cezar viziniuc, ești pe primul loc la vizionări, ai multe comentarii (chiar foarte multe, pt hermeneia), ai și peniță, eu zic că ai motive să zîmbești. cu publicitatea asta n-o să te uităm :) și publicitatea face bine și-n literatură
eu aș înlocui „Bizar...” din final cu „Prea rar...” ... dar asta e o preferință personală în rest un text acceptabil deși despre tăcere și contemplare cred că s-a mai scris și nu e ușor să generezi un interes prea puternic
Ritmul acesta ajută mult lectura, pentru un om care vede prima dată textul, să simtă că acesta curge, îi dă o senzație de bine, de dans, dacă vrei. Experiment reușit.
ce sa zic? poem simplu, cu o uşoară nuanţă de autoparodie. spune-mi tu o soluţie fericită la ultima strofă care să rimeze bine cu nu-i şi pariu. un lucru e cert şi pot să-l confirm: sunt un galant par excellence. iar în ce priveşte spun/adun, câte soluţii nefericite sunt în lume! putem s-o înghiţim şi pe asta.
Expresiva si inedita imagine - "țigla oftează tandru/ sub ultima atingere/ a frunzelor de arțar". Intreaga poezie emana sensibilitate, delicatete si caldura, anuland oarecum "frigul" preconizat al lui noiembrie. Imi place foarte mult.
Draga mea Alma, sigur că există și aici comentarii care pot fi catalogate "off topic". Și aceasta pentru că într-adevăr regulamentul spune, printre altele, că un comentariu trebuie să se refere în primul rând la textul comentat. Aceasta nu înseamnă, desigur, că un comentariu nu va putea răspunde unui alt comentariu, atâta vreme cât în ambele de fapt se discută textul respectiv. Dialogul este întotdeauna benefic, atâta vreme cât este făcut cu respect de către toți cei implicați. Eu nu am găsit întrebarea ta off topic, numai că am găsit-o exagerată, nu a aruncat nimeni cu pietre aici. Ar fi fost poate interesant, în spiritul de care vorbeam mai devreme, să revii și tu, când /dacă vei avea timp, și să îți susții părerile și eventual ideile de retuș de care spuneai.
Tot zambesc de cand am comentariul, da, e o litanie impotriva romanismului, un of general intr-un pachet de nervi. Poate odata o sa scriu si despre ce vreau, si cum vreau. Ma bucur ca ti-a placut si te mai astept.
Haha, cred că trebuia să dau și eu cu pliciul peste spatele muștelor și ar fi sunat totul mai bine. Lăsând gluma la o parte, aș fi recunoscător pentru o critică mai constructivă: ce e rău, ce trebuie îmbunătățit și cum în scrierile mele. Indiferent cât de rele ar fi, există întodeauna loc de îmbunătățiri și direcții de ameliorare. Scriu pe hermeneia în mare măsură pentru a învăța ceva, pentru a deveni mai bun. Alături de artele marțiale și limbile străine, e o pasiune de timp liber prin intermediul căreia încerc să devin mai bun. Dacă eram perfect, aș fi fost deja o celebritate consacrată, cu milioande de dolari în bancă și zeci de volume publicate. Doctoratul se va termina undeva la sfârșitul anului. Iar tema, la fel ca și universitatea la care se face nu sunt de neglijat. Una este să analizezi, de exemplu, genotipul la Fazeolis vulgaris și alta e să construiești mai mult de unul singur un detector de neutroni pentru experimente de fuziune nucleară cu laser. Deci, aștept o critică mai constructivă, la obiect, pe text, altfel e pierdere de vreme și pentru mine și pentru tine să citim/scriem comentarii. Gata, scuip în sân și sper că voi scrie mai bine pe viitor.
...da...o birjă așteptând în fața unei case la fereastra căreia se zărește un chip, poate așteptând... Îmi place aerul "de epocă" degajat de această fotografie (și e și alb-negru)... și mă gândesc acum la planul ireal,un tărâm fascinant spre care s-ar putea îndrepta birja, parcă mă aștept să "răsară" de undeva vreun personaj din proza lui Mircea Eliade... Sau mi-ar plăcea mie să fie așa...
As renunta la prima strofa, pt cititor, nu are legatura cu restul textului.
celelalte strofe sunt ok.
as evita alaturarea o_oglinda, desi nu i bai, di_vina-i limba romana..
