propun să ne întâlnim la Madrid, în coridă. eu aduc taurul, tu aduci pătura roşie. de unde ştii tu de câte ori mă bat eu singur pe umăr? încerci să mă scoţi din sărite, dar nu reuşeşti. altădată, poate, dar de la o vreme chiar mi-eşti simpatic. hai că plec la ale mele, văd că te-apucă chatul şi eu n-am timp.
...Îmi scapă ceva? Mi-e neclar motivul pentru care se cere ca acest text să fie șters... ...Alma, susții că titlul textului de mai sus este nepotrivit. Apoi, afirmi că ai citit doar primul emistih al primului vers. Întrebare: cum poți să dai o sentință unui titlu fără să citești o posibilă alegorie, dezvoltare, analogie... a lui? Hai, termină de răs, apoi paote-mi răspunzi. Ar trebui să-ți înveți isonul să nu se întoarcă împotriva ta. A.A.A
Typo la "reaspiratia" (presupun). OK constinetizez declaratia aceasta de dragoste de mama, adulatia, dar cu toate astea mie ca cititor nu-mi provoaca nimic, in speta nimic nou. Tot ce e in textul acesta s-a mai zis in "n" feluri. Ar fi de preferat un pic de inovatie in idei sau macar in forma de expresie.
Inceputul si sfarsitul poeziei utilizand "..." cred ca aduce deservicii textului in masura in care oricum ceea ce scriem reprezinta fragmente "rupte" din viata... interesanta dinamica verbelor, a timpurilor... finalul parca prea lax.
îi felicit şi eu pe premianţi. regret să spun ca poezia "funk şi brânză de capră" nu a fost nici pe departe cea mai bună. notele de 10 sunt umflate cu clenbuterol. cele două poezii ale Luminiţei Suse (oriana) i-au fost net superioare. La fel poeziile "Femeia cu ochi de felinar" şi "Anotimpul păpuşilor". Regret, de asemenea, că membrii juriului nu au participat la concurs, am fi văzut şi noi cum s-ar fi cotat unii pe alţii.
Paul, ai reușit prin acest poem să esențializezi niște adevăruri exprimându-le, aparent, atât de simplu, încât te întrebi dacă nu cumva arta stă în puterea simplității. Să exemplific: se știe că înaintea plecării, oamenii au acel moment de luciditate în care parcă stau de vorbă cu Dumnezeu și spun acel ceva „genial”. De aceea, imaginea simplă de copil cuminte care ridică două degete în fața Învățătorului pentru a spune ceva genial, e atât de potrivită și de sugestivă în acest context.
De asemenea, simularea plânsului și a părerii de rău le-ai surprins atât de bine, cu o fină ironie și chiar cu înțelegere .
Versurile „morții sunt așa simpatici cumva și foarte înțelegători/ o companie selectă chiar” cred că sunt doar vârful unui iceberg cu o „densitate teologică” foarte mare. Așa am perceput eu acest poem. De-am luat-o pe arătură, știu că vei zâmbi cu înțelegere :)
N-am înțeles aluzia titlului și nici de ce „spital nou” . Sunt convinsă că au o anumită semnficație, dar poate că fac parte din partea nonvulnerabilă a poetului. Așa că te rog să nu-mi răspunzi :).
Un poem complex care face un arc peste timp, peste spaţii şi peste civilizaţii, in special tehnologice. Predomină imaginile dinamice, susţinute de verbe, într-o succesiune ca sub reflecorul unei camere de luat vederi pornind de la pământ şi canale şi ajungând în mall, pe şezlong. Poemul e oarecum rotund: începe cu o linişte şi se încheie cu o alta. Am remarcat imaginile: ,,mai mult schelete
decît oameni"
,,își scuturau moartea de pe haine"
,,priveau în gol
ca și cum ar fi fost
fericiți" Vă felicit!
alma, alma, ce iti plac tie proclamatiile... just kiddin'. merci de trecere. aranca, interesant, alma zicea ca e echilibru, tu zici ca e depasire ("dezechilibru"). interpretarea este deci monopolul fiecaruia pentru sine lucian, da, e multa constientizare aici. si cind te gindesti ca dragostea de fapt te cam face inconstient...
