Scuze n-as vrea sa fiu luat iar de abuz de off-topic dar mesajul tau Adriana chiar nu a ajuns bine la mine, cred. Adica ce am zis eu cand am dat penita nu e OK? Cand am dat o penita "la fel de sincera" care desigur se citeste pe dos? Hm... o lamurire mi-ar prinde bine. Pana una-alta reiterez aprecierea mea la adresa acestui text. Fara mishto adica. Andu
mie îmi place, Matei, tipa care citește, dar poate nu am umblat eu mult pe alte site-uri unde interpretează profesioniști... mă rog, sau nu am auzit destui actori recitând. ambele variante sunt posibile.
am uitat să spun: de ce îmi amintește atât de mult și de intens poemul acesta de (Moțu) pittiș?!!
fain!
E adevarat, puscaria asta pe numele ei Bucuresti exista si e altceva decat nimic. You do some time man, that's all, you're young. Un text ca o radiografie a crimelor noastre zilnice si un reporter pierdut printre dezastre, fara reportofon sau camera video dar cu net. Andu
iata un text care nu isi face probleme. un text despre care nu stii daca e halucinant sau lucid. cred ca merita remarcat. am sa mai vad ce ai mai scris. un astfel de text as zice ca te scoate din categoria novice
am incredere si sper ca doamna Bitere nu se va comporta ca ""cu un „puștan” de liceu"", cum v-ati grabit s-o inmatriculati si cum v-ati dori poate sa reiasa din "experiment". nu ma impac prea bine cu argumentele (din punct de vedere literar) folosite de doamna Bitere la acordarea penitelor sub texte, dar nu le-a expediat precum dumneavoastra in aceste 4 "exemplificari", prin urmare increderea mea, sper ca se observa, se bazeaza pe ceva. si mi se mai pare ca doamna Bitere pune suflet in ceea ce face pe acest site si nu stiu cati astfel de oameni sunt pe aici, iata inca un argument pentru rezolvarea acestui mic conflict. sper sa revina asupra deciziei si sper ca si dumneavoastra. legat de text, mi se pare un pic abuziva repetarea "poate nu sîntem acolo unde ar trebui să fim", atat in sine, dar mai ales din pricina versurilor astora: ""poate nu sîntem cînd ar trebui să fim de aceea este din ce în ce mai incomod să ne odihnim între subiect și predicat"" (pt ca mi se pare din alt film "odihnim între subiect și predicat", nu merge in acest poem, it can't fit in. il coboara in abstract) ""poate nu sîntem cine ar trebui să fim iar trezindu-ne nu spunem nimănui nimic sperînd să nu se afle nevinovata noastră eroare"" ("sperînd să nu se afle nevinovata noastră eroare" - pus acolo, la final de poem, imi suna patetic)
Când citeam textul mi-am pus întrebarea ce vârstă ai? Dar eşti destul de mare şi matur să poţi duce criticile.
Nu înţeleg de ce ţi-am citit textul, la "Şi Universul e muritor? Da, asemenea unui organism uriaş." m-am oprit, atunci mi-a fost clar că eşti îndrăgostit de proprile-ţi cuvinte, le aşterni pe foaie doar din dorinţa de a le vedea aşezate pentru că nu spui nimic cu ele.
De asemenea mi-a placut: "Şi totuşi noi nu am dezechilibrat mediul, i-am dat doar o parte din echilibrul nostru. Ne-am adaptat mediului milioane de ani. Acum el ni se adapteză." Sunt curios cum ai gândit propoziţiile astea, ce-i în mintea ta? Dacă mediul ni se adaptează înseamnă că ar avea o conştiinţă, o formă unitară de raspuns, numai că "mediul" din pacate nu mi se adaptează ci îl transformăm noi, ÎL TRANSFORMĂM, nu ştiu dacă în bine sau în rău, asta e altă discuţie.
Am văzut pe site că postezi poezii, din cauza acestui text n-am să le citesc.
