poeziile tale sunt cuprinzatoare, pline de semnificatii, orice as incerca sa spun devine prin contrast banal, o intreaga istorie de imagini mestesugite, fond si o forma perfecte. vad in teama asta de fapt o recunoastere a unor merite bine pretuite, "complexul acesta de inferioritate" oricat de bine mascat, este magulitor pentru orice femeie. imi place mai ales maretia finalului, rostit cu naturalete!
parerea mea este ca textul incepe destul de greoi dar finalul este mult mai bun. mi se pare putin agramat primul vers (in ciuda faptului ca s-ar putea ca sa urmaresti un efect) de asemenea "spirala unui șarpe în fața mea/ mâna ta întotdeauna o alta" este putin mai greu de citit in zona "mea mâna"
imi plac textele complexe. de la tine as citii orice, ma reconforteaza la nebunie.dupa fiecare poem citit imi lasi un gust de placere, extaz mai mult asa cum mi s-a intamplat dupa ce am terminat de citit " un suras pt. cianura ' , o stare de stare prin amplificare. eu gasesc cartea aia ca fiind una dragalas de apetisanta. sa incep cu faptul ca m-ai dus mult cu gandul la frida, eu o iubesc mult pe fatuca asta si personajele ei hipnotice si verdele care da mereu bine intr-un local/ bar, parca suna putin pretentios local. primul vers mi se pare putin prea alaise, dar ritmul pe care il impui dupa ce ai trecut de acesta este coregiously.ai simboluri, metafore, scaricele, heliograme si ma innebuneste acest text. acum sa nu te sperii de ceea ce vad eu in el. un ultimul cuvant. ai un caracter dramatic scenic si e impunator, pt ca dai multe indicatii regizorale si privind de sus e ca si cum ai fi un masinist si ai casca ochii uimit, nultumesc a! si pe textul asta as asculta o melodie din les choristes. un film tare emotionant cu pepino sau ceva de genul.
Întrepătrunderea și amestecul fragmentelor temporale m-a trimis cu gândul la un anumit fragment, citit de foarte curând, sper să nu te deranjeze că fac această trimitere: "Mă zăpăcesc rău de tot din cauza timpului. Dacă nu-ți controlezi emoțiile - se opri, se luptă din greu și continuă cu o voce răgușită - asta se întâmplă. Eonii - fracțiunile de secundă - fac schimb de locuri. Și nu mai știi să numeri cum trebuie." (Rosamond Lehmann, Crângul ecourilor"). Bună "construcție", reușind să faci să dispară limita între cel care își stăpânește și același care nu-și stăpânește fluxul emoțiilor. Și parcă e și o formă mai altfel, care te prinde (nu că aceea în care scrii de obicei nu ar fi, dar e plăcut să văd că nu te-ai oprit la un singur drum). Mi-a plăcut foarte mult.
cred ca un numai un britanic poate sa scrie cu asa devotiune despre soare. pentru ca nu il are. noi aici in california nu prea ne dam in vint dupa el. ca e pretutindeni. mai putin uneori during the june gloom. I guess, everybody with his/her needs. anyway, I enjoyed the rhyme.
Ela, chiar se simte linia A-V, cat pentru toate simturile incepand cu tactilul palmelor pentru ruga, prinderea in sine a energiei curate, limpezirea fruntii. multi ani senini sa fie, de sarbatoare luminoasa, in mit.
Daca imi permiti djamal as avea o varianta la poemul tau: e ora trei lautare tu inca mai canti noi inca mai bem iti intinzi trupul ca pe niste aripi deasupra mesei noastre numaidecat trupul tau va fi rupt in 33 de bucati din care va curge o ploaie atat de rosie e ora trei lautare e ora trei iar noi suntem atat de insetati Ideea de la care am pornit aici este ca simbolul acelui zid nu mi se pare la locul sau in acest poem. Nu neg ca exista o doza de avangardism in a spune ca unui zid ii poate "fi sete" insa nu cred ca merge aici, parerea mea. Oricum un poem de salutat. Andu
amice tinerel și impulsiv, te rog să-ți menții exploziile de personalitate în limitele bunului simț. dacă nu știi ce-i ăla, du-te și învăța-l...și întoarce-te după. eventual, cu un text de calitate.