Atât "Mircea", cât și "Ioan" și "Daniel" vin cam din același spațiu. Pe autor îl tentează, se vede, aceste zone ale unui "subsocial" care poate exprima și o anume trăire a geniului, ori a sfințeniei, ori a unei voite autoexcluderi din tiparele unei lumi pe care nu stăm să o judecăm noi acum. Există, desigur, savoarea vieții scriitorului, ori a jurnalistului, ori pur și simplu a omului ratat, a vieții boeme sau a mizeriei de cafenea ieftină și promiscuă, dar parcă nu poți să rămâi doar aici. Te poți rata ca persoană socială, și există o anume tentație pentru aceasta, dar un spirit înalt, știe întotdeauna să se înalțe pe sine. Autorul încearcă, pare-mi-se, să-și contureze persoanjele ca spirite înalte. "Daniel" încearcă cu prisosință, mai ales în lumina sentimentului tragic de la sfârșit și a unor gânduri la un moment dat, încearcă deci să descrie un spirit mai înalt, dar nu reușește întru totul. Și nereușind, nu-mi par aceste personaje decât niște egoiști, niște oameni orbiți de propriul orgoliu, îmbătați de propria genialitate, deloc aplecați înspre spirit (dar foarte mult înspre spirt), niște oameni care complăcându-se în propria mizerie dovedesc până la urmă a "nu avea nimic sfânt în ei". Excluși sau autoexcluși din societate, nu dovedesc defel înălțimea spirituală a înțelegerii ei, sau a a propriei lor condiții. Ori, nu aceasta pare a fi intenția autorului. Ar fi interesant de citit și ceva de altă factură, pentru o imagine mai completă.
Claudia, am citit textul și sper că totul este în ordine cu tine și cu puiul tău.
Nu cred că te aștepți să-ți povestesc ceva despre valoarea textului că doar ne cunoaștem de atâta vreme.
Însă în altă ordine de idei, chiar nu știam că pe Hermeneia se pot acorda penițe așa, simplu, pentru că 'doare' un text. Iar dacă nici măcar nu contează UNDE 'doare' textul respectiv, eu mă angajez să acord multe penițe de acum încolo.
Oricum, până una alta, acord și eu o peniță pentru că într-adevăr, recunosc, textul ăsta doare.
Doare domnule cititor, ia un antinevralgic înainte să îl citești.
...Bobadil, într-adevăr am dorit o altfle de aranjare a textului care să impună niște cezuri necesare ritmului dorit. Poemul este ratat, însă în alt sens, unul mai personal. alma, crede-mă că-s sătul de poetese care încearcă să fie mai ironice decât guguștiucii. Deci, îți mulțumesc încă o dată pentru timp, dar înțelege odată mesajul și încearcă să te oprești. A.A.A
Tot zambesc de cand am comentariul, da, e o litanie impotriva romanismului, un of general intr-un pachet de nervi. Poate odata o sa scriu si despre ce vreau, si cum vreau. Ma bucur ca ti-a placut si te mai astept.
este un punct de vedere. insa este o marturisire (la psiholog sau la preot...unde crezi de cuviinta) a ceea ce nu marturisim poate niciodata; in acest context, se poate spune totul. nu este doar o poezie de recitat la gura sobei.
vreau și eu cafea:) e 5 și 11 pe aici ,cât despre cuvinte, lasă, sunt unii care chiar nu se pot abține:) și aici aș menționa: eu sunt unii:D faine poze, cu bagaj sentimental pentru tine, bănuiesc. îmi plac. gata coffeeul,la munci!
P.S. Si inca ceva D-na Marina Nicolaevna, Dvs. folositi numele meu fals de pe agonia in continuare cu o obstinatie demna de o cauza mai buna. Numele meu este Andu Moldovan. OK, D-na Nicolaevna? Andu
am citit-o ascultînd Ave Maria de Verdi. O senzație ciudată, o potrivire foarte aparte. este un text foarte trist, chiar tragic aș spune și semnificativ în tragismul lui. există pe alocuri unele "colțuri" care se mai pot cizela (zic eu). de exemplu "o umbră deschisă/ să o îmbrățișez", sau "cîte o rochie", sau "vreau să șterg și ultima urmă de tine/ ajută-mă. apoi, mergi, mergi înainte/ nu pierde lumina uite cum iese din trup". Remarc însă în text un fel de naturalism anatomic frust ca niște pete de culoare care îți ard retina în tabloul aproape "gothic" al textului: - "prunci albi îmi alunecau din mână" (deși eu aici sș fi pus "mîini") - "bulgării aceștia galbeni care cad din sânul meu stâng" - "mă doare stomacul. traversez în albastru lumina" - "mi-e frică de înțelepciunea ta. vomit în oglinzi" (superb!) - "încep să număr filele albe ca pe niște șerpi/ ieșiți din trupul meu, deciși să-mi ucidă visele" - "îmi îngheață sânii. un înger de noapte țipă" este un text provocator și care (zic eu) îți arată că poți să scrii și mai bine
Da da da, Corina, cel mai bun text al meu nu l-am scris încă şi mă întreb tot mai serios dacă s-o fac. Acum astea două personaje pe care mi le-ai numit fug alandala şi nu le mai pot stăpâni. Şi da, o să mai fie, dar mai răruţ că-i mai drăguţ.
