ia uite ce caostică ești! pe bune margas, mă gândeam la bunica și la toate adaosurile ei în ciorba de potroace. dac-aș putea, aș schimba, dar nu pot. rămâne să hăituiesc monstrul narcotic, poate pot să-l împing peste bega.
Privind repetiția generală promisă, prin extensie, mă gândesc la William Shakespeare și „lumea-ntreagă e o scenă iar noi toți actori în ea." Această dedublare succesivă a domnului Pa și personalitatea multiplă pe care ți-o atribui vinovat e foarte interesantă. Neașteptată empatie. Finalul mi se pare concludent de altfel "în definitiv, măștile nu pot măștile nu pot relua totul" Toată viața ne pregătim măștile de rigoare cu ipocrizie și prețiozitate: "și eu eueueueueueueueueueueu" Dragostea e doar un carnaval la Veneția.
gosh, o altă poetî îndrăgostitî. ............... de ce simt poetele nevoia să...? dar lasă?
deci, e, cum se zice...?, experiențial. cam ca un fel de spovedanie cu capul în jos. dar nu poetic. pentru că... poezia nu este viață și viața nu este poezie
Nu inteleg la ce vulnerabilitate va referiti, dar nu sunt surprinsa deoarece multe nu inteleg eu. Nici de ce mi-se pare un text mai profund cu " puritate" in loc de " incultura". Ar fi un pocal de idei cu un spectru mai larg pentru energia ironizarii. Oricum penitele sunt dovada ca e o reusita poetica. Felicitari!
Da, Bobadil, ai dreptate. Și mie mi-a picat prost cum sună acolo. Dar încă nu am găsit o altă formulă. Dorel, nu știu cum să răspund. Nu cred că am citit poezia anilor 60 iar la vremea respectivă nici nu cred că mă interesa poezia. Cel puțin aceea de tipul acesta. O fi vreo coincidență. Așa scriu eu. Uneori.
Privește în jur, ărivește în tine, nu vezi că în toate sunt culori, de la cele mate, la cele trasparente, de la cele vii, la cele terne, prin infinite nuanțe. Nu putem scrie fără culori. Mulțumesc, Alma, pentru că ai văzut frumosul din trist. Virgil, aici sunt doar gânduri. Am încadrat la proză-jurnal. Sunt scrise într-o suflare, nimic elaborat intențuinat. Aș putea să renunț la acea "asurzire", sigur că de-ar fi fost poezie nu aș fi folosit acest cuvânt. Am scris despre un imposibil, o mamă, între ochiul meu și iarba Domnului. Mulțumesc, îmi prinde bine critica ta, e constructivă. E o pagină de jurnal. :)
un poem bun, l-am citit si apoi l-am recitit fără prima strofă, și așa mi s-a părut că „miopia” își regăsește forța expresiei.
„toamna
veneau zvonuri pline de must
aici cred că ți-a scăpat ceva - ori „toamna venea”, ori „toamnele veneau”.
bițiglă e bicicletă?
vezi că Dealul de Aur se scrie fără cratima și fără Â (chiar și fără î), se scrie Altıntepe.
aalizeei, frumos cadou mi-ai facut. multumesc insa umbrela mea e pt zbor, pt inundatii, pt dans. e si o colivie deschisa, un cer, de sus in jos, o coborare, apoi o reluare a drumului. in plus, toate vizualele mele sunt fara imagine. poate ai vazut "crucile". uite un pont: more game, no more drama
Luand in consideratie faptul ca am probleme cu deontologia, MA JUR ca niciodata nu voi mai participa la vreun concurs pe acest site si niciodata nu voi mai fi editor sau in consiliul acestui site. Si o sa mai gandesc daca voi mai publica aici.
