Multumesc. Ioana Geacar, e posibil sa-si fi pierdut substanta, insa am mizat mai mult pe efectul de grand. E un risc asumat. Marina Nicolaev, multumesc, probabil m,a simt cel mai bine in stilul acesta liric-confesiv.
personal nu pot spune despre acest text că este bun doar pentru că el curge frumos. nu este suficient pentru mine ca cititor. putem scrie cuvinte care să curgă frumos chiar dacă asociem maimuţă cu muşama, şi putem spune wow, e genial.
"poate că ai dreptate
aluniţa pe care o mângâi
cu tandreţea unui orb
are potenţial"
aluniţa în acest context îmi aduce un disconfort, nu are potenţial, în sensul că dacă iau aceste versuri şi le vizualizez, văd o aluniţă care mai este şi mângâiată.
nu mi se pare nici intim, nici profund. e greu să scoţi ceva de calitate în poezie discutând despre aluniţă. de ce nu despre bătătura sandalei.
apoi
"aluniţa asta are noaptea profilul tău
quezalcoatl îţi stă pe umeri
o senzaţie de neîmplinire
subţiază căpăstrul zilei" - să fim serioşi. facem profilul cuiva din orice: din bambus, din vată de zahăr dar să vizualizez, repet, o aluniţă cu chipul cuiva, mă abţin.
"eşti ofranda
sunt piatra pe care vei curge" - extrem de banal dacă nu chiar reduntant prin simplitate.
singura strofă care cât de cât merge spre bine este strofa a doua.
...Am ctit destule texte de-ale d-voastră, dar nu am lăsat semne din mai multe considerente. Nu mă întrebați de ce las acum; v-aș răspunde cel puțin ironic și cel mult literar. ...Citesc destul de mult. Și virtual și true. Și de foarte puține ori am întâlnit o mai accentuată pedanterie ca în textele d-voastră. Nu vă fie cu bănat! Poate că textul acesta nu-i scris într-o notă atât de prețioasă ca altele, dar totuși... Și nu ar fi asta cea mai mare durere. dacă ați da atenție și logicii metaforelor și a alegoriilor. Pentru că, pe lângă savanteria scrierii, de cele mai multe ori, versurile d-voastră suferă de-un minunat non-sens. Apoi, metaforele în genitiv își lungesc mânecile albe și sugrumă. Fatal. Faceți un exercițiu: luați 2 substantive la nimereală. Cum fac eu acum: gât și lonoleum. Și construiți metafore în genitiv. Linoleum gâtului/ gâtul linoleumului. Cocoțați-le pe "coloana infinitului", în "culori inutile", sub imperiul "dulcegăriilor de vioară". Trageți linie, postați. ..."lobul umărului" și "umărul lobului" ar face carieră; dacă ar fi sintagme obligatorii într-un conurs de epigrame, adresat medicilor meta-generaliști. De cealaltă parte, "val mestecând soare" este o expresie și originală, și naturală, după a mea părere. Deci, se poate. ...De reținut că acest comentariu este unul general, vizând majoritatea textele d-voastră, pe care am citit-o. ...În concluzie, puțină naturalețe nu strică. Încercați să reproduceți starea, nu s-o creați. E doar o părere. Puteți s-o dați la spate. Toate bune!
doar o paloare de hîrtie veche păstrată inutil în spatele unei oglinzi ............ poate doar tu pășind încet pe urmele tale într-o sală de așteptare golită de timp ............... ar trebui sa dau macar o penita... dar mai astept... sa mai citesc si alte texte... nostalgia din versurile citate mai sus imi pare atenuata de un oarecare retorism, o sententiozitate de care incerc sa ma feresc si eu...
abia acum a apărut comentariul. Cred că aveţi dreptate privind subiectul, el a mai fost utilizat. M-am axat mai mult pe expresie, am încercat să o fac gravă, apropiată de limbajul scrierilor sfinte. Genul ce se rosteşte de la tribună, chiar dacă profunzimea nu e punctul forte al mesajului.
Doamnă Mariana,
Vă mulţumesc pentru sinceritatea curajul şi deschiderea cu care vă aplecaţi asupra acestui text.
