da Adina, s-au intalnit tristetile noastre... niciodata terminate, intotdeauna la inaltime:) multumesc de trecere! Beniamin, cine are pretentia ca e lucid? :) despre indrazneala, numai de bine... am nevoie de comentarii obiective, altfel cum as stii ce am de facut? iar tu posesi aceasta arta a ochiului care vede... caruta vine ... de fapt voiam doar o masura pentru tristete si nu am gasit alta, dar poate fi invocat Ilie cand se supara:) despre „sange” nu cred ca mi-am dat neaparat seama... cred ca e mai degraba un reflex fara premeditare, nu stiu exact de unde venit ... in schimb ma bucur ca ai vazut cuiburile de pe umeri, uneori aici se intampla si lucruri frumoase:) iti multumesc pentru acest comentariul, ma simt privilegiata si mi-e bine:)
Un poem la superlativ. Un poem expresiv. Nu mai dau și eu peniță că ar fi prea multe.
Nu am înțeles italicele, dar sincer, nici nu mi-am bătut prea tare capul... poemul e fain da capo al fine!
Și abia aștept să mă desfăt cu promisa analiză a Domnului Gorun!
Uite că pe mine ultima parte m-a impresionat. Sunt subiectiv, ştiu, dar cumva fragmentul a vorbit pe limba mea (şi a bunicului, care-n ultimii ani nu mai avea nevoie de mine sau de Mont Blanc pentru a crede că e încă în armată şi se ascunde de nemţi). Cei care vin îi salută pe cei care pleacă. Întotdeauna. Şi noi suntem cumva acum liantul. Poate pentru că încă mai ştim cine a fost Raj Kapoor.
"între oameni și mașini aleg mașinile
mașinile sunt mai înțelepte ca oamenii
de fiecare dată când mi se aduce o mașină nouă la dezmembrat îmi vine să plâng
ca atunci când tata îmi smulgea câte un fir de păr pentru fiecare greșeală din tema de la mate
șeful de atelier mă ia de umeri îmi spune tata nu e aici
mașina mă ia de umeri îmi spune tata nu e aici
cimitirul mă ia de umeri îmi spune tata nu e aici
când se dezmembrează mașinile seamănă cu oamenii
se începe cu o incizie în formă de y de la claviculă spre stern se scoate inima și se cântărește
ați văzut filme în care condamnaților la moarte li se servește ultima cină
cu o seară înainte mă urc în mașina care trebuie dezmembrată mă joc puțin cu volanul
îmi propun să visez ceva frumos măcar atât pot face pentru ea
de obicei visez că locuiesc undeva la țară dimineața mă spăl pe față cu apă de la fântână apoi mă șterg cu sânii tăi obrajii se înroșesc de parcă m-am șters cu o cergă ardelenească"
am găsit azi noapte, în josul primei pagini a hermeneiei ,o promovare a textului de mai sus . eu nu l am citit la momentul potrivit.
fragmentul selectat mi-a demonstrat că borges avea dreptate cănd spunea că poezia este peste tot în jurul nostru. doar noi nu avem decât din când în când ochi să o vedem.
excepţional fragment. îmi ajunge ca o poezie întreagă. culmea este postat la proză pe h.
da, cred ca exista o stare pe care ar trebui sa o numim "starea de Venetie a lui Thomas Mann" inca n-am fost la Venetia asa ca n-am fotografii de acolo
Sorin, din subtitlu nu reiese clar că textul e al tău. Despre slash-uri și alte semne folosite de douămiiști - preluate, de fapt - știu și le folosesc demult, dar merci pentru lecție. :) Dar: nu în toate textele folosești semne doar pentru că "sunt la modă". Aici nu merge, din cauza ideii. Ideea e prea de factură filosofică, prea adâncă. O fracturezi, o scindezi - și dacă ar fi mai multe idei, da, dar e doar una singură. Nu așez textele în șablon. Am precizat doar ce e în plus, ce sună infantil (poetic, nu intelectual), ce scade valoarea textului. Știu că e dificil și doare să tai dintr-un vers, să îl cioplești, dar poate nu e decât o șlefuire. Tu alegi între a păstra verticalitatea sau a păși sinusoidal (pentru că un poem e douămiist sau postmodernist etc. sau e corcitură). Dar e și asta o cale. Succes.