Un poem dedicat mamei, scris cu mult simț estetic. Se vede că ai pus suflet în text. Ritmul este cursiv, imaginile și metaforele sunt alese cu grijă. Aș renunța poate la epitetul (sprintenă) ce însoțește umbra care traversează strada.
aveţi perfectă drepte.
cred că în sinea mea am ştiut că strofa a doua nu are ce căuta acolo dar am aşteptat să îmi spună cineva asta şi mă bucur că aţi fost d-voastră.englezismele astea pe care le tot citesc la tot pasul m-au intoxicat e a doua oară când comit greşeala asta dar m-am lecuit.voi rămâne doar la arhaismele pe care le folosesc uneori, de drag.
veniţi mai des să mă trageţi de pene să nu-mi crească aripile, e dureros să cazi de sus:)
mulţumesc mult pentru sugestii şi sfaturi,am să ţin cont de ele.e zi bună.
m-am ingrozit citind apocalipsa ta... m-a ingrozit nu numai vehementa cu care sfarami picioarele sfioseniei cu care ar trebui sa privim spre Dumnezeu ci mai ales credinta multor romani cand au horilca langa ei că lucru vrednic e sa-ti bati muierea, copiii, apoi soacra si cand mâna ceea de femei sta vreascuri pe podea mai ramane un pisc nebiruit... icoana, il dam jos din ramă pe Dumnezeu ca si cum l-am cobori de pe cruce fara sa-i mai protejam fluierele zdrobite ale picioarelor, ci tragem de carne fasii, fâșii... românul a fost mereu meșter să își înjure ,,ca la carte'' radacinile si cerul... acesta e sentimentul pe care-l am citindu-l... dancus, ascuteti arcusele și arcurile si trage sa zidesti biserici de cuvinte nu-ți dărâma propria cetate. ai țipat ca un pișat pe garduri ...iartă-mă că strig la tine cu îngrozire..dar până la poem, mai e mult...
Am refacut textul. Sper sa fie ceva mai bine. M-am chinuit pe partea constructiei personajului. Nu stiu cat mi-a iesit. Sper doar ca urmatorul text sa fie mai bun din punctul asta de vedere si nu numai.
Margas mă va acuza că te atac la persoană. dar nu mă pot controla (sic!). nu mă pot controla să nu zîmbesc cînd cineva mă amuză. și mă amuză teribil cineva care începe să facă psihanaliză pe seama mea și începe să afirme cu aplomb că mă cunoaște, că știe cine sînt, prin ce am trecut și ce mă „mișcă” pe mine. dar e ok. am renunțat de multă vreme (de cînd am început hermeneia) să mă mai las surprins de ceva. sau chiar indignat. e țară liberă. e lume liberă. toți putem abera în voie. evident, mai puțin eu. că pe mine mă trage Margas de urechi dacă îndrăznesc să fac vreo afirmație din asta cum că aș ști cu cine am de a face. deci te las Ionuț, ai permisiunea mea să crezi absolut ce vrei despre mine. îți promit că nu te voi contrazice. fabulează în voie pe seama mea. dacă asta te relaxează. sau te face să te calmezi. îmi este clar acum că însăși ideea de dialog cu tine este o absurditate. dar mărturisesc, este măgulitor să aflu că „îmi citești textele”. mă îndoiesc că pe toate. cît despre suferință maximă, tragism, pasiune, iubire, extreme, sacrificiu.... da, probabil ai dreptate, nu știu nimic. te las pe tine să te lauzi cu astfel de cunoașteri. mi s-ar părea dezgustător să îmi flutur viața pe aici.
led zeppelin cu al lor stairway to heaven a ramas intradevar in istorie pentru genialitatea versurilor, liniei melodice wathever and ever:)); ideea mea este: cand te apuci sa scrii ascultand o anumita melodie care te inspira in momentele respective, nu lasa sa se vada prea tare treaba asta( mai ales cand este vorba despre o melodie arhicunoscuta, ca asta). cand te mulezi prea tare pe ceva preluat creezi clisee, and "Your stairway lies on the whispering wind."
toate cele bune!