Domnule Andu Moldovan,
Larisa – personajul din prima parte a textului “din scrisorile larisei” - nu se vrea un personaj sofisticat aşa cum poate vă doreaţi dv. Larisa e un personaj simplu, poate chiar e facebookistă aşa cum sugeraţi. Universul estetic poate este umbrit în mod voit de o formă simplă de manifestare umană, nu dintr-un capriciu ci dintr-o necesitate. Locul Larisei nu este nici de prima pagină nici de şantier, e un personaj care nu caută construcţii simbolice ci se exprimă frust, uneori cu accente de melancolie.
Nu, nu e Putin, e doar puţin dintr-un Vladimir extrem de delicat şi nu sexos.
nu stiu cat de celebru e de fapt. citeste-l cand mergi cu trenul :) oricum, pentru un om care sta la propriu fata in fata cu moartea, vorbeste despre ea cu o naturalete aproape reconfortanta.
...că veni vorba și faptul ar trebui să mă oftic puțin, pentru că nu consider pagina mea de pe aici un îndreptar de comentarii. dar știind corectitudinea ta, Bianca, am să neglijez prima parte a incursiunii tale în comentariul Violetei și am să remarc, bucuros, că la fel cum Paul Sân-Petru sesiza nonșalant cu ceva ,multă, vreme în urmă... îmi place să termin unele poeme în virgulă. Pentru a se prelungi trena emoțională înspre cititor, spunea cunoscutul scriitor gălățean, fapt remarcat și de Violeta, mai apoi, în unele poeme recente... fapt care iată ți se pare, cu ironia finuță de rigoare, interesant și ție. Cât despre "înclinația" mea către teatru chiar contează dacă mi-ai mai spus? Adicătelea dacă te repeți?Smile. Înțeleg perfect demersul tău și e fair că ai scris și despre text.Mulțam de "ocheadă", Bianca! cu gânduri bune, același actor trist, paul
aveti niste repetitii care deranjeaza si care, cu un minim de bunavointa, puteau fi evitate.
ex:
"Unde e acel Maxim pe care el îl ducea în cârcă peste tot și se lua la bătaie cu flăcăii mai mari, când aceștia îl băteau pe Maxim,"
...
"Mărioara venise pe lume imediat după moartea tatălui lor, strivit de un bolovan în cariera de la Oblaz. Ce-i drept mai aveau un frate, pe Ion, însă acesta s-a însurat imediat după moartea tatălui lor"
...
"Andrei se trezi slugă la evreul Leib, unde hrănea animalele, asigurând astfel în fiecare zi hrana familiei,"
"unii dintre copiii de vărsta lui" - un typo, aici
exprimari greoaie pe alocuri:
"Anna vorbi cu Ion și cu Andrei care căzură de acord, ca el să meargă la școală"
...
"asigurând astfel în fiecare zi hrana familiei, care se compunea dintr-un kilogram de mălai și doi litri de lapte."
semnul tău de lectură, cu atât mai mult cu cât ştiu că şi tu aduci imagini din trecut în azi. se pare că aşa menţinem memoria vie a celor care au trecut prin viaţă înaintea noastră şi au lăsat ceva din felul lor de a exista. aparţinător poate fi un pic mai dur, însă realitatea este (şi) mai dură decât se poate exprima în cuvinte.
de fapt sint variatiuni pe aceeasi tema. ceva mai concentrata este insa aceasta ultima din multe puncte de vedere si literare si de profunzime. dincolo m-ai amagit cu "fotopoem" in subtitlu si ma asteptam la ceva, poate la un colaj (de care vrei tu) subliniez versurile "Am auzit că primăvara nu vine niciodată singură eu n-am chemat-o și nici nu țin minte cine a venit să-mi împrumute una. Eu n-am cerut." nu de alta, dar imi carcaterizeaza citeva cunostinte:) numai de bine!
Mi-a placut poezia, in special ultimele doua versuri: "și omul amestecând cuvinte/ pe care le înțelege foarte târziu". Desi, daca era dupa mine as fi scris: "cuvinte pe care le intelegem foarte tarziu".
într-adevăr, textul a fost scris sub auspiciile unei aniversări. a few years ago... dar mi se pare atât de actual... în cuvinte puține. eu nu scriu decât în puține cuvinte. cât ai face o fotografie...
ma amuzi draga mea Alina. Nu din cauza asta nu mai esti editor pe hermeneia.com. Eu ti-am insirat atunci cind am vorbit trei motive. Nici unul din ele nu a fost acesta. Eu am fost suficient de amabil ca sa ti le prezint. As aprecia daca ai fi si tu macar sincera. Atit.