Cu toata aceasta masculinizare a scrierii Claudiei pe care o tot pun la digerat de cateva bune si semnificative texte incoace nu pot sa nu remarc penelul si tusa unei scriitoare pe care cu riscul asumat o numesc contemporana. Aici avem de-a face cu un corpus christi transformat intr-o chinuitoare plictiseala dar mie mi-a placut aceasta ectopica aghiazma. Asa ca o taxez in consecinta.
Aranca, am tastat "h" pentru că traducerea sa în engleză începe cu "h", de acolo provine greșeala mea. Mi-am dat seama după ce trimisesem comentariul. Cuvîntul respectiv se scrie cu "h" și în franceză, de unde e importat de fapt. Accepția este cea uzuală, expusă prima în dex, pentru adjectiv, în sensul de întreg ale cărui părți sunt de naturi diferite, diverse.
încă ceva Lentib. Ca să fim clari. Dacă tu consideri că nu se merită să rămîi pe Hermeneia eu cred că este o absurditate să îți ceară sau îți condiționeze cineva rămînerea. La fel de ridicol ar fi și să facă cineva genuflexiuni de dragul rămînerii tale. Eu cred că Hermeneia este prin ea însăși deja o valoare și această "simbioză" dintre voi și Hermeneia este o chestiune care avantajează nu numai Hermeneia dar este nu în ultimul rînd și un mare beneficiu și pentru voi. Dacă nu crezi asta atunci este neaparat mult mai bine să pleci. E plin internetul de tot felul de "ro" culturi și leteraturi sau alte abureli din astea care fac tot felul de genuflexiuni pentru ca să aibă aglomerație. drumul ți-e deschis spre succes și faimă. nu îl pierde prietene. ;)
Ţin să te dezamăgesc: partea a treia nu se va întâmpla.
Clişeic sau nu, subtitlul este de fapt titlul unui ciclu de poeme, care îşi are originea într-un text mai vechi:
Visătorul sugrumat în somn http://hermeneia.com/content/visatorul_sugrumat_in_somn
şi care bineînţeles la modul mai mult sau mai puţin voalat face trimitere la o temă mai veche: cea a visului şi a realităţii.
Există şi o variantă intermediară a acestui text, pe care am postat-o doar pe blogul meu:
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
propun să ne întâlnim la Madrid, în coridă. eu aduc taurul, tu aduci pătura roşie. de unde ştii tu de câte ori mă bat eu singur pe umăr? încerci să mă scoţi din sărite, dar nu reuşeşti. altădată, poate, dar de la o vreme chiar mi-eşti simpatic. hai că plec la ale mele, văd că te-apucă chatul şi eu n-am timp.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - V – deimi plac toate , in mod special primul si ultimul, foarte sugestive vesuri. cu stima
pentru textul : Pe șine-nzăpezite de...Îmi scapă ceva? Mi-e neclar motivul pentru care se cere ca acest text să fie șters... ...Alma, susții că titlul textului de mai sus este nepotrivit. Apoi, afirmi că ai citit doar primul emistih al primului vers. Întrebare: cum poți să dai o sentință unui titlu fără să citești o posibilă alegorie, dezvoltare, analogie... a lui? Hai, termină de răs, apoi paote-mi răspunzi. Ar trebui să-ți înveți isonul să nu se întoarcă împotriva ta. A.A.A
pentru textul : Camilafca iubirii deTypo la "reaspiratia" (presupun). OK constinetizez declaratia aceasta de dragoste de mama, adulatia, dar cu toate astea mie ca cititor nu-mi provoaca nimic, in speta nimic nou. Tot ce e in textul acesta s-a mai zis in "n" feluri. Ar fi de preferat un pic de inovatie in idei sau macar in forma de expresie.
