Am uitat ceva: subtitlul e inedit, "eu, în lucru"...ca un volum (când chiar azi lansezi unul!)...e ...fain.

Imi place ca incet Hermeneia ia avint. Sper sa devina o imensa avalanse.Imi place sa citesc literatura desteapta, iesita din inima . Imi place tot ce e legat de viata, de trecerae noastra prin coltloanele ei. Era un armean batrin care picta de 50 de ani flori pe cahle de ceramica. Intr-o zi s-a oprit si a pictat o planeta, sori, astrii si comete. L-am intrebat ce, cum. Mi-a zis :toata viata am privit in jos, vine o vreme cind lucrurile trebuiesc vazute de departe, cu capul dat pe spate. E o cu totul alta perspectiva.

ca o pasăre rămasă fără cuib
un copil se sprijină într-o aripă -
răbdarea
de-a uita a ierta darul tăiat în aşchii mărunte

şi toate astea împărţite cu şobolani şerpi gândaci

cand Dumnezeu mai trece bolnav
prin acest trup de copil
dormind intre cartoane

oh my gosh! aalizeei era sa ma inec de ris tocmai cind sa pun mina pe corabie. ai tu talentul asta de a face cea mai comica parodie la orizont. noroc de o insula pe aproape ca am reusit sa neufragiez acolo.

e clar...i-am cumparat! de vecini vorbesc. toate bune.

sunt putin bulversat de cat de multe poti tu "arata" intr-un text atat de scurt. e si poveste. si imagini. si senzatii. si amintiri. si umor amar.

Îmi place finalul şi aş reformula începutul din motive soresciene. ("Mă întorc cu faţa la perete/ Şi le spun prietenilor îndureraţi/ Mă întorc repede").

(felicitări pentru premiul de la Târgovişte!)

la mine, titlurile poemelor, prozelor, etc., ies în decor, spre partea stângă, mă refer la faptul că, aşa cum subtitlul este centrat, aşa ar trebui şi titlul, altfel devine obositor ochiului. de exemplu, ca să dau click la poemul ralucăi care să zicem, este situat în partea dreaptă a paginii, trebuie să intru puţin în spaţiul poemului silviei bitere, aflat pe partea stângă a paginii.

poeziile tale sunt cuprinzatoare, pline de semnificatii, orice as incerca sa spun devine prin contrast banal, o intreaga istorie de imagini mestesugite, fond si o forma perfecte. vad in teama asta de fapt o recunoastere a unor merite bine pretuite, "complexul acesta de inferioritate" oricat de bine mascat, este magulitor pentru orice femeie. imi place mai ales maretia finalului, rostit cu naturalete!

Absolut sincer, pentru mine Luminița Suse este cel mai reușit produs dintre noi ăștia care am vrea să fim poeți fiind de fapt ingineri. Titarenco și subsemnatul de exemplu suntem mai nefericți, noi ne căutăm încă identitatea aceea abstractă în care 1 și cu unu fac altceva decât doi mereu. Dar Suse Luminița? Ea e deja o statuie, o eminență cenușie a poeziei românești și din diaspora pe deasupra, sau cel puțin așa credeam eu și eram chiar convins până am citit acest vers
'ţi-am pălmuit tâmpla tunsă scurt
unde nu îmi găsesc loc
pentru erupţii'
unde nu doar că 'scurt' are un dublu înțeles nelalocul său adică tâmpla era tunsă scurt sau ea l-a pălmuit scurt peste tâmpla tunsă dar tot acest ansamblu de cuvinte este ... și mă opresc aici cu comentariul ca să nu jignesc pe această în mintea mea lady a poeziei din diaspora.
Pe scurt, părerea mea, un poem absolut penibil.

aranca - cuvintele incep sa-mi joace feste, asa era inainte „mireasma” , multumesc de atentionare! poate ceva mai cere poezia asta ... nu stiu, simt ca as strica-o mai mult daca as interveni acum, sau va trebui rescrisa pe un alt portativ... oricum o sa ma gandesc. era o vreme cand gaseam cu usurinta titluri, contrar cu ceea ce mi se intampla acum... poezia apartine acelui timp... yester - dorinta aceasta a venit odata cu inceputurile scrisului meu, cand mentorulul meu spiritual, pot sa-i zic asa, si pot sa-i rostesc si numele, poetul Eugen Evu, ne sfatuia bineinteles fara a insista prea mult pe idee, sa restrangem spatiul poeziei, sa incercam sa spunem mult in putine cuvinte, asta ar demonstra o stapanire buna a cuvantului... mi-a ramas aproape de suflet stilul acesta, s-ar putea sa ma prinda mai bine. despre constructiile acelea: „umbletul muntelui”... parca imi place, e ceva ca o „statornicie” sub semnul indoielii ... iar buzele ierbii... am lasat pentru ca mi-a placut asocierea cu „ umerii nostri” ... se intrepatrund niste sensuri acolo, oricum aranca stie ce spune, merita sa revolutionez putin plutirea asta:) ... macar de dragul tiutlului. pentru „mireazma” merit eu bataie... si-apoi daca te-as bate, cine m-ar mai invata de bine?

Dragă Vali,
Dacă zici tu că numeri pe degete câte texte proză ai scris, mă gândesc din ce văd în pagina ta că numeri pe organe interne probabil pe celelalte, adică poezie, revistă, etc, o grămadă de posibilități aici pe Hermeneia.
Oare ești așa de zgârcită de felul tău cu scrisul sau cu postatul sau nu ne consideri pe noi apți să pricepem ceva literatură dincolo de hai să zicem hans christian andersen pe care îl menționez aici din respect pentru el însă fără legătură cu ceea ce scrii tu.
Pentru mine textul ăsta are niște poze frumoase și niște cuvinte la mare distanță de acel borx-borbruli al lui eliade.
Plevușcă.
Virgil probabil că a încasat pedepse de la preot de a scris atâta în comm.
Andu

Ovidiu, Virgil, va multumesc. Cu atat mai mult cu cat aprecierile voastre se refera la un text care, intr-o oarecare masura, sfideaza "trendul" .

monica, de ce imi spui cozane? argumentatia mea era una impaciuitoare, nu neaparat ce cred eu despre problema in cauza. sa ne gandim insa o secunda numai la critica contemporana a oricarei etici. sa ne gandim la critica oricarei cauzalitati si psihanalitici. sa ne gandim si la critica gandirii in sine. si apoi nu vom mai face presupuneri, indiferent de pre-supozitiile avute. apreciez insa faptul ca vrei sa intelegi blestemul dane, rasuceste gatul, ca merita! vladimir, cu siguranta dan cunoaste riscurile orizontalitatii