la esentele tari, nu inventand burger-ul si extinzand Mc Donaldsul. dar fiecare cu viziunea sa. textele alea profunde, pe care le astepti de la mine, le-am postat in alta parte. unde nu sunt cenzurat pt cine stie ce flecustete. pe aicea vin ocazional sa vad cum mai merge "ferma animalelor" si cat mai dureaza telenovela. de aceea, stimabile, ai tot dreptul sa ma cenzurezi in continuare, si sa ma marginalizezi. sunt nociv si recidivist. si am placere sa cerc limita oamenilor sa vad ce se afla in ei.
(eu nu prea cred în coincidențe, bobadil! vine iar o serie de ieșiri în decor? sau tocmai ai evitat una?)
am să mă prefac că nu înțeleg ce vrei să spui cu “foloasele limbilor românești”, ești mai familiar cu acest gen de limbaj.
nici faptul că tu nu recunoști o simplă accentuare folosită de omileticieni lejer și nu numai de ei, ci de oameni în general, oratori sau scriitori, nu ți-l reproșez.
că se întâmplă să auzim câini care și mârâie… eh, un exces de-al tău de zel… erai memorabil cu un vers ca acesta “aud câinii”, wow!!!
și acum serios: îți reproșez că ai promis să te ții departe de textele mele la solicitarea subsemnatului (solicitare întemeiată pentru că nu constatasem o stabilitate emotivă susținută de cunoștințe utile mie în comentariile tale și îți spun acestea lent încet fără grabă) și nu ai făcut-o.
mai pe înțeles, comentezi în funcție de cum ți-a ieșit omleta.
da, ai umor. dar ce să fac eu cu umorul tău? ete mă mai amuz când te apucă damblaua și vrei să enervezi pe cineva.
hai papapa-papapa!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
un text în care autorul, abținându-se să facă (în mod juvenil și pompos) filosofia chibritului, este în stare să sugereze ceva de „dincolo de bine și de rău”, în terminologia lui Neitzsche, fără să cadă în nihilismul acestuia; dimpotrivă. Si valorizează, implicit, o altă latență a unor texte ale lui Basarab Nicolescu, cea care se îndreaptă spre «Apofatic». Diferită ca de la cer la pământ de cea «logicistă» (cu al său «terț inclus» plecând de la o interpretare - și ea parând, cel puțin pentru mine, deformatoare – a lui Lupașco care ne plasează, în cadrul „Transdisciplinarității” nu DINCOLO ci ÎNTRE bine și rău). Prin urmare, „Penița”
pentru textul : Conștiința morală într-o etică postmodernă deAlexandra. o observatie si o intrebare. observatia e ca vad ca ai mai postat textul acesta si apoi l-ai retras si si-a pierdut comentariile. As prefera ca odata postat un text, chiar daca este editat sa ramina la adresa initiala. Tocmai de aceea am introdus optiunea de editare, pentru ca sa nu fii nevoit sa deschizi un post nou daca vrei sa modifici ceva ci sa iti poti face absolut toate modificarile acolo intrebarea este legata de imagini. vad ca poarta watermark-ul de la deviantart si alte adrese de pe internet. Esti sigura ca aceste imagini iti aparitin si/sau ai dreptul sa le folosesti aici?
pentru textul : Destrămare deimaginea nu are nimic paranormal; nu arata decit pinzele de protectie (decorate) pe un santier de renovare a fatadelor unei constructii. insa efectul optic este departe de notiunea de inconfort ce se gaseste in general in apropierea unei cladiri in curs de renovare, consolidare. poezia ramine doar in franceza deocamdata, fiind incadrata corect la sectiunea respectiva. multumesc pentru comentarii.
pentru textul : la liberté promise deAm avut destule experiente cu Dan Matei Agaton ca ministru..:) ma abtin..
pentru textul : Strainul Cinei deAm să procedez în consecinţă!