emil
pentru textul : Te simt deInceputul si sfarsitul poeziei utilizand "..." cred ca aduce deservicii textului in masura in care oricum ceea ce scriem reprezinta fragmente "rupte" din viata... interesanta dinamica verbelor, a timpurilor... finalul parca prea lax.
pentru textul : niciodată vineri deîi felicit şi eu pe premianţi. regret să spun ca poezia "funk şi brânză de capră" nu a fost nici pe departe cea mai bună. notele de 10 sunt umflate cu clenbuterol. cele două poezii ale Luminiţei Suse (oriana) i-au fost net superioare. La fel poeziile "Femeia cu ochi de felinar" şi "Anotimpul păpuşilor". Regret, de asemenea, că membrii juriului nu au participat la concurs, am fi văzut şi noi cum s-ar fi cotat unii pe alţii.
pentru textul : Rezultatele Concursului de Poezie „Astenie de primăvară – Hermeneia 2010” deTitlul...ah, titlul, tulburator ca marea in apus mi-aduce-aminte de o epoca (,)care s-a dus...
pentru textul : Curgând din ieri, prin astăzi, către mâine deciudata intamplare dar exact azi am aflat de varul Alin, are cancer... injur..
pentru textul : Poem despre mama unei vieți dePaul, ai reușit prin acest poem să esențializezi niște adevăruri exprimându-le, aparent, atât de simplu, încât te întrebi dacă nu cumva arta stă în puterea simplității. Să exemplific: se știe că înaintea plecării, oamenii au acel moment de luciditate în care parcă stau de vorbă cu Dumnezeu și spun acel ceva „genial”. De aceea, imaginea simplă de copil cuminte care ridică două degete în fața Învățătorului pentru a spune ceva genial, e atât de potrivită și de sugestivă în acest context.
pentru textul : în ziua când se vor decolora negrii deDe asemenea, simularea plânsului și a părerii de rău le-ai surprins atât de bine, cu o fină ironie și chiar cu înțelegere .
Versurile „morții sunt așa simpatici cumva și foarte înțelegători/ o companie selectă chiar” cred că sunt doar vârful unui iceberg cu o „densitate teologică” foarte mare. Așa am perceput eu acest poem. De-am luat-o pe arătură, știu că vei zâmbi cu înțelegere :)
N-am înțeles aluzia titlului și nici de ce „spital nou” . Sunt convinsă că au o anumită semnficație, dar poate că fac parte din partea nonvulnerabilă a poetului. Așa că te rog să nu-mi răspunzi :).
Un poem complex care face un arc peste timp, peste spaţii şi peste civilizaţii, in special tehnologice. Predomină imaginile dinamice, susţinute de verbe, într-o succesiune ca sub reflecorul unei camere de luat vederi pornind de la pământ şi canale şi ajungând în mall, pe şezlong. Poemul e oarecum rotund: începe cu o linişte şi se încheie cu o alta. Am remarcat imaginile: ,,mai mult schelete
pentru textul : dupamiaza eroilor dedecît oameni"
,,își scuturau moartea de pe haine"
,,priveau în gol
ca și cum ar fi fost
fericiți" Vă felicit!
alma, alma, ce iti plac tie proclamatiile... just kiddin'. merci de trecere. aranca, interesant, alma zicea ca e echilibru, tu zici ca e depasire ("dezechilibru"). interpretarea este deci monopolul fiecaruia pentru sine lucian, da, e multa constientizare aici. si cind te gindesti ca dragostea de fapt te cam face inconstient...
