ideea nu e ca e italiana sau engleza sau franceza. nu asta e problema. nu m-ai inteles, nu ma deranjeaza folosirea unei limbi straine intr-un text atita timp cit e facuta in asa fel incit sa slujeasca un anumit scop fie el si „evanescent-estetic”. in cazul de fata insa (cel putin pentru mine) nu aduce nimic semnificativ in economia textului. poate ca este si faptul ca intr-un anumit fel sonoritatea unei limbi straine are o anumita incarcatura psihologica aparte din perspectiva cititorului roman. si asta (ca orice element psihologic) este ceva extrem de subiectiv, recunosc. de exemplu, pentru mine expresiile in italiana sau spaniola sint percepute relativ bombastic in raport cu „duritatea” limbii ruse sau germane, sau in raport cu „snobismul” frantuzismelor. cu privire la engleza imi e mai greu sa ma pronunt de vreme ce pentru mine e aproape a doua limba „interioara”. in sensul acesta de exemplu imi suna diferit cind aud arrivederci in comparatie cu goodbye sau so long. asta ca tot veni vorba de babilon.
am trecut prin Cannes , prea opulent pe gustul meu. Dar uite ca amindoi scriem simultan despre infante. La fraza cu nimic nu este intimplator as adauga un percept ebraic: nimic nu este intimplator, totul este prestabilit dar .. avem datoria modificarii. Asta mi se pare o sarcina cosmica: DATORIA de a schimba. Si o facem interferind, comunicind, impartind feelings si trairi. Cam ce facea si Bunuel cu noi.
Dragă Bobadile, ce spui tu sună nu a peniță de apreciere ci mai degrabă a peniță de încurajare după atîtea defecte și scădințe. Noroc că poezia nu este despre penițe ci despre pană, așa cum zice my alter ego, bineînțeles fără a se umfla în... pene. Și iată cum m-am jucat cu aurul tău pînă era să îl pierd. Anyway, merci. Batrînulatrăgător, mă bucur că ți-a plăcut. În ce privește ce spui tu despre originea extraterestră a iubirii nu sînt de acord cu tine. Pentru simplul motiv că habar nu am cine a scris textul acela și nici nu știu dacă este real, așa că în ceea ce mă privește, ideea îmi aparține. Și am avut-o de mai multă vreme. De fapt mai apare disimulată și în alte texte de-ale mele. De aceea nu am nici o problemă să îi revendic paternitatea.
Mie îmi place aici ideea cu Marea de Mijloc.
Dragă Emil, am citit și profilul din pagina ta... cum adică în prezent pensionar? Ce-i asta? Există oare pensionare din literatură, din cuvântul scris? Eu nu cred...
Cunoști sunt sigur la fel de bine ca mine autori care au fost recunoscuți târziu în timpul vieții (unii au primit chiar și premiul Nobel la senectute ca inovatori lirici) și desigur cei mai mulți post-mortem.
Părerea mea este că ideea excelentă cu Marea de Mijloc se cam pierde prin poem în exprimări întortocheate, lipsite de forță.
Am spus-o la multe întâlniri literare, metafora poate face sau desface un poem în poezia modernă procedeul este o armă cu multe tăișuri.
Recomandarea mea este să cauți adresarea mai directă în poezie. Proza e altceva, acolo poți să te întinzi cititorul are la dispoziție pagini întregi ca să intre în armonie cu tine. În poezie însă îl poți pierde pe el, pe cititorul tău, mult mai repede.
Cu drag,
Andu
mulțumesc tuturor și nu mai puțin Alinei Aș adăuga că este un eveniment frumos și pentru Hermeneia, pentru eSocietatea de Literatura și Arte Hermeneia. Poate ca Alina ar putea sa mentioneze si asta
Dragă Bobadile, nici nu credeam eu să fi scris ceva neaparat semnificativ aici dar văzînd toată încrîncenarea cu care te aruncași asupra bietului psalm îmi fac socoteală că trebuie să fi comis ceva totuși că altfel nu se explică. În ce privește cîți și cine citește pe Hermeneia nu îți fă tu probleme că le țin eu numărătoarea, așa ca la orice gospodărie care se respectă. Și nu văzui nici o cădere de popularitate sau interes, dacă ești chiar așa frămîntat de problema asta. Eu zic să te liniștești. Lucrurile merg bine, adică așa cum ar trebui să meargă. Încercăm să nu fim Mall sau mahala cum probabil că ți-ai dori tu să ne vezi. Mai bine, zic eu, pune mîna să scrii și tu ceva. Știi, e bine să critici dar cînd ajungi să faci numai asta de la o vreme începe să sune a doagă spartă și nimeni nu te mai bagă în seamă. Se zice că te ramolești. Și mie mi-ar părea rău fiindcă tu ești băiat cu talent (modest ce-i drept), dar ai ceva cînd vrei. Și e păcat să rămîi în istorie doar așa, un fel de cîrcotaș pentru care strugurii la care nu ajunge sînt totdeauna acri. Parol moncher.