pentru textul : Concurs Naţional de Poezie deRespiratia de pe geamuri
a fost o seară și până dimineața
pentru textul : respirația de pe geamuri decopilul nu a închis ochii
a tot gândit, cu mâneca moale a sters a calculat
între teama de a spune o prostie
și neputința de a ucide
a spus
mami eu cred că pot să ridic luna
nu cred să aibă mai mult de treișcinci de kile
cu stele cu tot
iar ea mă va iubi nu-i așa mami oftă el
că tu înțelegi ce vreau să spun
nu vad unde este inovatia si apoi daca se doreste o comunicare cu consiliul hermeneia exista caile rezervate ptr asa ceva.
pentru textul : concursurile de poezie deErika, probabil că ne regăsim în unele versuri, sunt stări care se aseamănă, altele care sunt identice, uzăm de aceleași cuvinte și avem fiecare câte o inimă... femeia fără țipăt nu are uneori loc printre femeile planetei, ea, locuiește aici în poezie. mă bucur că ai întâlnit-o. Madim
pentru textul : Femeia fără țipăt de... o poezie excelentă.
pentru textul : valeriană de toamnă deRaluca, tu ai văzut poemul meu, lumea din el, cu un ochi blând şi frumos, curat şi împăciuitor. Asta îmi confirmă faptul că omul vede realitatea înconjurătoare prin realitatea lui interioară. Cei din jur sunt proiecţii ale eu-lui. Mulţumesc mult. Te mai aştept în lumea mea cu drag....învăţăm împreună să respirăm flori de muşeţel :)
Paul, ai găsit cheia potrivită, ca de obicei, iar interpretarea ta mă bucură enorm...ai ajuns la mesaj, ,,jertfa prin care putem fi altfel, altundeva", un mesaj pe care eu încă nu îl transmit prin cotele înalte ale artei literare, dar mă străduiesc, de aceea orice comentariu în acest sens mă va face să spun un mulţumesc întreit. Mulţumesc mult că ai trecut dincolo de cuvinte şi ai simţit aerul răcoros, un pic trist, şi ,,operaţia pe cord". Empatia din comentariu a devenit poezie balsamică ca o respiraţie de flori de muşeţel.
pentru textul : pe aceeaşi parte a drumului deDespre salcâmii înfloriţi pot să spun doar atât: deschide fereastra dinspre răsărit...toţi salcâmii sunt în floare... de demult, dinainte de a te naşte.
Mulţumesc pentru popas şi pentru tot sprijinul literar pe care mi-l oferi.
Pentru a transmite, în fapt, că n-o să mai postaţi pe Hermeneia, aţi scris exagerat de mult şi exagerat de elogios la adresa d-voastră. Am putea crede că Manolescu pleacă, dar nu pleacă fără a ne arăta, în final, cine e, ce a făcut dânsul şi ce crede lumea - doar lumea aia care contează - despre dânsul. La fel, am putea crede că vă periaţi singur şi doar întâmplarea face ca prefaţă cărţii de poezie să fie mai lungă decât "jurnalul literar". Mai lungă şi întreg postată. Mai lungă, mai afectată şi mai de lemn ca nuca-n perete. Nu ştiu de ce consideraţi că, pentru a ne anunţa că n-o să mai fiţi activ aproape deloc, sunt necesare biografia şi diplomele. De fapt, nu ştiu de ce simţiţi c-ar fi necesar sa ştim că n-o să mai postaţi. Bineînţeles, am putea crede că nu simţiţi asta, ci, pur şi simplu, pretextul laudativ şi posibilitatea atragerii atenţiei altfel decât literar au fost prea puternice.
