trebuie să mergi ’n audienţă la episcop mă sfătuiseră rudele
eşti gravidă studentă la arte
doar n’o să naşti într’un sat
amărât
din nord
coreea începe unde se termin’ oraşu’ ce dreacu’ nu pricepi?
mi’am luat inima’n dinţi
n’o să urle nimeni la mine’n luna a opta
c’o dacie de-mprumut ne făceam planul ce’o să vorbim cine
primul eu
nu puteam sta mult în picioare ziceam
c’o să stau
pe un scaun

the bishop avea părul alb îmi dădea
linişte
urcam pe tâmpla lui de zăpadă
şi miroseam a nimeni
a copil singur
singurul aur care-l aveam era cenuşiu
nu mai ştiu cum de-am început să plâng dar nu mă mai puteam opri
era ploaia frigul statul pe trepte era el acolo în ceardac la cald
mă simţeam ca o hoaţă de mere ultimul măr furat crescuse’n mine
îl vedeai cu ochiul liber
de pe turle
ce faci, artisto? m’a luat în primire
ştiu că femeile plânguşor când vor să obţină ceva şi
că artistele plâng şi mai uşor
flick
bătu din degete
când o să zboare porcu’ o s’ajungi’n oraş acu’ afară

intrase’n mine moartea
venisem victimă devenisem fiară
’n mine copilul nenăscut se agăţase de pereţi
nu voia afară
un’să vie? Măcar dac-aş naşte’ntr’o iesle

auzeam motoru’maşinii la’ntoarcere
zumzetul acela de gaz
opreşte!
m-am dus în câmp până mi’am pierdut papucii ’n noroaie
am plâns cu’adevărat

pân’la Dumnezeu
ai de trântit mulţi sfinţi