Interesanta modalitate de a expune in cuvinte relativ simple, extrase parca din matca derizoriului, ideea nedesavarsirii inteleasa ca un blestem... asa cum uneori nemurirea ne oboseste (Ahasverus), asa cum uneori zeul se retrage satul de creatia sa ori cum in mod dilematic iluminatul este pus in situatia de a alege intre a fi Buddha ori Bodhisattva... omul are in el, prin natura ori prin har, samburi din toate cele enuntate de mine mai devreme... As spune in loc de "Cameleonicele"... "Cameleonice"... expresia "sferele transparente ale eternității" cat am vrea sa fie de poetica sufera din prin multa abstractizare si se face greu ingurgitabila de lector... Eu iti urez bun venit printre noi... dupa cum vezi aici nimeni nu te exileaza la atelier asa cum se intampla prin alte parti :)
cred că ai putea renunța la "liliachii" și la "albastră". (chiar dacă știi că eu folosesc culorile, aici nu știu de ce forțează expresia, devin un surplus, și la aripi, și la uitarea de sine, mai ales). și cred că merge reformulat cumva "gîndul-timpan". destul de șocant acel "scuipe", într-o poezie care merge pe andante. mi-a plăcut mult "șapte piei de origami".
și eu am sperat și iată nu am fost dezamăgit pentru că a venit colegul cu pan(z)a critică. între timp am tot citit poemul de nu știu cîte ori, trei sferturi îl știu pe de rost. e nevoie să spun mai mult?
"au dreptate dușmanii mei
cînd te privesc
și zic
să-l lovim acolo
unde îl doare"
nu are nicio semnificatie, e "devoid" de orice metafora, de orice implicita sau explicita calitate literara. mai ales ca nu se face referire in text la vreo frumusete feminina exceptionala care l-ar face pe dusmanul tau sa te loveasca...
apoi gandurile alea lipite pe tavan ca ...mucii. parerea mea, ca sa parafrazez si eu pe un altul.
Atât "Mircea", cât și "Ioan" și "Daniel" vin cam din același spațiu. Pe autor îl tentează, se vede, aceste zone ale unui "subsocial" care poate exprima și o anume trăire a geniului, ori a sfințeniei, ori a unei voite autoexcluderi din tiparele unei lumi pe care nu stăm să o judecăm noi acum. Există, desigur, savoarea vieții scriitorului, ori a jurnalistului, ori pur și simplu a omului ratat, a vieții boeme sau a mizeriei de cafenea ieftină și promiscuă, dar parcă nu poți să rămâi doar aici. Te poți rata ca persoană socială, și există o anume tentație pentru aceasta, dar un spirit înalt, știe întotdeauna să se înalțe pe sine. Autorul încearcă, pare-mi-se, să-și contureze persoanjele ca spirite înalte. "Daniel" încearcă cu prisosință, mai ales în lumina sentimentului tragic de la sfârșit și a unor gânduri la un moment dat, încearcă deci să descrie un spirit mai înalt, dar nu reușește întru totul. Și nereușind, nu-mi par aceste personaje decât niște egoiști, niște oameni orbiți de propriul orgoliu, îmbătați de propria genialitate, deloc aplecați înspre spirit (dar foarte mult înspre spirt), niște oameni care complăcându-se în propria mizerie dovedesc până la urmă a "nu avea nimic sfânt în ei". Excluși sau autoexcluși din societate, nu dovedesc defel înălțimea spirituală a înțelegerii ei, sau a a propriei lor condiții. Ori, nu aceasta pare a fi intenția autorului. Ar fi interesant de citit și ceva de altă factură, pentru o imagine mai completă.
Cred că finalul salvează totul și pentru acest lucru e nevoie de câteva versuri statice, cum sunt cele dinainte. Finalul emoționează încât e nevoie să recitești totul. Aș atașa o imagine textului. Una nedefinită, precum marginile orașului cu "câte un crăciun fără nume".
Suntem cinci persoane în consiliul H. De unde știi tu atât de sigur că eu sau altcineva a avut această decizie? Te-ai pripit.