pentru textul : Asta este... deimi place cum reusesti sa definesti o stare in doar cateva cuvinte... dintr-un sentiment de daruire maxima pana la abandon de sine, stii ca doar taind in carne vie poti obtine iertarea, o iertare de care se pare ai multa nevoie, asa ca te supui benevol unui ritual de purificare (catharsis) traind un sentiment curat la maxima lui intensitate. te regasesc mereu consecvent cu tine insuti, mereu atent la ceea ce simti si fidel acestei stari treci teama de timp, printr-un filtru transparent al unei inimi ce simte… cu bucurie anna
pentru textul : Cântecul unei chemări nerăspunse deAi creat imagini ample si clare fara prea mult efort. Un sentiment de tristete strabate intregul text si multumita tie, mi-a patruns prin toti porii. Remarc: "mă așez în genunchi și mă rog. pentru ligamente puternice și haine groase. pentru liniște. las în urmă duhoarea parcului zoologic și a episcopiei oamenii scîlciați ca niște șoșoni uzați cuiburile de rigips ale emigranților. plouă cu pene și solzi cu gheare de pui orașul acesta e mai împuțit decît orice moarte." Consider ca este deranjanta fonic si putea fi evitata constructia "care vine semeț ca un om care știe ce vrea". Cu prietenie, LM
pentru textul : drumul pierdut desi apropos, ovYus, in cazul in care te intereseaza sa mai ramii pe Hermeneia (ceea ce este absolut la alegerea ta) va trebui foarte urgent sa iti inscrii o adresa corecta de email pentru ca altfel nu vei putea accesa Hermeneia in noua varianta. sper ca nu iti cer prea mult.
pentru textul : hermeneia 2.0 deam modificat titlul "Blanca" in "Cassa-Blanca", e mai sugestiv, multumesc Almei pentru idee
pentru textul : Cassa-Blanca (rurala) departea ai saraca e poezica originala, prima parte am adaugat-o azi, la repezeala, ca m-am gandit (desi "gandit" cred ca e prea mult spus) ca e prea scurta
pentru textul : verificări demulțumesc pentru observații dar după îndelungată meditație sînt nevoit să spun că nu am înțeles de ce textul inițial nu ar fi zen. (elementul „hibernal” probabil este facultativ - din perspectivă zen -, deși eu am simțit că ar fi mai bine așa). deci n-am înțeles. dimpotrivă citindu-l cred acum că indiferent dacă este zen sau nu, totuși este din cauză de zen. sau poate este o descriere a unei stări de zen. știu că unii vor fi probabil oripilați să citească expresii precum „cauză de zen” sau „stare de zen” datorită analiticului pe care îl incumbă dar nu s-a urmărit asta. vă mărturisesc că inițial aș fi schimbat în „pseudo-zen hibernal” dar acum nu mai cred că ar fi neaparat așa. în orice caz, mîine este posibil să gîndesc altfel. iar asta este tot zen, nu?
pentru textul : zen hibernal deProfetul, îmi place interventia ta, chiar imi pare rău că n-am ales eu titlul ce l -ai propus . Sper că am voie să-l schimb!
pentru textul : Decor cu îngeri deda, e un joc al iubirii prin culoare, dar si al transformarilor substantiale, specifice, finalul are o doza, si ea jucata, de repros, dezamagire, misoginism, multam, Virgil
pentru textul : demona (Lisa) deBobadile, in primul rind ca daca te referi la ce ma gindesc eu, pe Hermeneia astfel de texte se numesc remarcate. Ma tem ca tu inca esti cu mintea in agonistan, daca nu si cu inima. Acolo se numesc asa. Si tocmai faptul ca nu ai observat asta ma face sa imi dau seama ca interpretarea ta tendentioasa "banuiesc ca este acelasi mecanism gaunos de pe agonia" sa fie esentialmente eronata. Aici textele nu se recomanda, aici textele se remarca. In consiliul Hermeneia aceasta remarcare se observa. E o diferenta de principii. In acelasi timp acest proces nu este arbitrar, asa cum acuzi tu. In ce priveste concluziile, HUO si propunerile tale ma tem ca va trebui sa te dezamagesc. Procesul pus la punct exclude in mod intentionat acest gen de transparenta. Din motive care, din punctul nostru de vedere sint "de un bun simt nici macar prea literar". Acordarea unei penite de aur reprezinta un anumit lucru, remarcarea unui text reprezinta altceva. Hermeneia are o echipa editoriala si de conducere care are o anumita viziune. Nu este vorba de un vot de popularitate. Nici o editura nu practica ce propui tu. Si asta tocmai pentru a se asigura independenta editorilor si a propunerilor lor. Deci, asa cum spuneam, procesul nu e arbitrar cum insinuezi tu. Tocmai de aceea e mai laborios. Nu sint multi editori si au si ei viata lor, nu pot fi online tot timpul. Si nici altii nu se prea inghesuie ca sa devina editori. Iar daca e sa ma gindesc la cum vorbesti tu cu unii din editorii de pe Hermeneia nici nu ma mir ca nu sint multi care sa isi doreasca sa fie.