Eu știu că Barbu a zis: "o țară minerală". Și mai știu că m-am gândit la skepsis-ul în cauză. Și, până la urmă, importantă în literatură rămâne originalitatea. Ca artă a cuvântului, având ca scop, pe lângă katarsis-ul prezent în orice artă, și altele, jocul, anticiparea, crearea de utopii și antiutopii, literatura invită la depășirea formei, la o combinatorică a ideilor, a fondului, chiar și acolo unde scrierea împrumută din mecanica și rutina felului de a fi al omului modularizat. Dacă pentru celelalte domenii ale cunoașterii umane, originalitatea cade în plan secund, - în filosofie căutându-se esențele, sensurile samd, stilul având un rol minor, în majoritatea cazurilor insignifiant pentru problema dezbătută, iar în teologie importantă fiind tradiția, nu atât noul - în artă și în literatură faptul de a fi original reprezintă cheia succesului pentru orice creator. Iar a fi original e posibil în special prin ceea ce aduce nou cel care se numește pe sine scriitor sau poet, iar aceasta se face numai prin lepădarea drumului cunoscut și baterea câmpilor cu grație și entuziasm. Iar un exemplu semnificativ în acest sens este romanul, ca personaj încă viu al discursului literar, care a suferit, spre binele său, de la apariția sa prin operele lui Cervantes (după Kundera) și până la exploatarea sa minunată de către un Joyce sau Kafka. Păstrarea acestui personaj în viață, creșterea interesului și capacitatea acestuia de a concura în era electronică, se datorează, cred, tocmai înnoirii continue a acestui gen literar, "regula" fiind că orice regulă literară poate fi și trebuie, la un moment dat, depășită, în manieră hegeliană, să zicem. Ceea ce asigură, pe lângă variațiile stilului, descoperirea de noi moduri de existență autentică a ființei umane.
probabil că mă idolatrizez sau am ditamai instinctul de autoconservare:) la urma urmei chiar contează? neah. contează semnul tău frumos Cris! cel puțin exist:)
„neştiind că ultimii mei dolari
i-am dat ţigăncii care vindea linguri de lemn
în piaţa Victoriei”
o pata de culoare in poem, un...exotism autohton printre atatea locuri exotice amintite in versurile tale. mie mi s-a parut interesant, un pic de ironie, colaje de imagini...postmodern.
cred ca ar fi mai indicat tinand cont de experienta care o ai sa renunti la semnele de punctuatie, te limiteaza mult. Mi-ar fi placut ca versul doi sa respecte structura vizuala a intregului poemului. Chiar daca abunda de verbe la conjunctiv, acest text este reusit prin mesajul care il transmite. Doua timbre unite intr-un poem nestampilat.
posibil ca poetii sa aiba nevoie de dragoste doar pentru a trai acele momente in care indragostiti sa poata declara dragostea ca fiind insuficienta... si de aici incolo nesuferiti pana la omenie!
Aranca dragă, înțelesesem dintr-un comentariu al tău anterior că ai plecat la Roma via Trușești, altfel nu mi-aș fi permis să scriu despre manele fără să fiu sigură că nu le cunoști și tu. Iar versul acela chiar e autentic românesc, în rest, textul e un amalgam de cuvinte în limbi străine, denumiri de locuri, care arată cultura autorului, dar nu reușesc să transmită cititorului decât o prelungă enervare. Mai ales că ai persistat în a publica astfel de texte. Era o idee să le structurezi ca jurnal, să le scrii, adică, nu să le încadrezi.
mi s-a spus: scrie ce vezi!
și iată:
bobadil cu fes pe cap/ șchiopăta-ntr-un singur șlap/ noaptea spre o fundătură/ (ce să facem viața-i dură)
scuze pt. offtopic Adriana! voința divină...
