este o poezie aparte, iesita din "tiparele" obisnuite ale poetului, calitativ superioara, din punctul meu de vedere profan. o trecere gradata intr-un alt registru al contemplatiei, al iubirii, deosebit prin imaginile create "și privesc spulberatele guri neiubitele de zidul cel viu al celui ce umblă cu lumina sub tălpile mele cocoșat și apus pe ruginiul și reavănul piept al iepurelui călare pe jumătate de cer" si sint doar gleznele, ferice Esme.
una dintre temele pentru seminariile din semestrul ce tocmai s-a incheiat a fost "influenta factorilor de progres asupra scriitorilor", iar unul dintre obiective era sa aflam daca poetul isi schimba in timp perceptia asupra poeziei, ori ba. Adrian mai sus facea o oarecare selectie: "mulţi care o scriu fie din moft, fie din narcisim, fie din dorinţa de a dovedi că pot." ce-i drept, cam toti incep asa. insa dupa un timp cand ajungi chiar sa gusti ce inseamna poezia, cand ea incepe sa faca parte din tine si s-o traiesti( da, cred ca mai exista si astazi oameni care fac poezie nu doar pe hartie), treci la urmatorul nivel. asa-i Virgil, nu poti face parte din toate cele trei categorii, dar, intr-un fel paradoxal, se si includ. poate ca e din povestea: nimeni nu s-a nascut invatat(poet), dar inteligenta a fost acolo dintotdeauna.
fara s-o mai lungesc, rezultatul a fost cam urmatorul: cititorul apare abia in ultimul plan, poezia( in cazul scriitorilor reali) nefiind decat mica obsesie a impatimitilor de stilou(taste). as spune ca primele doua optiuni in cazul de fata se includ in mod automat. n-am vazut niciun impatimit pana acum care sa nu isi doreasca progresul, in unele cazuri, cu orice pret.
mă voi, te vei, te voi, îţi voi, ne vom, vom, mă vei, prea multe pere mălăieţe în gura lui ...paul. apoi, două strofe din trei folosesc aceeaşi rimă: primăvară, chitară, fugară, domnişoară. inadmisibil, pentru corpul mic al poeziei. probabil ai vrut să te răzbuni pe adrian?
Dră. Alina Manole, Colajele poetice sunt deobicei interesante, prin arhitectura lor pluriformă. Nu este cazul cu acesta, care, în afara unor performanțe de ordin grafic (lungimi de versuri care alcătuiesc figuri geometrice), nu spune mare lucru. Principala carență o constituie faptul că "poemul" este lipsit de orice fior liric, are versuri terne, plate, puse acolo doar ca să fie. Este păcat, distinsă domnișoară Alina Manole, că vă irosiți timpul (și talentul incontestabil) cu asemenea experimente fade. Vă spun cu toată sinceritatea că nu am vrut să fiu "rău" în acest comentariu; aceasta e părerea mea sinceră și, prin urmare, nu are rost să-mi plătiți polițe în viitor. Cu toate urările mele de bine, Mircea Florin Sandru
Mi-a placut tot, in afara de "scrijelit", ca imi aminteste de mine :)). Si titlul, e cumva ciudat, parca merge si nu merge cu textul. Nu stiu daca am vreun vers anume pe care sa il remarc, fara sa rup panza poemului. Cred totusi ca e: "cineva mă va lămuri în sfârșit unde ajung oamenii" PS. Lasa-te de tigari, daca vrei sa iti dau penita :)).
Cine mai scrie poezie pe coli albe de hartie sau e vorba de coala alba de site :).
Cumva, imi era dor sa citesc un text scris de tine, scris in atmosfera atat de specifica poeziilor tale. Frumos.