Credeam că v-aţi vindecat de metaforele genitivale.... Exceptându-le, mi se pare mie că aţi reuşit (în sfârşit?) să obţineti un echilibru între imagine şi discurs (discursul este unul bine condus, în cheie intimă, dar nu intimistă).
"iubito
păzeşte-mă de inima ta pădure în flăcări" - fain!
Mai am un gând, dar să nu-l luaţi prea în serios, pentru că sunt aproximativ ignorant în ceea ce priveşte normele religioase: e ok ca poetul să meargă pe ape şi iubita să înmulţească pâini şi peşti?
un membru al juriului poate da o nota asa diferita de cea pe care o considera indicata (andu moldovan) si cum doi membri ai juriului (andu moldovan si alina manole) nu au zis nimic vreo luna, daca textul era vizibil descalificabil
ps. hutopilă, cu t, am tot zis-o la virtualia si pe hermeneia... chiar tre' sa-mi stilciti numele peste tot? ma rog, vad care-i spilu aici, insa in alte parti... (alina manole tocmai m-o numit ”huțo”)
ps2. cit aveti de gind sa continuati cu lalaielile astea? o fost concursu', s-o votat foarte ok, totu' la vedere, texte fainute au fost, top 3 putea arata in nu stiu cite feluri, si pina la urma s-o asezat asa cum il vedem. nu putea fi cite un top pentru fiecare membru al juriului ori al sitului. ce-ar fi sa incep sa ma tiganesc eu acuma ca nu a cistigat "anotimpul papusilor"? sau ca nu a prins podiumul "legenda omului sandwich"... chiar simt ca ar trebui s-o incetati, tigania asta de bucuresti ii total nelalocul ei
cel ce scrie poeme e sortit insetarii de limpede si va pieri de patima departarii de sine. cautatorul de ape se va lovi mereu de lipsa de rod a ghetarilor. zidurile apelor ramin la temelia indoielii noastre ca un vaiet nesfirsit al nesomnului. intre coastele timpului zadarnic cresc fintinile. "poemul e cântecul pietrei șlefuite cel ce moare de sete sapă singur fântâni"
...răscolind zidurile albe
uitare
în ecoul culorilor pastelate
ale timpului netrăit
claviculele
au semnat un cântec
aluncoasă idee îmbrăcând umerii
în mişcarea tăcerii
sunt ghem al pământului
uitat între două falduri de viaţă
două uimiri, o uitare
şi clipa străpungerii porţilor...
cetate răvăşită
din interiorul prea populat
de gânduri
femeie
sau doar fiinţă
aşteptând semnul
sau doar punctul cel mai depărtat
al drumului
[în cel mai bun caz o rezervă, ceva] mi se pare o explicitare inutilă după imaginea spitalului de nebuni [vom renaște cu transfuzii în loc de metafore] aș fi spus invers, cu metafore în loc de transfuzii... :) dar nu e poemul meu, desigur... [și să-l notezi pe cordonul ombilical la ieșire] de ce tocmai la ieșire, când cordonul se rupe? iarăși [la ieșire] mi se pare în plus [la plecarea în vacanță pe alocuri aiurea] nu văd legătura cu pasajul dinainte, parcă îi diluează impactul dacă s-ar fi terminat textul la [nevăzut de mine] parcă s-ar fi închegat mai bine dar ultima strofă trimite pe altă pistă de lectură și nu comunică decât ceea ce știam: că la spital oamenii mor tineri nu văd rostul trimiterii la moarte, la absurditatea extincției, într-un poem care pare a fi de dragoste, or, dacă s-a dorit a se arunca umbra fragilității umane peste incandescența iubirii, de ce tocmai în final? am remarcat ceea ce mi s-a părut a fi balast, dar în rest poemul mi-a lăsat un gust plăcut, suav
nu stiu dar eu nu vad nimic despre cifre sau numere aici. asa ca nu prea inteleg o parte a comentariilor voastre. in plus, eu totusi consider ca ultima parte isi gaseste foarte bine locul acolo unde e. sau cel putin asa se vede de la mine. francisc, intradevar ai prins ideea la modul fantastic. multumesc
materialitatea cuvintului ("Au début c'était le Verbe et le Verbe était chez Dieu et Dieu était le Verbe") si forta ecoului umbrei acestuia translucida, viscoasa, palpabila deschide invariabil diminetile una cite una... ...si cum spunea Bogart in Casablanca, noua ne ramine Parisul... astept cu nerabdare sa-ti citesc volumul din 2006.:)
Corina, ai tu ceva dreptate acolo la titlu, am să mă mai gândesc deși acum îmi pare că exprimă ideea cel mai bine. În rest ești la fel de amabilă ceea ce mă face să roșesc. Mulțumesc frumos de semn.