(Raluca, tu erai "subtila", că nu mai ştiu? Ăia mi-au şters două texte -ai mai pomenit aşa ceva?- şi-am plecat.) "Cântec" mi s-a părut prea balonaş de săpun, plus că pronunţia se împleticea puţin, deci din motive sonore. Kalipeto a zis "blue" şi a fost aproape. "Cântec" suna a şlagăr, eu am vrut să spun "blues", dar mă feresc pe cât pot de englezisme. Excelent ai remarcat: nu "stă" în nicio stare, de acord cu asta.
Silviu kalipetissime, aşadar e "blue", cum zici. Nu remarcasem "încărcătura" aceea, dar mă bucur grozav că mi-ai arătat-o. E centrul de greutate al textului.
personificată este şi mai frumoasă! credeam că nu mă mai tentează stilul clasic, dar în contextul de faţă spun că are un farmec de neînlocuit. în general nu-mi place să fac referiri la poeţii mari cu care să zicem că se aseamănă tema, ritmul, stilul etc. unui autor contemporan, spun doar că talentul se vede cu ochiul liber şi că este important să fie aplaudat.
"nu vreau să fii frumoasă, vreau să-mi ierţi
iubirea care-nvinge, cu-ndrăzneală,
metempsihoze grele sub coperţi
nerepetând destine de cerneală.".
scuze, Dana, m-ai dus in eroare fiindca am vazut ca la inceputul comentariului te-ai adresat mie. ramasesem un pic nedumerita, observand ca in prima propozitie te adresezi la singular, dupa care treci la plural. e ok acum. multa inspiratie in continuare.
când am asociat starea de veghe cu ţigările aprinse m -am gândit de fapt la lumânările aprinse la priveghi, la o stare morbidă;
referitor la craniile izbite, nu văd care-i nonsensul: craniile izbite contra peretelui lasă o adâncitură în el. dacă nu mă credeţi, încercaţi ;)
e un text mai dement şi nu-i nici pe departe perfect, poate e o abureală, cum zice virgil, mna, fiecare percepe cum doreşte.
uite ce chestie! sunt cu doina acum, o amica buna, profa de mate (vrem sa mergem la cora, sa ne ducem absolut neecologic, hainele de piele la spalatoria ecologica). am rugat-o sa-mi zica ceva despre multimea vida. ea zice: "pai, ce sa-ti zic...?! multimea vida este submultimea oricarei multimi, poate fi inclusa in totul... ce sa-ti mai zic?! dar la ce-ti trebuie? vrei o formula?? uite! combinari de "n" luate cate 0 inseamna UNU.... sau daca vrei, 0 factorial = 1. asta vrei sa-ti spun?!" eu am inteles. acum am inteles ceva. am modificat! multumesc.
fara sa magulesc, dar daca tu spui ca te-au incantat fie si numai doua versuri din textul meu, asta nu poate decat sa ma bucure... spun asta gandindu-ma bineinteles la faptul ca intre stilul meu (uite ca ii zic stil cu scuzele de rigoare) si ceea ce reusesti tu, este o alergatura ... poate niciodata nu e tarziu, niciodata ... intre cuvintele tale si eu cea vie, da simt cum ciuguleste piatra din palmele noastre, apoi zboara cu spaimele mele cu tot
Mi se pare că ai vrut să strecori niște idei profunde pe ici pe colo, dar textul mi se pare amuzant de-a dreptul.
Mai aproape de poetic (în sensul clasic al cuvântului) aș semnala:
„nici eu nu știu
ce fel de umbre îți masează inima
noapte de noapte.
...
Pe dinăuntru nu ne cunosc decât
monștrii”
În schimb la:
”de pe vremea când
ultimul amant divorțase de
realitate
iar primul cosmonaut
i-a făcut un copil.”