Text tipic short stories cu poanta finală, rețetă sigură de succes. Personal, îmi amintește de cineva, un expert al textelor de acest gen, dar nu e un reproș, dimpotrivă. Metafora finală pe care mizează întreg textul:"Când primești fotografia cuiva te întrebi cine a făcut-o, altfel n-ai nici o șansă să deosebești subiectul. Și uite mică, sprijinită de piciorul lui, și umbrela mea." oferă echilibrul compoziției. Deși indirect, fără a deveni prea patetică, îmi sună din alte locuri două versuri: "Însă în povestea noastră/nu e loc de Dumneavoastră"... Sfat: când pleci din Vatră nu o lua pe Labirint.
Poezie absolut inchisa si deschizind cu frazele scurte drumuri spre nimic. lipsa de legatura sufleteasca intre subiectele presarate face cititorul sa gindesca pe multe planuri care in final nu reusesc sa se adune intr-un manunchi sau intr-un fel de ceva care sa duca la o logica a discursului poetic.Taiata-n portiuni de poezie devine acceptabila separind sentimentele de senzatii vizuale sau olfactive scrierea insa devine nula.Mortea amestecata cu viata si viitorul intr-o tendinta de joc sau de sah-mat nu reda nimic dincolo de rindurile pe care omul de rind le are-n fata. sint doar dupa umila mea parere sase idei care fug una de alta.
numai cuvântul "igrasie" mă deranjează (e uzitat la greu). îmi place însă mult senzația pe care o transmite atingerea sufletului ca pe o "hartă în relief". frumos!
Sancho, în film nu era Uritescu? E o scenă memorabilă. Al treilea vers de aici surprinde "magistral" spiritul a ceea ce Preda pune acolo. Eu am recitit poemul și după ce am facut cunoștință cu "Pa-ul domnului Pa", publicat ulterior, și mi s-a părut mai interesant. Să vezi că domnul Pa va ajunge personaj literar.
Iată cum se mai întâmplă câte un lucru bun, Ioana scrie pe Hermeneia din nou, mărturisesc așteptam și mă întrebam...
Nu cred că poemul acesta este cel menit să marcheze un come-back, ci mai degraba un 'i'm still here' ceva still goo goo dolls.
Mi-a plăcut mai mult recitirea decât poemul în sine, mărturisesc.
Dacă îmi este îngăduită o recomandare, aș schimba acel 'm-am trezit cu fața spre tine' care sună de parcă 'm-am trezit cu fața la perete sau la cearceaf'. Aș zice poate ceva de genul 'm-am trezit privind spre tine'... sau 'm-am trezit cu ochii spre tine', oricum altceva decât acea față spre tine.
Cele bune Ioana și te mai aștept prin acest deșert.
Marga
să fiu sincer nu ştiu dacă timpul s-ar rostogoli în curbele alienării sau noi ne-am rostogoli în curvatura unui complex spaţio-temporal impredictibil. Dar merită riscul. Încerc să scriu.
trecerea dincolo de ”coloanele lui noe”, probabil rămase pe undeva pe muntele Ararat, e pregătită de text, adică se simt, palpabil aproape, dezgustul, lehamitea, dorința de a urla uneori neputința de a acționa.
aș mai umbla la ”ideea de a exista fără a fi”, și ”adorm visând visuri lapidare” .