eu zic ca intreg textul ar merita o penita de aur suprarealismul rules still tu imi placeai la fel de mult si cand scriai cu manuta ta cum te pricepeai mai bine pe vremea cand nu mancai chestie maro deci eu ar trebui sa-ti dau o penita maro dar n-am la dispozitie
Uite cum si din discursivitate se naste poezie! Pentru ca
"ceea ce noi
numim în mod iluzoriu dragoste
[da-mi voie sa intervin in text: ne prgateste] fiecare fibră
fiecare terminaţie nervoasă
pentru cea mai frumoasă incompatibilitate"
excelent, e un poem în care îmi place melanjul de textualism fresh și metafizic modernist. remarc la fel ca Raluca un început foarte bun dar și un final pe gustul meu. e doar opinia mea însă uite:
Păi dacă-i pe-aşa,
ia, cititorule, ce e de luat din mine,
întinde-mi durerea ta cea mai mare,
să termin şi eu faţa de negru
aici stă ideea textului. frumos, Adrian! am rezonat!
mai trebuie corectat la "pertolul din Kuwait". interesant text și chiar admirabil, nu numai ca monedă de plată... sper sa fi ajuns cu bine la destinație.
mă întrebi be mine? nu îmi amintesc să fi ameninţat pe nimeni. nu îmi stă în obicei. eu mă refeream la ideea cu polemica. but again, ce are asta cu textul de mai sus?
Nicholas Dinu, ma amuzi, pentru ca din lipsa de argumente te impiedici in propria ta logica. In primul rind, greselile de tastare sint cu totul altceva decit gramatica. Dar nu-i bai, asta e un argument prea cliseistic folosit de cei care nu prea au de ce sa se ia. Citind un clasic in viata, pot sa folosesc cum vreau calificativul "prost" si tu stii exact la ce m-am referit. Am dat un calificativ scrierilor tale si nu persoanei. Uita-te la primul meu comentariu! Totul a fost exclusiv pe text, chiar daca a fost dur. In schimb, raspunsul tau a fost legat exclusiv de persoana mea. Te-ai bagat in caracterizari elucubrante asupra persoanei doar ca sa aperi o sintagma aberanta. Si ca sa citez acelasi clasic in viata: ma doare in toi de avertizarile tale.
Sapphire - imi pare rau ca mi-am infipt incisivii cu agresivitate in bicepsii lui Andu, promit ca pe viitor s-o fac intr-un mod mai delicat:) Andu - ma bucur ca ai revenit cu detalii, sper s-o tii tot asa! Alma - mi-ai salvat pielea, iti raman dator:) va salut cu prietenie cu mult respect Ion Nimerencu
"arhaic?! nicidecum. este înfiripat după o discuţie reală şi recentă" - acesta nu e un argument suficient. Când rezultatul liric al discuţiei reale şi recente este acesta:
"cum s-a făcut cerul şi pământul
n-am mai aşteptat mult
după orânduială" - acel "nicidecum nu este arhaic!" e suspect de obstinaţie pură.
"nu văd de ce frecvenţa postărilor ar fi direct proporţională cu "efect(ul) negativ asupra valorii literare intrinseci." - pentru că poezia veritabilă are nevoie de nişte factori irefutabili, factori pe care mulţi dintre noi îi ştim, deci nu mai plictisesc. Am să numesc doar unul, acela care face valabile spusele mele de mai sus: cenzura trăirilor. Nu totul e demn de-a fi scris. În fapt, foarte puţine sentimente sunt menite intelectualizării lirice. Şi mai puţine sunt publicabile. Pentru că puţine sunt emoţiile specifice mie şi numai şi numai mie, iar cele care nu sunt aşa, nu echivalează preţul hârtiei risipite. Iar când cineva nu se mai poate opri din scris, e mai degrabă un semn de exhibiţie, poetizare, superficialitate etc decât de fertilitate imanent-literară. Şi iată de ce frecvenţa creaţiei şi a postării afectează calitatea. Bunînţeles, există cazuri rare în care cineva scrie şi mult, şi bine, dar acolo e vorba despre geniu, ceea ce, după cum spuneai, nu e cazul nostru. Nu mai dezvolt...
" păi după cum spui tu, toate textele mele sunt defectuoase" - n-am spus asta!
"Adrian, este firesc să-mi pese de propria creaţie. aşa că nu văd ce trebuie să fie atât de curios în asta" - retoric, o fi firesc şi atunci când ne pasă numai de creaţiile noastre?