Era bine să rămâi la primul com. și să fi recitit poemul să-i vezi minusurile. Cât privește întrebarea, editorii nu sunt obligați să dea explicații, dar o pot face.
Un link util: http://hermeneia.com/content/nu_am_primit_nicio_motivatie_pentru_trimite...
Și mai sunt vreo două despre textele care ajung în șantier.
ai un umor care imi place, finalul e foarte comic ceea ce rastoarna oarecum situatia pe care ai prezentat-o cu un oarecare iz de dramatism, mai sus. versul asta "aerul e un palton cu zece numere mai mic/ încheiat cu grijă până la ultimul nasture" mi s-a parut foarte bun, totusi n-am inteles ce-i cu s-a-ul din "peste drum s-a chioșcul verde".
Răbdarea firului de nisip care sapă în pieptul unei stânci,
cade în inima unei clepsidre,
în spirala unei cochilii
(răbdarea perlei care se țese tainic în încăperile umede...)
Febra aceea, stăpânită lumina, rece și calmă;
blânda vecinătate a umbrei -
de departe auzi vuietul orașelor,
simți dulcele miros al femeilor însetate de dragoste.
Tu învăluie-ți inima, în pânza așteptării, ascultă!,
în oasele tale cum cade sarea, cum ninge tăcerea,
ca într-o așezare pustie - învață răbdarea firului de nisip,
rotindu-se în inima muntelui, ca o piatră de moară...
dom'le uite mie mi-a placut. un text care parca aduce un altfel de aer. sint incintat sa cred ca revolta ii face bine autorului, mult mai bine decit contemplarea. si ma refer la binele artistic, nu la altceva
Un poem extrem de reușit în opinia mea, până și acea 'haită de câini aliniați' este o metaforă excelentă pentru acele vremuri când, uite, pănă și haitele stăteau 'aliniate în drepți'.
Versul trei are însă un typo 'dicatorii' iar dacă mă întrebi îți voi răspunde cât se poate de sincer că versurile 3 și 4 pot lipsi fără ca poemul să sufere, ba dimpotrivă.
Felicitări!
Margas
texte mai bune, o ştiam. cred că sunt capabilă să mă autoevaluez. mulţumesc, Paul, unii spun cu tropi, alţii fără. mă bucur că ai zis, fie că nu ai găsit chiar nimic de mileniul trei pe aci.
sincer, îţi mulţumesc pentru opinie. te mai aştept.
poezia poate fi scria sub aceasta forma dar atunci nu inteleg ce rost au slash-urile, asa cum sesiseaza si raul.
in rest un poem expresiv prin acest "absurd" care capteaza si care permite intrarea intr-o lume a esentelor.
eu cred ca expresia "textul merită atenția predecesorilor mei, comentariile nu " este nelalocul ei, cu sublinierea ca este vorba de partea evidentiata si evident contrazice declaratia ta de intentie "intotdeauna am incercat sa nu fiu necivilizat si sa nu par superior in fata celorlalti". nu pricep de ce este asa greu de inteles ca a face comentarii despre comentarii (nici macar la comentarii) este o chestie nepotrivita si oarecum futila. cui foloseste sa scrii "comentariile nu merita atentia mea"? evident, nu iti trebuie mult proces de gindire ca sa intelegi ca un om care scrie asa ceva are poate o problema cu propria semnificatie sau simte nevoia sa striveasca, asa dintr-o placere obscura. da-mi tu un alt exemplu de motiv pentru o astfel de atitudine, daca ai. precizez ca nu urmaresc sa te jignesc sau si nici nu am o zi proasta dar expresia asta m-a deranjat si gindindu-ma ca unii membri nu vor mai avea chef sa comenteze nici macar cit o fac, stiind ca undeva cineva le va spune "ce scrii tu nu merita atentia mea" Este adevarat ca unele (poate multe) comentarii sint slabe sau nefolositoare dar una este sa spui asta si sa o explici, si alta este sa scrii ce ai scris tu. parerea mea
O simpla lecturare a textelor acestui autor sint edificatoare. Ceea ce ma frapeaza este ca pentru alti membri normele regulamentului sint de stricta interpretare, un simplu m_tii fiind suficient pentru a atrage o furtuna de dezaprobare, in timp ce acest text cu un caracter evident pornografic/ obscen, este de-a dreptul ovationat. Refaceti in cazul acesta regulamentul, introduceti de pilda o formulare de genul: textele editorilor sint exceptate de la aceste reguli si cel putin stim la ce sa ne asteptam.