Citesc aici una dintre cele mai frumoase Poezii ale tale, si nu numai… planurile de interpretare se intrepatrund aproape orbitor, iar autenticul trairii si al exprimarii induce cititorului sentimentul ca asista in tacere la un miracol. Ma gandesc la modul atat de original in care ai sugerat paradoxul intoarcerii pe dos a anotimpurilor iubirii, in fapt al sensurilor denaturate ale iubirii in sine, la faptul ca oamenii uita ca cel mai puternic „atribut” al lui Dumnezeu nu este acela de Judecator, ci acela al Iubirii. Iar atributele acestea nu pot fi cunoscute decat in masura in care ne impartasim cu ele... Nu Dumnezeu are nevoie de odihna... ci poate tu, pentru a te intalni cu El, prin <I>femeia aceea</I>, si pentru a o imparti, totodata pe ea, cu El, ca o intoarcere a darului facut barbatului la Facere... Mi-ai adus in mod ciudat aminte, prin modul in care ai avut curaj sa te raportezi la dumnezeire, de un anumit pasaj din Jesus Christ Super Star: "Mary Magdalene: Try not to get worried, try not to turn on to Problems that upset you oh don't you know Everything's alright yes everything's fine And we want you to sleep well tonight Let the world turn without you tonight If we try we'll get by so forget all about us tonight Apostles' women: Everything's alright yes everything's alright yes Mary Magdalene: Sleep and I shall soothe you, calm you and anoint you Myrrh for your hot forehead and then you'll feel Everything's alright yes everything's fine And it's cool and the ointment's sweet For the fire in your head and feet Close your eyes close your eyes And relax think of nothing tonight"
...îmi vine să spun superb! dar mai bine pun o peniță:)! foarte frumoasă, Virgil. cel mai mult mi-a rămas comparația asta: mă despică timpul ca pe un măr. am o zi frumoasă, nu mi-o stricați, oameni buni:)!
am uitat numărul cărămizilor
pe care le ridic
în ogivele unui nou babylon
urc de fiecare dată
sperând să-mi vorbeşti
întunericul dând târcoale urechilor
am învăţat de la străini
aproape toate limbile
sperând că voi afla
cum se spune
“dor”
în alternanţe de roşu şi negru
cobor doar cu tăcerile tale
un fel de seminţe
ale apusului de soare
pe care le mestec
ca să te pot purta
şi mâine până sus
savuros. excelent simț de observație. remarcabilă și perspectiva platonică din care este privit fenomenul. uneori sînt tentat să cred că, în ciuda primitivismului cultural, este posibil ca toți acești cenzori din perioada comunistă (și nu numai) să fi perceput chiar mai corect valoarea și puterea literaturii decît editorii epocilor economiei de piață.
dragul meu actaeon, cind vei invata sa vorbesti fara sa jignesti, te asigur ca nu voi avea nici o problema sa iti raspund. Pina atunci insa ma tem ca nu pot sa o fac. Te rog, nu imi cere sa ma demit. Multumesc.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ia uite ce caostică ești! pe bune margas, mă gândeam la bunica și la toate adaosurile ei în ciorba de potroace. dac-aș putea, aș schimba, dar nu pot. rămâne să hăituiesc monstrul narcotic, poate pot să-l împing peste bega.
pentru textul : newsflash deSă ştiţi, d-le Dinu, că mi-au plăcut câteva chestii de aici...
pentru textul : spovedanie deMădălina, acum „norii s-a mai răzbunat spre apus/ dar stau grămadă...” :)
(să nu se plângă ceilalți clasici că-i neglijăm.)
mulțumesc penru favoarea „favoritelor”. :)
pentru textul : ploi în decembrie deactaeon, ai spus și ce am gândit eu. aleg ce e bun și las ce e ironic. îmi permit. amical, yester
pentru textul : Kore dePrivind repetiția generală promisă, prin extensie, mă gândesc la William Shakespeare și „lumea-ntreagă e o scenă iar noi toți actori în ea." Această dedublare succesivă a domnului Pa și personalitatea multiplă pe care ți-o atribui vinovat e foarte interesantă. Neașteptată empatie. Finalul mi se pare concludent de altfel "în definitiv, măștile nu pot măștile nu pot relua totul" Toată viața ne pregătim măștile de rigoare cu ipocrizie și prețiozitate: "și eu eueueueueueueueueueueu" Dragostea e doar un carnaval la Veneția.
