Poezia ar trebui sa innobileze sau sa induca stari, pulsiuni ale sufletului. Complet gresita aceasta viziune asupra poeziei. Cristi PS Pentru aceasta poezie "scarbos" si " infect" ma onoreaza :). Inseamna ca nu am cazut in derizoriu ...
stii cand un asemenea text ajunge undeva, se opreste, o ia de la inceput si...tot asa. Lasand o impresie de neuitat. Daca as citi un astfel de text fara sa fie specificat numele autorului, voi fi sigur ca este al lui Pal. Si ca este unul dintre cele de exceptie.
Cred, ca versurile cu pricina sunt un ecou al unui haiku scris de Laura Vaceanu, cu multi ani in urma, Oricum imi place si haikuul Crsitinei.Eu m-am gandit la evenimentele din Ucraina.
Voi schimba.
Multumesc pentru bunele intentii.
"cand calul troian a intrat in cetate", dincolo de prozodie si oarecum simpla cursivitate, poate insemna ceva diferit pentru fiecare cititor. mie doua lucruri, la prima citire, mi-a sugerat:
1. poezia, in intrusivitatea ei in viata, in bagajul sufletesc al unei persoane, cum am fi noi, poetii, cautatorii de sensuri, de arta, etc. poate deveni un cal troian. cineva poate sa strige: hei, poezia e zeul nostru, si toata hoarda asta de destepti literari sa cada in genunchi si sa zica amin, poezia e vrednica de inchinare.
2. actualul presedinte al americii, cu aura sa de superstar, de fornaitoare mesianitate, nimeni nestiind de unde vine si unde se duce, in jurul caruia lumea se strange ca la urs, ca la o aratare cazuta din cer, maine, poimaine declarandu-l salvatorul ei, dumnezeul ei...
"numai el se intreba
de ce avea atîta ură și tristețe pentru ei
și mai ales
de ce simțea
cum trupul i se schimbă
într-un trup inert
din lemn"
aceste lucruri stupide mi-au trecut mie prin cap citind "cand calul troian a intrat in cetate". scuzati!
Totul pare amestecat, un fel de dezordine primordiala, in care Oriana atinge cu buricele degetelor cuvintele, le inmoaie, le stapaneste, le aduce la un loc al lor numai de ea stiut. Poezia se redefineste cu delicatete si dezinvoltura, planurile se intrepatrund, dar ea urmareste matematic logica sarpelui inimii, urcat pe nebanuite inspre minte. Citind si recitind aceasta poezie, m-am tot intrebat de ce imi place, de ce nu ma deranjeaza amestecul aparent haotic... sa fie probabil motivele de mai sus, sa fie si multe altele pe care eu nu le stiu a spune, dar Oriana scrie poezie, si aceasta este una dintre demonstratiile sale in acest sens. Queen margot, nu spun ca nu ai facut un comentariu la obiect, dar te rog sa justifici mai amanuntit acordarea unei penite; e greu uneori, cred ca stiu, sa lasi un semn din prea multe cuvinte, cand te simti coplesit, dar sper sa revii si sa explici de ce ai apreciat ca aceasta poezie merita sa fie recomandata.
ce înseamnă să fii ernest
era un titlu mare, eu îl parafrazez aici zicând ce înseamnă să fii virgil titarenco!
un om cu adevărat îngăduitor în comentariul său, parcă vrea să își protejeze adversarul mai ales cu acel 'clueless' care m-a lăsat 'fartless'.
eu am citit aici un text foarte slab plin de stângăcii și de greșeli de exprimare.
asta ca să nu mai menționez cele o sută de mii de texte din literatura sud-americană a anilor 80-90 cu care parcă seamănă mai mult sau mai puțin leit.
dar din păcate, cum se zice, seamănă, dar nu răsare.
că nu-i păcat să semeni orice
dar e nashpa să îți putrezească
Oana, eu o iau asa cum e de obicei:p - deci si eu cred ca ne potrivim in jurul unei mese la un corish pasty inecata in bere. deci, cind vrei tu facem un aliaj poetic indistructibil.
Virgil - ma ierti?
