D-le Dinu, sunteţi în eroare (dar nu-i bai, nu e prima şi nici ultima dată
"nu stiu ce e de penita in articolul de mai sus! si nu inteleg daca articolelor le pot fi acordate penita, intru cat [!] penita este o recunoastere a inspiratiei unui autor si a transmiterii a ceva peste calitatea liniara a scrierilor postate. " (N. Dinu) - nimic mai fals, domnule! În primul rând, peniţele nu înseamnă recunoaştere a nici unui fapt, cu atât mai puţin a unui factor axiolog sau a unui sentiment revelat. Peniţele înseamnă doar o rezonanţă subiectivă şi o recomandare de lectură. În al doilea rând, e absurd să susţii că articolele nu au voie la peniţe@ Cum adică? Nu pricep logica. Aveţi cumva impresia că în articole nu există creativitate? Sau trăire? Aaa, consideraţi că textul este prost, că nu-şi merită îndemnul spre lectură? Ok. Polemizaţi, argumentaţi, distrugeţi. Dar faceţi-o literar, conform regulamentului. Nu veniţi cu afirmaţii de doi lei şi-o urzică! Mai treceţi spusele şi prin logica noastră cea de toate gropile, nu doar prin răutăcismele de crâşmă!
Calin, in timp ce aici atmosfera e de penumra, intr-o liniste netulburata, realul vine si imi ia posibilitatea de a scrie mai mult, voi reveni cu raspunsuri si comentarii la alte texte atunci cind computerul meu imi va permite. Multumesc, ma bucura mult cind un cititor de valoare imi simte trecerea prin toate luminile si umbrele. Dorin, tristetea intr-o masura buna, da. Cit permite creatia. Multam pentru apreciere. Sper sa pot mentine flacara.
un text care m-a așezat la masă cu autoarea lui, iar mie ce-mi mai place să savurez o tristețe provincială, de la Topârceanu și Minulescu încoace!
am țesut și des-țesut o poveste nici măcar atât de 'casnică' pe cât ar fi, la o primă citire.
deliciul nu se lasă așteptat, pentru că autoarea știe să dozeze nectarul atunci când poțiunea este prea amară.
mulțumesc pentru lectură
mulțumesc pentru „domnule” și pentru persoana a doua plural dar te asigur că poți să îmi spui pe nume și poți folosi singularul. mai ales că în lumea în care trăiesc eu se folosesc foarte rar aceste lucruri.
da, cred că un text „poetic” presupune o anumită „muzicalitate”, chiar dacă numai interioară, un anumit ritm. cînd un text chiar alunecă spre descriptiv/narativ, și mai ales cînd începe să introducă paranteze logice, e mai greu să îl accepți ca poezie. uneori se întîmplă și invers, un text de proză începe să „curgă” aproape ca un „cîntec” încît sîntem ispitiți să îl numim poem în proză, nu?
Te înșeli, frământarea trebuie să fie în tine, tu față de tine să aduci ceva nou, nu în grup. Lucrează intens și textele nu vor avea niciodată sclipire de geniu. Fleming a plecat în concediu, apoi a descoperit penicilina. Noul este sau nu este în tine. Dacă îl cauți prea mult, blochezi sinapsele (subconștientul - știi tu).
bun, citit de cinci ori, influențele sunt acolo, normal, dar rezultatul e pe măsură
teribil de expresivă imaginea asta cu genunchii prin poem... și da, patriarhal!
felicitări paule în fața unui text ca ăsta mai mult n-are sens de la mine
nu aici în orice caz
Hai ca este un text fain, ingrijit cu migala. Niste imagini succesive expresive. O singura remarca, sus este in plus, luna si stalpii arata deja locatia.
stâlpii solemni
susțin ungherul nostru (sus)
aproape de bustul de plastic al lunii
Francisc, ai surprins cheile poemului într-un mod neașteptat de clar și sigur, mulțumesc. Poate pentru că recunoaștem doar ceea ce am mai aflat cândva, vedem doar ceea ce știm. Și așa e: "stăm prost și e bine". Iar atunci când te detașezi de tot, ești liber. Și detașarea e o iluzie.
