Iertată să îmi fie intervenția dacă este considerată nepotrivită, sau prea săptămânală, sau prea acidă, ceva de genul celor spuse de domnul 'trei de A doamne și toți trei' care deși afirmă că 'nu toți bărbații e porci' nu vine și cu argumente deci se cam contrazice... stimate autor, de ce trebuie să citim aceste 'variante' de exercițiu sub semnătura Dvs. în loc să vă introduceți singur aceste exerciții la șantier, crescând astfel audiența și implicit și credibilitatea secțiunii respective? Altfel care mai este rolul șantierului decât acela de a găzdui asemenea jocuri literare, unele mai puțin reușite, altele și mai puțin reușite? Eu nu îndrăznesc să spun că textul este slab, mi-e teamă, mi-e chiar frică, eu spun doar că autorul se joacă... cu textul și cu noi, arogându-și poate dreptul de a face orice pe tarlaua sa. Dar asta ar fi o atitudine atât de tipic românească, de care nu cred că Virgil, care își petrece viața în însorita Californie de atâta vreme, nu s-ar fi dezbărat deja. Deci, sunt confuză, mintea îmi spune una iar sufletul alta. Despre text un singur lucru... cuvântul 'băltoacă' este nepoetic și vulgar, încât pentru mine anulează această timidă încercare de poetizare a fenomenului transformării luminii.
Marga
imaginea dedubleaza poemul, care alterneaza intre versuri picturale, creatoare de atmosfera si versuri ce formeaza, duc pana la capat si apoi afara, inspre cititor, senzatiile. mi-a placut mai ales coborarea orasului sub pamant, prin miile de tuneluri ce mai mult indeparteaza decat apropie. cu prietenie, kranich
Raspuns pentru toate k....
pe care daca nu le inghitim, le mirosim
Discutam pe mess, cu un prieten, ceva de genul:
Ce fel de poeti suntem noi? De ce avem o viata aranjata, cuminte, mame si tati de familie, totul ceas.
Tie nu-ti vine sa-ti iei campii? Sa traiesti periculos? Sa fii ca toti cacaciosii astia care pun experienta lor personala inaintea literaturii?
Sa-ti bagi bipul, sa te futi cu cine apuci ca sa bagi o balada dup-aia, sa bei sau macar sa te droghezi.
Sa fii extrasupercalifragilistic si boem si bagat in seama pentru ca numai asa ESTI.
Morala: Un supozitor virtual face minuni! Dupa cufureala de serviciu, lucrurile au revenit la normal.
Forma originală a textului includea scrierea bold-uită şi pe cea italic-ă pentru a evidenţia mai bine cele două acţiuni care în final converg şi nu lasă citittorul să interpreteze ce vrea el, dimpotrivă.
Dacă aveţi timp într-o altă zi să-l citiţi până la capăt cred că o să vedeţi (sper din tot sufletul) că totul are o logică.
în schimb, eu te cunosc
eu știu cum funcționezi Virgil
în cazul acesta funcționezi în versiunea cu orgoliul dat la maxim
iar rezultatele nu întârzie să se arate tot așa, la maxim
iar ce îți spun aici nu e nici dintr-o beletristică și nici din vreo hermeneutică e din life experience
dacă vrei să faci ceva, atunci trebuie să faci project management
și pentru asta trebuie să fii un project manager sau să ai unul pe lângă tine
as simple as that
nu- mi ramane decat sa-ti multumesc si sa ma bucur ca ai apreciat ce am scris eu aici. si pentru ca imi permit sa fiu sincera, bineinteles ca apreciez cuvintele tale, eu nu am uitat ca feed-back- ul pe care l-am primit la venirea mea pe acest site din partea ta, m-a motivat cumva sa merg mai departe. ( si bineinteles ca te citesc:) si voua, noapte linistita!