Ritmul este! Continutul este! As cam da o apreciere grafica dar ultima strofa ma zgârie semantic. "mon pire ennemi est en moi" suna "déjà vu, déjà lu, déjà entendu"... ori, ceea ce ne transmiti aici este un "déjà vécu" si mi se pare ca ai putea sa exprimi aceeasi idee cu o alta forta expresiva, cu mai multa autenticitate. Stiu ca strica ritmul si simplitatea atat de reusita si accesibila a poemului dar in mod sigur ar merita lucrat. "statue de brique" (- s) ?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Multumesc. Ioana Geacar, e posibil sa-si fi pierdut substanta, insa am mizat mai mult pe efectul de grand. E un risc asumat. Marina Nicolaev, multumesc, probabil m,a simt cel mai bine in stilul acesta liric-confesiv.
pentru textul : grand touring deA propos... ce părere ai dacă aș scrie la persoana a treia?
pentru textul : re-Facerea deÎmi spune și mie cineva ce e aia cesnic...?
pentru textul : deschideri demulțumesc, elia, pentru semn/semne...
te mai aștept, firește
alex
pentru textul : oriental red depersonal nu pot spune despre acest text că este bun doar pentru că el curge frumos. nu este suficient pentru mine ca cititor. putem scrie cuvinte care să curgă frumos chiar dacă asociem maimuţă cu muşama, şi putem spune wow, e genial.
pentru textul : desperado de"poate că ai dreptate
aluniţa pe care o mângâi
cu tandreţea unui orb
are potenţial"
aluniţa în acest context îmi aduce un disconfort, nu are potenţial, în sensul că dacă iau aceste versuri şi le vizualizez, văd o aluniţă care mai este şi mângâiată.
nu mi se pare nici intim, nici profund. e greu să scoţi ceva de calitate în poezie discutând despre aluniţă. de ce nu despre bătătura sandalei.
apoi
"aluniţa asta are noaptea profilul tău
quezalcoatl îţi stă pe umeri
o senzaţie de neîmplinire
subţiază căpăstrul zilei" - să fim serioşi. facem profilul cuiva din orice: din bambus, din vată de zahăr dar să vizualizez, repet, o aluniţă cu chipul cuiva, mă abţin.
"eşti ofranda
sunt piatra pe care vei curge" - extrem de banal dacă nu chiar reduntant prin simplitate.
singura strofă care cât de cât merge spre bine este strofa a doua.
...Am ctit destule texte de-ale d-voastră, dar nu am lăsat semne din mai multe considerente. Nu mă întrebați de ce las acum; v-aș răspunde cel puțin ironic și cel mult literar. ...Citesc destul de mult. Și virtual și true. Și de foarte puține ori am întâlnit o mai accentuată pedanterie ca în textele d-voastră. Nu vă fie cu bănat! Poate că textul acesta nu-i scris într-o notă atât de prețioasă ca altele, dar totuși... Și nu ar fi asta cea mai mare durere. dacă ați da atenție și logicii metaforelor și a alegoriilor. Pentru că, pe lângă savanteria scrierii, de cele mai multe ori, versurile d-voastră suferă de-un minunat non-sens. Apoi, metaforele în genitiv își lungesc mânecile albe și sugrumă. Fatal. Faceți un exercițiu: luați 2 substantive la nimereală. Cum fac eu acum: gât și lonoleum. Și construiți metafore în genitiv. Linoleum gâtului/ gâtul linoleumului. Cocoțați-le pe "coloana infinitului", în "culori inutile", sub imperiul "dulcegăriilor de vioară". Trageți linie, postați. ..."lobul umărului" și "umărul lobului" ar face carieră; dacă ar fi sintagme obligatorii într-un conurs de epigrame, adresat medicilor meta-generaliști. De cealaltă parte, "val mestecând soare" este o expresie și originală, și naturală, după a mea părere. Deci, se poate. ...De reținut că acest comentariu este unul general, vizând majoritatea textele d-voastră, pe care am citit-o. ...În concluzie, puțină naturalețe nu strică. Încercați să reproduceți starea, nu s-o creați. E doar o părere. Puteți s-o dați la spate. Toate bune!
pentru textul : Umărul lobului deE atat de "simpla" ca devine simplista. Am s-o sterg. Dar, deocamdata o mai las. Poate scot ceva din ea re-scriind-o.