Care comentariu Virgile? Eu voiam sa te intreb asa, nediluat de caldura, unde e comentariul tau? Ca seamana ca doua picaturi cu comentariile Arancai: text slab, diluat, pishwasser, etc... Esti chiar tu sau e clona ta, asta voiam sa zic? :-) Pe la voi inseamna ca e mai rau or fi furtuni magnetice care dau erase and rewind la creier ca sa nu zic spalaturi. respect man, Bobadil.
bobadile, inchin in sanatea ta un păhar de răchie intru multi ani! insa de vrei ca "blog" sa se dea peste cap de 3 ori si sa devie altceva, mai frumos si mai gustos, curat si placut uscat, da-mi, rogu-te, si alternativa: un cuvant care sa se potriveasca in context si sa fie pe placul mariei tale, dar mai ales a neinfruntatilor boiari de pe site. ps: chiar asa, sa nu stii tu ca organele sexuale sunt interzise si cenzurate pe hermeneia?!!...vai!
iartă-mă, nici eu nu vreau să fiu înțeleasă greșit, dar lasă-mă să râd pe îndelete.
și asta nu e orinia mea. :)
pe lândă simbol, șaizeciștii și nu numai ei sunt bieți embrioni care nici nu știau că există.
da, când nu poți să tii gura închisă si să respiri (cu inspirație/expirație) te poți îneca, e-adevărat...
citindu/te, am remarcat placerea de a plimba cititorul prin tot felul de imagini legate, aleatoriu, de pisica. nu inteleg cum poti invata pisica sa puna mâna la gura si nici ce cauta, in finalul textului, acea broasca. poate se vor a fi metafore, insa, in acest poem sunt aiure si fortate. sa inteleg ca este vorba despre "un celebru scriitor. un scriitor pe care toți îl citesc uimiți fără să se poată hotărî, dacă individul scrie bine sau nu."?
prea mult descriptiv explicativ pentru un text liric. cînd îți imaginezi că japonezii se foloseau de un text scurt tocmai ca să transmită sublimul îți dai seama cît de antipoetic sună cînd te apuci să folosești explictivul.
nu este nevoie să mai îți pui numele la sfîrșit de vreme ce este pus automat în postare. încearcă să te familiarizezi cu modul în care funcționeză site-ul.
firește că are și o asemenea conotație, Virgil.
și chiar dacă de acolo începem, depinde în ce lumină ne așezăm.
să nu uităm că albul este principui al culorilor...
de multă vreme nu am mai rîs așa de bine. interesantă încadrarea la „poezie pentru copii”. probabil că vei face niște sprîncene să se miște cam ciudat. but anyway. ce contează. dacă e junglă, junglă să fie. iată un text pe care mi l-aș dori parte dintr-o serie. felicitări pentru abilitatea de a păstra talentul nealterat în două limbi.
eu cred că poți fi nulitate atât ca doctor, avocat, politician cât și ca scriitor, Nuța. nu e ceva grav. e ca și cum ai spune despre un copil retardat că este retardat. sunt adevăruri. Zic să-l lăsăm pe Virgil să rezolve situația. Pentru că nu e un site lăsat de paragină încât să intervenim noi unde nu se cuvine.
s-ar putea sa ai dreptate Silvia, initial poezia a fost mai lunga, am scris-o sub impactul unei stari, dar am incercat sa o restrang si cred ca am "pierdut cititorul", asa cum spui... o sa vad daca pot salva ceva.
multumesc pentru semnul tau !
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
da Adina, s-au intalnit tristetile noastre... niciodata terminate, intotdeauna la inaltime:) multumesc de trecere! Beniamin, cine are pretentia ca e lucid? :) despre indrazneala, numai de bine... am nevoie de comentarii obiective, altfel cum as stii ce am de facut? iar tu posesi aceasta arta a ochiului care vede... caruta vine ... de fapt voiam doar o masura pentru tristete si nu am gasit alta, dar poate fi invocat Ilie cand se supara:) despre „sange” nu cred ca mi-am dat neaparat seama... cred ca e mai degraba un reflex fara premeditare, nu stiu exact de unde venit ... in schimb ma bucur ca ai vazut cuiburile de pe umeri, uneori aici se intampla si lucruri frumoase:) iti multumesc pentru acest comentariul, ma simt privilegiata si mi-e bine:)
pentru textul : tristețea ca o căruță deAsta nu e chiar o apă adâncă, dar am prins ideea şi nu e rea deloc. O apă până la glezne poate fi, astfel, o apă adâncă.
pentru textul : Impreuna prin ape adanci demulțam Cris!
pentru textul : din amintirile unui portocal deUn poem la superlativ. Un poem expresiv. Nu mai dau și eu peniță că ar fi prea multe.
pentru textul : Primul infern deNu am înțeles italicele, dar sincer, nici nu mi-am bătut prea tare capul... poemul e fain da capo al fine!