Da, finalul a fost inversat cu penultima strofa. Din pacate, daca cei care nu pot cit pina la sfirsit s-ar rezuma la atit, ar avea o scuza. Dar cind iei primul text(fara acordul autorului) care a fost discutat si aici, il postezi pe un alt site unde autorul nu are posiblitatea sa intervina(culmea il postezi la sectiunea polemica desi stii ca cel vizat nu se poate apara) apoi faci autorul toaleta publica la adapostul unor argumente asa-zis literare, iti trebuie un tratament mult mai puternic decit Fortralul. Iar "autorul" Cristina Moldoveanu stie la ce ma refer. Stau si ma intreb, daca oricare din autorii de aici mai scrie un text care nu-i convine, tot asa va proceda?
am subliniat versurile: "sau că, dacă te-ai îmbogățit cu o sută de cuvinte, te transformi în cocoș sau poet" îmi plac nuanțele pe care le dai poeziei pentru copii (mari și mici).
E primul text scris dupa o lunga perioada in care nu am avut nimic de spus. Te intrebai ce se intimpla cu cei pe care ii citeai odata. Ei bine, nu stiu daca e un raspuns, dar cred ca demult, poezia insemna sa dai ceva din tine fara sa astepti nimic in schimb. Acum poate fie ca nu mai avem nimic de dat fie asteptam ceva in schimb.
"yin și yang" nu "ying și yang" ...nu-i nici un iepure finanțist în concept... "despărțiți" nu "desparțiți"... ai încercat să eviți o vreme rima și excesul de genitive?
Te joci cu cuvintele, nu-ți pasă de poezie, de ce o să iasă. "recunosc până ieri credeam că portocalele au aripi dar nu ele au doar gust" - nu, zău? Chiar așa? Dacă ai fi rămas la partea I cu aripile, ar fi rămas o idee naiv-poetică. La urma urmei, cuvintele se folosesc și ca terapie, și e ok, mi se pare uman. Tropii ți-ar ascunde defectele, doar așa te-ar ajuta.
azi nu prea găsesc cuvinte. chem unele mai vechi ce s-ar potrivi: fără pierderi(?) hopa mitică de speța a treia violînd ireversibilitatea mai ales a ne-tîmplei pe tîmplă uneori a de sine numărării pe alocuri a ne-noi-irii
Am citit câteva dintre textele postate aici pe hermeneia. Se cunoaște într-adevăr obișnuința și ușurința scrisului. Personajele sunt colorate, bine creionate, în tușe sigure, aveți cursivitate și un izvor parcă nesecat de istorii. Am remarcat tendința de a vorbi despre un univers neglijat în literatura contemporană, cu tente ironice, dar nu din ipostaza unui autor care își duce de mână personajele. Am simțit libertatea în care se scaldă povestirile dumneavoastră. Prin urmare, îmi voi permite să trec dincolo de laude. Nu vă ascund că m-am întrebat dacă acesta este viitorul literaturii române. Dacă nu ar fi cineva care răspunde în timp real la comentarii, mai că aș crede că aceste scrieri nu aparțin cuiva contemporan. Aș merge mai departe și aș spune că, deși se regăsește epoca în scrierile dumneavoastră, nu reușesc să găsesc spiritul. Sau poate că am obosit eu să tot citesc despre degenerarea românilor, să citesc proză despre vremurile acelea scrisă parcă fără implicare. Poate că dorința de a lăsa personajele să își construiască singure povestea a dus prea departe. Poate să fie de vină alegerea lor dintr-o zonă uitată. Nu știu... dar citesc scrieri contemporane ale unor autori care trăiesc / au trăit în vremuri și locuri mult mai grele decât comunismul din România; oameni al căror univers pare cu desăvârșire corupt, distrus. Cu toate acestea, personajele lor sunt complexe, povestea spusă trece dincolo de istoria în sine. Mi-aș dori să nu mă înțelegeți greșit, vă invidiez pentru că puteți să scrieți despre alte timpuri decât cele de acum. Nu știu dacă poveștile spuse au sau nu sâmbure de adevăr în ele, în orice variantă este de admirat cunoașterea unor tipologii despre care sunt conștientă că existau, ca și imaginația cu care le expuneți. Dar... nu simt contribuția tăcută a autorului. Nu mi-aș dori să le manipulați, dar mi-aș dori să le simt pe ele. Iar acesta, cred, este adevărata încercare a scrisului. Expunerea nu e făcută nici cu dragoste, nici cu ură, nici cu patimă, nici... Poveștii îi lipsește povestitorul. Desigur, nu am nici o pretenție de a fi ceva mai mult decât un avid consumator de proză, dar mi-aș dori ca aceia care pot să scrie despre trecutul nostru, ca dumneavoastră, să facă mai mult pentru caracterele acestea pierdute.