E ciudat. Profetule, se pare ca avem aceleasi viziuni (putem spune - inspiratie, daca ne convine). Eu insumi, in cartile editate pana acum, am folosit doua din temele poeziei tale (caci am stratificat-o dupa un procedeu personal si mi-au iesit doua). Ar mai fi una - al treilea strat, care nici nu e important: am scris: "Dispretuiesc, deci nu pot fi profet.", si : "Toata lumea ma vrea scriitor. Eu sunt profet si nimic mai mult.". Incep sa cred ca dumurile noastre sunt comune. Am trimis 2 texte pe hermeneia, azi. Raspunde tu cu alte 2, pe tematica textelor. E ceva uimitor, intr-adevar. Sa ai pace, Dancus
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Scuze n-as vrea sa fiu luat iar de abuz de off-topic dar mesajul tau Adriana chiar nu a ajuns bine la mine, cred. Adica ce am zis eu cand am dat penita nu e OK? Cand am dat o penita "la fel de sincera" care desigur se citeste pe dos? Hm... o lamurire mi-ar prinde bine. Pana una-alta reiterez aprecierea mea la adresa acestui text. Fara mishto adica. Andu
pentru textul : emanație demie îmi place, Matei, tipa care citește, dar poate nu am umblat eu mult pe alte site-uri unde interpretează profesioniști... mă rog, sau nu am auzit destui actori recitând. ambele variante sunt posibile.
pentru textul : vintage collection -audio deam uitat să spun: de ce îmi amintește atât de mult și de intens poemul acesta de (Moțu) pittiș?!!
fain!
er,
pentru textul : povestea soldatului de fier dea se citi teorii bâlbâite cu iz de axiome
E adevarat, puscaria asta pe numele ei Bucuresti exista si e altceva decat nimic. You do some time man, that's all, you're young. Un text ca o radiografie a crimelor noastre zilnice si un reporter pierdut printre dezastre, fara reportofon sau camera video dar cu net. Andu
pentru textul : prison game II de,,vântul crează iluzia unei îmbrățișări'' - din câte știu eu , în contextul acesta ,,crează'' se scrie cu doi ,,e'' .
pentru textul : clopote, doamne, clopote deiata un text care nu isi face probleme. un text despre care nu stii daca e halucinant sau lucid. cred ca merita remarcat. am sa mai vad ce ai mai scris. un astfel de text as zice ca te scoate din categoria novice
pentru textul : Tangent de radical din "ix" dem-am luat cu vorba și am uitat să evidențiez textul, pentru calitatea ironiei ce devine poem aplecat înspre o ușoară tentă nostalgică.
pentru textul : cioburi la modul general deam incredere si sper ca doamna Bitere nu se va comporta ca ""cu un „puștan” de liceu"", cum v-ati grabit s-o inmatriculati si cum v-ati dori poate sa reiasa din "experiment". nu ma impac prea bine cu argumentele (din punct de vedere literar) folosite de doamna Bitere la acordarea penitelor sub texte, dar nu le-a expediat precum dumneavoastra in aceste 4 "exemplificari", prin urmare increderea mea, sper ca se observa, se bazeaza pe ceva. si mi se mai pare ca doamna Bitere pune suflet in ceea ce face pe acest site si nu stiu cati astfel de oameni sunt pe aici, iata inca un argument pentru rezolvarea acestui mic conflict. sper sa revina asupra deciziei si sper ca si dumneavoastra. legat de text, mi se pare un pic abuziva repetarea "poate nu sîntem acolo unde ar trebui să fim", atat in sine, dar mai ales din pricina versurilor astora: ""poate nu sîntem cînd ar trebui să fim de aceea este din ce în ce mai incomod să ne odihnim între subiect și predicat"" (pt ca mi se pare din alt film "odihnim între subiect și predicat", nu merge in acest poem, it can't fit in. il coboara in abstract) ""poate nu sîntem cine ar trebui să fim iar trezindu-ne nu spunem nimănui nimic sperînd să nu se afle nevinovata noastră eroare"" ("sperînd să nu se afle nevinovata noastră eroare" - pus acolo, la final de poem, imi suna patetic)
pentru textul : poate deCând citeam textul mi-am pus întrebarea ce vârstă ai? Dar eşti destul de mare şi matur să poţi duce criticile.