Și abia aștept să mă desfăt cu promisa analiză a Domnului Gorun!
Uite că pe mine ultima parte m-a impresionat. Sunt subiectiv, ştiu, dar cumva fragmentul a vorbit pe limba mea (şi a bunicului, care-n ultimii ani nu mai avea nevoie de mine sau de Mont Blanc pentru a crede că e încă în armată şi se ascunde de nemţi). Cei care vin îi salută pe cei care pleacă. Întotdeauna. Şi noi suntem cumva acum liantul. Poate pentru că încă mai ştim cine a fost Raj Kapoor.
pentru textul : ca o pălărie veche pe capul lui raj kapoor de"între oameni și mașini aleg mașinile
mașinile sunt mai înțelepte ca oamenii
de fiecare dată când mi se aduce o mașină nouă la dezmembrat îmi vine să plâng
ca atunci când tata îmi smulgea câte un fir de păr pentru fiecare greșeală din tema de la mate
șeful de atelier mă ia de umeri îmi spune tata nu e aici
mașina mă ia de umeri îmi spune tata nu e aici
cimitirul mă ia de umeri îmi spune tata nu e aici
când se dezmembrează mașinile seamănă cu oamenii
se începe cu o incizie în formă de y de la claviculă spre stern se scoate inima și se cântărește
ați văzut filme în care condamnaților la moarte li se servește ultima cină
cu o seară înainte mă urc în mașina care trebuie dezmembrată mă joc puțin cu volanul
îmi propun să visez ceva frumos măcar atât pot face pentru ea
de obicei visez că locuiesc undeva la țară dimineața mă spăl pe față cu apă de la fântână apoi mă șterg cu sânii tăi obrajii se înroșesc de parcă m-am șters cu o cergă ardelenească"
am găsit azi noapte, în josul primei pagini a hermeneiei ,o promovare a textului de mai sus . eu nu l am citit la momentul potrivit.
pentru textul : dezmembrări auto defragmentul selectat mi-a demonstrat că borges avea dreptate cănd spunea că poezia este peste tot în jurul nostru. doar noi nu avem decât din când în când ochi să o vedem.
excepţional fragment. îmi ajunge ca o poezie întreagă. culmea este postat la proză pe h.
In opinia mea: prima strofa ar putea sa dispara, apoi, e putin cam incilcit dar are imagini destul de bune.
pentru textul : hibernarea vulpilor polare deda, cred ca exista o stare pe care ar trebui sa o numim "starea de Venetie a lui Thomas Mann" inca n-am fost la Venetia asa ca n-am fotografii de acolo
pentru textul : trist în veneția deer: asta o data asta de doua ori, mai ramanea asta a treia oara si era adjudecata situatia mea... noroc ca am scapat!
pentru textul : no satisfaction decă rămân doi poeţi. câte unul pentru fiecare manual alternativ.
pentru textul : suntem prea mulți poeți pe lumea asta deSorin, din subtitlu nu reiese clar că textul e al tău. Despre slash-uri și alte semne folosite de douămiiști - preluate, de fapt - știu și le folosesc demult, dar merci pentru lecție. :) Dar: nu în toate textele folosești semne doar pentru că "sunt la modă". Aici nu merge, din cauza ideii. Ideea e prea de factură filosofică, prea adâncă. O fracturezi, o scindezi - și dacă ar fi mai multe idei, da, dar e doar una singură. Nu așez textele în șablon. Am precizat doar ce e în plus, ce sună infantil (poetic, nu intelectual), ce scade valoarea textului. Știu că e dificil și doare să tai dintr-un vers, să îl cioplești, dar poate nu e decât o șlefuire. Tu alegi între a păstra verticalitatea sau a păși sinusoidal (pentru că un poem e douămiist sau postmodernist etc. sau e corcitură). Dar e și asta o cale. Succes.
pentru textul : nu despre penibil deCare comentariu Virgile? Eu voiam sa te intreb asa, nediluat de caldura, unde e comentariul tau? Ca seamana ca doua picaturi cu comentariile Arancai: text slab, diluat, pishwasser, etc... Esti chiar tu sau e clona ta, asta voiam sa zic? :-) Pe la voi inseamna ca e mai rau or fi furtuni magnetice care dau erase and rewind la creier ca sa nu zic spalaturi. respect man, Bobadil.
pentru textul : la o cafea deDEspre textele publicate pe Hermeneia com:
...16.8 să aibă un titlu distinct. Nu se
permite absența titlului sau titlurile alcătuite numai din simboluri precum
*** sau @#$.
Te rog să modifici titlul!
