te iubesc
i-am zis femeii din care mă hrănesc zilnic
te iubesc asiduu şi fără zorzoane
dacă nu i-aş fi spus
relaţia noastră s-ar fi prăbuşit ca un tikki bar de pe plaja
Porto de Galinhas de Pernambuco la prima izbitură de val
când e lovit de tsunami
eu ştiu că te-ai săturat să stai zidită în pereţii solitudinii
priveşti încordată treptele care duc spre aşternutul meu
întinzi mâna după fruct
ca după o rochie care-ţi place
şi mă pui să ţi-o cumpăr obligatoriu
neştiind că ultimii mei dolari
i-am dat ţigăncii care vindea linguri de lemn
în piaţa Victoriei
pentru tine mi-a mai rămas doar butikul de lângă
hotelul Algonquin
de pe Broadway colţ cu strada 46
cu manechine cu tot
te voi duce la muzeul de artă modernă
îmbrăcată ca o domnişoară de ghips
o să stăm agăţaţi în lucarnă până la ora închiderii
acolo ne vom iubi cu un alt fel de dragoste
o dragoste fosforescentă ca luminozitatea ceasului Breguet
apoi
în mijlocul nopţii
într-o definiţională revoltă
te vei dezbrăca de zid ca o Ană
te vei îmbrăca dinadins cu solemnitatea oftării
iar eu te voi dezlega de blestemul ruginii
târziu
când amândoi vom fi o singură picătură de tăcere
căzută în faptul divers.
Comentarii
exotic
marynna -
„neştiind că ultimii mei dolari
i-am dat ţigăncii care vindea linguri de lemn
în piaţa Victoriei”
o pata de culoare in poem, un...exotism autohton printre atatea locuri exotice amintite in versurile tale. mie mi s-a parut interesant, un pic de ironie, colaje de imagini...postmodern.
dolarii
nicodem -
mulţumesc, marynna.
ultimii mei dolari i-am dat ţigăncii care vindea linguri in piaţa Victoria. eram în Timişoara în luna Iulie, 2009 şi n-am putut scăpa de o ţigancă (frumoasă ţigăncuşa) care vindea linguri de lemn prin faţa Operei. a trebuit să cumpăr 5 linguri şi aşa a ajuns ţiganca în poezie. restul poeziei este o însăilare de amintiri din vacanţele mele la New York şi in Brazilia.
despre dragoste si alti demoni
francisc -
e ok textul, desi oarecum putin prea multe referinte...geografice. nu stiu daca e un alt fel de dragoste. poate mai mult o cautare continua a dragostei. dar apreciez (ca si in dragoste) inceputul si sfarsitul.
blestemul ruginii ( ! )
Milde Muruti -
Citind, călătoream prin locuri exotice, plajă, soare, valuri -dar nu ucigătoare- şi am văzut o femeie... zidită. Uf! Bine că spre sfârşit ai eliberat-o, căci altfel se termina trist ! Frumos, mi-a plăcut, m-ai făcut să visez citind, prin versuri scurte ai făcut un film... de lung metraj.
,,iar eu te voi dezlega de blestemul ruginii", mi-a plăcut în mod deosebit.