Vezi Marga, citește ce tocmai ai scris mai sus. Eu te consider o femeie inteligentă. Așa că voi porni de la premisa aceasta. Este imposibil să spui că nu hărțuiești sau nu ataci o persoană atunci cînd o numești „autor veleitarist” sau cînd îl caracterizezi en gross cu „părerea mea despre acest autor”. Nu îmi vine să cred că nu pricepi că abordări de felul acesta sînt ofensatoare atît prin personalizare cît și prin generalizare. Mai ales cînd vin din senin. Au existat cazuri cînd am făcut și eu afirmații dure și poate ofensatoare despre alte persoane și poate ari fi fost înțelept să nu le fac. Dar niciodată nu am sărit la oameni și nu le-am făcut portretul fără să mi-o „ceară” prin manifestări grobiene, aberante, ridicole, etc. Iar în ce privește calitățile literare ale cuiva (oricît ar fi ele) încerc să păstrez o opinie precaută. Viața și viitorul îmi poate face surprize. Și risc să fiu nevoit cîndva să îmi înghit cuvintele .
o porție de realitate care te prinde. ai transcris și felul popular (regional) de a vorbi al Eleonorei, initial am crezut si eu că ai scris greșit legat titlul, sau forma "rămânea", regional spuma îngerilor mă duce cu gândul la o mare de îngeri...
Imagini curate plăcute și expresive nu prea ți-a ieșit impersonarea aceasta a eu-lui (tău propriu și personal ca să zic așa) în poem, până la urmă acesta va rămâne un poem meditativ, un poem de stare, deci impersonal, cel puțin în lectura mea.
Oricum, o lectură cât se poate de agreabilă.
Andu
Oh, acum am văzut ce de comentarii avea textul. Îmi cer o mie de scuze Marinei, nu am acordat penița ca să îi fac în ciudă, mie chiar mi-a plăcut și consider că are metafore reușite, că are o viziune interesantă, imagini inedite. Sper să nu fiu înțeleasă greșit.
Ce am scris aici este poezie. :-) Am plantat mai multe sensuri și probleme. Cine înțelege asta bine, cine nu iarăși bine. Mulțumesc că vă bateți capul cu experimente poetice ce par nesemnificative. Voi vedea pe parcurs ce răspunsuri se înfiripă la întrebarea "unde e textul?". Bianca, e relevant că ai adus în discuție "locul" și "dependența".
"Nu exista alegeri din care sa castigi; doar alegeri in care pierzi mai putin." Asta-i cam adevărat. Și trist, ca și așteptarea aceea, când vrei să dăruiești tot, tot, însă darul îți este inutil. Mi-a plăcut textul și paralela dintre o banală călătorie cu microbusul și marea noastră trecere prin viață. Of! Prea des e ocupat...Ce dac-ai plătit?
O singura obiectie... "ma gadila la" creeaza un efect sonor destul de nepotrivit. Poate ar trebui sa evitati cacofonia ! Un text in care predomina tema naturii, destul de comun, care nu impresioneaza in vreun fel. Ialin
Mă uit. îmi cresc mâini noi plămâni de altă culoare, departeo, dacă va trece vreodată uitarea vânat adulmecând, tu vei rămâne trează în proaspetele ierburi. Apuci dimineața și-ți spui: asta zi începe o zi și mâine o alta, același convoi pleacă din mine la nesfârșit. Atunci vei năvăli ca toamna-n grădini, ca tropotul de antilopă în visul unui ghepard prea flămânzit. Pradă neprinsă, abia la sfârșit voi ști că după ce mă ucizi n-am să mai mor niciodată. asa il vad eu. plus, mi se pare potrivit titlul "Departeo" pentru tot ce e aici, inauntru, pentru aceasta minunata confesiune intru departare de sine apropierea de iubire, o penita. :)
Mâțâli îmblî pe unde vor. Pentru că așa cum știe toată lumea, ea își alege împarația și pe urmă stăpânul, ca multe dintre femei. Dar nu le poți nega și ignora tandrețea lor naturală... Într-o carte de Leonida Neamțu ( poate în "Știi Lavinia caracatițele" dar nu mai sunt așa de sigură) era o comparație referitoare la femei și pisici ceva de genul: "mândră și independentă ca o pisică"... Îmi plac pisicile mult mai mult decât alte animale tocmai pentru caracterul lor. Revenind la text, am apreciat umorul, dialectul, zenul și toate pisicile care te-au impresionat în viață...