Andu, nu ascult Compact. De fapt NICI NU STIU cine e Compact. Asa ca am un alibi perfect. Finalul imi apartine in totalitate. Despre "promisiunile violate" daca as fi spus pe la spate ar fi fost ridicol de banal. Aproape manelist. Eu prefer insa sa am stil. Stilul sugestivitatii. La urma urmei am senzatia ca tu esti pasionat de cit de brutala si trosnitoare e o imagine. Eu nu ma dau in vint dupa asa ceva. Ma intereseaza mai mult complexitatea senzatiei reverberate in cititor decit valoarea pornografica. Anyway, cam asa ceva.
o varianta relaxanta pe cit de moderna, a unei scufite trezita brusc prin toamna lupului "nu o să te iert niciodată" ... expresia aceasta nu o stiam, dar suna excelent: "mâlul dragostei lui de lup zbrehui"...iti apartine suta la suta? :) finalul e inevitabil si foarte sugestiv: "îi întind un pumn de stafide cu palma suptă înfiptă în colți îl privesc în pupile ca pe un drum lung spre poiană spre căsuța cu ferestre din piei"
Este un text perfid, fad şi absolut fără niciun gust umoristic, fără niciun tip de umor. El - textul carevasăzică - nu ironizează, nu parodiază nimic, pentru că nu se reiau mijloace, ci calupuri de cuvinte şi imagini, precum copiatul prost, la tezele din generală. Îngrămădirea de litere de mai sus aşteaptă zâmbete la colţuri lexicale (pârnaie, găini, făină etc). Juxtapunere de sintagme, mulate pe un text şi-o situaţie, cu un discurs scrâşnit. Ori mim fără mâini, şi-n spatele acestuia, cerşetorul de zâmbete.
(nu mai pomenesc de "poanta" din final - absolut puerilă, absolut dizgraţioasă).
Dana, mulțumesc mult de vizită și semnul de încurajare pentru această încercare poetică. Eu sunt onorat de trecerea ta pe la mine. Virgil: ideea e că țărușii cu pricina nu sunt înfipți în piatră, ci tocmai că în pragul acestei pietre se pierd urmele lor... în fine, nici versul nu e extrem de explicativ. Răsufletul e un cuvânt e drept mai puțin folosit, dar prezent în DEX, așa că nu insist. Despre restul, nu am ce să spun, mi se pare chestie de gust și nu vreau să te contrazic. Mulțumesc mult de trecere, am nevoie de cât mai multe bușituri, sunt un real ajutor.
mi-ai suflat în ochi și am orbit
liniștea s-a așezat ca un acoperământ
deasupra urechilor
obrajii s-au stins și dincolo
dincolo de tot mai văd o frumoasă care
prinde crengile se agață de ele cade
se ridică iar își zgârie pielea urcă
încet până reușește să culeagă
prima cireașă de iunie în gura ei
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
"Lucrările care au mai fost publicate au fost depunctate." as vrea sa stiu si eu unde anume, in regulament, este specificat acest lucru? :)
pentru textul : Premiile Concursului Naţional de Literatură „Agatha Grigorescu Bacovia” - Mizil - 2012 deapocalitica si obsesiva imaginea ce o da acest poem. observ ca poeziile tale zguduie cititorii. iti voi cumpara cartea publicata in tara.
pentru textul : din muntele vremelnic de ceață depoeziile tale sunt cuprinzatoare, pline de semnificatii, orice as incerca sa spun devine prin contrast banal, o intreaga istorie de imagini mestesugite, fond si o forma perfecte. vad in teama asta de fapt o recunoastere a unor merite bine pretuite, "complexul acesta de inferioritate" oricat de bine mascat, este magulitor pentru orice femeie. imi place mai ales maretia finalului, rostit cu naturalete!