pentru textul : domnul Pa degosh, o altă poetî îndrăgostitî. ............... de ce simt poetele nevoia să...? dar lasă?
pentru textul : în iunie nu ne-am văzut niciodată dedeci, e, cum se zice...?, experiențial. cam ca un fel de spovedanie cu capul în jos. dar nu poetic. pentru că... poezia nu este viață și viața nu este poezie
Nu inteleg la ce vulnerabilitate va referiti, dar nu sunt surprinsa deoarece multe nu inteleg eu. Nici de ce mi-se pare un text mai profund cu " puritate" in loc de " incultura". Ar fi un pocal de idei cu un spectru mai larg pentru energia ironizarii. Oricum penitele sunt dovada ca e o reusita poetica. Felicitari!
pentru textul : indie deDa, Bobadil, ai dreptate. Și mie mi-a picat prost cum sună acolo. Dar încă nu am găsit o altă formulă. Dorel, nu știu cum să răspund. Nu cred că am citit poezia anilor 60 iar la vremea respectivă nici nu cred că mă interesa poezia. Cel puțin aceea de tipul acesta. O fi vreo coincidență. Așa scriu eu. Uneori.
pentru textul : ambiguu pentru ruperi de ritm și tăcere demulțumesc pentru corectură. inițial a fost cum trebuie, apoi am făcut niște schimbări și s-au încurcat lucrurile.
pentru textul : noctis dePrivește în jur, ărivește în tine, nu vezi că în toate sunt culori, de la cele mate, la cele trasparente, de la cele vii, la cele terne, prin infinite nuanțe. Nu putem scrie fără culori. Mulțumesc, Alma, pentru că ai văzut frumosul din trist. Virgil, aici sunt doar gânduri. Am încadrat la proză-jurnal. Sunt scrise într-o suflare, nimic elaborat intențuinat. Aș putea să renunț la acea "asurzire", sigur că de-ar fi fost poezie nu aș fi folosit acest cuvânt. Am scris despre un imposibil, o mamă, între ochiul meu și iarba Domnului. Mulțumesc, îmi prinde bine critica ta, e constructivă. E o pagină de jurnal. :)
pentru textul : cai negri, însetați deun poem bun, l-am citit si apoi l-am recitit fără prima strofă, și așa mi s-a părut că „miopia” își regăsește forța expresiei.
„toamna
veneau zvonuri pline de must
aici cred că ți-a scăpat ceva - ori „toamna venea”, ori „toamnele veneau”.
bițiglă e bicicletă?
vezi că Dealul de Aur se scrie fără cratima și fără Â (chiar și fără î), se scrie Altıntepe.
pentru textul : poem pentru dobrogea deaalizeei, frumos cadou mi-ai facut. multumesc insa umbrela mea e pt zbor, pt inundatii, pt dans. e si o colivie deschisa, un cer, de sus in jos, o coborare, apoi o reluare a drumului. in plus, toate vizualele mele sunt fara imagine. poate ai vazut "crucile". uite un pont: more game, no more drama
pentru textul : linia deLuand in consideratie faptul ca am probleme cu deontologia, MA JUR ca niciodata nu voi mai participa la vreun concurs pe acest site si niciodata nu voi mai fi editor sau in consiliul acestui site. Si o sa mai gandesc daca voi mai publica aici.