Ar mai fi de adăugat Matia, cel care l-a înlocuit pe Iuda, după ce acesta a trădat.
Însemnările sunt bine intenționate, bine venite și mi-a plăcut comparația de la început, aceea cu „fanii”.
e destul de evident chiar si ptr un novice. sperasem sa fiu reprimit cu bratele deschise. nu am gand rau. textul de aici e bun, macar in comparatie cu pseudotextele unde am obs in comentariile dvoastre o mult mai mare ingaduinta.
andule mă bucur sincer dacă ți-am răscolit un gram de Argeal în memoria clipei cea repede...care ni s-a înstrăinat...:) e semn că acasă înseamnă acasă pentru amîndoi...și e bine...:) totul e să nu îmbătrînim scandalos ci așa...așezat...cum ne șade fain...la un pahar de vorbă...și numa' s-avem bahtalo de iștenu' lu' dumnezo...:) mulțam ptr. popas și apreciere om bun !
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
cezar viziniuc, ești pe primul loc la vizionări, ai multe comentarii (chiar foarte multe, pt hermeneia), ai și peniță, eu zic că ai motive să zîmbești. cu publicitatea asta n-o să te uităm :) și publicitatea face bine și-n literatură
pentru textul : iarna deeu aș înlocui „Bizar...” din final cu „Prea rar...” ... dar asta e o preferință personală în rest un text acceptabil deși despre tăcere și contemplare cred că s-a mai scris și nu e ușor să generezi un interes prea puternic
pentru textul : Bizar... decu scuze: "ai dat dovada" bineinteles :)
pentru textul : dând bice nimicului demultam de oprire, Sebi! da, iepurasii sunt numa' buni de pus in sotii:) in tot felul de sotii... Cele bune si tie, spor!
pentru textul : din jurnalul unui iepure alb deRitmul acesta ajută mult lectura, pentru un om care vede prima dată textul, să simtă că acesta curge, îi dă o senzație de bine, de dans, dacă vrei. Experiment reușit.
pentru textul : Hârtii dece sa zic? poem simplu, cu o uşoară nuanţă de autoparodie. spune-mi tu o soluţie fericită la ultima strofă care să rimeze bine cu nu-i şi pariu. un lucru e cert şi pot să-l confirm: sunt un galant par excellence. iar în ce priveşte spun/adun, câte soluţii nefericite sunt în lume! putem s-o înghiţim şi pe asta.
pentru textul : pariu deExpresiva si inedita imagine - "țigla oftează tandru/ sub ultima atingere/ a frunzelor de arțar". Intreaga poezie emana sensibilitate, delicatete si caldura, anuland oarecum "frigul" preconizat al lui noiembrie. Imi place foarte mult.
pentru textul : noembrie să fie deNicholas, copiii tai vor da bac-ul dupa textele mele. Sper sa-l treaca.
Adriana, multumesc pentru acest vot.
pentru textul : Abraam, regele, a spus: demulțam fain, George. Crăciun Fericit, așa cum spui „tandru și delicios”, dincolo de surreal, și ție și familiei tale. Virgil
pentru textul : AVATAR deerata*: mai putin aglutinat. dar vad ca ai inteles ce-am vrut sa spun.
pentru textul : Desculț deDraga mea Alma, sigur că există și aici comentarii care pot fi catalogate "off topic". Și aceasta pentru că într-adevăr regulamentul spune, printre altele, că un comentariu trebuie să se refere în primul rând la textul comentat. Aceasta nu înseamnă, desigur, că un comentariu nu va putea răspunde unui alt comentariu, atâta vreme cât în ambele de fapt se discută textul respectiv. Dialogul este întotdeauna benefic, atâta vreme cât este făcut cu respect de către toți cei implicați. Eu nu am găsit întrebarea ta off topic, numai că am găsit-o exagerată, nu a aruncat nimeni cu pietre aici. Ar fi fost poate interesant, în spiritul de care vorbeam mai devreme, să revii și tu, când /dacă vei avea timp, și să îți susții părerile și eventual ideile de retuș de care spuneai.
pentru textul : photo deTot zambesc de cand am comentariul, da, e o litanie impotriva romanismului, un of general intr-un pachet de nervi. Poate odata o sa scriu si despre ce vreau, si cum vreau. Ma bucur ca ti-a placut si te mai astept.