pentru textul : îmi este teamă de femeie deparerea mea este ca textul incepe destul de greoi dar finalul este mult mai bun. mi se pare putin agramat primul vers (in ciuda faptului ca s-ar putea ca sa urmaresti un efect) de asemenea "spirala unui șarpe în fața mea/ mâna ta întotdeauna o alta" este putin mai greu de citit in zona "mea mâna"
pentru textul : limbile ceasului au rămas înțepenite între bătăile inimii deAlina, fraza mentionata de tine n-are nici o legatura cu textul tau. se referea la comentariul lui francisc. imi cer scuze pentru offtopic
pentru textul : karuna deimi plac textele complexe. de la tine as citii orice, ma reconforteaza la nebunie.dupa fiecare poem citit imi lasi un gust de placere, extaz mai mult asa cum mi s-a intamplat dupa ce am terminat de citit " un suras pt. cianura ' , o stare de stare prin amplificare. eu gasesc cartea aia ca fiind una dragalas de apetisanta. sa incep cu faptul ca m-ai dus mult cu gandul la frida, eu o iubesc mult pe fatuca asta si personajele ei hipnotice si verdele care da mereu bine intr-un local/ bar, parca suna putin pretentios local. primul vers mi se pare putin prea alaise, dar ritmul pe care il impui dupa ce ai trecut de acesta este coregiously.ai simboluri, metafore, scaricele, heliograme si ma innebuneste acest text. acum sa nu te sperii de ceea ce vad eu in el. un ultimul cuvant. ai un caracter dramatic scenic si e impunator, pt ca dai multe indicatii regizorale si privind de sus e ca si cum ai fi un masinist si ai casca ochii uimit, nultumesc a! si pe textul asta as asculta o melodie din les choristes. un film tare emotionant cu pepino sau ceva de genul.
pentru textul : cine mă visează deÎntrepătrunderea și amestecul fragmentelor temporale m-a trimis cu gândul la un anumit fragment, citit de foarte curând, sper să nu te deranjeze că fac această trimitere: "Mă zăpăcesc rău de tot din cauza timpului. Dacă nu-ți controlezi emoțiile - se opri, se luptă din greu și continuă cu o voce răgușită - asta se întâmplă. Eonii - fracțiunile de secundă - fac schimb de locuri. Și nu mai știi să numeri cum trebuie." (Rosamond Lehmann, Crângul ecourilor"). Bună "construcție", reușind să faci să dispară limita între cel care își stăpânește și același care nu-și stăpânește fluxul emoțiilor. Și parcă e și o formă mai altfel, care te prinde (nu că aceea în care scrii de obicei nu ar fi, dar e plăcut să văd că nu te-ai oprit la un singur drum). Mi-a plăcut foarte mult.
pentru textul : dorina decred ca un numai un britanic poate sa scrie cu asa devotiune despre soare. pentru ca nu il are. noi aici in california nu prea ne dam in vint dupa el. ca e pretutindeni. mai putin uneori during the june gloom. I guess, everybody with his/her needs. anyway, I enjoyed the rhyme.
pentru textul : Ra deEla, chiar se simte linia A-V, cat pentru toate simturile incepand cu tactilul palmelor pentru ruga, prinderea in sine a energiei curate, limpezirea fruntii. multi ani senini sa fie, de sarbatoare luminoasa, in mit.
pentru textul : epistolă din nașterea ta deam schimbat incadrarea textului, cred ca locul asta i se potriveste mai bine.
pentru textul : Mario Vargas Llosa: „Istoria lui Mayta” defelicitari pentru text!
Daca imi permiti djamal as avea o varianta la poemul tau: e ora trei lautare tu inca mai canti noi inca mai bem iti intinzi trupul ca pe niste aripi deasupra mesei noastre numaidecat trupul tau va fi rupt in 33 de bucati din care va curge o ploaie atat de rosie e ora trei lautare e ora trei iar noi suntem atat de insetati Ideea de la care am pornit aici este ca simbolul acelui zid nu mi se pare la locul sau in acest poem. Nu neg ca exista o doza de avangardism in a spune ca unui zid ii poate "fi sete" insa nu cred ca merge aici, parerea mea. Oricum un poem de salutat. Andu
pentru textul : Lăutarul demie imi pica bine. asta nu inseamna decat ca pentru mine, un individ, e satisfacator. stiu ca esti minutios. si apeciez.