Andu, tu trage-te de urechi și zi: usa usa
Vladimir, dacă ți-a plăcut și nu-i rău e toată lumea fericită, nu? Mă bucur că ai rezonat.
poate ar fi mai bine sa poata da penite doar editorii. ori sa se explice clar, care sunt criteriile... iar asta e imposibil. decat suparari, mai bine lipsa.
un poem care te face să îți ridici privirea spre cer.
și asta nu e puțin lucru.
din punctul meu de vedere, ar merita o peniță. dar o voi ruga pe Lea să mă ierte - nu o voi lăsa acum, prefer să rămân încă în lumina poemului și a mesajului său.
Aş prefera să înţelegi ceea ce spun... Nu e cazul să devii paranoică: " Ori poate utilizezi forma vulgară a exprimării legat de respectul de sine? Mă respect suficient, te asigur, dar totuşi îţi răspund". Despre "mă respect, dar îţi răspund" nu vorbesc, că mi-e ruşine. Ar fi trebuit sa-mi amintesc de diferenţa cu care primeşti laudele şi critica. Apoi, să tac.
Am spus clar că un autor care se respectă nu utilizează de copilării de genul "necuvinte/ nemoarte, nedurere etc". Ce-s tâmpeniile astea? Un fel de-a spune "habar n-am cum să mă exprim/ habar n-am cum să surprind interliric nişte concepte".
"gol şi sec nu e redundant, sunt concepte cu sensuri multiple" - şi care ar fi aici - "e asfaltul gol şi sec" - acele sensuri multiple ori poate complementare?!
"Dar nu e vorba de preţiozitate defel, cum poţi numi preţiozitate ceva care curge natural în formă aproape brută, neprelucrată?" - faptul că spui tu că totul curge natural nu înseamnă că e şi adevărat. Doar câteva exemple care curg precum lipiciul : "am sufletul otova/ decât să fixez de-a dreptul în plin/ en passant (nu românescul "în trecere, că nu-i interesant şi poetic)".
Nu pot să închei fără să mă mir/ îngrozesc" de frumuseţea contradicţiei/ ipocriziei din:
"Mă respect suficient, te asigur, dar totuşi îţi răspund şi "mulţam frumos pentru comentariu, sunt recunoscătoare pentru comunicare şi părere".
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Lusinghevole per me, la scelta di tradurre questa poesia. O nouă melodie a refugiului sepiei mele. Îţi mulţumesc pentru alegere.
pentru textul : o inimă ca o sepie (Luminiţa Petrovici) deideea nu e ca e italiana sau engleza sau franceza. nu asta e problema. nu m-ai inteles, nu ma deranjeaza folosirea unei limbi straine intr-un text atita timp cit e facuta in asa fel incit sa slujeasca un anumit scop fie el si „evanescent-estetic”. in cazul de fata insa (cel putin pentru mine) nu aduce nimic semnificativ in economia textului. poate ca este si faptul ca intr-un anumit fel sonoritatea unei limbi straine are o anumita incarcatura psihologica aparte din perspectiva cititorului roman. si asta (ca orice element psihologic) este ceva extrem de subiectiv, recunosc. de exemplu, pentru mine expresiile in italiana sau spaniola sint percepute relativ bombastic in raport cu „duritatea” limbii ruse sau germane, sau in raport cu „snobismul” frantuzismelor. cu privire la engleza imi e mai greu sa ma pronunt de vreme ce pentru mine e aproape a doua limba „interioara”. in sensul acesta de exemplu imi suna diferit cind aud arrivederci in comparatie cu goodbye sau so long. asta ca tot veni vorba de babilon.
