tincuta, un poem interesant, multe imagini complexe, create atent, insailatate frumos. te felicit pentru gradul ridicat de discursivitate, care aici prinde bine. singura obiectie este in legatura cu titlul, care imi pare putin prea pretentios. Poate ar merge numai "karma"... oricum, am citit cu interes. petre
da, pentru un text in care Andu este poet. poate finalul e putin in plus dar textul e excelent si elegant. se vede ca autorul a fost exigent cu cuvintele, poate chiar zgircit. la mai multe.
a! as voi sa stiu de ce nu primesc mesaj de comentariu nou pe mail, desi bifez casuta responsabila cu acest serviciu? multumiri celor care trebuie sa stie.
A exista si a nu exista in acelasi timp, precum universul. Adica si de ce?!
Aceasta sa fie tema, acesta sa duca la ceea ce este alter ego? Nimic nu se pierde totul se transforma, deci dintr-un ego primordial apare un alter ego, iar din cel vechi se formeaza exteriorul, care nu e decat o senzatie a ceea ce a fost? Si acest ego neaga urmatorului ca el nu exista, in timp ce e doar o senzatie da impulsuri inca, deci ezista? Eu nu ma pot juca cu ideile fara sa pierd logica, firul. Obosesc in atentia mea si ea atentia veche e inlocuita cu una noua ce include si altceva. Ce?
elian, poate nu am sa fac exces de modestie si am sa iti spun ca eu cred ca textul acesta nu are numai zvic, cred ca exista un substrat nu foarte vizibil de prima data care necesita o atentie la semantica cailean, sau poate in cite feluri nu poti aranca, merci de comentariu
Dorin, doamne fereste, de ce as fi suparat? Fii mai atent, analogia cu meduza se referea la poet nu la poezie, este o diferenta de nuanta. Este bine sa ai un maestru, dar unul care merita. Eu unul nu vreau decat sa te ajut prin comentariile mele pentru ca sunt sincer, chiar daca din cauza sinceritatii iti iei de cele mai multe ori pietre in cap. Salut.
Multumesc, Aalizeei si Yester. Faptul ca ati rezonat nu poate decat sa ma bucure. Poate vor mai aparea unele modificari in text, insa ghiocelul va ramane, pentru ca a fost, iata, primit.
ddm, ma bucur sa vad ca Hermeneia este o comunitate in care nevoia de socializare a devenit imperios necesara! sau nu ma bucur? nu, cred ca m-as bucura mai mult daca ai gasi o alta modalitate de a-ti comunica adresa de mail. o poti pune la profil, de pilda. daca tot nu mai e un secret. promit sa ma intorc si cu niste opinii despre text, imediat ce voi reusi sa las din mana cartonasele galbene! sunt prea fosnitoare si nu ma pot concentra...
Katya, aici nu e poligon de testare. Te rog să îți revezi textele înainte de le posta și te mai rog să nu consideri că întreaga echipă hermeneia trebuie să stea pe urmele tale să urmărească momentul în care totul este în regulă cu postările tale. Se presupune că avem respect reciproc pentru ceea ce facem aici. Sper să mai avem ocazia de a discuta despre aceste aspecte (repet: nu este prima dată când procedezi de asemenea manieră).
Da, aici am citit un poem scris cu nerv. Imi amintesc de o discutie pe care am avut-o acum cativa ani buni la o cafea cu unul dintre membrii marcanti ai noului val douamiist, desi el e ceva mai batran chiar decat mine :-) Si dupa multe argumente pro si contra bazate exclusiv pe elemente de limbaj (evident nu ne intelegeam) am cazut amandoi deacord ca poezia trebuie sa aibe "nerv"... indiferent daca aceasta inseamna miscare, atitudine sau pur si simplu durere. Poemul acesta are din de toate cate ceva. Mai vad aici obiceiul Adei de a nu reveni pe text, obicei caracteristic orice ar spune oricine, unei varste superbe care, inevitabil, trece, ca o durere de masele. Unele pasaje ar merita rectificate, cel putin acela care aduce atat de mult cu "eu mor cu fiecare lucru pe care il ating...." (Nichita, Enghidu) Insa pentru acest frumos context poetic creat in jurul lui "asa ca mine si ca tine", rotund, simplu si sincer eu iti acord o penita de apreciere. Si poate ca, in viitor vei mai reveni pe texte, Ada. Pana cand vei ajunge sa stapanesti un teritoriu pe unde umbla, eu nu i-am vazut niciodata, doar am auzit vorbindu-se despre ei, inorogii. Andu
Da. Cred că este unul dintre cele mai bune poeme cititte la tine și afirm asta ținând seama de fluiditatea ideilor și a imaginilor, de armonie, de lipsa de forțare în expresie, de lumina din poezie, de starea de detașare interioară, un fel de echilibru care se resimte și în vers. Frumos. Nu pot alege o strofă, îmi plac toate trei în egală măsură. Felicitări.