Dorin - ma provoci :D dar numai tie am sa-ti spun secretul-pina ieri eram virgina intr-ale prozei. Acum, ca am cedat, nu cred ca ma mai poate opri nimeni..nici macar Mr Laurel ori Mr Hardy. Aceasta penita o voi pune intr-un loc special ca simbol al trecerii dincolo, intr-ale scrisului, mon cher - je ne regrette rien! :)
Lisandro,
a fost o bucurie să colaborez cu tine. e o bucurie să văd în ziua de mărțișor anunțul. astăzi îți dăruiesc o imagine cu paginile de început ale secțiunilor.
Felicitări Lisandro, doamne ajută!
Un poem reușit, printre cele bune de pe aici.
Mai puțin finalul, nu înțeleg de ce după ce ne desfeți cu imagini parcă venite din Cer cobori pe skype și pe un 'webcam oarecare'.
Este ca un duș rece, este oare necesar așa, ca ultim cuvânt al acestui poem?
Întreb și eu... dar poemul mi-a plăcut, și nu mi se pare chiar așa de împovărat, mi se pare mai degrabă serios, mai puțin (repet) finalul.
N-am spus niciodată că toate criticile au fost negative ci constructive. Prin ele am ajuns la concluzia că e mai bine să renunţ la poezie, cel puţin pe moment.
Cât despre a comenta pe alţii eu nu mă simt în stare. Nu vreau să scriu aceleaşi fraze peste tot, dar asta nu înseamnă că nu-i citesc cu plăcere pe toţi membrii acestei comunităţi.
Vă mulţumesc încă o dată tuturor, Cezar.
Dom'le nu știu 'unde ajungi', dar până acum e de 'foarte bine'. Și nu obișnuiesc să mă entuziasmez degeaba, chiar nu! Aștept cu interes continuarea (continuările) și sper că această proză nu va rămâne doar aici.
Recomandarea mea este gata oricând și doar la ce am citit până acum.
Margas
Alma, mulțumesc de trecere și atenționare. ai dreptate. nu am înțeles întrebarea ta. de altfel, nu prea mă pricep să dau răspunsuri, uneori chiar le evit... le trec pe "fila liberă". Madim
"arheologii se minunează încearcă să dezlege misterul
acestui ritual în care moartea vine pe dinăuntru
grăbește-te
pe sufletul acesta numit stîncă sau invers
cei cu mania grandorii vor construi
cel mai mare baraj"
superb titlul! imi place modul in care zidarul tuturor lucrurilor, al timpului, aseaza caramizile de vreme rea sau buna "le așează rostuit cu fața rugoasă spre înăuntru să nu li se vadă amarul așterne apoi un strat de negura nopții încă unul de soare" si iata imperfectiunea, tristetea unei singure vieti: "atît de multe greșeli de reparat mozaicul amintirilor așezat strîmb și doar o singură viață"
"Orașul mic te fură-ncet Cu ale lui tăcute strade, Cu oameni proști, dar cumsecade, Ce nici nu știu că sunt poet..." bobadile dac-ai venit pe pagina mea cu un rondel de Macedonski, nu mă pot abține! nu pot să mă decid: este aia o peniță sau o suliță? mulțumesc pentru antipatie și nu numai. Căline, mulțumesc de trecere. bobadil rezolvă dilema creată de acest al meu poem prin aducerea în prim plan a rondelului rozelor ce mor. Macedonski, Topârceanu, Teodorescu ...și eu. mă simt ca ucenicul de pe muntele schimbării la față în compania lui Moise și Ilie...
Dorin, mulţumesc. Cineva mi-a spus că ar fi prea metaforic, dar eu am numărat exact patru metafore propriu-zise, să mi se ierte mărturisirea, poate mă înşel. Restul sunt alte figuri de stil sau natură brută. Cât despre titlu, parcă gândim la fel.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Rautaciosilor, daca versurile astea ar fi fost puse pe o muzica folk, v-ati fi entuziasmat. Tz tz!
pentru textul : ce frumusețe rară dePoezia ar trebui sa innobileze sau sa induca stari, pulsiuni ale sufletului. Complet gresita aceasta viziune asupra poeziei. Cristi PS Pentru aceasta poezie "scarbos" si " infect" ma onoreaza :). Inseamna ca nu am cazut in derizoriu ...
pentru textul : Sonetul 129 deDomnule Gorun, sunt foarte onorat de semnul lăsat de dumneavoastră. cu stimă
pentru textul : al șaptelea simț detot cu respect:
pentru textul : aşteptându-l pe fram denu ti se pare ca repeti niste clisee de doi lei, si poezia, astfel, dispare in ... cu liftul?