idolii de lut se intorc cu spatele, in ritmul baroc al serilor in care umbrela varstei se deschide din cand in cand... imi place acest ciclu Botero in care te uiti dincolo printre degete cautand fericirea...
e un poem deosebit! de peniţă! simplu, fluent, cu Sfinţişorul într-o ipostază inedită, cu un limbaj foarte actual, surprinzător de abil stăpânit, dacă mă gândesc la cât de departe dpdv geografic te afli de ceva timp :)
typo scuze 'frustrările'
... Și deci prea previzibil aș putea adăuga dacă tot am ajuns la P.S. ceea ce pe unii i-ar putea conduce la ideea că nu te duce mintea prea departe. Cu ideea asta tu, poete, ar trebui să lupți cu arma ta de membru USR filiala Tecuci, adică prin scris.
Adică să demonstrezi că nu ești prost așa cum pari.
universul acesta cu ingeri e parca decupat dintr-o realitate paralela, scuza-ma Bianca dar parca ingerilor tai le lipseste forta de a reda o realitate reala, daca in loc de ingeri ai fi zis ... nu stiu demoni, sau diavoli, parca impactul ar fi fost mai puternic... zic si eu „în jur ca un zid de aripi se ridică un fel de umbre...” senzatia de „umbra” data de un zid de aripi ingeresti, imi pare putin neverosimila, exceptata fiind de cazul in care te referi de fapt la ingerii aceia alungati din cer care sunt de fapt dracii nostri cei de toate zilele:) in rest o poezie cu impact pe o stare de ludic, ce re-creaza o lume proprie
Madim, -ideea stelelelelele-lor de lapte ii apartine almei, asadar ea e prima care are dreptul la cerul poeziei. -in contextul poeziei, marginea trupului imi pare perfect. ce intelegi prin felul cum suna o sintagma? Aleks
în următorul volum voi umple ultima pagină cu i-uri. să le pună cititorul pe unde vrea că eu am o mare problemă cu ele. cînd trebuiesc două pun una şi invers. probabil va trebui să mai tai din referirile directe la nervi. ar fi interesant să aflu şi de ce se mărunţeşte. sau e doar o impresie? merci Virgil dacă tot îţi place o strofă e ceva.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
D-le Dinu, sunteţi în eroare (dar nu-i bai, nu e prima şi nici ultima dată
"nu stiu ce e de penita in articolul de mai sus! si nu inteleg daca articolelor le pot fi acordate penita, intru cat [!] penita este o recunoastere a inspiratiei unui autor si a transmiterii a ceva peste calitatea liniara a scrierilor postate. " (N. Dinu) - nimic mai fals, domnule! În primul rând, peniţele nu înseamnă recunoaştere a nici unui fapt, cu atât mai puţin a unui factor axiolog sau a unui sentiment revelat. Peniţele înseamnă doar o rezonanţă subiectivă şi o recomandare de lectură. În al doilea rând, e absurd să susţii că articolele nu au voie la peniţe@ Cum adică? Nu pricep logica. Aveţi cumva impresia că în articole nu există creativitate? Sau trăire? Aaa, consideraţi că textul este prost, că nu-şi merită îndemnul spre lectură? Ok. Polemizaţi, argumentaţi, distrugeţi. Dar faceţi-o literar, conform regulamentului. Nu veniţi cu afirmaţii de doi lei şi-o urzică! Mai treceţi spusele şi prin logica noastră cea de toate gropile, nu doar prin răutăcismele de crâşmă!