"Gasca"?
as fi tacut daca nu aparea acest comentariu de prost gust.
eu am instelat prima acest poem, nu pentru ca ar semana cu Moartea caprioarei, nu pentru ca ar fi mai bun decat poemul lui Labis (la publicare, titlul era subtitlul de acum...printe altele) ci pentru ca rezuma o nostalgie si o neliniste cu are multi dintre noi ne confruntam.
Asa ca, domnule Nicodem, mai usor cu pianul pe scari, daca nu vreti sa faceti si victime colaterale.
foarte subțire. în general nu îmi place să spun că un text este demodată, pentru că dacă există poezie ea nu are vîrstă, dar textul acesta suferă de anacronism.
toţi oamenii se acomodează încontinuu cu ei înşişi. Cred că mai ţii minte melodia bonjour la vie interpretată de Gilbert Bécaud. Mulţumesc pentru lectură Ottilia.
Iulia, cum am spus - poate neclar - şi în primul comentariu, ştiu de mult că densitatea punctelor de suspensie e toxică, deci îţi dau dreptate de pe acum. Mă rog, nu ştiu cât ţie sau principiului la care făceam referire mai înainte. Cineva, nu mai reţin cine, spunea că scriitorul slab se recunoaşte după câte puncte de suspensie pune. Dar revin - scena aia (şi doar aia) e de asemenea natură încât cere acele puncte, iar principiul trebuie încălcat. Mai mult de atât nu mai am ce să zic.
amestec de nou si ruine, eleganta a pasului poetic, remarc in mod deosebit finalul. te citeam si pe agonia caci sonetele tale aveau un farmec aparte. parerea mea e ca meriti sa fii mai mult decat novice insa en garde ... ai o spada ascutita ce te va sluji sa scrii bine.
...sunt două moduri de a te ridica, unul este de a-l coborî pe cel ce e mai sus decât tine. al doilea e să o faci prin puteri proprii. poate aici sunt în conflict cu "opiniile tale" Marina Nicolaev. eu cred că nici hermeneia, nici agonia, sau orice alt site nu trebuie decât să se ridice prin puterile proprii fără a lovi, din varii motive, personale sau obediente, în "concurentul său". iar în momentul când există lucruri bune în ambele, multiplele "oferte virtualo-culturale", în aceste ateliere, de ce să nu fii vertical și să procedezi ca atare. e ceva ciudat aici, Marina Nicolaev? ... apoi, am făcut apel la instituția din care fac parte pentru că aceasta e datoria mea. o reprezint, mă refer la U.S.R. Ioana, tu, citind răspunsul meu la singurul care a comentat textul, Virgil, sigur ai realizat că doresc să relev o parte ludică a manifestului. cât despre sarcasm... este ispita tuturor inteligențelor, spunea Camus. mă simt, deci, măgulit.
cum mai spuneam, nu am organ pentru clasice dar imi place pana ta peisagistica in poemul asta. nu intru acum in prozodie dar, cel putin, versurile 3 si 4 din ultima strofa nu sunt prea in regula. de ce nu "in ochii tai"? "in ochii mei" schimba periculos unghiul. nu ti se pare? e ca si cum autorul se exprima pe sine din exteriorul "vizual". poate, daca era si o oglinda pe undeva... ...
Ştii ce îmi place cel mai mult la modul în care scrii? (Şi probabil nu numai mie...) Firescul curgerii fiecărui poem, expresivitatea, claritatea imaginilor, nimic forţat, nimic căutat cu lumânarea (ca la mine, de exemplu). Ceea ce mă face să mă simt confortabil în poemele tale, de fiecare dată. Plăcut, şi de data aceasta.
