știu că ești specială
eu sînt spart ca o călimară
uitată pierdută găsită
într-o cămară
după ce îți cumperi o garsonieră
din acelea bune din cărămidă
făcută înainte de cutremurul din șapteșapte
sau poate într-o vară
din anii șaizeci
dar m-am luat cu vorba
și am uitat să îți spun
că ești specială
mai ales cînd parchezi lateral
seara lîngă librăria din colț
dintr-o singură încercare
eu sînt doar o fereastră murdară
spartă prin care privesc puradeii
televiziunea prin cablu
în clădirea aceea galbenă
peste drum de la gară
dar uite cum m-am luat cu vorba
și am uitat să îți spun
pentru mine ești specială
întotdeauna dar mai ales
în zilele de la mijlocul lunii
cînd ți-amintești că exist
mă observi și zîmbești puțin trist
stînjenită de tot apoi uiți eu sînt doar
un borcan de ardei kosher
făcut cioburi pe trotuar