pentru textul : babilon deam trecut prin Cannes , prea opulent pe gustul meu. Dar uite ca amindoi scriem simultan despre infante. La fraza cu nimic nu este intimplator as adauga un percept ebraic: nimic nu este intimplator, totul este prestabilit dar .. avem datoria modificarii. Asta mi se pare o sarcina cosmica: DATORIA de a schimba. Si o facem interferind, comunicind, impartind feelings si trairi. Cam ce facea si Bunuel cu noi.
pentru textul : Timp baroc lîngă anotimp și infante deD-le Gorun, Paul, Silvia, pentru timpul, disponibilitatea, rezonanţa şi indulgenţa voastră, mulţumesc!
pentru textul : Scurtmetraj cu bărbat şi femeie deioan, mulțumesc pentru semn.
mă bucur că ți-a plăcut valul umplut cu... ape... :)
alex
pentru textul : poem de alungat singurătatea deDragă Bobadile, ce spui tu sună nu a peniță de apreciere ci mai degrabă a peniță de încurajare după atîtea defecte și scădințe. Noroc că poezia nu este despre penițe ci despre pană, așa cum zice my alter ego, bineînțeles fără a se umfla în... pene. Și iată cum m-am jucat cu aurul tău pînă era să îl pierd. Anyway, merci. Batrînulatrăgător, mă bucur că ți-a plăcut. În ce privește ce spui tu despre originea extraterestră a iubirii nu sînt de acord cu tine. Pentru simplul motiv că habar nu am cine a scris textul acela și nici nu știu dacă este real, așa că în ceea ce mă privește, ideea îmi aparține. Și am avut-o de mai multă vreme. De fapt mai apare disimulată și în alte texte de-ale mele. De aceea nu am nici o problemă să îi revendic paternitatea.
pentru textul : despre falsele principii ale mecanismelor iubirii deMie îmi place aici ideea cu Marea de Mijloc.
pentru textul : Uneori... deDragă Emil, am citit și profilul din pagina ta... cum adică în prezent pensionar? Ce-i asta? Există oare pensionare din literatură, din cuvântul scris? Eu nu cred...
Cunoști sunt sigur la fel de bine ca mine autori care au fost recunoscuți târziu în timpul vieții (unii au primit chiar și premiul Nobel la senectute ca inovatori lirici) și desigur cei mai mulți post-mortem.
Părerea mea este că ideea excelentă cu Marea de Mijloc se cam pierde prin poem în exprimări întortocheate, lipsite de forță.
Am spus-o la multe întâlniri literare, metafora poate face sau desface un poem în poezia modernă procedeul este o armă cu multe tăișuri.
Recomandarea mea este să cauți adresarea mai directă în poezie. Proza e altceva, acolo poți să te întinzi cititorul are la dispoziție pagini întregi ca să intre în armonie cu tine. În poezie însă îl poți pierde pe el, pe cititorul tău, mult mai repede.
Cu drag,
Andu
mulțumesc tuturor și nu mai puțin Alinei Aș adăuga că este un eveniment frumos și pentru Hermeneia, pentru eSocietatea de Literatura și Arte Hermeneia. Poate ca Alina ar putea sa mentioneze si asta
pentru textul : Mirabile Dictu deacum le vad. ceva mai dimineata nu erau.
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” deerata: plan logic
pentru textul : iubire în stil modern deDragă Bobadile, nici nu credeam eu să fi scris ceva neaparat semnificativ aici dar văzînd toată încrîncenarea cu care te aruncași asupra bietului psalm îmi fac socoteală că trebuie să fi comis ceva totuși că altfel nu se explică. În ce privește cîți și cine citește pe Hermeneia nu îți fă tu probleme că le țin eu numărătoarea, așa ca la orice gospodărie care se respectă. Și nu văzui nici o cădere de popularitate sau interes, dacă ești chiar așa frămîntat de problema asta. Eu zic să te liniștești. Lucrurile merg bine, adică așa cum ar trebui să meargă. Încercăm să nu fim Mall sau mahala cum probabil că ți-ai dori tu să ne vezi. Mai bine, zic eu, pune mîna să scrii și tu ceva. Știi, e bine să critici dar cînd ajungi să faci numai asta de la o vreme începe să sune a doagă spartă și nimeni nu te mai bagă în seamă. Se zice că te ramolești. Și mie mi-ar părea rău fiindcă tu ești băiat cu talent (modest ce-i drept), dar ai ceva cînd vrei. Și e păcat să rămîi în istorie doar așa, un fel de cîrcotaș pentru care strugurii la care nu ajunge sînt totdeauna acri. Parol moncher.
pentru textul : psalm deCredeam că v-aţi vindecat de metaforele genitivale.... Exceptându-le, mi se pare mie că aţi reuşit (în sfârşit?) să obţineti un echilibru între imagine şi discurs (discursul este unul bine condus, în cheie intimă, dar nu intimistă).