zborul păsărilor lung și subțire
radiația de la începutul lumii
/pe cine nu frământă zborul, pe cine nu înspăimântă zborul, dragul meu/(eu aș scoate dar simt că nu e treaba mea)
lucrurile se înșiră într-o definiție
și septembrie
are colți lungi de argint
i-am dat nume unui pui de vrabie
l-am pus într-o definiție fără limite
zborul e ca moartea
fericirea e neagră
profesorul de pian a început să mă urască
încurc mereu clapele albe
cu cele negre
cele negre scot un sunet grav
îl aud cum se propagă peste câmpuri
ca undele de la începutul timpului
timpul e lung încât
septembrie a început să muște
din sârmele unde singure stau vrăbiile.
să nu mori azi.
lângă șemineu am pus o glastră
cu trei flori
culoarea ochilor tăi va cânta rahmaninov
un poem care mi-a plăcut, de aceea am scos cuvintele de legătură care pot fi un lest. bravo, Daniela! eu am început să sper în scrisul tău.
Regret si acum ca dintr-o pornire „miștocărească” (uneori de prostă calitate) – rămasă din adolescența mea „derbedeistică” – cȃndva am jicnit-o, în fibra ei poetic-autentică și extrem de sensibilă, pe Livia Stefan, într-un com. pe alt sit. Cu Oriana e altceva. Suntem, amȃndoi, nuci prea tari ca să nu rezistăm la „contre”. La început, din partea mea, cam sub centura pentru care, ulterior, mi-am cerut scuze (si a avut eleganța să le accepte). Avem, de multe ori, păreri divergente. Care, insa, nu ne impiedică sa dialogam din ce in ce mai civilizat si la obiect. Iar privitor la textul de față, desi resping „ideea” că poezia se face cu „idei”, de data asta „ideea” ei transpusă în text chiar mă încȃntă.
nuanţe nostalgice accentuate şi de paralelismul dintre ce "nu mai" şi ce da, mai este. la final intervine oricum uitarea " și în mod permanent / autosalvarea"!
mi-a plăcut mult partea aceasta:
"când mintea sa conține un million de oglinzi.".
Multumesc de trecere, comentariu si "distinctie"(nu stiu cat de meritata). Am remarcat ca textul amuza desi e un fel de "rasu'-plansu'" pentru ca absolut fiecare detaliu din text este luat din cotidian si din nefericire chiar si partea cu un copil de 7 ani care a incercat sa se sinucida... Ialin
ia ghiciți voi hermeneilor care dintre nenumărații de 'or' din următorul citat din katyija chelaroo trebuia să fie 'ori'?
'or s-o mănânce peştii or tinerii or s-o prindă şi or s-o crească-n pielea celor ce-i vor naşte'
teribil de poetic, salamalecu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Iertată să îmi fie intervenția dacă este considerată nepotrivită, sau prea săptămânală, sau prea acidă, ceva de genul celor spuse de domnul 'trei de A doamne și toți trei' care deși afirmă că 'nu toți bărbații e porci' nu vine și cu argumente deci se cam contrazice... stimate autor, de ce trebuie să citim aceste 'variante' de exercițiu sub semnătura Dvs. în loc să vă introduceți singur aceste exerciții la șantier, crescând astfel audiența și implicit și credibilitatea secțiunii respective? Altfel care mai este rolul șantierului decât acela de a găzdui asemenea jocuri literare, unele mai puțin reușite, altele și mai puțin reușite? Eu nu îndrăznesc să spun că textul este slab, mi-e teamă, mi-e chiar frică, eu spun doar că autorul se joacă... cu textul și cu noi, arogându-și poate dreptul de a face orice pe tarlaua sa. Dar asta ar fi o atitudine atât de tipic românească, de care nu cred că Virgil, care își petrece viața în însorita Californie de atâta vreme, nu s-ar fi dezbărat deja. Deci, sunt confuză, mintea îmi spune una iar sufletul alta. Despre text un singur lucru... cuvântul 'băltoacă' este nepoetic și vulgar, încât pentru mine anulează această timidă încercare de poetizare a fenomenului transformării luminii.
pentru textul : dade I - varianta 2 deMarga
"membrană vibratoare a
unui zbucium imbecil" - o platitudine care sună tare poetic.