pentru textul : canal indisponibil deamice tinerel și impulsiv, te rog să-ți menții exploziile de personalitate în limitele bunului simț. dacă nu știi ce-i ăla, du-te și învăța-l...și întoarce-te după. eventual, cu un text de calitate.
pentru textul : sînt un nesuferit deeste un poem bun in opinia mea, dar nu pricep contextul pe care il are si insusi versul acesta "ale plictiselii". se referă la bratele deschise?
pentru textul : intimități fără bluetooth deapreciez timpul ce l/ati sacrificat pentru citirea si intelegerea poemului meu. va reastept cu drag.
pentru textul : Poem pentru umbră deText tipic short stories cu poanta finală, rețetă sigură de succes. Personal, îmi amintește de cineva, un expert al textelor de acest gen, dar nu e un reproș, dimpotrivă. Metafora finală pe care mizează întreg textul:"Când primești fotografia cuiva te întrebi cine a făcut-o, altfel n-ai nici o șansă să deosebești subiectul. Și uite mică, sprijinită de piciorul lui, și umbrela mea." oferă echilibrul compoziției. Deși indirect, fără a deveni prea patetică, îmi sună din alte locuri două versuri: "Însă în povestea noastră/nu e loc de Dumneavoastră"... Sfat: când pleci din Vatră nu o lua pe Labirint.
pentru textul : Labirint de ceară dePoezie absolut inchisa si deschizind cu frazele scurte drumuri spre nimic. lipsa de legatura sufleteasca intre subiectele presarate face cititorul sa gindesca pe multe planuri care in final nu reusesc sa se adune intr-un manunchi sau intr-un fel de ceva care sa duca la o logica a discursului poetic.Taiata-n portiuni de poezie devine acceptabila separind sentimentele de senzatii vizuale sau olfactive scrierea insa devine nula.Mortea amestecata cu viata si viitorul intr-o tendinta de joc sau de sah-mat nu reda nimic dincolo de rindurile pe care omul de rind le are-n fata. sint doar dupa umila mea parere sase idei care fug una de alta.
pentru textul : cu titlu provizoriu denumai cuvântul "igrasie" mă deranjează (e uzitat la greu). îmi place însă mult senzația pe care o transmite atingerea sufletului ca pe o "hartă în relief". frumos!
pentru textul : harta în relief demă bucură lectura ta, Ioana! știi... înclin să cred că ai dreptate...
pentru textul : covrigi calzi demulțam fain!
dom'le, am sa imi iau si eu aifone sa ascult iutube. si sa pot spune si eu ce trist. nu este o poezie trista, este o poezie întristată
pentru textul : fiecare zi e o probă de răbdare deSancho, în film nu era Uritescu? E o scenă memorabilă. Al treilea vers de aici surprinde "magistral" spiritul a ceea ce Preda pune acolo. Eu am recitit poemul și după ce am facut cunoștință cu "Pa-ul domnului Pa", publicat ulterior, și mi s-a părut mai interesant. Să vezi că domnul Pa va ajunge personaj literar.
pentru textul : eu, domnul Pa și zmeul deIată cum se mai întâmplă câte un lucru bun, Ioana scrie pe Hermeneia din nou, mărturisesc așteptam și mă întrebam...
pentru textul : de dimineaţă deNu cred că poemul acesta este cel menit să marcheze un come-back, ci mai degraba un 'i'm still here' ceva still goo goo dolls.
Mi-a plăcut mai mult recitirea decât poemul în sine, mărturisesc.
Dacă îmi este îngăduită o recomandare, aș schimba acel 'm-am trezit cu fața spre tine' care sună de parcă 'm-am trezit cu fața la perete sau la cearceaf'. Aș zice poate ceva de genul 'm-am trezit privind spre tine'... sau 'm-am trezit cu ochii spre tine', oricum altceva decât acea față spre tine.
Cele bune Ioana și te mai aștept prin acest deșert.