"iubito
păzeşte-mă de inima ta pădure în flăcări" - fain!
Mai am un gând, dar să nu-l luaţi prea în serios, pentru că sunt aproximativ ignorant în ceea ce priveşte normele religioase: e ok ca poetul să meargă pe ape şi iubita să înmulţească pâini şi peşti?
pentru textul : din cartea eclesiastului deun membru al juriului poate da o nota asa diferita de cea pe care o considera indicata (andu moldovan) si cum doi membri ai juriului (andu moldovan si alina manole) nu au zis nimic vreo luna, daca textul era vizibil descalificabil
ps. hutopilă, cu t, am tot zis-o la virtualia si pe hermeneia... chiar tre' sa-mi stilciti numele peste tot? ma rog, vad care-i spilu aici, insa in alte parti... (alina manole tocmai m-o numit ”huțo”)
ps2. cit aveti de gind sa continuati cu lalaielile astea? o fost concursu', s-o votat foarte ok, totu' la vedere, texte fainute au fost, top 3 putea arata in nu stiu cite feluri, si pina la urma s-o asezat asa cum il vedem. nu putea fi cite un top pentru fiecare membru al juriului ori al sitului. ce-ar fi sa incep sa ma tiganesc eu acuma ca nu a cistigat "anotimpul papusilor"? sau ca nu a prins podiumul "legenda omului sandwich"... chiar simt ca ar trebui s-o incetati, tigania asta de bucuresti ii total nelalocul ei
pentru textul : Rezultatul "Bursei câştigătorilor" decel ce scrie poeme e sortit insetarii de limpede si va pieri de patima departarii de sine. cautatorul de ape se va lovi mereu de lipsa de rod a ghetarilor. zidurile apelor ramin la temelia indoielii noastre ca un vaiet nesfirsit al nesomnului. intre coastele timpului zadarnic cresc fintinile. "poemul e cântecul pietrei șlefuite cel ce moare de sete sapă singur fântâni"
pentru textul : cel ce scrie poeme debănuiam eu...
pentru textul : de ziua mexicului parcă de„tăișul lor înghețat” și „literele din inimă” strică textul. prima expresie e doar nereușită, în vreme ce a doua e și comică
pentru textul : fără cuvinte de...răscolind zidurile albe
uitare
în ecoul culorilor pastelate
ale timpului netrăit
claviculele
au semnat un cântec
aluncoasă idee îmbrăcând umerii
în mişcarea tăcerii
sunt ghem al pământului
uitat între două falduri de viaţă
două uimiri, o uitare
şi clipa străpungerii porţilor...
cetate răvăşită
din interiorul prea populat
de gânduri
femeie
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 22 desau doar fiinţă
aşteptând semnul
sau doar punctul cel mai depărtat
al drumului
[în cel mai bun caz o rezervă, ceva] mi se pare o explicitare inutilă după imaginea spitalului de nebuni [vom renaște cu transfuzii în loc de metafore] aș fi spus invers, cu metafore în loc de transfuzii... :) dar nu e poemul meu, desigur... [și să-l notezi pe cordonul ombilical la ieșire] de ce tocmai la ieșire, când cordonul se rupe? iarăși [la ieșire] mi se pare în plus [la plecarea în vacanță pe alocuri aiurea] nu văd legătura cu pasajul dinainte, parcă îi diluează impactul dacă s-ar fi terminat textul la [nevăzut de mine] parcă s-ar fi închegat mai bine dar ultima strofă trimite pe altă pistă de lectură și nu comunică decât ceea ce știam: că la spital oamenii mor tineri nu văd rostul trimiterii la moarte, la absurditatea extincției, într-un poem care pare a fi de dragoste, or, dacă s-a dorit a se arunca umbra fragilității umane peste incandescența iubirii, de ce tocmai în final? am remarcat ceea ce mi s-a părut a fi balast, dar în rest poemul mi-a lăsat un gust plăcut, suav
pentru textul : idee pentru toamna asta deidee-suflu-originalitate.