pentru textul : triad curse deAtât "Mircea", cât și "Ioan" și "Daniel" vin cam din același spațiu. Pe autor îl tentează, se vede, aceste zone ale unui "subsocial" care poate exprima și o anume trăire a geniului, ori a sfințeniei, ori a unei voite autoexcluderi din tiparele unei lumi pe care nu stăm să o judecăm noi acum. Există, desigur, savoarea vieții scriitorului, ori a jurnalistului, ori pur și simplu a omului ratat, a vieții boeme sau a mizeriei de cafenea ieftină și promiscuă, dar parcă nu poți să rămâi doar aici. Te poți rata ca persoană socială, și există o anume tentație pentru aceasta, dar un spirit înalt, știe întotdeauna să se înalțe pe sine. Autorul încearcă, pare-mi-se, să-și contureze persoanjele ca spirite înalte. "Daniel" încearcă cu prisosință, mai ales în lumina sentimentului tragic de la sfârșit și a unor gânduri la un moment dat, încearcă deci să descrie un spirit mai înalt, dar nu reușește întru totul. Și nereușind, nu-mi par aceste personaje decât niște egoiști, niște oameni orbiți de propriul orgoliu, îmbătați de propria genialitate, deloc aplecați înspre spirit (dar foarte mult înspre spirt), niște oameni care complăcându-se în propria mizerie dovedesc până la urmă a "nu avea nimic sfânt în ei". Excluși sau autoexcluși din societate, nu dovedesc defel înălțimea spirituală a înțelegerii ei, sau a a propriei lor condiții. Ori, nu aceasta pare a fi intenția autorului. Ar fi interesant de citit și ceva de altă factură, pentru o imagine mai completă.
pentru textul : DANIEL deDe exemplu: "cum caste-păcătoase-n miez de noapte" nu-mi place nici mie; e si oarece cacofonie. Dar...n-am gasit altceva pana acum.
pentru textul : Da (Vinci) deÎnțeleg ca ți-a plăcut.Mulțumesc pentru penița de topaz ! Crezi că din loja aceea tristețea se (re)simte mai puțin?
pentru textul : Tristețe deClaudia, am citit textul și sper că totul este în ordine cu tine și cu puiul tău.
pentru textul : moartea nu are deNu cred că te aștepți să-ți povestesc ceva despre valoarea textului că doar ne cunoaștem de atâta vreme.
Însă în altă ordine de idei, chiar nu știam că pe Hermeneia se pot acorda penițe așa, simplu, pentru că 'doare' un text. Iar dacă nici măcar nu contează UNDE 'doare' textul respectiv, eu mă angajez să acord multe penițe de acum încolo.
Oricum, până una alta, acord și eu o peniță pentru că într-adevăr, recunosc, textul ăsta doare.
Doare domnule cititor, ia un antinevralgic înainte să îl citești.
Tincuța, mulțumesc pentru părere. Așa e, dar dincolo de ceea ce e scris, rămâne întotdeauna ceva ce nu a fost spus. Am corectat. Te mai aștept.
pentru textul : cascade de...Bobadil, într-adevăr am dorit o altfle de aranjare a textului care să impună niște cezuri necesare ritmului dorit. Poemul este ratat, însă în alt sens, unul mai personal. alma, crede-mă că-s sătul de poetese care încearcă să fie mai ironice decât guguștiucii. Deci, îți mulțumesc încă o dată pentru timp, dar înțelege odată mesajul și încearcă să te oprești. A.A.A
pentru textul : Poem ratat deTot zambesc de cand am comentariul, da, e o litanie impotriva romanismului, un of general intr-un pachet de nervi. Poate odata o sa scriu si despre ce vreau, si cum vreau. Ma bucur ca ti-a placut si te mai astept.
pentru textul : Ce-mi place/ nu-mi place la România deE fain atunci. Am auzit muzica din tine. Da, acolo dau mai încet. Din tine. ;) Mulțam.
pentru textul : Fără întoarcere deam gasit-o, scuzati, dupa "salveaza".
pentru textul : Copilei deeste un punct de vedere. insa este o marturisire (la psiholog sau la preot...unde crezi de cuviinta) a ceea ce nu marturisim poate niciodata; in acest context, se poate spune totul. nu este doar o poezie de recitat la gura sobei.
pentru textul : nu ne mărturiseam niciodată devreau și eu cafea:) e 5 și 11 pe aici ,cât despre cuvinte, lasă, sunt unii care chiar nu se pot abține:) și aici aș menționa: eu sunt unii:D faine poze, cu bagaj sentimental pentru tine, bănuiesc. îmi plac. gata coffeeul,la munci!