"de parcă aș fi pensulă înmuiată în argintul viu" - nu ştiu de ce "argintul" e articulat.
"o carte cifrată
cu coperțile roase de molii / ridic brațele încrengănate / frânturi de zboruri" - clişee.
"femeia metalică îmi scârție în coaste" - de corectat dpdv ortografic.
pentru textul : Sursâul meu gothic IV deimaginea dedubleaza poemul, care alterneaza intre versuri picturale, creatoare de atmosfera si versuri ce formeaza, duc pana la capat si apoi afara, inspre cititor, senzatiile. mi-a placut mai ales coborarea orasului sub pamant, prin miile de tuneluri ce mai mult indeparteaza decat apropie. cu prietenie, kranich
pentru textul : smog deRaspuns pentru toate k....
pe care daca nu le inghitim, le mirosim
Discutam pe mess, cu un prieten, ceva de genul:
Ce fel de poeti suntem noi? De ce avem o viata aranjata, cuminte, mame si tati de familie, totul ceas.
Tie nu-ti vine sa-ti iei campii? Sa traiesti periculos? Sa fii ca toti cacaciosii astia care pun experienta lor personala inaintea literaturii?
Sa-ti bagi bipul, sa te futi cu cine apuci ca sa bagi o balada dup-aia, sa bei sau macar sa te droghezi.
Sa fii extrasupercalifragilistic si boem si bagat in seama pentru ca numai asa ESTI.
Morala: Un supozitor virtual face minuni! Dupa cufureala de serviciu, lucrurile au revenit la normal.
pentru textul : moartea nu are deVă salut şi vă mulţumesc pentru observaţii.
Forma originală a textului includea scrierea bold-uită şi pe cea italic-ă pentru a evidenţia mai bine cele două acţiuni care în final converg şi nu lasă citittorul să interpreteze ce vrea el, dimpotrivă.
Dacă aveţi timp într-o altă zi să-l citiţi până la capăt cred că o să vedeţi (sper din tot sufletul) că totul are o logică.
pentru textul : Iulian are ochi de melc deîn schimb, eu te cunosc
pentru textul : despre Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deeu știu cum funcționezi Virgil
în cazul acesta funcționezi în versiunea cu orgoliul dat la maxim
iar rezultatele nu întârzie să se arate tot așa, la maxim
iar ce îți spun aici nu e nici dintr-o beletristică și nici din vreo hermeneutică e din life experience
dacă vrei să faci ceva, atunci trebuie să faci project management
și pentru asta trebuie să fii un project manager sau să ai unul pe lângă tine
as simple as that
nu- mi ramane decat sa-ti multumesc si sa ma bucur ca ai apreciat ce am scris eu aici. si pentru ca imi permit sa fiu sincera, bineinteles ca apreciez cuvintele tale, eu nu am uitat ca feed-back- ul pe care l-am primit la venirea mea pe acest site din partea ta, m-a motivat cumva sa merg mai departe. ( si bineinteles ca te citesc:) si voua, noapte linistita!
pentru textul : aleea cu cireși de"Gasca"?
pentru textul : domnule Labiș deas fi tacut daca nu aparea acest comentariu de prost gust.
eu am instelat prima acest poem, nu pentru ca ar semana cu Moartea caprioarei, nu pentru ca ar fi mai bun decat poemul lui Labis (la publicare, titlul era subtitlul de acum...printe altele) ci pentru ca rezuma o nostalgie si o neliniste cu are multi dintre noi ne confruntam.