Scuze de intervenţie, Paul!
pentru textul : Calistrat Costin în galaxia mea! deCalin, in timp ce aici atmosfera e de penumra, intr-o liniste netulburata, realul vine si imi ia posibilitatea de a scrie mai mult, voi reveni cu raspunsuri si comentarii la alte texte atunci cind computerul meu imi va permite. Multumesc, ma bucura mult cind un cititor de valoare imi simte trecerea prin toate luminile si umbrele. Dorin, tristetea intr-o masura buna, da. Cit permite creatia. Multam pentru apreciere. Sper sa pot mentine flacara.
pentru textul : aqua marine deun text care m-a așezat la masă cu autoarea lui, iar mie ce-mi mai place să savurez o tristețe provincială, de la Topârceanu și Minulescu încoace!
pentru textul : Série grise ou noire deam țesut și des-țesut o poveste nici măcar atât de 'casnică' pe cât ar fi, la o primă citire.
deliciul nu se lasă așteptat, pentru că autoarea știe să dozeze nectarul atunci când poțiunea este prea amară.
mulțumesc pentru lectură
mulțumesc pentru „domnule” și pentru persoana a doua plural dar te asigur că poți să îmi spui pe nume și poți folosi singularul. mai ales că în lumea în care trăiesc eu se folosesc foarte rar aceste lucruri.
pentru textul : de iubire de timp de zei deda, cred că un text „poetic” presupune o anumită „muzicalitate”, chiar dacă numai interioară, un anumit ritm. cînd un text chiar alunecă spre descriptiv/narativ, și mai ales cînd începe să introducă paranteze logice, e mai greu să îl accepți ca poezie. uneori se întîmplă și invers, un text de proză începe să „curgă” aproape ca un „cîntec” încît sîntem ispitiți să îl numim poem în proză, nu?
Te înșeli, frământarea trebuie să fie în tine, tu față de tine să aduci ceva nou, nu în grup. Lucrează intens și textele nu vor avea niciodată sclipire de geniu. Fleming a plecat în concediu, apoi a descoperit penicilina. Noul este sau nu este în tine. Dacă îl cauți prea mult, blochezi sinapsele (subconștientul - știi tu).
pentru textul : downtown deMi se pare un haiku reușit. Bun contrastul final, cu un neașteptat salt spre alt registru perceptiv.
pentru textul : Veneţia debun, citit de cinci ori, influențele sunt acolo, normal, dar rezultatul e pe măsură
pentru textul : pseudopatriarhale I deteribil de expresivă imaginea asta cu genunchii prin poem... și da, patriarhal!
felicitări paule în fața unui text ca ăsta mai mult n-are sens de la mine
nu aici în orice caz
Hai ca este un text fain, ingrijit cu migala. Niste imagini succesive expresive. O singura remarca, sus este in plus, luna si stalpii arata deja locatia.
stâlpii solemni
pentru textul : a început să miroasă a lavandă pe răni desusțin ungherul nostru (sus)
aproape de bustul de plastic al lunii
Francisc, ai surprins cheile poemului într-un mod neașteptat de clar și sigur, mulțumesc. Poate pentru că recunoaștem doar ceea ce am mai aflat cândva, vedem doar ceea ce știm. Și așa e: "stăm prost și e bine". Iar atunci când te detașezi de tot, ești liber. Și detașarea e o iluzie.
pentru textul : karuna deeu știam că leonida lari a murit...
pentru textul : psalm pentru tâmplarul meu deLeo, Cine te impiedica sa mai dai o penita? Ca, dupa cate stiu, "Reglementul" nu.