Nu înţeleg de ce ţi-am citit textul, la "Şi Universul e muritor? Da, asemenea unui organism uriaş." m-am oprit, atunci mi-a fost clar că eşti îndrăgostit de proprile-ţi cuvinte, le aşterni pe foaie doar din dorinţa de a le vedea aşezate pentru că nu spui nimic cu ele.
De asemenea mi-a placut: "Şi totuşi noi nu am dezechilibrat mediul, i-am dat doar o parte din echilibrul nostru. Ne-am adaptat mediului milioane de ani. Acum el ni se adapteză." Sunt curios cum ai gândit propoziţiile astea, ce-i în mintea ta? Dacă mediul ni se adaptează înseamnă că ar avea o conştiinţă, o formă unitară de raspuns, numai că "mediul" din pacate nu mi se adaptează ci îl transformăm noi, ÎL TRANSFORMĂM, nu ştiu dacă în bine sau în rău, asta e altă discuţie.
Am văzut pe site că postezi poezii, din cauza acestui text n-am să le citesc.
pentru textul : Ceruri deUn poem dedicat mamei, scris cu mult simț estetic. Se vede că ai pus suflet în text. Ritmul este cursiv, imaginile și metaforele sunt alese cu grijă. Aș renunța poate la epitetul (sprintenă) ce însoțește umbra care traversează strada.
Citit cu plăcere,
pentru textul : Poezie deEugen.
aveţi perfectă drepte.
pentru textul : sunt doar o atârnare decred că în sinea mea am ştiut că strofa a doua nu are ce căuta acolo dar am aşteptat să îmi spună cineva asta şi mă bucur că aţi fost d-voastră.englezismele astea pe care le tot citesc la tot pasul m-au intoxicat e a doua oară când comit greşeala asta dar m-am lecuit.voi rămâne doar la arhaismele pe care le folosesc uneori, de drag.
veniţi mai des să mă trageţi de pene să nu-mi crească aripile, e dureros să cazi de sus:)
mulţumesc mult pentru sugestii şi sfaturi,am să ţin cont de ele.e zi bună.
m-am ingrozit citind apocalipsa ta... m-a ingrozit nu numai vehementa cu care sfarami picioarele sfioseniei cu care ar trebui sa privim spre Dumnezeu ci mai ales credinta multor romani cand au horilca langa ei că lucru vrednic e sa-ti bati muierea, copiii, apoi soacra si cand mâna ceea de femei sta vreascuri pe podea mai ramane un pisc nebiruit... icoana, il dam jos din ramă pe Dumnezeu ca si cum l-am cobori de pe cruce fara sa-i mai protejam fluierele zdrobite ale picioarelor, ci tragem de carne fasii, fâșii... românul a fost mereu meșter să își înjure ,,ca la carte'' radacinile si cerul... acesta e sentimentul pe care-l am citindu-l... dancus, ascuteti arcusele și arcurile si trage sa zidesti biserici de cuvinte nu-ți dărâma propria cetate. ai țipat ca un pișat pe garduri ...iartă-mă că strig la tine cu îngrozire..dar până la poem, mai e mult...
pentru textul : Apocalipsa după Dăncuș dece e aia skipe? am auzit de ceva pe nume skype, un serviciu pe internet. dar de skipe nu am auzit.
pentru textul : Monologul lui tata pe skype deAm refacut textul. Sper sa fie ceva mai bine. M-am chinuit pe partea constructiei personajului. Nu stiu cat mi-a iesit. Sper doar ca urmatorul text sa fie mai bun din punctul asta de vedere si nu numai.