Un text destul de simplu, destul de bonom. Se incearca un ritm ce se apropie de succes doar daca iau cate o strofa. In ansamblu sunt oscilatii majore, rima e facuta la intamplare. Legat de continut, ii lipseste o idee imbracata bine. Multe stereotipuri "speram mai mult decât puteam", "am oferit pe-altar ofrandă," etc. Ati folosit comparatii destul de slabe si destul de neinspirate : "ca minerul, aur căutam." banal... Se poate mai bine ! Incercati sa imbracati altfel ideile, sa le abstractizati mai mult... Ialin
am senzatia ca lui katya kalaro ii plac cuvintele. ii plac cum suna, se joaca aruncindu-le. ii plac rezonentele lor, culorile lor. dar poezia e mult mai mult decit un caleidoscop
Da. Un text din punctul meu de vedere foarte bun. Nu ma impac cu acel "sa iti picuri corpul", dar efectul putin uzitat e depasit de intreg. A si nici cu caramizile in flacari, mi se pare ca aici ai fortat putin imaginea. In rest, poemul curge foarte bine, de la inceput si pina la sfirsit, cu imagini inedite si extrem de senzitive, cum e moleseala de unt topit sau vintul ca o hergelie(iarasi usor stanescian, dar nu cred ca hergheliile si vintul sunt apanajul lui nichita, asa ca mi se pare ok). Remarc prima si a patra strofa. Frumos.
E un text matur, cu un echilibru emoţional bun, generat de instrumente lirice oneste, limpezi şi suficiente, cu un exponent liric crescând odată cu textul şi explodând tăcut în final. Ţigara revine până devine un soi de laitmotiv (aducându-mi aminte de: cine m-a învăţat să fumez, când am dat foc prima dată la ceva, când am fumat prima dată de faţă cu X, cât şi unde am fumat după evenimentul zet), laitmotiv care poate fixa miza şi discursul altfel decât o face aparenta confesiune.
În altă ordine, poate doar "picioarele tale miroseau a feblețe" să fie niţel disonant.
1. s-o port, ca pe un stigmat, suficientă vreme - fără virgule. În general sunt prea multe virgule în textul acesta, sau lipsesc unde ar trebui să fie.
2. Înăuntru erau; muncitori
3. soldaţi ce plecau - care plecau..
etc..
Văd că asta e o problemă general valabilă cu texte dumneavoastră, vă sugerez să găsiți pe cineva să vă ajute cu corectura. Așa, nu le putem lăsa pe site.
imi place poemul, vehiculeaza mijloace stilistice ce aleg sa infrunte acel inexplicabil din noi si sa-l exprime.
„o camasa de forta ca o redingota” e subtil si bine gasit, o rupere de simetrie in favoarea poeziei de dincolo de cuvinte.
mi-a placut mai putin versul 3 si 4 si finalul cu gandurile care „infloresc”, care scade impactul discursului poetic.
ganduri bune!
Textul are o dinamică aparte de întrepătrundere a metaforelor atrase de un algoritm propriu, original de stări, secvențe emoționale. Cred că e un elogiu frumos adus depărtării și mai ales, un (posibil) titlu de volum.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Eu cred ca de la asta ti se trage: "beam ceai luam aspirine până halucinam". Acu tot bei, dar bei inutil. Sunt foarte suparata pe tine, Andu.
pentru textul : pești deMultumesc pentru semn. Sărbători fericite!
pentru textul : alunecări printre gene demultumesc pentru observatie. Am corectat. Am eliminat si linkul. Cat priveste punctuatia, nu cred ca ar mai fi de adaugat sau de eliminat semne. Eugen
pentru textul : Alcool deMatei, mulțumesc pentru semn. Undeva cred că ai dreptate.
pentru textul : aici se zbate așteptarea oarbă deeste o poezie aparte, iesita din "tiparele" obisnuite ale poetului, calitativ superioara, din punctul meu de vedere profan. o trecere gradata intr-un alt registru al contemplatiei, al iubirii, deosebit prin imaginile create "și privesc spulberatele guri neiubitele de zidul cel viu al celui ce umblă cu lumina sub tălpile mele cocoșat și apus pe ruginiul și reavănul piept al iepurelui călare pe jumătate de cer" si sint doar gleznele, ferice Esme.