Alma, da, ar fi o variantă, însă, după mine, mult prea condensată. Nu se potrivește cu stilul meu. Poate cu al altcuiva. Mulțumesc pentru lectură, Cami
Da, sună rotund ca o minge care cade de sus, apoi se face tot mai mică, la fel ca și orele, tic-tac, tic-tac, până devine aproape nevăzută. Însă până atunci mai ai timp, citind, să asculți un as time goes by, nu prea mult însă, nu te lăsa furat!
Bravos domnule! Cum ați făcut? V-ați așezat cu fața spre ocean și ați închis pasărea de foc în garaj cu cinci lacăte?
Oricum ar fi, o reușită literară care poartă cu cinste amprenta Virgil Titarenco.
Felicitări!
Margas
imi aduc aminte de vremurile de demult cind faceam fotografii cu un Zenit si ma bateam pentru niste filme AzoMures. La un moment dat era sa mor pentru ca, in camera obscura, am baut din greseala o substanta folosita la developat. Cu toate acestea, cred ca acest text e doar o parere asumata si atit. Dupa ce m-am intors de pe Mont Blank(pe atunci nu aveam cont de fb), m-a intrebat frate-miu de ce sint impotriva. Sincer sa fiu imi era lene. In cele din urma mi-am facut cont pe fb(e doar un exemplu) si mi-am regasit aproape toti prietenii si oamenii care au contat pentru mine. Nu iau apararea nimanui si nu tin sa provoc pe nimeni, dar astfel de luari de pozitie sint lipsite de substanta in lipsa unei experiente concrete.
sînt singur noemi printre literele numelui tău cinci bucăți de os în labirint sparte cînd îl cioplesc pentru vîrful săgeții plecate la întîmplare genunchiul doare mandibula o rup în coama leului adormit ciobul omoplatului care ți-l dau să scoți apă cu el un dinte să-ți faci colier și un fluier ascuns printre celelalte lucruri ale tale
Christian, ai observat foarte bine meticuloasa descriere arhitecturală medievală, credeam că am și reușit s-o fac să se vadă înălțându-se, înseamnă că mai am de zidit... Am incercat să reînvii pentru o clipă ruinurile, am călătorit puțin cu un aparat de filmat într-un alt timp. Mă bucur că ți-am declanșat alaiul acesta mitologic. M-a atras intotdeauna turnul, da.
...asupriți de conjuncturi reușim să iubim, să scriem, să fim charientistici, să fim sinceri până la limita existenței noastre. textul este unul de factură personală, nu sunt eu acum atât de deep Marina, pentru a dualiza pe tema androginului... Ce îmi revine este dreptul de a-ți mulțumi pentru apreciere. ești pertinentă și în plasarea lecturii într-un moment sensibil... mulțumesc!
ti-as multumi daca ai verifica ceea ce ti-am indicat mai sus. observatia ta m-a determinat sa las pe site-ul respectiv poeziile mele pe timp nedeterminat.
Interesant amestecul acesta de 'temperaturi' hai să spun așa, ale poemului, iarnă, noroaie, marea înghețată... la o adică destul de contradictorii, imaginile sunt interesante pentru că, cel puțin pentru mine, simbolizează însăși natura fundamental contradictorie a lui Eminescu. Nu știu dacă autorul a mers 'pe ulița asta' când a scris poemul, însă eu așa l-am citit... și mi-a plăcut, ridicând nu doar contradicțiile ci și mizeria noastră la cer.
Margas
P.S: Finalul este complet măzgălit de acea bâlbă bâlbăită (sic!) 'să o atingă și să să o facă să se simtă' un vers care îmi reprezintă un autor cuprins de frigurile non-creației, și spun din nou păcat de aceste pete, neglijențe infantile (nu e prima oară la acest autor) care denotă ceva mai mult decăt o lipsă de atenție la editarea textului, poemul fiind postat de ceva vreme pe site și purtând deja două penițe.
un text plăcut. aproape duios. singurul lucru care mă încurcă este lipsa punctuaţiei în prima parte şi apariţia acesteia în penultima strofă.regula spune că ori peste tot, ori deloc.