pentru textul : as they keep finding me deP.S. Si inca ceva D-na Marina Nicolaevna, Dvs. folositi numele meu fals de pe agonia in continuare cu o obstinatie demna de o cauza mai buna. Numele meu este Andu Moldovan. OK, D-na Nicolaevna? Andu
pentru textul : adieu deam citit-o ascultînd Ave Maria de Verdi. O senzație ciudată, o potrivire foarte aparte. este un text foarte trist, chiar tragic aș spune și semnificativ în tragismul lui. există pe alocuri unele "colțuri" care se mai pot cizela (zic eu). de exemplu "o umbră deschisă/ să o îmbrățișez", sau "cîte o rochie", sau "vreau să șterg și ultima urmă de tine/ ajută-mă. apoi, mergi, mergi înainte/ nu pierde lumina uite cum iese din trup". Remarc însă în text un fel de naturalism anatomic frust ca niște pete de culoare care îți ard retina în tabloul aproape "gothic" al textului: - "prunci albi îmi alunecau din mână" (deși eu aici sș fi pus "mîini") - "bulgării aceștia galbeni care cad din sânul meu stâng" - "mă doare stomacul. traversez în albastru lumina" - "mi-e frică de înțelepciunea ta. vomit în oglinzi" (superb!) - "încep să număr filele albe ca pe niște șerpi/ ieșiți din trupul meu, deciși să-mi ucidă visele" - "îmi îngheață sânii. un înger de noapte țipă" este un text provocator și care (zic eu) îți arată că poți să scrii și mai bine
pentru textul : Creioane sub apă deDa da da, Corina, cel mai bun text al meu nu l-am scris încă şi mă întreb tot mai serios dacă s-o fac. Acum astea două personaje pe care mi le-ai numit fug alandala şi nu le mai pot stăpâni. Şi da, o să mai fie, dar mai răruţ că-i mai drăguţ.
Tea or coffee?
pentru textul : Lângă deCu toata aceasta masculinizare a scrierii Claudiei pe care o tot pun la digerat de cateva bune si semnificative texte incoace nu pot sa nu remarc penelul si tusa unei scriitoare pe care cu riscul asumat o numesc contemporana. Aici avem de-a face cu un corpus christi transformat intr-o chinuitoare plictiseala dar mie mi-a placut aceasta ectopica aghiazma. Asa ca o taxez in consecinta.
pentru textul : Ziua judecății deîmi cer scuze Matei. Sper sa nu se mai repete.
pentru textul : întîmplare după ploaie deAranca, am tastat "h" pentru că traducerea sa în engleză începe cu "h", de acolo provine greșeala mea. Mi-am dat seama după ce trimisesem comentariul. Cuvîntul respectiv se scrie cu "h" și în franceză, de unde e importat de fapt. Accepția este cea uzuală, expusă prima în dex, pentru adjectiv, în sensul de întreg ale cărui părți sunt de naturi diferite, diverse.
pentru textul : poveste cu nuferi deîncă ceva Lentib. Ca să fim clari. Dacă tu consideri că nu se merită să rămîi pe Hermeneia eu cred că este o absurditate să îți ceară sau îți condiționeze cineva rămînerea. La fel de ridicol ar fi și să facă cineva genuflexiuni de dragul rămînerii tale. Eu cred că Hermeneia este prin ea însăși deja o valoare și această "simbioză" dintre voi și Hermeneia este o chestiune care avantajează nu numai Hermeneia dar este nu în ultimul rînd și un mare beneficiu și pentru voi. Dacă nu crezi asta atunci este neaparat mult mai bine să pleci. E plin internetul de tot felul de "ro" culturi și leteraturi sau alte abureli din astea care fac tot felul de genuflexiuni pentru ca să aibă aglomerație. drumul ți-e deschis spre succes și faimă. nu îl pierde prietene. ;)
pentru textul : cum să prinzi luna în zona 51 deŢin să te dezamăgesc: partea a treia nu se va întâmpla.
Clişeic sau nu, subtitlul este de fapt titlul unui ciclu de poeme, care îşi are originea într-un text mai vechi:
Visătorul sugrumat în somn
http://hermeneia.com/content/visatorul_sugrumat_in_somn
şi care bineînţeles la modul mai mult sau mai puţin voalat face trimitere la o temă mai veche: cea a visului şi a realităţii.
Există şi o variantă intermediară a acestui text, pe care am postat-o doar pe blogul meu:
http://boteugen74.wordpress.com/2011/10/14/visatorul-sugrumat-in-somn-va...
şi varianta finală, bineînţeles:
http://boteugen74.wordpress.com/2012/05/31/visatorul-sugrumat-in-somn-2/
09.06.2012;
pentru textul : Unu la unu. Singurătate în doi (II). de15:48
Pagini