pentru textul : Ce-mi place/ nu-mi place la România deHaha, cred că trebuia să dau și eu cu pliciul peste spatele muștelor și ar fi sunat totul mai bine. Lăsând gluma la o parte, aș fi recunoscător pentru o critică mai constructivă: ce e rău, ce trebuie îmbunătățit și cum în scrierile mele. Indiferent cât de rele ar fi, există întodeauna loc de îmbunătățiri și direcții de ameliorare. Scriu pe hermeneia în mare măsură pentru a învăța ceva, pentru a deveni mai bun. Alături de artele marțiale și limbile străine, e o pasiune de timp liber prin intermediul căreia încerc să devin mai bun. Dacă eram perfect, aș fi fost deja o celebritate consacrată, cu milioande de dolari în bancă și zeci de volume publicate. Doctoratul se va termina undeva la sfârșitul anului. Iar tema, la fel ca și universitatea la care se face nu sunt de neglijat. Una este să analizezi, de exemplu, genotipul la Fazeolis vulgaris și alta e să construiești mai mult de unul singur un detector de neutroni pentru experimente de fuziune nucleară cu laser. Deci, aștept o critică mai constructivă, la obiect, pe text, altfel e pierdere de vreme și pentru mine și pentru tine să citim/scriem comentarii. Gata, scuip în sân și sper că voi scrie mai bine pe viitor.
pentru textul : Meditație de...da...o birjă așteptând în fața unei case la fereastra căreia se zărește un chip, poate așteptând... Îmi place aerul "de epocă" degajat de această fotografie (și e și alb-negru)... și mă gândesc acum la planul ireal,un tărâm fascinant spre care s-ar putea îndrepta birja, parcă mă aștept să "răsară" de undeva vreun personaj din proza lui Mircea Eliade... Sau mi-ar plăcea mie să fie așa...
pentru textul : Totul despre Mine deAs renunta la prima strofa, pt cititor, nu are legatura cu restul textului.
pentru textul : oglinzile nu mint decelelalte strofe sunt ok.
as evita alaturarea o_oglinda, desi nu i bai, di_vina-i limba romana..
Da, finalul a fost inversat cu penultima strofa. Din pacate, daca cei care nu pot cit pina la sfirsit s-ar rezuma la atit, ar avea o scuza. Dar cind iei primul text(fara acordul autorului) care a fost discutat si aici, il postezi pe un alt site unde autorul nu are posiblitatea sa intervina(culmea il postezi la sectiunea polemica desi stii ca cel vizat nu se poate apara) apoi faci autorul toaleta publica la adapostul unor argumente asa-zis literare, iti trebuie un tratament mult mai puternic decit Fortralul. Iar "autorul" Cristina Moldoveanu stie la ce ma refer. Stau si ma intreb, daca oricare din autorii de aici mai scrie un text care nu-i convine, tot asa va proceda?
pentru textul : viaţa de dincolo de fortral 2 deam subliniat versurile: "sau că, dacă te-ai îmbogățit cu o sută de cuvinte, te transformi în cocoș sau poet" îmi plac nuanțele pe care le dai poeziei pentru copii (mari și mici).
pentru textul : Mărgica deE primul text scris dupa o lunga perioada in care nu am avut nimic de spus. Te intrebai ce se intimpla cu cei pe care ii citeai odata. Ei bine, nu stiu daca e un raspuns, dar cred ca demult, poezia insemna sa dai ceva din tine fara sa astepti nimic in schimb. Acum poate fie ca nu mai avem nimic de dat fie asteptam ceva in schimb.
pentru textul : how fast we grow deeu cred ca femeia e mult mai reală, in fapt. imi place ca esti cosmopolit. cred ca si tie, glezna ei.
pentru textul : Închisoarea luminii de"yin și yang" nu "ying și yang" ...nu-i nici un iepure finanțist în concept... "despărțiți" nu "desparțiți"... ai încercat să eviți o vreme rima și excesul de genitive?
pentru textul : Teenage angst deTe joci cu cuvintele, nu-ți pasă de poezie, de ce o să iasă. "recunosc până ieri credeam că portocalele au aripi dar nu ele au doar gust" - nu, zău? Chiar așa? Dacă ai fi rămas la partea I cu aripile, ar fi rămas o idee naiv-poetică. La urma urmei, cuvintele se folosesc și ca terapie, și e ok, mi se pare uman. Tropii ți-ar ascunde defectele, doar așa te-ar ajuta.