a fost un fel de „blocaj”... am citit textul de câteva ori, da' nimic! și iar mulțam, pentru răbdare!
pentru textul : astăzi nu deo recapitulare a istoriei iubirii intr-o suprapunere a dimensiunilor temporale. foarte frumos!
pentru textul : antikythera destii cand un asemenea text ajunge undeva, se opreste, o ia de la inceput si...tot asa. Lasand o impresie de neuitat. Daca as citi un astfel de text fara sa fie specificat numele autorului, voi fi sigur ca este al lui Pal. Si ca este unul dintre cele de exceptie.
pentru textul : svensk bufee deCred, ca versurile cu pricina sunt un ecou al unui haiku scris de Laura Vaceanu, cu multi ani in urma, Oricum imi place si haikuul Crsitinei.Eu m-am gandit la evenimentele din Ucraina.
pentru textul : Depărtate ecouri deVoi schimba.
Multumesc pentru bunele intentii.
"cand calul troian a intrat in cetate", dincolo de prozodie si oarecum simpla cursivitate, poate insemna ceva diferit pentru fiecare cititor. mie doua lucruri, la prima citire, mi-a sugerat:
1. poezia, in intrusivitatea ei in viata, in bagajul sufletesc al unei persoane, cum am fi noi, poetii, cautatorii de sensuri, de arta, etc. poate deveni un cal troian. cineva poate sa strige: hei, poezia e zeul nostru, si toata hoarda asta de destepti literari sa cada in genunchi si sa zica amin, poezia e vrednica de inchinare.
2. actualul presedinte al americii, cu aura sa de superstar, de fornaitoare mesianitate, nimeni nestiind de unde vine si unde se duce, in jurul caruia lumea se strange ca la urs, ca la o aratare cazuta din cer, maine, poimaine declarandu-l salvatorul ei, dumnezeul ei...
"numai el se intreba
de ce avea atîta ură și tristețe pentru ei
și mai ales
de ce simțea
cum trupul i se schimbă
într-un trup inert
din lemn"
aceste lucruri stupide mi-au trecut mie prin cap citind "cand calul troian a intrat in cetate". scuzati!
pentru textul : cînd calul troian a intrat în cetate deTotul pare amestecat, un fel de dezordine primordiala, in care Oriana atinge cu buricele degetelor cuvintele, le inmoaie, le stapaneste, le aduce la un loc al lor numai de ea stiut. Poezia se redefineste cu delicatete si dezinvoltura, planurile se intrepatrund, dar ea urmareste matematic logica sarpelui inimii, urcat pe nebanuite inspre minte. Citind si recitind aceasta poezie, m-am tot intrebat de ce imi place, de ce nu ma deranjeaza amestecul aparent haotic... sa fie probabil motivele de mai sus, sa fie si multe altele pe care eu nu le stiu a spune, dar Oriana scrie poezie, si aceasta este una dintre demonstratiile sale in acest sens. Queen margot, nu spun ca nu ai facut un comentariu la obiect, dar te rog sa justifici mai amanuntit acordarea unei penite; e greu uneori, cred ca stiu, sa lasi un semn din prea multe cuvinte, cand te simti coplesit, dar sper sa revii si sa explici de ce ai apreciat ca aceasta poezie merita sa fie recomandata.
pentru textul : ombra mai fu cara ed soave più dece înseamnă să fii ernest
pentru textul : plată deera un titlu mare, eu îl parafrazez aici zicând ce înseamnă să fii virgil titarenco!
un om cu adevărat îngăduitor în comentariul său, parcă vrea să își protejeze adversarul mai ales cu acel 'clueless' care m-a lăsat 'fartless'.
eu am citit aici un text foarte slab plin de stângăcii și de greșeli de exprimare.
asta ca să nu mai menționez cele o sută de mii de texte din literatura sud-americană a anilor 80-90 cu care parcă seamănă mai mult sau mai puțin leit.
dar din păcate, cum se zice, seamănă, dar nu răsare.
că nu-i păcat să semeni orice
dar e nashpa să îți putrezească
Oana, eu o iau asa cum e de obicei:p - deci si eu cred ca ne potrivim in jurul unei mese la un corish pasty inecata in bere. deci, cind vrei tu facem un aliaj poetic indistructibil.