pentru textul : Rezultatele Concursului de Poezie „Astenie de primăvară – Hermeneia 2010” deEu știu că Barbu a zis: "o țară minerală". Și mai știu că m-am gândit la skepsis-ul în cauză. Și, până la urmă, importantă în literatură rămâne originalitatea. Ca artă a cuvântului, având ca scop, pe lângă katarsis-ul prezent în orice artă, și altele, jocul, anticiparea, crearea de utopii și antiutopii, literatura invită la depășirea formei, la o combinatorică a ideilor, a fondului, chiar și acolo unde scrierea împrumută din mecanica și rutina felului de a fi al omului modularizat. Dacă pentru celelalte domenii ale cunoașterii umane, originalitatea cade în plan secund, - în filosofie căutându-se esențele, sensurile samd, stilul având un rol minor, în majoritatea cazurilor insignifiant pentru problema dezbătută, iar în teologie importantă fiind tradiția, nu atât noul - în artă și în literatură faptul de a fi original reprezintă cheia succesului pentru orice creator. Iar a fi original e posibil în special prin ceea ce aduce nou cel care se numește pe sine scriitor sau poet, iar aceasta se face numai prin lepădarea drumului cunoscut și baterea câmpilor cu grație și entuziasm. Iar un exemplu semnificativ în acest sens este romanul, ca personaj încă viu al discursului literar, care a suferit, spre binele său, de la apariția sa prin operele lui Cervantes (după Kundera) și până la exploatarea sa minunată de către un Joyce sau Kafka. Păstrarea acestui personaj în viață, creșterea interesului și capacitatea acestuia de a concura în era electronică, se datorează, cred, tocmai înnoirii continue a acestui gen literar, "regula" fiind că orice regulă literară poate fi și trebuie, la un moment dat, depășită, în manieră hegeliană, să zicem. Ceea ce asigură, pe lângă variațiile stilului, descoperirea de noi moduri de existență autentică a ființei umane.
pentru textul : some rule rules some rules deprobabil că mă idolatrizez sau am ditamai instinctul de autoconservare:) la urma urmei chiar contează? neah. contează semnul tău frumos Cris! cel puțin exist:)
pentru textul : nimeni nu pune la îndoială aerul deultima strofa e faina. la multi ani, Celestin!
pentru textul : Ca o cădere în sine de„neştiind că ultimii mei dolari
i-am dat ţigăncii care vindea linguri de lemn
în piaţa Victoriei”
o pata de culoare in poem, un...exotism autohton printre atatea locuri exotice amintite in versurile tale. mie mi s-a parut interesant, un pic de ironie, colaje de imagini...postmodern.
pentru textul : despre un alt fel de dragoste decred ca ar fi mai indicat tinand cont de experienta care o ai sa renunti la semnele de punctuatie, te limiteaza mult. Mi-ar fi placut ca versul doi sa respecte structura vizuala a intregului poemului. Chiar daca abunda de verbe la conjunctiv, acest text este reusit prin mesajul care il transmite. Doua timbre unite intr-un poem nestampilat.
pentru textul : Poșta vinde timbre și capete de copii deposibil ca poetii sa aiba nevoie de dragoste doar pentru a trai acele momente in care indragostiti sa poata declara dragostea ca fiind insuficienta... si de aici incolo nesuferiti pana la omenie!
pentru textul : Despre cum să te faci util în fața poetului deAranca dragă, înțelesesem dintr-un comentariu al tău anterior că ai plecat la Roma via Trușești, altfel nu mi-aș fi permis să scriu despre manele fără să fiu sigură că nu le cunoști și tu. Iar versul acela chiar e autentic românesc, în rest, textul e un amalgam de cuvinte în limbi străine, denumiri de locuri, care arată cultura autorului, dar nu reușesc să transmită cititorului decât o prelungă enervare. Mai ales că ai persistat în a publica astfel de texte. Era o idee să le structurezi ca jurnal, să le scrii, adică, nu să le încadrezi.
pentru textul : Ruines de Rome demi s-a spus: scrie ce vezi!
pentru textul : cină festivă deși iată:
bobadil cu fes pe cap/ șchiopăta-ntr-un singur șlap/ noaptea spre o fundătură/ (ce să facem viața-i dură)
scuze pt. offtopic Adriana! voința divină...