pentru textul : epistolă pentru iarnă deVezi Marga, citește ce tocmai ai scris mai sus. Eu te consider o femeie inteligentă. Așa că voi porni de la premisa aceasta. Este imposibil să spui că nu hărțuiești sau nu ataci o persoană atunci cînd o numești „autor veleitarist” sau cînd îl caracterizezi en gross cu „părerea mea despre acest autor”. Nu îmi vine să cred că nu pricepi că abordări de felul acesta sînt ofensatoare atît prin personalizare cît și prin generalizare. Mai ales cînd vin din senin. Au existat cazuri cînd am făcut și eu afirmații dure și poate ofensatoare despre alte persoane și poate ari fi fost înțelept să nu le fac. Dar niciodată nu am sărit la oameni și nu le-am făcut portretul fără să mi-o „ceară” prin manifestări grobiene, aberante, ridicole, etc. Iar în ce privește calitățile literare ale cuiva (oricît ar fi ele) încerc să păstrez o opinie precaută. Viața și viitorul îmi poate face surprize. Și risc să fiu nevoit cîndva să îmi înghit cuvintele .
pentru textul : Şi atunci m-am ridicat pe sufletele din spate deo porție de realitate care te prinde. ai transcris și felul popular (regional) de a vorbi al Eleonorei, initial am crezut si eu că ai scris greșit legat titlul, sau forma "rămânea", regional spuma îngerilor mă duce cu gândul la o mare de îngeri...
pentru textul : s p u m a î n g e r i l o r deImagini curate plăcute și expresive nu prea ți-a ieșit impersonarea aceasta a eu-lui (tău propriu și personal ca să zic așa) în poem, până la urmă acesta va rămâne un poem meditativ, un poem de stare, deci impersonal, cel puțin în lectura mea.
pentru textul : o poveste cu zile și nopți deOricum, o lectură cât se poate de agreabilă.
Andu
scuze prelinge
pentru textul : prea scurt jurnal deOh, acum am văzut ce de comentarii avea textul. Îmi cer o mie de scuze Marinei, nu am acordat penița ca să îi fac în ciudă, mie chiar mi-a plăcut și consider că are metafore reușite, că are o viziune interesantă, imagini inedite. Sper să nu fiu înțeleasă greșit.
pentru textul : Röntgen deCe am scris aici este poezie. :-) Am plantat mai multe sensuri și probleme. Cine înțelege asta bine, cine nu iarăși bine. Mulțumesc că vă bateți capul cu experimente poetice ce par nesemnificative. Voi vedea pe parcurs ce răspunsuri se înfiripă la întrebarea "unde e textul?". Bianca, e relevant că ai adus în discuție "locul" și "dependența".
pentru textul : poveste de dragoste între fiica văcarului și prințul deșertului de"Nu exista alegeri din care sa castigi; doar alegeri in care pierzi mai putin." Asta-i cam adevărat. Și trist, ca și așteptarea aceea, când vrei să dăruiești tot, tot, însă darul îți este inutil. Mi-a plăcut textul și paralela dintre o banală călătorie cu microbusul și marea noastră trecere prin viață. Of! Prea des e ocupat...Ce dac-ai plătit?