DDM, mulțumesc pentru comentariu. sper că, dacă tot ți-a plăcut acel fragment, să binevoiești a click-ui locul acela unde scrie "click to give". iar dacă Mdambizana sau Abby sau altul, oricare dintre acei copii este ajutat de tine sau de oricare dintre cei care a citit acest text, abia atunci înseamnă că poezia mea și-a atins scopul, oricât de slab scrisă ar fi.
Când clovnul îţi spune că nu mai are lacrimi pe stoc,
priveşti dedesubtul scenei, şi-i ceri iertare pentru deranj.
Călători prin grotele timpului, beţia vinului de rouă
îşi traversează destinul de gări părăsite.
Femei transparente aleargă pe şine -
dintre toate lucrurile frumoase , doar săbiile nu şi-au terminat călătoria.
Şi din aceasta cauză, lacuri se vor îmbrăca în nuferi amari -
cerşetorul îşi lasă genunchii de rezerva şi-şi aşteaptă optimist, ocara...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
tincuta, un poem interesant, multe imagini complexe, create atent, insailatate frumos. te felicit pentru gradul ridicat de discursivitate, care aici prinde bine. singura obiectie este in legatura cu titlul, care imi pare putin prea pretentios. Poate ar merge numai "karma"... oricum, am citit cu interes. petre
pentru textul : Karma alunecă printre noi deda, pentru un text in care Andu este poet. poate finalul e putin in plus dar textul e excelent si elegant. se vede ca autorul a fost exigent cu cuvintele, poate chiar zgircit. la mai multe.
pentru textul : querida dea! as voi sa stiu de ce nu primesc mesaj de comentariu nou pe mail, desi bifez casuta responsabila cu acest serviciu? multumiri celor care trebuie sa stie.
pentru textul : Stare de veghe deA exista si a nu exista in acelasi timp, precum universul. Adica si de ce?!
pentru textul : alter ego deAceasta sa fie tema, acesta sa duca la ceea ce este alter ego? Nimic nu se pierde totul se transforma, deci dintr-un ego primordial apare un alter ego, iar din cel vechi se formeaza exteriorul, care nu e decat o senzatie a ceea ce a fost? Si acest ego neaga urmatorului ca el nu exista, in timp ce e doar o senzatie da impulsuri inca, deci ezista? Eu nu ma pot juca cu ideile fara sa pierd logica, firul. Obosesc in atentia mea si ea atentia veche e inlocuita cu una noua ce include si altceva. Ce?
elian, poate nu am sa fac exces de modestie si am sa iti spun ca eu cred ca textul acesta nu are numai zvic, cred ca exista un substrat nu foarte vizibil de prima data care necesita o atentie la semantica cailean, sau poate in cite feluri nu poti aranca, merci de comentariu
pentru textul : fericirea I deDorin, doamne fereste, de ce as fi suparat? Fii mai atent, analogia cu meduza se referea la poet nu la poezie, este o diferenta de nuanta. Este bine sa ai un maestru, dar unul care merita. Eu unul nu vreau decat sa te ajut prin comentariile mele pentru ca sunt sincer, chiar daca din cauza sinceritatii iti iei de cele mai multe ori pietre in cap. Salut.
pentru textul : podul suspinelor deMultumesc, Aalizeei si Yester. Faptul ca ati rezonat nu poate decat sa ma bucure. Poate vor mai aparea unele modificari in text, insa ghiocelul va ramane, pentru ca a fost, iata, primit.
pentru textul : Scrisori aproapelui meu dela naiba, am lungit totul mereu prea mult. un poem intre un rinichi si altul. cu zambet de complezenta.
pentru textul : Mirose deddm, ma bucur sa vad ca Hermeneia este o comunitate in care nevoia de socializare a devenit imperios necesara! sau nu ma bucur? nu, cred ca m-as bucura mai mult daca ai gasi o alta modalitate de a-ti comunica adresa de mail. o poti pune la profil, de pilda. daca tot nu mai e un secret. promit sa ma intorc si cu niste opinii despre text, imediat ce voi reusi sa las din mana cartonasele galbene! sunt prea fosnitoare si nu ma pot concentra...