pentru textul : puterea mea e în tine deFelicit iniţiativa şi mulţumesc pentru acceptare. Privesc lista şi constat că mă aflu printre persoane foarte dragi. ( Îmi amintesc, cu ani în urmă, prima mea încercare de a publica într-un volum, a fost Virtualia, însă depăşisem cu mult termenul...şi poemele erau cam depăşite :) ) Iată că acum visul de atunci se împlineşte. Mulţumesc pentru încurajările primite pentru a trimite poemele :)
pentru textul : Virtualia 13 - ediţia ta norocoasă deAş scoate "subţire" din "dunga subţire a lamei...", la fel şi "murdare" din "coşul cu haine murdare". În ambele cazuri se subînţeleg nuanţele. Remarc, şi nu e prima dată, forţa comparaţiilor. Despre idee, ce să spun. Suicidul ăsta metaforic, amestecat cu motive şi percepţii luate din impasibilitatea "lumii", tratat cu detaşare, povestit ca pe o anecdotă, l-am mai întâlnit. Sincer, nu mi se pare o abordare tocmai "degrabă dătătoare de ecouri" :)
Salutări!
pentru textul : decembrie subțire deprobabil ca cea mai reusita chestie e titlul si modul cum totusi se impleteste cu textul. textul insa ar mai merita lucrat. am senzatia cel putin din acest text ca inca mai bijbii cautind o forma de exprimare care sa te reprezinte. deocamdata inca mai apelezi la solutii facile, zic eu si cazi prea usor in ispita formularilor de soc
pentru textul : trespassing deIdeea poemului tău nu este rea. Însă, tehnic, ar mai fi ceva de lucrat. Ascultă versul, recitește-l, rescrie-l, lasă-l să zboare prin el însuși, nu îl arunca tu de la fereastră. Finalul reușit.
pentru textul : Miel la Proțap descrii la fel de bine ca de obicei, dar mai ai inca mici scapari, de pilda ca o niște prune necoapte sau sâ te întorci. per ansamblu insa acelasi suflu, aceeasi respiratie, aceeasi constanta care te caracteriyeaya de cand te citesc. ai si cateva idei faine, mie personal mi+a placut laminorul de oameni, dar eu l+as fi folosit altfel.
pentru textul : not at my desk dedar o las asa, deocamdata.
pentru textul : nici fata ei nu mai crede în Moşu` deAleks, am apreciat ideea poemului tău, ușor ironică, dar adâncă și am fost onorată de a lucra împreună pe text. Mă bucur să te citesc pe Hermeneia și te aștept cu noi poezii, aici.