Asa ca, domnule Nicodem, mai usor cu pianul pe scari, daca nu vreti sa faceti si victime colaterale.
foarte subțire. în general nu îmi place să spun că un text este demodată, pentru că dacă există poezie ea nu are vîrstă, dar textul acesta suferă de anacronism.
pentru textul : mă iartă, Doamne detoţi oamenii se acomodează încontinuu cu ei înşişi. Cred că mai ţii minte melodia bonjour la vie interpretată de Gilbert Bécaud. Mulţumesc pentru lectură Ottilia.
pentru textul : elegie 01 deAcum e bine?
pentru textul : motanii noştri debună sugestie, am pus un link.
pentru textul : din poezie scapă cine poate deIulia, cum am spus - poate neclar - şi în primul comentariu, ştiu de mult că densitatea punctelor de suspensie e toxică, deci îţi dau dreptate de pe acum. Mă rog, nu ştiu cât ţie sau principiului la care făceam referire mai înainte. Cineva, nu mai reţin cine, spunea că scriitorul slab se recunoaşte după câte puncte de suspensie pune. Dar revin - scena aia (şi doar aia) e de asemenea natură încât cere acele puncte, iar principiul trebuie încălcat. Mai mult de atât nu mai am ce să zic.
pentru textul : Leagănul roşu (fragmente roman - 3 -) deamestec de nou si ruine, eleganta a pasului poetic, remarc in mod deosebit finalul. te citeam si pe agonia caci sonetele tale aveau un farmec aparte. parerea mea e ca meriti sa fii mai mult decat novice insa en garde ... ai o spada ascutita ce te va sluji sa scrii bine.
pentru textul : Sonet 122 de...sunt două moduri de a te ridica, unul este de a-l coborî pe cel ce e mai sus decât tine. al doilea e să o faci prin puteri proprii. poate aici sunt în conflict cu "opiniile tale" Marina Nicolaev. eu cred că nici hermeneia, nici agonia, sau orice alt site nu trebuie decât să se ridice prin puterile proprii fără a lovi, din varii motive, personale sau obediente, în "concurentul său". iar în momentul când există lucruri bune în ambele, multiplele "oferte virtualo-culturale", în aceste ateliere, de ce să nu fii vertical și să procedezi ca atare. e ceva ciudat aici, Marina Nicolaev? ... apoi, am făcut apel la instituția din care fac parte pentru că aceasta e datoria mea. o reprezint, mă refer la U.S.R. Ioana, tu, citind răspunsul meu la singurul care a comentat textul, Virgil, sigur ai realizat că doresc să relev o parte ludică a manifestului. cât despre sarcasm... este ispita tuturor inteligențelor, spunea Camus. mă simt, deci, măgulit.
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic demultumesc de trecere, promit sa raspund mai pe larg cand voi avea ceva mai mult timp.
pentru textul : Când totul începe să tacă exact așa cum se vede decum mai spuneam, nu am organ pentru clasice dar imi place pana ta peisagistica in poemul asta. nu intru acum in prozodie dar, cel putin, versurile 3 si 4 din ultima strofa nu sunt prea in regula. de ce nu "in ochii tai"? "in ochii mei" schimba periculos unghiul. nu ti se pare? e ca si cum autorul se exprima pe sine din exteriorul "vizual". poate, daca era si o oglinda pe undeva... ...
pentru textul : Ferestre deCălin, te invidiez pentru că tu ai fost acolo iar eu nu. Sunt convins că a fost o întâlnire frumoasă.
cu stimă
pentru textul : ”Serile artgotice” la Cisnădioara, februarie 2010 deIti multumesc, anna, pentru ca ai trecut din nou pe aici, pentru pareri si pentru urari bineinteles. Toate cele bune:)
pentru textul : petalei de trandafir deŞtii ce îmi place cel mai mult la modul în care scrii? (Şi probabil nu numai mie...) Firescul curgerii fiecărui poem, expresivitatea, claritatea imaginilor, nimic forţat, nimic căutat cu lumânarea (ca la mine, de exemplu). Ceea ce mă face să mă simt confortabil în poemele tale, de fiecare dată. Plăcut, şi de data aceasta.
pentru textul : două cântece roşii demultumesc frumos, Adrian.