pentru textul : Scrâșnitorul deKatya, aici nu e poligon de testare. Te rog să îți revezi textele înainte de le posta și te mai rog să nu consideri că întreaga echipă hermeneia trebuie să stea pe urmele tale să urmărească momentul în care totul este în regulă cu postările tale. Se presupune că avem respect reciproc pentru ceea ce facem aici. Sper să mai avem ocazia de a discuta despre aceste aspecte (repet: nu este prima dată când procedezi de asemenea manieră).
pentru textul : inutile deDa, aici am citit un poem scris cu nerv. Imi amintesc de o discutie pe care am avut-o acum cativa ani buni la o cafea cu unul dintre membrii marcanti ai noului val douamiist, desi el e ceva mai batran chiar decat mine :-) Si dupa multe argumente pro si contra bazate exclusiv pe elemente de limbaj (evident nu ne intelegeam) am cazut amandoi deacord ca poezia trebuie sa aibe "nerv"... indiferent daca aceasta inseamna miscare, atitudine sau pur si simplu durere. Poemul acesta are din de toate cate ceva. Mai vad aici obiceiul Adei de a nu reveni pe text, obicei caracteristic orice ar spune oricine, unei varste superbe care, inevitabil, trece, ca o durere de masele. Unele pasaje ar merita rectificate, cel putin acela care aduce atat de mult cu "eu mor cu fiecare lucru pe care il ating...." (Nichita, Enghidu) Insa pentru acest frumos context poetic creat in jurul lui "asa ca mine si ca tine", rotund, simplu si sincer eu iti acord o penita de apreciere. Si poate ca, in viitor vei mai reveni pe texte, Ada. Pana cand vei ajunge sa stapanesti un teritoriu pe unde umbla, eu nu i-am vazut niciodata, doar am auzit vorbindu-se despre ei, inorogii. Andu
pentru textul : big bang deDa. Cred că este unul dintre cele mai bune poeme cititte la tine și afirm asta ținând seama de fluiditatea ideilor și a imaginilor, de armonie, de lipsa de forțare în expresie, de lumina din poezie, de starea de detașare interioară, un fel de echilibru care se resimte și în vers. Frumos. Nu pot alege o strofă, îmi plac toate trei în egală măsură. Felicitări.
pentru textul : Liane și umbre deAlma, da, ar fi o variantă, însă, după mine, mult prea condensată. Nu se potrivește cu stilul meu. Poate cu al altcuiva. Mulțumesc pentru lectură, Cami
pentru textul : cascade deeu cred ca astazi nu-i mai sta bine poeziei asa. de fapt nu i-a stat niciodata, citind-o n-am putut sa o leg de nimic, nici de tine, nici de mine.
pentru textul : poem elizabethan deDa, sună rotund ca o minge care cade de sus, apoi se face tot mai mică, la fel ca și orele, tic-tac, tic-tac, până devine aproape nevăzută. Însă până atunci mai ai timp, citind, să asculți un as time goes by, nu prea mult însă, nu te lăsa furat!
pentru textul : night jump deBravos domnule! Cum ați făcut? V-ați așezat cu fața spre ocean și ați închis pasărea de foc în garaj cu cinci lacăte?
Oricum ar fi, o reușită literară care poartă cu cinste amprenta Virgil Titarenco.
Felicitări!
Margas
mai sunt typo....textul lasa de dorit, la fel titlul.
pentru textul : Altă rugă în Grădina Ghetsimani deimi aduc aminte de vremurile de demult cind faceam fotografii cu un Zenit si ma bateam pentru niste filme AzoMures. La un moment dat era sa mor pentru ca, in camera obscura, am baut din greseala o substanta folosita la developat. Cu toate acestea, cred ca acest text e doar o parere asumata si atit. Dupa ce m-am intors de pe Mont Blank(pe atunci nu aveam cont de fb), m-a intrebat frate-miu de ce sint impotriva. Sincer sa fiu imi era lene. In cele din urma mi-am facut cont pe fb(e doar un exemplu) si mi-am regasit aproape toti prietenii si oamenii care au contat pentru mine. Nu iau apararea nimanui si nu tin sa provoc pe nimeni, dar astfel de luari de pozitie sint lipsite de substanta in lipsa unei experiente concrete.
