*în primul rând vreau să spun că îmi place imaginea, e rafinată și la o mie de ani lumină față de urâțenia din constrângere 11 *sugerează o mulțime de lucruri și ipostaze... un sân alb, generos susținut pe mâini mici de brândușă din sticlă, sugerează o fată din profil cu fața ascunsă în palme și genunchii la gură, sugerează vibrațiile produse în lobul urechii la trecerea sunetullui, poate urechea lui Zeus cand a nascut-o pe Pallas Athena, e o amforă ori o lampa fermecata în mișcare preschimbându-se în spirit, deși e grafică are muzicalitate, după armonicele din desen e un instrument de coarde... poate o harpa atipica folosita de popoarele antice când vesteau ceremonialul nupțial, văd o ecografie a unei fete dintr-un ou de sepie, somnul ei vegheat de o hermină albă, hermina aceea îmi amintește de vietățile lui sabin bălașa iar profilul are scobitura de bolta a drei pogany de brâncusi insa e cel mai aproape de travaliul unui uter gata sa nasca, dilatatiile, strigatul, cordonul, forcepsul, capul copilului, …intr-un cuvânt poemul se va numi Autoportret cu marimbă și hermină albă stau ghemuită în oul de sepie cu genunchii la gură aștept să-mi naști mâinile de sticlă albăstruie copiii se nasc la 9 luni dar eu nu mai știu de când mă aflu aici căutând poarta nu am oase ci o mie de inele suprapuse într-un triangle pe jumătate șarpe jumătate amforă cu coarde îmi modific fibrele odată cu mareea oamenii trec și lipesc pergamente îmbibate-n ulei uite mugurele din profil nasul obrazul ascuns între palme cordonul ombilical petrecut jurul umerilor parcă e șarpele cu care lupta laocoon fiecare om are în preajma lui moartea acolo în uter pe intuneric doar hermina albă stă de pază să-l muște de cap să pot ieși afară unde mi-au pregătit nunta