pentru textul : Mâncând ciocolată la masă cu Chirurgul deStai ca iti dau eu un exemplu de cum se ia atitudine impotriva acelora. Voi posta acusica un text (deja publicat), asa ca m-ai intaratat si pe mine.
pentru textul : Unui mare poetastru deMargas mă va acuza că te atac la persoană. dar nu mă pot controla (sic!). nu mă pot controla să nu zîmbesc cînd cineva mă amuză. și mă amuză teribil cineva care începe să facă psihanaliză pe seama mea și începe să afirme cu aplomb că mă cunoaște, că știe cine sînt, prin ce am trecut și ce mă „mișcă” pe mine. dar e ok. am renunțat de multă vreme (de cînd am început hermeneia) să mă mai las surprins de ceva. sau chiar indignat. e țară liberă. e lume liberă. toți putem abera în voie. evident, mai puțin eu. că pe mine mă trage Margas de urechi dacă îndrăznesc să fac vreo afirmație din asta cum că aș ști cu cine am de a face. deci te las Ionuț, ai permisiunea mea să crezi absolut ce vrei despre mine. îți promit că nu te voi contrazice. fabulează în voie pe seama mea. dacă asta te relaxează. sau te face să te calmezi. îmi este clar acum că însăși ideea de dialog cu tine este o absurditate. dar mărturisesc, este măgulitor să aflu că „îmi citești textele”. mă îndoiesc că pe toate. cît despre suferință maximă, tragism, pasiune, iubire, extreme, sacrificiu.... da, probabil ai dreptate, nu știu nimic. te las pe tine să te lauzi cu astfel de cunoașteri. mi s-ar părea dezgustător să îmi flutur viața pe aici.
pentru textul : Poemul fără de sfârşit deati facut afirmatia ca ACEST TEXT E SLAB . ok. ce argumente literare aduceti in afara propriului gust?
pentru textul : crazy party deca un stilou de cuvinte (??). dacă te-ai fi oprit aici:
"Şi ea vine,
vine la timp, când şobolanului tocmai i-au dat aripile", nu ar fi bine?
nu ştiu, zic şi eu. bun.
pentru textul : p.s deled zeppelin cu al lor stairway to heaven a ramas intradevar in istorie pentru genialitatea versurilor, liniei melodice wathever and ever:)); ideea mea este: cand te apuci sa scrii ascultand o anumita melodie care te inspira in momentele respective, nu lasa sa se vada prea tare treaba asta( mai ales cand este vorba despre o melodie arhicunoscuta, ca asta). cand te mulezi prea tare pe ceva preluat creezi clisee, and "Your stairway lies on the whispering wind."
pentru textul : om! detoate cele bune!
tăiat, tăiat ca la măcelărie
pentru textul : nu îmi este frică de cuvinte de(Raluca, tu erai "subtila", că nu mai ştiu? Ăia mi-au şters două texte -ai mai pomenit aşa ceva?- şi-am plecat.) "Cântec" mi s-a părut prea balonaş de săpun, plus că pronunţia se împleticea puţin, deci din motive sonore. Kalipeto a zis "blue" şi a fost aproape. "Cântec" suna a şlagăr, eu am vrut să spun "blues", dar mă feresc pe cât pot de englezisme. Excelent ai remarcat: nu "stă" în nicio stare, de acord cu asta.
Silviu kalipetissime, aşadar e "blue", cum zici. Nu remarcasem "încărcătura" aceea, dar mă bucur grozav că mi-ai arătat-o. E centrul de greutate al textului.
pentru textul : Cântecul ei trist descuza-ma Adal, dar textul e slab. Am recitit vers cu vers si am ajuns la aceeasi concluzie. incearca ceva mai bun pentru Hermeneia
pentru textul : erotic depersonificată este şi mai frumoasă! credeam că nu mă mai tentează stilul clasic, dar în contextul de faţă spun că are un farmec de neînlocuit. în general nu-mi place să fac referiri la poeţii mari cu care să zicem că se aseamănă tema, ritmul, stilul etc. unui autor contemporan, spun doar că talentul se vede cu ochiul liber şi că este important să fie aplaudat.