Scuze Ştefane, am îndrăznit să spun şi eu o părere...nu am ştiut că eşti atât de sensibil. Totuşi...unde sunt acele "clişee de doi lei" pe care le repet, vis-a-vis de poemul tău?
Asa e, acest poem va ramane in istoria literaturii romane, va fi studiata la scoala peste zeci de ani fiind o capodopera inestimabila pentru tezaurul culturii de la noi.
Si totusi care-i legatura? Lumineaza mintile astora mai dobitoci. Acestei poezii i-ar fi stat mult mai bine in proza.......parerea mea
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Aş reformula "lama inimii/ coaja amiezii ".
pentru textul : pastel deInteresanta modalitate de a expune in cuvinte relativ simple, extrase parca din matca derizoriului, ideea nedesavarsirii inteleasa ca un blestem... asa cum uneori nemurirea ne oboseste (Ahasverus), asa cum uneori zeul se retrage satul de creatia sa ori cum in mod dilematic iluminatul este pus in situatia de a alege intre a fi Buddha ori Bodhisattva... omul are in el, prin natura ori prin har, samburi din toate cele enuntate de mine mai devreme... As spune in loc de "Cameleonicele"... "Cameleonice"... expresia "sferele transparente ale eternității" cat am vrea sa fie de poetica sufera din prin multa abstractizare si se face greu ingurgitabila de lector... Eu iti urez bun venit printre noi... dupa cum vezi aici nimeni nu te exileaza la atelier asa cum se intampla prin alte parti :)
pentru textul : Ultimul plâns depoemul tau aer gust... gust de stafide, aș zice.
pentru textul : zădărnicie decred că ai putea renunța la "liliachii" și la "albastră". (chiar dacă știi că eu folosesc culorile, aici nu știu de ce forțează expresia, devin un surplus, și la aripi, și la uitarea de sine, mai ales). și cred că merge reformulat cumva "gîndul-timpan". destul de șocant acel "scuipe", într-o poezie care merge pe andante. mi-a plăcut mult "șapte piei de origami".
pentru textul : Ausbruch deși eu am sperat și iată nu am fost dezamăgit pentru că a venit colegul cu pan(z)a critică. între timp am tot citit poemul de nu știu cîte ori, trei sferturi îl știu pe de rost. e nevoie să spun mai mult?
pentru textul : Băieți de cauciuc vor săruta fete de cauciuc departea
"au dreptate dușmanii mei
cînd te privesc
și zic
să-l lovim acolo
unde îl doare"
nu are nicio semnificatie, e "devoid" de orice metafora, de orice implicita sau explicita calitate literara. mai ales ca nu se face referire in text la vreo frumusete feminina exceptionala care l-ar face pe dusmanul tau sa te loveasca...
apoi gandurile alea lipite pe tavan ca ...mucii. parerea mea, ca sa parafrazez si eu pe un altul.
pentru textul : confesiune de ianuarie deAtât "Mircea", cât și "Ioan" și "Daniel" vin cam din același spațiu. Pe autor îl tentează, se vede, aceste zone ale unui "subsocial" care poate exprima și o anume trăire a geniului, ori a sfințeniei, ori a unei voite autoexcluderi din tiparele unei lumi pe care nu stăm să o judecăm noi acum. Există, desigur, savoarea vieții scriitorului, ori a jurnalistului, ori pur și simplu a omului ratat, a vieții boeme sau a mizeriei de cafenea ieftină și promiscuă, dar parcă nu poți să rămâi doar aici. Te poți rata ca persoană socială, și există o anume tentație pentru aceasta, dar un spirit înalt, știe întotdeauna să se înalțe pe sine. Autorul încearcă, pare-mi-se, să-și contureze persoanjele ca spirite înalte. "Daniel" încearcă cu prisosință, mai ales în lumina sentimentului tragic de la sfârșit și a unor gânduri la un moment dat, încearcă deci să descrie un spirit mai înalt, dar nu reușește întru totul. Și nereușind, nu-mi par aceste personaje decât niște egoiști, niște oameni orbiți de propriul orgoliu, îmbătați de propria genialitate, deloc aplecați înspre spirit (dar foarte mult înspre spirt), niște oameni care complăcându-se în propria mizerie dovedesc până la urmă a "nu avea nimic sfânt în ei". Excluși sau autoexcluși din societate, nu dovedesc defel înălțimea spirituală a înțelegerii ei, sau a a propriei lor condiții. Ori, nu aceasta pare a fi intenția autorului. Ar fi interesant de citit și ceva de altă factură, pentru o imagine mai completă.