pentru textul : rețeaua de inutil deo tine intre degete si o fumeaza:)
pentru textul : Red desînt singur noemi printre literele numelui tău cinci bucăți de os în labirint sparte cînd îl cioplesc pentru vîrful săgeții plecate la întîmplare genunchiul doare mandibula o rup în coama leului adormit ciobul omoplatului care ți-l dau să scoți apă cu el un dinte să-ți faci colier și un fluier ascuns printre celelalte lucruri ale tale
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 7 deChristian, ai observat foarte bine meticuloasa descriere arhitecturală medievală, credeam că am și reușit s-o fac să se vadă înălțându-se, înseamnă că mai am de zidit... Am incercat să reînvii pentru o clipă ruinurile, am călătorit puțin cu un aparat de filmat într-un alt timp. Mă bucur că ți-am declanșat alaiul acesta mitologic. M-a atras intotdeauna turnul, da.
pentru textul : Printre ruine de...asupriți de conjuncturi reușim să iubim, să scriem, să fim charientistici, să fim sinceri până la limita existenței noastre. textul este unul de factură personală, nu sunt eu acum atât de deep Marina, pentru a dualiza pe tema androginului... Ce îmi revine este dreptul de a-ți mulțumi pentru apreciere. ești pertinentă și în plasarea lecturii într-un moment sensibil... mulțumesc!
pentru textul : Singura boală este prezentul dealma am nevoie de o lamurire, daca se poate prin mail : [email protected] . multumesc.
pentru textul : 12'' deti-as multumi daca ai verifica ceea ce ti-am indicat mai sus. observatia ta m-a determinat sa las pe site-ul respectiv poeziile mele pe timp nedeterminat.
pentru textul : știi, doar dimineața... deInteresant amestecul acesta de 'temperaturi' hai să spun așa, ale poemului, iarnă, noroaie, marea înghețată... la o adică destul de contradictorii, imaginile sunt interesante pentru că, cel puțin pentru mine, simbolizează însăși natura fundamental contradictorie a lui Eminescu. Nu știu dacă autorul a mers 'pe ulița asta' când a scris poemul, însă eu așa l-am citit... și mi-a plăcut, ridicând nu doar contradicțiile ci și mizeria noastră la cer.
pentru textul : iarnă și eminescu deMargas
P.S: Finalul este complet măzgălit de acea bâlbă bâlbăită (sic!) 'să o atingă și să să o facă să se simtă' un vers care îmi reprezintă un autor cuprins de frigurile non-creației, și spun din nou păcat de aceste pete, neglijențe infantile (nu e prima oară la acest autor) care denotă ceva mai mult decăt o lipsă de atenție la editarea textului, poemul fiind postat de ceva vreme pe site și purtând deja două penițe.
Mulţumesc, sunt onorată, Marga! Ai surprins bine ideea textului, mă bucur!
pentru textul : iartă-mă, doamne, pentru tot ce puteam să nu văd şi am văzut deNu mai merg linkurile pentru fotografiile din vizuale. La "Sfaturi pentru compunere" te pierzi. Ştie cineva vreo formulă simplă de exemplificare?
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deun text plăcut. aproape duios. singurul lucru care mă încurcă este lipsa punctuaţiei în prima parte şi apariţia acesteia în penultima strofă.regula spune că ori peste tot, ori deloc.
"poate de la o eclipsă". final tuşant.
pentru textul : Moonlight redemption deda, un poem bun. Daca te-ai lua in serios probabil ar iesi mult mai mult. Te citesc constant.
pentru textul : Poem intravilan deDDM, mulțumesc pentru comentariu. sper că, dacă tot ți-a plăcut acel fragment, să binevoiești a click-ui locul acela unde scrie "click to give". iar dacă Mdambizana sau Abby sau altul, oricare dintre acei copii este ajutat de tine sau de oricare dintre cei care a citit acest text, abia atunci înseamnă că poezia mea și-a atins scopul, oricât de slab scrisă ar fi.
pentru textul : mâine am să iubesc mai mult cu o oră deCând clovnul îţi spune că nu mai are lacrimi pe stoc,
priveşti dedesubtul scenei, şi-i ceri iertare pentru deranj.
Călători prin grotele timpului, beţia vinului de rouă
îşi traversează destinul de gări părăsite.
Femei transparente aleargă pe şine -
pentru textul : Micul cersetor rosu dedintre toate lucrurile frumoase , doar săbiile nu şi-au terminat călătoria.
Şi din aceasta cauză, lacuri se vor îmbrăca în nuferi amari -
cerşetorul îşi lasă genunchii de rezerva şi-şi aşteaptă optimist, ocara...
Pagini