"nu vreau să fii frumoasă, vreau să-mi ierţi
iubirea care-nvinge, cu-ndrăzneală,
metempsihoze grele sub coperţi
nerepetând destine de cerneală.".
frumos!
pentru textul : lumina lunii descuze, Dana, m-ai dus in eroare fiindca am vazut ca la inceputul comentariului te-ai adresat mie. ramasesem un pic nedumerita, observand ca in prima propozitie te adresezi la singular, dupa care treci la plural. e ok acum. multa inspiratie in continuare.
pentru textul : Crepuscul dece e cu atâta zarvă pe aici?
când am asociat starea de veghe cu ţigările aprinse m -am gândit de fapt la lumânările aprinse la priveghi, la o stare morbidă;
referitor la craniile izbite, nu văd care-i nonsensul: craniile izbite contra peretelui lasă o adâncitură în el. dacă nu mă credeţi, încercaţi ;)
e un text mai dement şi nu-i nici pe departe perfect, poate e o abureală, cum zice virgil, mna, fiecare percepe cum doreşte.
oricum, mă bucur pentru feedback;)
pentru textul : cu ţigările aprinse deuite ce chestie! sunt cu doina acum, o amica buna, profa de mate (vrem sa mergem la cora, sa ne ducem absolut neecologic, hainele de piele la spalatoria ecologica). am rugat-o sa-mi zica ceva despre multimea vida. ea zice: "pai, ce sa-ti zic...?! multimea vida este submultimea oricarei multimi, poate fi inclusa in totul... ce sa-ti mai zic?! dar la ce-ti trebuie? vrei o formula?? uite! combinari de "n" luate cate 0 inseamna UNU.... sau daca vrei, 0 factorial = 1. asta vrei sa-ti spun?!" eu am inteles. acum am inteles ceva. am modificat! multumesc.
pentru textul : mulțimea vidă descuze pentru numele scris gresit, Emanuel.
pentru textul : scrisoare din colivia de sticlă defara sa magulesc, dar daca tu spui ca te-au incantat fie si numai doua versuri din textul meu, asta nu poate decat sa ma bucure... spun asta gandindu-ma bineinteles la faptul ca intre stilul meu (uite ca ii zic stil cu scuzele de rigoare) si ceea ce reusesti tu, este o alergatura ... poate niciodata nu e tarziu, niciodata ... intre cuvintele tale si eu cea vie, da simt cum ciuguleste piatra din palmele noastre, apoi zboara cu spaimele mele cu tot
pentru textul : Pietrele Annei deMi se pare că ai vrut să strecori niște idei profunde pe ici pe colo, dar textul mi se pare amuzant de-a dreptul.
Mai aproape de poetic (în sensul clasic al cuvântului) aș semnala:
„nici eu nu știu
ce fel de umbre îți masează inima
noapte de noapte.
...
Pe dinăuntru nu ne cunosc decât
monștrii”
În schimb la:
”de pe vremea când
ultimul amant divorțase de
realitate
iar primul cosmonaut
i-a făcut un copil.”
m-am amuzat teribil.
pentru textul : Leii de doi bani și masajul cardiac intern. deE ciudat. Profetule, se pare ca avem aceleasi viziuni (putem spune - inspiratie, daca ne convine). Eu insumi, in cartile editate pana acum, am folosit doua din temele poeziei tale (caci am stratificat-o dupa un procedeu personal si mi-au iesit doua). Ar mai fi una - al treilea strat, care nici nu e important: am scris: "Dispretuiesc, deci nu pot fi profet.", si : "Toata lumea ma vrea scriitor. Eu sunt profet si nimic mai mult.". Incep sa cred ca dumurile noastre sunt comune. Am trimis 2 texte pe hermeneia, azi. Raspunde tu cu alte 2, pe tematica textelor. E ceva uimitor, intr-adevar. Sa ai pace, Dancus
pentru textul : profetul I dePagini