pentru textul : Simplu dedoar o paloare de hîrtie veche păstrată inutil în spatele unei oglinzi ............ poate doar tu pășind încet pe urmele tale într-o sală de așteptare golită de timp ............... ar trebui sa dau macar o penita... dar mai astept... sa mai citesc si alte texte... nostalgia din versurile citate mai sus imi pare atenuata de un oarecare retorism, o sententiozitate de care incerc sa ma feresc si eu...
pentru textul : cuvintele sînt dePoezia contemporană are multe talente, are viitor, în ciuda criticilor venite dinspre autorii generaţiilor trecute.
pentru textul : Un poet şi un sculptor sibian printre nominalizaţii premiilor Niram Art 2010 deRemarc în mod deosebit,
pentru textul : lucruri care-mi sunt o povară de"în călătoria mea...
am întâlnit numai nopţile,
zilele stăteau ascunse în peşteri..."
În rest, citit cu plăcere. Stimă
Iată starea mea indusă de acest poem:
„Pasărea cu clonţ de rubin
S-a răzbunat, iat-o, s-a răzbunat.
Nu mai pot s-o mângâi.
M-a strivit
Pasărea cu clonţ de rubin...”
și
„Într-o grădină,
Lâng-o tulpină,
Zării o floare, ca o lumină.
S-o tai, se strică!
pentru textul : înmugureşti deS-o las, mi-e frică
Că vine altul şi mi-o rădică.”
abia acum a apărut comentariul. Cred că aveţi dreptate privind subiectul, el a mai fost utilizat. M-am axat mai mult pe expresie, am încercat să o fac gravă, apropiată de limbajul scrierilor sfinte. Genul ce se rosteşte de la tribună, chiar dacă profunzimea nu e punctul forte al mesajului.
pentru textul : Religia nu poate fi decît veşnică desughiț în somn -
pentru textul : Haiku deîn cana de pe masă
coboară un miros
multumesc de citire si pentru apreciere.
pentru textul : Pustiu deDoamnă Mariana,
Vă mulţumesc pentru sinceritatea curajul şi deschiderea cu care vă aplecaţi asupra acestui text.
Domnule Andu Moldovan,
Larisa – personajul din prima parte a textului “din scrisorile larisei” - nu se vrea un personaj sofisticat aşa cum poate vă doreaţi dv. Larisa e un personaj simplu, poate chiar e facebookistă aşa cum sugeraţi. Universul estetic poate este umbrit în mod voit de o formă simplă de manifestare umană, nu dintr-un capriciu ci dintr-o necesitate. Locul Larisei nu este nici de prima pagină nici de şantier, e un personaj care nu caută construcţii simbolice ci se exprimă frust, uneori cu accente de melancolie.
Nu, nu e Putin, e doar puţin dintr-un Vladimir extrem de delicat şi nu sexos.
pentru textul : din scrisorile larisei II denu stiu cat de celebru e de fapt. citeste-l cand mergi cu trenul :) oricum, pentru un om care sta la propriu fata in fata cu moartea, vorbeste despre ea cu o naturalete aproape reconfortanta.
pentru textul : Lunea se moare uniform deşi dacă ar fi aşa, oricum e mult mai multă poezie aici decât la chestia aia a dv. cu cip, cip !
pentru textul : endemic dem-ai cucerit cu mainile ei care pansau armate. apoi, buzele ei, lovitura de gratie.
avand in vedere faptul ca poezia asta creeaza o stare pe care aproape c-am atins-o, penita de la mine :)
pentru textul : Cântecul ei trist deunii scriu o viata si nu reusesc trei versuri excelente...deci e bun si asa, rau. multumesc de comentarii.
pentru textul : Lecția despre evoluționism. furca de...că veni vorba și faptul ar trebui să mă oftic puțin, pentru că nu consider pagina mea de pe aici un îndreptar de comentarii. dar știind corectitudinea ta, Bianca, am să neglijez prima parte a incursiunii tale în comentariul Violetei și am să remarc, bucuros, că la fel cum Paul Sân-Petru sesiza nonșalant cu ceva ,multă, vreme în urmă... îmi place să termin unele poeme în virgulă. Pentru a se prelungi trena emoțională înspre cititor, spunea cunoscutul scriitor gălățean, fapt remarcat și de Violeta, mai apoi, în unele poeme recente... fapt care iată ți se pare, cu ironia finuță de rigoare, interesant și ție. Cât despre "înclinația" mea către teatru chiar contează dacă mi-ai mai spus? Adicătelea dacă te repeți?Smile. Înțeleg perfect demersul tău și e fair că ai scris și despre text.Mulțam de "ocheadă", Bianca! cu gânduri bune, același actor trist, paul
pentru textul : mormântul se lasă pășit de oricine dema surprindeti intr-un mod f placut cu aceasta poezie domnule Iliescu,darg si vechi prieten
pentru textul : Uneori... defelicitari
aveti niste repetitii care deranjeaza si care, cu un minim de bunavointa, puteau fi evitate.