pentru textul : Din pământul trupului meu... demulţumesc pentru comentariu, vă mai aştept!
pentru textul : cu alţi ochi deîn constrast
pentru textul : Trăiește capra vecinului deevident alaturarea nu poate decit sa imi faca cinste mie unuia care nici macar poet nu sint
pentru textul : toamnă de mai desă îți spun un secret dar să nu spui la nimeni: nu e obligație... "je t'aime aller-retour" sună bine...
pentru textul : Te iubesc dus-întors debobadile, inchin in sanatea ta un păhar de răchie intru multi ani! insa de vrei ca "blog" sa se dea peste cap de 3 ori si sa devie altceva, mai frumos si mai gustos, curat si placut uscat, da-mi, rogu-te, si alternativa: un cuvant care sa se potriveasca in context si sa fie pe placul mariei tale, dar mai ales a neinfruntatilor boiari de pe site. ps: chiar asa, sa nu stii tu ca organele sexuale sunt interzise si cenzurate pe hermeneia?!!...vai!
pentru textul : Odinioară aproape devrei „simboluri inovatiare”, nu??
:))))
iartă-mă, nici eu nu vreau să fiu înțeleasă greșit, dar lasă-mă să râd pe îndelete.
pentru textul : în ultima cameră, el deși asta nu e orinia mea. :)
pe lândă simbol, șaizeciștii și nu numai ei sunt bieți embrioni care nici nu știau că există.
da, când nu poți să tii gura închisă si să respiri (cu inspirație/expirație) te poți îneca, e-adevărat...
citindu/te, am remarcat placerea de a plimba cititorul prin tot felul de imagini legate, aleatoriu, de pisica. nu inteleg cum poti invata pisica sa puna mâna la gura si nici ce cauta, in finalul textului, acea broasca. poate se vor a fi metafore, insa, in acest poem sunt aiure si fortate. sa inteleg ca este vorba despre "un celebru scriitor. un scriitor pe care toți îl citesc uimiți fără să se poată hotărî, dacă individul scrie bine sau nu."?
pentru textul : poem despre o posibilă viață râioasă deMda... retrag afirmatia legat de "a suspenda" cu scuzele de rigoare. Ialin
pentru textul : opi dethanks, nicholas!
pentru textul : corpuri neutre / fantasia & poesia detext reusit. este interesant cum dimensiunea rationalista il conditioneaza pe autor chiar atunci cind scrie poezie.
pentru textul : Pe muchie de cuţit dede ce numesti acest text colaj poetic?
pentru textul : încape şi-un evantai deprea mult descriptiv explicativ pentru un text liric. cînd îți imaginezi că japonezii se foloseau de un text scurt tocmai ca să transmită sublimul îți dai seama cît de antipoetic sună cînd te apuci să folosești explictivul.
nu este nevoie să mai îți pui numele la sfîrșit de vreme ce este pus automat în postare. încearcă să te familiarizezi cu modul în care funcționeză site-ul.
pentru textul : Flacără tremurândă deProces-verbal de constare moarte suspecta, cauza probabila otravire cu monoxid de carbon. Personaje si imprejurari reale , inclusiv vitelul.
pentru textul : Cartier rezidential defirește că are și o asemenea conotație, Virgil.
pentru textul : de ce nu mai scriu poeme lungi deși chiar dacă de acolo începem, depinde în ce lumină ne așezăm.
să nu uităm că albul este principui al culorilor...
de multă vreme nu am mai rîs așa de bine. interesantă încadrarea la „poezie pentru copii”. probabil că vei face niște sprîncene să se miște cam ciudat. but anyway. ce contează. dacă e junglă, junglă să fie. iată un text pe care mi l-aș dori parte dintr-o serie. felicitări pentru abilitatea de a păstra talentul nealterat în două limbi.
pentru textul : Planeta maimuțelor deeu cred că poți fi nulitate atât ca doctor, avocat, politician cât și ca scriitor, Nuța. nu e ceva grav. e ca și cum ai spune despre un copil retardat că este retardat. sunt adevăruri. Zic să-l lăsăm pe Virgil să rezolve situația. Pentru că nu e un site lăsat de paragină încât să intervenim noi unde nu se cuvine.
pentru textul : Viraj mult prea strâns des-ar putea sa ai dreptate Silvia, initial poezia a fost mai lunga, am scris-o sub impactul unei stari, dar am incercat sa o restrang si cred ca am "pierdut cititorul", asa cum spui... o sa vad daca pot salva ceva.
pentru textul : numărătoare inversă demultumesc pentru semnul tau !
Pagini