pentru textul : DANIEL deÎnainte să-l mai folosiţi, vă rog să citiţi câteva informaţii despre butonul "atenţie editor".
pentru textul : Amurgul deschide o fereastră înlăuntru deacum e mai bine, cred eu...
pentru textul : tunelul desa vedem ce spun si ceilalti.
ei, iată ce numesc eu un text sexy...
pentru textul : despre cum am murit astă noapte demerci de observatii, m-ai facut sa ma gindesc la unele modificari posibile
pentru textul : delirice VII deCred că finalul salvează totul și pentru acest lucru e nevoie de câteva versuri statice, cum sunt cele dinainte. Finalul emoționează încât e nevoie să recitești totul. Aș atașa o imagine textului. Una nedefinită, precum marginile orașului cu "câte un crăciun fără nume".
pentru textul : crăciun fără nume deSuntem cinci persoane în consiliul H. De unde știi tu atât de sigur că eu sau altcineva a avut această decizie? Te-ai pripit.
pentru textul : Singurătate în doi, împușcată în umbre de lună cu o lunetă. deEra bine să rămâi la primul com. și să fi recitit poemul să-i vezi minusurile. Cât privește întrebarea, editorii nu sunt obligați să dea explicații, dar o pot face.
Un link util: http://hermeneia.com/content/nu_am_primit_nicio_motivatie_pentru_trimite...
Și mai sunt vreo două despre textele care ajung în șantier.
ai un umor care imi place, finalul e foarte comic ceea ce rastoarna oarecum situatia pe care ai prezentat-o cu un oarecare iz de dramatism, mai sus. versul asta "aerul e un palton cu zece numere mai mic/ încheiat cu grijă până la ultimul nasture" mi s-a parut foarte bun, totusi n-am inteles ce-i cu s-a-ul din "peste drum s-a chioșcul verde".
pentru textul : scenă cu rictus și gloanțe oarbe de"Reintoarcerea in minunata lume noua"
pentru textul : Ilustrată cu mori de vânt deRăbdarea firului de nisip care sapă în pieptul unei stânci,
cade în inima unei clepsidre,
în spirala unei cochilii
(răbdarea perlei care se țese tainic în încăperile umede...)
Febra aceea, stăpânită lumina, rece și calmă;
blânda vecinătate a umbrei -
de departe auzi vuietul orașelor,
simți dulcele miros al femeilor însetate de dragoste.
Tu învăluie-ți inima, în pânza așteptării, ascultă!,
pentru textul : Etica deîn oasele tale cum cade sarea, cum ninge tăcerea,
ca într-o așezare pustie - învață răbdarea firului de nisip,
rotindu-se în inima muntelui, ca o piatră de moară...
dom'le uite mie mi-a placut. un text care parca aduce un altfel de aer. sint incintat sa cred ca revolta ii face bine autorului, mult mai bine decit contemplarea. si ma refer la binele artistic, nu la altceva
pentru textul : În Irlanda deUn poem extrem de reușit în opinia mea, până și acea 'haită de câini aliniați' este o metaforă excelentă pentru acele vremuri când, uite, pănă și haitele stăteau 'aliniate în drepți'.
pentru textul : Frizerul, dictatorul și lasoul deVersul trei are însă un typo 'dicatorii' iar dacă mă întrebi îți voi răspunde cât se poate de sincer că versurile 3 și 4 pot lipsi fără ca poemul să sufere, ba dimpotrivă.