pentru textul : o cântare a gleznelor. a lui esme deuna dintre temele pentru seminariile din semestrul ce tocmai s-a incheiat a fost "influenta factorilor de progres asupra scriitorilor", iar unul dintre obiective era sa aflam daca poetul isi schimba in timp perceptia asupra poeziei, ori ba. Adrian mai sus facea o oarecare selectie: "mulţi care o scriu fie din moft, fie din narcisim, fie din dorinţa de a dovedi că pot." ce-i drept, cam toti incep asa. insa dupa un timp cand ajungi chiar sa gusti ce inseamna poezia, cand ea incepe sa faca parte din tine si s-o traiesti( da, cred ca mai exista si astazi oameni care fac poezie nu doar pe hartie), treci la urmatorul nivel. asa-i Virgil, nu poti face parte din toate cele trei categorii, dar, intr-un fel paradoxal, se si includ. poate ca e din povestea: nimeni nu s-a nascut invatat(poet), dar inteligenta a fost acolo dintotdeauna.
pentru textul : Ce este sau ce ar trebui să fie poezia? defara s-o mai lungesc, rezultatul a fost cam urmatorul: cititorul apare abia in ultimul plan, poezia( in cazul scriitorilor reali) nefiind decat mica obsesie a impatimitilor de stilou(taste). as spune ca primele doua optiuni in cazul de fata se includ in mod automat. n-am vazut niciun impatimit pana acum care sa nu isi doreasca progresul, in unele cazuri, cu orice pret.
mulțumesc de semn și lectură, Nuța. în unele privințe ai mare dreptate. nu insist pe ce, fiindcă o face simplu poemul.
pentru textul : dincolo de politică e camera mea demă voi, te vei, te voi, îţi voi, ne vom, vom, mă vei, prea multe pere mălăieţe în gura lui ...paul. apoi, două strofe din trei folosesc aceeaşi rimă: primăvară, chitară, fugară, domnişoară. inadmisibil, pentru corpul mic al poeziei. probabil ai vrut să te răzbuni pe adrian?
pentru textul : icoană hoinară deDră. Alina Manole, Colajele poetice sunt deobicei interesante, prin arhitectura lor pluriformă. Nu este cazul cu acesta, care, în afara unor performanțe de ordin grafic (lungimi de versuri care alcătuiesc figuri geometrice), nu spune mare lucru. Principala carență o constituie faptul că "poemul" este lipsit de orice fior liric, are versuri terne, plate, puse acolo doar ca să fie. Este păcat, distinsă domnișoară Alina Manole, că vă irosiți timpul (și talentul incontestabil) cu asemenea experimente fade. Vă spun cu toată sinceritatea că nu am vrut să fiu "rău" în acest comentariu; aceasta e părerea mea sinceră și, prin urmare, nu are rost să-mi plătiți polițe în viitor. Cu toate urările mele de bine, Mircea Florin Sandru
pentru textul : H * deartificiala povestea lui Richard. putin credibila. insa ma gindeam ca ai "ceva" pentru a scrie scenarii...cine stie...
pentru textul : Richard deMi-a placut tot, in afara de "scrijelit", ca imi aminteste de mine :)). Si titlul, e cumva ciudat, parca merge si nu merge cu textul. Nu stiu daca am vreun vers anume pe care sa il remarc, fara sa rup panza poemului. Cred totusi ca e: "cineva mă va lămuri în sfârșit unde ajung oamenii" PS. Lasa-te de tigari, daca vrei sa iti dau penita :)).
pentru textul : țara lui nu-știu-unde deCine mai scrie poezie pe coli albe de hartie sau e vorba de coala alba de site :).
pentru textul : din cuvintele pe care nu le găsesc IV deCumva, imi era dor sa citesc un text scris de tine, scris in atmosfera atat de specifica poeziilor tale. Frumos.
eu zic ca intreg textul ar merita o penita de aur suprarealismul rules still tu imi placeai la fel de mult si cand scriai cu manuta ta cum te pricepeai mai bine pe vremea cand nu mancai chestie maro deci eu ar trebui sa-ti dau o penita maro dar n-am la dispozitie
pentru textul : mâna lui rezema liniștea deUite cum si din discursivitate se naste poezie! Pentru ca
"ceea ce noi
numim în mod iluzoriu dragoste
[da-mi voie sa intervin in text: ne prgateste] fiecare fibră
fiecare terminaţie nervoasă
pentru cea mai frumoasă incompatibilitate"
Poate ca "din toate" n-ar mai trebui.