mi-a adus o mare bucurie lectura unui text pe placul meu!
pentru textul : niciploaia demerci de oprire :) o să văd ce mai pot face cu textul.
pentru textul : suntem muzicali decami, multumesc mult. nu, nu te mananc, azi ai scapat;))
pentru textul : livadă de piersici, cu botoșei albi deAi revenit în forta. sper s-o tii tot asa tot anul. si nu numai în poezie.
pentru textul : al treilea război personal deîti doresc un an nou plin de împliniri si cu multa sanatate.
nu stiu dar eu nu vad nimic despre cifre sau numere aici. asa ca nu prea inteleg o parte a comentariilor voastre. in plus, eu totusi consider ca ultima parte isi gaseste foarte bine locul acolo unde e. sau cel putin asa se vede de la mine. francisc, intradevar ai prins ideea la modul fantastic. multumesc
pentru textul : sephirot III deCeea ce ai scris în acest text aud regulat în campaniile electorale. Îmi place stilul şi modul în care ai redat lucrurile.
pentru textul : Oare cine poartă vina: deNu stiu ce sa inteleg. Banuiesc ca intelegi ca expresia aceea a fost un colocvialism. Nu e nevoie sa ma intrebi pe mine cind sa postezi o poezie.
pentru textul : Inima mea decupată dematerialitatea cuvintului ("Au début c'était le Verbe et le Verbe était chez Dieu et Dieu était le Verbe") si forta ecoului umbrei acestuia translucida, viscoasa, palpabila deschide invariabil diminetile una cite una... ...si cum spunea Bogart in Casablanca, noua ne ramine Parisul... astept cu nerabdare sa-ti citesc volumul din 2006.:)
pentru textul : Poemul se sprijină de umbra ecoului lui deCorina, ai tu ceva dreptate acolo la titlu, am să mă mai gândesc deși acum îmi pare că exprimă ideea cel mai bine. În rest ești la fel de amabilă ceea ce mă face să roșesc. Mulțumesc frumos de semn.
pentru textul : doar o zi în veșnicie deAndu, tu trage-te de urechi și zi: usa usa
Vladimir, dacă ți-a plăcut și nu-i rău e toată lumea fericită, nu? Mă bucur că ai rezonat.
poate ar fi mai bine sa poata da penite doar editorii. ori sa se explice clar, care sunt criteriile... iar asta e imposibil. decat suparari, mai bine lipsa.
pentru textul : l’absente deun poem care te face să îți ridici privirea spre cer.
pentru textul : vis a vis deși asta nu e puțin lucru.
din punctul meu de vedere, ar merita o peniță. dar o voi ruga pe Lea să mă ierte - nu o voi lăsa acum, prefer să rămân încă în lumina poemului și a mesajului său.
Aş prefera să înţelegi ceea ce spun... Nu e cazul să devii paranoică: " Ori poate utilizezi forma vulgară a exprimării legat de respectul de sine? Mă respect suficient, te asigur, dar totuşi îţi răspund". Despre "mă respect, dar îţi răspund" nu vorbesc, că mi-e ruşine. Ar fi trebuit sa-mi amintesc de diferenţa cu care primeşti laudele şi critica. Apoi, să tac.
Am spus clar că un autor care se respectă nu utilizează de copilării de genul "necuvinte/ nemoarte, nedurere etc". Ce-s tâmpeniile astea? Un fel de-a spune "habar n-am cum să mă exprim/ habar n-am cum să surprind interliric nişte concepte".
"gol şi sec nu e redundant, sunt concepte cu sensuri multiple" - şi care ar fi aici - "e asfaltul gol şi sec" - acele sensuri multiple ori poate complementare?!
"Dar nu e vorba de preţiozitate defel, cum poţi numi preţiozitate ceva care curge natural în formă aproape brută, neprelucrată?" - faptul că spui tu că totul curge natural nu înseamnă că e şi adevărat. Doar câteva exemple care curg precum lipiciul : "am sufletul otova/ decât să fixez de-a dreptul în plin/ en passant (nu românescul "în trecere, că nu-i interesant şi poetic)".
Nu pot să închei fără să mă mir/ îngrozesc" de frumuseţea contradicţiei/ ipocriziei din:
"Mă respect suficient, te asigur, dar totuşi îţi răspund şi "mulţam frumos pentru comentariu, sunt recunoscătoare pentru comunicare şi părere".
pentru textul : rupestră/ rupestrian dePagini