pentru textul : fotografia de lângă icoană decat despre eliminare...stiu si eu ce sa zic? si ursul face pui...:)
zborul păsărilor lung și subțire
radiația de la începutul lumii
/pe cine nu frământă zborul, pe cine nu înspăimântă zborul, dragul meu/(eu aș scoate dar simt că nu e treaba mea)
lucrurile se înșiră într-o definiție
și septembrie
are colți lungi de argint
i-am dat nume unui pui de vrabie
l-am pus într-o definiție fără limite
zborul e ca moartea
fericirea e neagră
profesorul de pian a început să mă urască
încurc mereu clapele albe
cu cele negre
cele negre scot un sunet grav
îl aud cum se propagă peste câmpuri
ca undele de la începutul timpului
timpul e lung încât
septembrie a început să muște
din sârmele unde singure stau vrăbiile.
să nu mori azi.
lângă șemineu am pus o glastră
cu trei flori
culoarea ochilor tăi va cânta rahmaninov
un poem care mi-a plăcut, de aceea am scos cuvintele de legătură care pot fi un lest. bravo, Daniela! eu am început să sper în scrisul tău.
pentru textul : joia neagră deRegret si acum ca dintr-o pornire „miștocărească” (uneori de prostă calitate) – rămasă din adolescența mea „derbedeistică” – cȃndva am jicnit-o, în fibra ei poetic-autentică și extrem de sensibilă, pe Livia Stefan, într-un com. pe alt sit. Cu Oriana e altceva. Suntem, amȃndoi, nuci prea tari ca să nu rezistăm la „contre”. La început, din partea mea, cam sub centura pentru care, ulterior, mi-am cerut scuze (si a avut eleganța să le accepte). Avem, de multe ori, păreri divergente. Care, insa, nu ne impiedică sa dialogam din ce in ce mai civilizat si la obiect. Iar privitor la textul de față, desi resping „ideea” că poezia se face cu „idei”, de data asta „ideea” ei transpusă în text chiar mă încȃntă.
pentru textul : Economie poetică denuanţe nostalgice accentuate şi de paralelismul dintre ce "nu mai" şi ce da, mai este. la final intervine oricum uitarea " și în mod permanent / autosalvarea"!
pentru textul : e v a demi-a plăcut mult partea aceasta:
"când mintea sa conține un million de oglinzi.".
s-a notat! altceva? tutun? votca? femei?
pentru textul : Rugă deMultumesc de trecere, comentariu si "distinctie"(nu stiu cat de meritata). Am remarcat ca textul amuza desi e un fel de "rasu'-plansu'" pentru ca absolut fiecare detaliu din text este luat din cotidian si din nefericire chiar si partea cu un copil de 7 ani care a incercat sa se sinucida... Ialin
pentru textul : Cotidian deia ghiciți voi hermeneilor care dintre nenumărații de 'or' din următorul citat din katyija chelaroo trebuia să fie 'ori'?
pentru textul : and nothing else matters… de'or s-o mănânce peştii or tinerii or s-o prindă şi or s-o crească-n pielea celor ce-i vor naşte'
teribil de poetic, salamalecu
plăcut fără "în patul meu te vei lovi de adânc"
pentru textul : trag aer de"tăcerea mea curge după formule vechi"
Autorii selectaţi pentru volumul Virtualia din acest an sunt:
Ioan Barb
Laurenţiu Belizan
Silvia Bitere
Paul Blaj
Eugen Bot
Ştefan Ciobanu
Maria Gabriela Dobrescu
Şerban Georgescu
Maria Doina Leonte
Raluca Sandor
Cristina Ştefan
Vlad Turburea
Oana Zahiu
Alina Manole
Îl invit pe Virgil Titarenco, în calitate de director al site-ului partener, să participe cu poezii în volum.
pentru textul : Virtualia 13 - ediţia ta norocoasă deSper sa ai parte de atmosfera cea mai calda si aromata pe care Craciunul o poate avea!
pentru textul : ... de nașterea Domnului... dePagini