pentru textul : iluzia că dragostea deexcelent, e un poem în care îmi place melanjul de textualism fresh și metafizic modernist. remarc la fel ca Raluca un început foarte bun dar și un final pe gustul meu. e doar opinia mea însă uite:
Păi dacă-i pe-aşa,
ia, cititorule, ce e de luat din mine,
întinde-mi durerea ta cea mai mare,
să termin şi eu faţa de negru
aici stă ideea textului. frumos, Adrian! am rezonat!
pentru textul : Cub rubick desilvius, tu ai auzit de licente poetice?
pentru textul : cuvintelepecarevreausățilespun deAi interpretat greșit intenția mea de marketing și de promovare. I-am dat emailul, o sa îți scrie personal. Pentru a se evita colțurile.
pentru textul : (de ce oare scriu toate acestea) I demai trebuie corectat la "pertolul din Kuwait". interesant text și chiar admirabil, nu numai ca monedă de plată... sper sa fi ajuns cu bine la destinație.
pentru textul : Friday, 13 demă întrebi be mine? nu îmi amintesc să fi ameninţat pe nimeni. nu îmi stă în obicei. eu mă refeream la ideea cu polemica. but again, ce are asta cu textul de mai sus?
pentru textul : ROTUND deNicholas Dinu, ma amuzi, pentru ca din lipsa de argumente te impiedici in propria ta logica. In primul rind, greselile de tastare sint cu totul altceva decit gramatica. Dar nu-i bai, asta e un argument prea cliseistic folosit de cei care nu prea au de ce sa se ia. Citind un clasic in viata, pot sa folosesc cum vreau calificativul "prost" si tu stii exact la ce m-am referit. Am dat un calificativ scrierilor tale si nu persoanei. Uita-te la primul meu comentariu! Totul a fost exclusiv pe text, chiar daca a fost dur. In schimb, raspunsul tau a fost legat exclusiv de persoana mea. Te-ai bagat in caracterizari elucubrante asupra persoanei doar ca sa aperi o sintagma aberanta. Si ca sa citez acelasi clasic in viata: ma doare in toi de avertizarile tale.
pentru textul : prag între ani deSapphire - imi pare rau ca mi-am infipt incisivii cu agresivitate in bicepsii lui Andu, promit ca pe viitor s-o fac intr-un mod mai delicat:) Andu - ma bucur ca ai revenit cu detalii, sper s-o tii tot asa! Alma - mi-ai salvat pielea, iti raman dator:) va salut cu prietenie cu mult respect Ion Nimerencu
pentru textul : photo de"arhaic?! nicidecum. este înfiripat după o discuţie reală şi recentă" - acesta nu e un argument suficient. Când rezultatul liric al discuţiei reale şi recente este acesta:
"cum s-a făcut cerul şi pământul
n-am mai aşteptat mult
după orânduială" - acel "nicidecum nu este arhaic!" e suspect de obstinaţie pură.
"nu văd de ce frecvenţa postărilor ar fi direct proporţională cu "efect(ul) negativ asupra valorii literare intrinseci." - pentru că poezia veritabilă are nevoie de nişte factori irefutabili, factori pe care mulţi dintre noi îi ştim, deci nu mai plictisesc. Am să numesc doar unul, acela care face valabile spusele mele de mai sus: cenzura trăirilor. Nu totul e demn de-a fi scris. În fapt, foarte puţine sentimente sunt menite intelectualizării lirice. Şi mai puţine sunt publicabile. Pentru că puţine sunt emoţiile specifice mie şi numai şi numai mie, iar cele care nu sunt aşa, nu echivalează preţul hârtiei risipite. Iar când cineva nu se mai poate opri din scris, e mai degrabă un semn de exhibiţie, poetizare, superficialitate etc decât de fertilitate imanent-literară. Şi iată de ce frecvenţa creaţiei şi a postării afectează calitatea. Bunînţeles, există cazuri rare în care cineva scrie şi mult, şi bine, dar acolo e vorba despre geniu, ceea ce, după cum spuneai, nu e cazul nostru. Nu mai dezvolt...