pentru textul : Microbus deO singura obiectie... "ma gadila la" creeaza un efect sonor destul de nepotrivit. Poate ar trebui sa evitati cacofonia ! Un text in care predomina tema naturii, destul de comun, care nu impresioneaza in vreun fel. Ialin
pentru textul : copilul verde deMă uit. îmi cresc mâini noi plămâni de altă culoare, departeo, dacă va trece vreodată uitarea vânat adulmecând, tu vei rămâne trează în proaspetele ierburi. Apuci dimineața și-ți spui: asta zi începe o zi și mâine o alta, același convoi pleacă din mine la nesfârșit. Atunci vei năvăli ca toamna-n grădini, ca tropotul de antilopă în visul unui ghepard prea flămânzit. Pradă neprinsă, abia la sfârșit voi ști că după ce mă ucizi n-am să mai mor niciodată. asa il vad eu. plus, mi se pare potrivit titlul "Departeo" pentru tot ce e aici, inauntru, pentru aceasta minunata confesiune intru departare de sine apropierea de iubire, o penita. :)
pentru textul : Și dacă deMâțâli îmblî pe unde vor. Pentru că așa cum știe toată lumea, ea își alege împarația și pe urmă stăpânul, ca multe dintre femei. Dar nu le poți nega și ignora tandrețea lor naturală... Într-o carte de Leonida Neamțu ( poate în "Știi Lavinia caracatițele" dar nu mai sunt așa de sigură) era o comparație referitoare la femei și pisici ceva de genul: "mândră și independentă ca o pisică"... Îmi plac pisicile mult mai mult decât alte animale tocmai pentru caracterul lor. Revenind la text, am apreciat umorul, dialectul, zenul și toate pisicile care te-au impresionat în viață...
pentru textul : Mâțâli deidolii de lut se intorc cu spatele, in ritmul baroc al serilor in care umbrela varstei se deschide din cand in cand... imi place acest ciclu Botero in care te uiti dincolo printre degete cautand fericirea...
pentru textul : Tibik & Rameau dee un poem deosebit! de peniţă! simplu, fluent, cu Sfinţişorul într-o ipostază inedită, cu un limbaj foarte actual, surprinzător de abil stăpânit, dacă mă gândesc la cât de departe dpdv geografic te afli de ceva timp :)
pentru textul : dezvățatul de a fi II dedaca "L'esser poeti non è un vanto" n-ar trebui tradus, totusi, prin "a fi poet nu este o lauda."
percutant poem.
pentru textul : E' solo un vizio (Eugenio Montale) deErata: amintiti = amintiri
pentru textul : slăbiciuni și realități detypo scuze 'frustrările'
pentru textul : mersi pentru intenţia de ţigară de... Și deci prea previzibil aș putea adăuga dacă tot am ajuns la P.S. ceea ce pe unii i-ar putea conduce la ideea că nu te duce mintea prea departe. Cu ideea asta tu, poete, ar trebui să lupți cu arma ta de membru USR filiala Tecuci, adică prin scris.
Adică să demonstrezi că nu ești prost așa cum pari.
universul acesta cu ingeri e parca decupat dintr-o realitate paralela, scuza-ma Bianca dar parca ingerilor tai le lipseste forta de a reda o realitate reala, daca in loc de ingeri ai fi zis ... nu stiu demoni, sau diavoli, parca impactul ar fi fost mai puternic... zic si eu „în jur ca un zid de aripi se ridică un fel de umbre...” senzatia de „umbra” data de un zid de aripi ingeresti, imi pare putin neverosimila, exceptata fiind de cazul in care te referi de fapt la ingerii aceia alungati din cer care sunt de fapt dracii nostri cei de toate zilele:) in rest o poezie cu impact pe o stare de ludic, ce re-creaza o lume proprie
pentru textul : Îngeri ® deMadim, -ideea stelelelelele-lor de lapte ii apartine almei, asadar ea e prima care are dreptul la cerul poeziei. -in contextul poeziei, marginea trupului imi pare perfect. ce intelegi prin felul cum suna o sintagma? Aleks
pentru textul : stele de lapte deîn următorul volum voi umple ultima pagină cu i-uri. să le pună cititorul pe unde vrea că eu am o mare problemă cu ele. cînd trebuiesc două pun una şi invers. probabil va trebui să mai tai din referirile directe la nervi. ar fi interesant să aflu şi de ce se mărunţeşte. sau e doar o impresie? merci Virgil dacă tot îţi place o strofă e ceva.
pentru textul : afterlove. invincible to everyone demulțumesc frumos. deși cred că ai putea fi mult mai exigent.
pentru textul : inge fjord dePagini