pentru textul : recreația mare deazi nu prea găsesc cuvinte. chem unele mai vechi ce s-ar potrivi: fără pierderi(?) hopa mitică de speța a treia violînd ireversibilitatea mai ales a ne-tîmplei pe tîmplă uneori a de sine numărării pe alocuri a ne-noi-irii
pentru textul : eu și cîinele alb deAm citit câteva dintre textele postate aici pe hermeneia. Se cunoaște într-adevăr obișnuința și ușurința scrisului. Personajele sunt colorate, bine creionate, în tușe sigure, aveți cursivitate și un izvor parcă nesecat de istorii. Am remarcat tendința de a vorbi despre un univers neglijat în literatura contemporană, cu tente ironice, dar nu din ipostaza unui autor care își duce de mână personajele. Am simțit libertatea în care se scaldă povestirile dumneavoastră. Prin urmare, îmi voi permite să trec dincolo de laude. Nu vă ascund că m-am întrebat dacă acesta este viitorul literaturii române. Dacă nu ar fi cineva care răspunde în timp real la comentarii, mai că aș crede că aceste scrieri nu aparțin cuiva contemporan. Aș merge mai departe și aș spune că, deși se regăsește epoca în scrierile dumneavoastră, nu reușesc să găsesc spiritul. Sau poate că am obosit eu să tot citesc despre degenerarea românilor, să citesc proză despre vremurile acelea scrisă parcă fără implicare. Poate că dorința de a lăsa personajele să își construiască singure povestea a dus prea departe. Poate să fie de vină alegerea lor dintr-o zonă uitată. Nu știu... dar citesc scrieri contemporane ale unor autori care trăiesc / au trăit în vremuri și locuri mult mai grele decât comunismul din România; oameni al căror univers pare cu desăvârșire corupt, distrus. Cu toate acestea, personajele lor sunt complexe, povestea spusă trece dincolo de istoria în sine. Mi-aș dori să nu mă înțelegeți greșit, vă invidiez pentru că puteți să scrieți despre alte timpuri decât cele de acum. Nu știu dacă poveștile spuse au sau nu sâmbure de adevăr în ele, în orice variantă este de admirat cunoașterea unor tipologii despre care sunt conștientă că existau, ca și imaginația cu care le expuneți. Dar... nu simt contribuția tăcută a autorului. Nu mi-aș dori să le manipulați, dar mi-aș dori să le simt pe ele. Iar acesta, cred, este adevărata încercare a scrisului. Expunerea nu e făcută nici cu dragoste, nici cu ură, nici cu patimă, nici... Poveștii îi lipsește povestitorul. Desigur, nu am nici o pretenție de a fi ceva mai mult decât un avid consumator de proză, dar mi-aș dori ca aceia care pot să scrie despre trecutul nostru, ca dumneavoastră, să facă mai mult pentru caracterele acestea pierdute.
pentru textul : Paneraș cu ouă deSilviu, mulțumiri și vorba ceea: te mai aștept...cu drag!
pentru textul : Racursiu/Raccourci deAr mai fi de adăugat Matia, cel care l-a înlocuit pe Iuda, după ce acesta a trădat.
pentru textul : Fanii lui Cristos deÎnsemnările sunt bine intenționate, bine venite și mi-a plăcut comparația de la început, aceea cu „fanii”.
e destul de evident chiar si ptr un novice. sperasem sa fiu reprimit cu bratele deschise. nu am gand rau. textul de aici e bun, macar in comparatie cu pseudotextele unde am obs in comentariile dvoastre o mult mai mare ingaduinta.
pentru textul : să ne rugăm deandule mă bucur sincer dacă ți-am răscolit un gram de Argeal în memoria clipei cea repede...care ni s-a înstrăinat...:) e semn că acasă înseamnă acasă pentru amîndoi...și e bine...:) totul e să nu îmbătrînim scandalos ci așa...așezat...cum ne șade fain...la un pahar de vorbă...și numa' s-avem bahtalo de iștenu' lu' dumnezo...:) mulțam ptr. popas și apreciere om bun !
pentru textul : Argealu’ meu ghe pe cer deScuze pentru "acest motive" in loc de "acest motiv". Nu servisem cafeaua de dimineata. cu ganduri bune, Violeta
pentru textul : my all denu, Ioana, nu este nici pe departe o amenintare. este exact ceea ce am spus: o concluzie.
pentru textul : Ceasul meu deok, never mind...
pentru textul : balada omului cu pricina dePagini