" păi după cum spui tu, toate textele mele sunt defectuoase" - n-am spus asta!
"Adrian, este firesc să-mi pese de propria creaţie. aşa că nu văd ce trebuie să fie atât de curios în asta" - retoric, o fi firesc şi atunci când ne pasă numai de creaţiile noastre?
pentru textul : şi s-au ales cu mine deUn text destul de simplu, destul de bonom. Se incearca un ritm ce se apropie de succes doar daca iau cate o strofa. In ansamblu sunt oscilatii majore, rima e facuta la intamplare. Legat de continut, ii lipseste o idee imbracata bine. Multe stereotipuri "speram mai mult decât puteam", "am oferit pe-altar ofrandă," etc. Ati folosit comparatii destul de slabe si destul de neinspirate : "ca minerul, aur căutam." banal... Se poate mai bine ! Incercati sa imbracati altfel ideile, sa le abstractizati mai mult... Ialin
pentru textul : Trecut deam senzatia ca lui katya kalaro ii plac cuvintele. ii plac cum suna, se joaca aruncindu-le. ii plac rezonentele lor, culorile lor. dar poezia e mult mai mult decit un caleidoscop
pentru textul : nobody home - eu conduc, little Johnny îmi spune că deDa. Un text din punctul meu de vedere foarte bun. Nu ma impac cu acel "sa iti picuri corpul", dar efectul putin uzitat e depasit de intreg. A si nici cu caramizile in flacari, mi se pare ca aici ai fortat putin imaginea. In rest, poemul curge foarte bine, de la inceput si pina la sfirsit, cu imagini inedite si extrem de senzitive, cum e moleseala de unt topit sau vintul ca o hergelie(iarasi usor stanescian, dar nu cred ca hergheliile si vintul sunt apanajul lui nichita, asa ca mi se pare ok). Remarc prima si a patra strofa. Frumos.
pentru textul : locul nostru de întâlnire între două felii de scaun deE un text matur, cu un echilibru emoţional bun, generat de instrumente lirice oneste, limpezi şi suficiente, cu un exponent liric crescând odată cu textul şi explodând tăcut în final. Ţigara revine până devine un soi de laitmotiv (aducându-mi aminte de: cine m-a învăţat să fumez, când am dat foc prima dată la ceva, când am fumat prima dată de faţă cu X, cât şi unde am fumat după evenimentul zet), laitmotiv care poate fixa miza şi discursul altfel decât o face aparenta confesiune.
pentru textul : la film cu Mihnea deÎn altă ordine, poate doar "picioarele tale miroseau a feblețe" să fie niţel disonant.
1. s-o port, ca pe un stigmat, suficientă vreme - fără virgule. În general sunt prea multe virgule în textul acesta, sau lipsesc unde ar trebui să fie.
pentru textul : Concert pentru vioară nr.K219 de Mozart de2. Înăuntru erau; muncitori
3. soldaţi ce plecau - care plecau..
etc..
Văd că asta e o problemă general valabilă cu texte dumneavoastră, vă sugerez să găsiți pe cineva să vă ajute cu corectura. Așa, nu le putem lăsa pe site.
imi place poemul, vehiculeaza mijloace stilistice ce aleg sa infrunte acel inexplicabil din noi si sa-l exprime.
pentru textul : cămaşa lui de forţă semăna cu o redingotă de„o camasa de forta ca o redingota” e subtil si bine gasit, o rupere de simetrie in favoarea poeziei de dincolo de cuvinte.
mi-a placut mai putin versul 3 si 4 si finalul cu gandurile care „infloresc”, care scade impactul discursului poetic.
ganduri bune!
raspunsul tău aleatoriu, lasă loc iterpretărilor mele. mulțumesc de trecere și sfat. te mai aștept.
pentru textul : Mă încânt și mă bucur deTextul are o dinamică aparte de întrepătrundere a metaforelor atrase de un algoritm propriu, original de stări, secvențe emoționale. Cred că e un elogiu frumos adus depărtării și mai ales, un (posibil) titlu de volum.
pentru textul : mireasa mea depărtarea dePagini