Felicitări!
Margas
Uneori, a ne aminti înseamnă progres. Un text potrivit pe toate palierele.
pentru textul : Ploaie în luna lui Marte deÎmi sună cunoscut.
Voi încerca să păstrez.
Mulţumirile mele, Călin!
pentru textul : Compunere deP.S. Și când spun 'fără să bage mâna să verifice' nu mă refer deontologic, ci escatologic.
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? detexte mai bune, o ştiam. cred că sunt capabilă să mă autoevaluez. mulţumesc, Paul, unii spun cu tropi, alţii fără. mă bucur că ai zis, fie că nu ai găsit chiar nimic de mileniul trei pe aci.
sincer, îţi mulţumesc pentru opinie. te mai aştept.
pentru textul : şi s-au ales cu mine deMulțumesc de trecere, Elia. Mai scriu și eu cât mai pot:) Cu drag, tincuta
pentru textul : Primăvara depoezia poate fi scria sub aceasta forma dar atunci nu inteleg ce rost au slash-urile, asa cum sesiseaza si raul.
pentru textul : calea de mijloc dein rest un poem expresiv prin acest "absurd" care capteaza si care permite intrarea intr-o lume a esentelor.
eu cred ca expresia "textul merită atenția predecesorilor mei, comentariile nu " este nelalocul ei, cu sublinierea ca este vorba de partea evidentiata si evident contrazice declaratia ta de intentie "intotdeauna am incercat sa nu fiu necivilizat si sa nu par superior in fata celorlalti". nu pricep de ce este asa greu de inteles ca a face comentarii despre comentarii (nici macar la comentarii) este o chestie nepotrivita si oarecum futila. cui foloseste sa scrii "comentariile nu merita atentia mea"? evident, nu iti trebuie mult proces de gindire ca sa intelegi ca un om care scrie asa ceva are poate o problema cu propria semnificatie sau simte nevoia sa striveasca, asa dintr-o placere obscura. da-mi tu un alt exemplu de motiv pentru o astfel de atitudine, daca ai. precizez ca nu urmaresc sa te jignesc sau si nici nu am o zi proasta dar expresia asta m-a deranjat si gindindu-ma ca unii membri nu vor mai avea chef sa comenteze nici macar cit o fac, stiind ca undeva cineva le va spune "ce scrii tu nu merita atentia mea" Este adevarat ca unele (poate multe) comentarii sint slabe sau nefolositoare dar una este sa spui asta si sa o explici, si alta este sa scrii ce ai scris tu. parerea mea
pentru textul : karuna deO simpla lecturare a textelor acestui autor sint edificatoare. Ceea ce ma frapeaza este ca pentru alti membri normele regulamentului sint de stricta interpretare, un simplu m_tii fiind suficient pentru a atrage o furtuna de dezaprobare, in timp ce acest text cu un caracter evident pornografic/ obscen, este de-a dreptul ovationat. Refaceti in cazul acesta regulamentul, introduceti de pilda o formulare de genul: textele editorilor sint exceptate de la aceste reguli si cel putin stim la ce sa ne asteptam.
pentru textul : keep my secret well deScuze Ştefane, am îndrăznit să spun şi eu o părere...nu am ştiut că eşti atât de sensibil. Totuşi...unde sunt acele "clişee de doi lei" pe care le repet, vis-a-vis de poemul tău?
pentru textul : aşteptându-l pe fram demultam de trecere si citire Calin.
pentru textul : Poveste cu zei deAsa e, acest poem va ramane in istoria literaturii romane, va fi studiata la scoala peste zeci de ani fiind o capodopera inestimabila pentru tezaurul culturii de la noi.
pentru textul : cinsprezece deSi totusi care-i legatura? Lumineaza mintile astora mai dobitoci. Acestei poezii i-ar fi stat mult mai bine in proza.......parerea mea
mulțumesc frumos. deși cred că ai putea fi mult mai exigent.
pentru textul : inge fjord dePagini