Marga
să fiu sincer nu ştiu dacă timpul s-ar rostogoli în curbele alienării sau noi ne-am rostogoli în curvatura unui complex spaţio-temporal impredictibil. Dar merită riscul. Încerc să scriu.
pentru textul : antiplatonice IX detrecerea dincolo de ”coloanele lui noe”, probabil rămase pe undeva pe muntele Ararat, e pregătită de text, adică se simt, palpabil aproape, dezgustul, lehamitea, dorința de a urla uneori neputința de a acționa.
pentru textul : coloanele lui noe deaș mai umbla la ”ideea de a exista fără a fi”, și ”adorm visând visuri lapidare” .
Andu, nu ascult Compact. De fapt NICI NU STIU cine e Compact. Asa ca am un alibi perfect. Finalul imi apartine in totalitate. Despre "promisiunile violate" daca as fi spus pe la spate ar fi fost ridicol de banal. Aproape manelist. Eu prefer insa sa am stil. Stilul sugestivitatii. La urma urmei am senzatia ca tu esti pasionat de cit de brutala si trosnitoare e o imagine. Eu nu ma dau in vint dupa asa ceva. Ma intereseaza mai mult complexitatea senzatiei reverberate in cititor decit valoarea pornografica. Anyway, cam asa ceva.
pentru textul : oglinda lui moebius deo varianta relaxanta pe cit de moderna, a unei scufite trezita brusc prin toamna lupului "nu o să te iert niciodată" ... expresia aceasta nu o stiam, dar suna excelent: "mâlul dragostei lui de lup zbrehui"...iti apartine suta la suta? :) finalul e inevitabil si foarte sugestiv: "îi întind un pumn de stafide cu palma suptă înfiptă în colți îl privesc în pupile ca pe un drum lung spre poiană spre căsuța cu ferestre din piei"
pentru textul : scufița roșie deMulțumesc pentru sfat. Inițial, gândisem un final asemănător celui din comentariu, dar mă temeam să nu fie unul abscons
pentru textul : Șarpele Midgardului deEste un text perfid, fad şi absolut fără niciun gust umoristic, fără niciun tip de umor. El - textul carevasăzică - nu ironizează, nu parodiază nimic, pentru că nu se reiau mijloace, ci calupuri de cuvinte şi imagini, precum copiatul prost, la tezele din generală. Îngrămădirea de litere de mai sus aşteaptă zâmbete la colţuri lexicale (pârnaie, găini, făină etc). Juxtapunere de sintagme, mulate pe un text şi-o situaţie, cu un discurs scrâşnit. Ori mim fără mâini, şi-n spatele acestuia, cerşetorul de zâmbete.
(nu mai pomenesc de "poanta" din final - absolut puerilă, absolut dizgraţioasă).
Ligheanul, vă rog!
pentru textul : nu mai deosebesc vacile și nici găinile deDana, mulțumesc mult de vizită și semnul de încurajare pentru această încercare poetică. Eu sunt onorat de trecerea ta pe la mine. Virgil: ideea e că țărușii cu pricina nu sunt înfipți în piatră, ci tocmai că în pragul acestei pietre se pierd urmele lor... în fine, nici versul nu e extrem de explicativ. Răsufletul e un cuvânt e drept mai puțin folosit, dar prezent în DEX, așa că nu insist. Despre restul, nu am ce să spun, mi se pare chestie de gust și nu vreau să te contrazic. Mulțumesc mult de trecere, am nevoie de cât mai multe bușituri, sunt un real ajutor.
pentru textul : Undeva amețitor de aproape desplendidă partea aceasta:
mi-ai suflat în ochi și am orbit
liniștea s-a așezat ca un acoperământ
deasupra urechilor
obrajii s-au stins și dincolo
dincolo de tot mai văd o frumoasă care
prinde crengile se agață de ele cade
se ridică iar își zgârie pielea urcă
încet până reușește să culeagă
prima cireașă de iunie în gura ei
pentru ea ai semnul meu de apreciere. punct!
pentru textul : cireșul dePagini