Citesc aici una dintre cele mai frumoase Poezii ale tale, si nu numai… planurile de interpretare se intrepatrund aproape orbitor, iar autenticul trairii si al exprimarii induce cititorului sentimentul ca asista in tacere la un miracol. Ma gandesc la modul atat de original in care ai sugerat paradoxul intoarcerii pe dos a anotimpurilor iubirii, in fapt al sensurilor denaturate ale iubirii in sine, la faptul ca oamenii uita ca cel mai puternic „atribut” al lui Dumnezeu nu este acela de Judecator, ci acela al Iubirii. Iar atributele acestea nu pot fi cunoscute decat in masura in care ne impartasim cu ele... Nu Dumnezeu are nevoie de odihna... ci poate tu, pentru a te intalni cu El, prin <I>femeia aceea</I>, si pentru a o imparti, totodata pe ea, cu El, ca o intoarcere a darului facut barbatului la Facere... Mi-ai adus in mod ciudat aminte, prin modul in care ai avut curaj sa te raportezi la dumnezeire, de un anumit pasaj din Jesus Christ Super Star: "Mary Magdalene: Try not to get worried, try not to turn on to Problems that upset you oh don't you know Everything's alright yes everything's fine And we want you to sleep well tonight Let the world turn without you tonight If we try we'll get by so forget all about us tonight Apostles' women: Everything's alright yes everything's alright yes Mary Magdalene: Sleep and I shall soothe you, calm you and anoint you Myrrh for your hot forehead and then you'll feel Everything's alright yes everything's fine And it's cool and the ointment's sweet For the fire in your head and feet Close your eyes close your eyes And relax think of nothing tonight"
pentru textul : Adoratio deas spune ca nostalgia si imagines ideii fac dragoste in acest poem... de frumos ce e
pentru textul : amintire de...îmi vine să spun superb! dar mai bine pun o peniță:)! foarte frumoasă, Virgil. cel mai mult mi-a rămas comparația asta: mă despică timpul ca pe un măr. am o zi frumoasă, nu mi-o stricați, oameni buni:)!
pentru textul : antiplatonice V deca bine ziceai, Doru... am mai scuturat pe aici, era timpul.
pentru textul : tot ce-și poate dori o femeie dechiar, pe unde mai esti?
Bref, nu e decât o simplă detașare prin concept, disperare sau Cioran într-un solfegiu atipic al destinului... Merçi mon cher Paul!
pentru textul : toamna fără de îngeri deam uitat numărul cărămizilor
pe care le ridic
în ogivele unui nou babylon
urc de fiecare dată
sperând să-mi vorbeşti
întunericul dând târcoale urechilor
am învăţat de la străini
aproape toate limbile
sperând că voi afla
cum se spune
“dor”
în alternanţe de roşu şi negru
cobor doar cu tăcerile tale
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 23 deun fel de seminţe
ale apusului de soare
pe care le mestec
ca să te pot purta
şi mâine până sus
esti sigura ca titlul este corect in limba engleza?
pentru textul : A native preparation of the tissue desavuros. excelent simț de observație. remarcabilă și perspectiva platonică din care este privit fenomenul. uneori sînt tentat să cred că, în ciuda primitivismului cultural, este posibil ca toți acești cenzori din perioada comunistă (și nu numai) să fi perceput chiar mai corect valoarea și puterea literaturii decît editorii epocilor economiei de piață.
pentru textul : Cenzura cu intenţie şi cea din prostie dedragul meu actaeon, cind vei invata sa vorbesti fara sa jignesti, te asigur ca nu voi avea nici o problema sa iti raspund. Pina atunci insa ma tem ca nu pot sa o fac. Te rog, nu imi cere sa ma demit. Multumesc.
pentru textul : Despre noi și Anca Florian dePagini