ex:
"Unde e acel Maxim pe care el îl ducea în cârcă peste tot și se lua la bătaie cu flăcăii mai mari, când aceștia îl băteau pe Maxim,"
...
"Mărioara venise pe lume imediat după moartea tatălui lor, strivit de un bolovan în cariera de la Oblaz. Ce-i drept mai aveau un frate, pe Ion, însă acesta s-a însurat imediat după moartea tatălui lor"
...
"Andrei se trezi slugă la evreul Leib, unde hrănea animalele, asigurând astfel în fiecare zi hrana familiei,"
"unii dintre copiii de vărsta lui" - un typo, aici
exprimari greoaie pe alocuri:
pentru textul : Aproapelui cu ură II de"Anna vorbi cu Ion și cu Andrei care căzură de acord, ca el să meargă la școală"
...
"asigurând astfel în fiecare zi hrana familiei, care se compunea dintr-un kilogram de mălai și doi litri de lapte."
semnul tău de lectură, cu atât mai mult cu cât ştiu că şi tu aduci imagini din trecut în azi. se pare că aşa menţinem memoria vie a celor care au trecut prin viaţă înaintea noastră şi au lăsat ceva din felul lor de a exista. aparţinător poate fi un pic mai dur, însă realitatea este (şi) mai dură decât se poate exprima în cuvinte.
îţi mulţumesc mult pentru apreciere.
pentru textul : iar Dumnezeu ar contoriza cititorii acestui epitaf demulțumesc pentru semn și lectură, Paul, dar contextul va rămâne neschimbat.
pentru textul : madlenă dede fapt sint variatiuni pe aceeasi tema. ceva mai concentrata este insa aceasta ultima din multe puncte de vedere si literare si de profunzime. dincolo m-ai amagit cu "fotopoem" in subtitlu si ma asteptam la ceva, poate la un colaj (de care vrei tu) subliniez versurile "Am auzit că primăvara nu vine niciodată singură eu n-am chemat-o și nici nu țin minte cine a venit să-mi împrumute una. Eu n-am cerut." nu de alta, dar imi carcaterizeaza citeva cunostinte:) numai de bine!
pentru textul : Aici începe totul - II deMi-a placut poezia, in special ultimele doua versuri: "și omul amestecând cuvinte/ pe care le înțelege foarte târziu". Desi, daca era dupa mine as fi scris: "cuvinte pe care le intelegem foarte tarziu".
pentru textul : În magia câmpiei deîntr-adevăr, textul a fost scris sub auspiciile unei aniversări. a few years ago... dar mi se pare atât de actual... în cuvinte puține. eu nu scriu decât în puține cuvinte. cât ai face o fotografie...
pentru textul : aniversarea evei dema amuzi draga mea Alina. Nu din cauza asta nu mai esti editor pe hermeneia.com. Eu ti-am insirat atunci cind am vorbit trei motive. Nici unul din ele nu a fost acesta. Eu am fost suficient de amabil ca sa ti le prezint. As aprecia daca ai fi si tu macar sincera. Atit.
pentru textul : analiza manifestului boierismului dede pe la "tăcerea se sparse în cioburi" m-ai pierdut.
pentru textul : E. R. deRitmul este! Continutul este! As cam da o apreciere grafica dar ultima strofa ma zgârie semantic. "mon pire ennemi est en moi" suna "déjà vu, déjà lu, déjà entendu"... ori, ceea ce ne transmiti aici este un "déjà vécu" si mi se pare ca ai putea sa exprimi aceeasi idee cu o alta forta expresiva, cu mai multa autenticitate. Stiu ca strica ritmul si simplitatea atat de reusita si accesibila a poemului dar in mod sigur ar merita lucrat. "statue de brique" (- s) ?
pentru textul : adieu dePagini