pentru textul : stele de lapte desalut cu toata bucuria revista "algoritm literar". desi la nr. 3, nu am stiut de existenta ei.se spune ca atunci când îti faci cruce, crapa un drac. la fel as dori ca aparitia unei reviste de cultura, sa faca sa "crape" un "bulevardier". pentru mine, care nu am acces la reviste românesti tiparite, variantele pdf sunt o mana cereasca. am rasfoit , doar, "algoritmul", mi se pare foarte promitator prin numele care semneaza(deocamdata). îmi voi gasi, cu siguranta, timp sa citesc tot.felicitari directorului fomdator Ioan Barb, dar si tuturor celorlalti colaboratori.sa va dea dumnezeu drum lung si aparitii cât mai dese.
pentru textul : Algoritm Literar. Nr. 3 dece faci tu in ograda proprie te priveste. ce fac altii tot in ograda ta e deja o afacere publica , si fiecare, calificat au ba isi poate da cu parerea. sincer nu ma intereseaza catalogarile tale: ca as scrie prost, ca sunt hilar, etc. (apropos de cine e <lipitor de etichete>...). tipic pt tine, cand te lovesti de o idee ce nu-ti convine sau nu o pricepi, ii dai inainte cu atacurile la persoana - dar deja ne-am obisnuit, treaba se subintelege pt orice hermeneutist cu experienta. in afara de pretinsul teribilism (in care se ascunde o placere ludica de a provoca la gandire) nu ai inteles deloc pe unde bateau obraznicele mele commenturi. eu iti zic de printipuri, matale de taste. pace buna, ne intelegem ca intotdeauna!... inteleg ca muncesti serios pt ca situl sa arata asa cum este, ba de 2 ori mai bine pe viitor. admirabil. in lume unii munceste iar altii scuipa pe munca lor - mi-ai ai putea zice la obraz. si ti-as da dreptate. rolul tau e sa construiesti sistemul, precum au obicei sectantii sa vina prin Romania si sa intemeieze secte, sa le administreze si sa le extinda, socotind ca ce fac ei e "mare lucru". rolul meu e sa stau pe marginea drumului si sa iti spun ca au mai venit si altii ca tine. si vor mai veni sute. daca vrei sa creezi ceva autentic si durabil trebuie sa pornesti de la radacina, de la esentele tari, nu inventand burger-ul si extinzand Mc Donaldsul. dar fiecare cu viziunea sa. textele alea profunde, pe care le astepti de la mine, le-am postat in alta parte. unde nu sunt cenzurat pt cine stie ce flecustete. pe aicea vin ocazional sa vad cum mai merge "ferma animalelor" si cat mai dureaza telenovela. de aceea, stimabile, ai tot dreptul sa ma cenzurezi in continuare, si sa ma marginalizezi. sunt nociv si recidivist. si am placere sa cerc limita oamenilor sa vad ce se afla in ei.
pentru textul : hermeneia 2.0 de(eu nu prea cred în coincidențe, bobadil! vine iar o serie de ieșiri în decor? sau tocmai ai evitat una?)
pentru textul : văd cireși de smoală deam să mă prefac că nu înțeleg ce vrei să spui cu “foloasele limbilor românești”, ești mai familiar cu acest gen de limbaj.
nici faptul că tu nu recunoști o simplă accentuare folosită de omileticieni lejer și nu numai de ei, ci de oameni în general, oratori sau scriitori, nu ți-l reproșez.
că se întâmplă să auzim câini care și mârâie… eh, un exces de-al tău de zel… erai memorabil cu un vers ca acesta “aud câinii”, wow!!!
și acum serios: îți reproșez că ai promis să te ții departe de textele mele la solicitarea subsemnatului (solicitare întemeiată pentru că nu constatasem o stabilitate emotivă susținută de cunoștințe utile mie în comentariile tale și îți spun acestea lent încet fără grabă) și nu ai făcut-o.
mai pe înțeles, comentezi în funcție de cum ți-a ieșit omleta.
da, ai umor. dar ce să fac eu cu umorul tău? ete mă mai amuz când te apucă damblaua și vrei să enervezi pe cineva.
hai papapa-papapa!
Pagini