Virgil - ma ierti?
Dorin - ma provoci :D dar numai tie am sa-ti spun secretul-pina ieri eram virgina intr-ale prozei. Acum, ca am cedat, nu cred ca ma mai poate opri nimeni..nici macar Mr Laurel ori Mr Hardy. Aceasta penita o voi pune intr-un loc special ca simbol al trecerii dincolo, intr-ale scrisului, mon cher - je ne regrette rien! :)
si acum va doresc o simbata frumoasa!
Cheers!
pentru textul : Steve deLisandro,
pentru textul : Lansare de carte: Adriana Lisandru - "Despre ea, niciodată" dea fost o bucurie să colaborez cu tine. e o bucurie să văd în ziua de mărțișor anunțul. astăzi îți dăruiesc o imagine cu paginile de început ale secțiunilor.
Felicitări Lisandro, doamne ajută!
e o "stridenţă" asumată, Raluca! mulţam de lectură şi meditaţie:)!
pentru textul : come as you are demie îmi place subtitlul (ptiu! să nu se deoache!)
pentru textul : portret cu vt și langustă deUn poem reușit, printre cele bune de pe aici.
pentru textul : printre oamenii cu riduri oblice deMai puțin finalul, nu înțeleg de ce după ce ne desfeți cu imagini parcă venite din Cer cobori pe skype și pe un 'webcam oarecare'.
Este ca un duș rece, este oare necesar așa, ca ultim cuvânt al acestui poem?
Întreb și eu... dar poemul mi-a plăcut, și nu mi se pare chiar așa de împovărat, mi se pare mai degrabă serios, mai puțin (repet) finalul.
hai să vă trec în mulțimea omega.
pentru textul : teoria mulțimilor deN-am spus niciodată că toate criticile au fost negative ci constructive. Prin ele am ajuns la concluzia că e mai bine să renunţ la poezie, cel puţin pe moment.
pentru textul : iarna deCât despre a comenta pe alţii eu nu mă simt în stare. Nu vreau să scriu aceleaşi fraze peste tot, dar asta nu înseamnă că nu-i citesc cu plăcere pe toţi membrii acestei comunităţi.
Vă mulţumesc încă o dată tuturor, Cezar.
Dom'le nu știu 'unde ajungi', dar până acum e de 'foarte bine'. Și nu obișnuiesc să mă entuziasmez degeaba, chiar nu! Aștept cu interes continuarea (continuările) și sper că această proză nu va rămâne doar aici.
pentru textul : Spoiler 2 deRecomandarea mea este gata oricând și doar la ce am citit până acum.
Margas
Alma, mulțumesc de trecere și atenționare. ai dreptate. nu am înțeles întrebarea ta. de altfel, nu prea mă pricep să dau răspunsuri, uneori chiar le evit... le trec pe "fila liberă". Madim
pentru textul : Despre suflet deasta imi place mult. as mai scoate, as mai modifica, dar nu-ti spun ce si cum, ca sa nu-ti stric momentul de frumusete.
pentru textul : landscape in pink dee ok Virgil. știu ce înseamnă să fii solicitat.
pentru textul : icoană hoinară de"arheologii se minunează încearcă să dezlege misterul
acestui ritual în care moartea vine pe dinăuntru
grăbește-te
pe sufletul acesta numit stîncă sau invers
cei cu mania grandorii vor construi
cel mai mare baraj"
fragnmentul acesta mă fascinează. de aceea:
pentru textul : sicrie suspendate desuperb titlul! imi place modul in care zidarul tuturor lucrurilor, al timpului, aseaza caramizile de vreme rea sau buna "le așează rostuit cu fața rugoasă spre înăuntru să nu li se vadă amarul așterne apoi un strat de negura nopții încă unul de soare" si iata imperfectiunea, tristetea unei singure vieti: "atît de multe greșeli de reparat mozaicul amintirilor așezat strîmb și doar o singură viață"
pentru textul : camera cu vedere la întîmplare ▒ de"egalați"? pe cine sa egalam?
pentru textul : începutul deRegulament citit, maximum un text pe zi.
pentru textul : Sânge pulsând-destrupare de"Orașul mic te fură-ncet Cu ale lui tăcute strade, Cu oameni proști, dar cumsecade, Ce nici nu știu că sunt poet..." bobadile dac-ai venit pe pagina mea cu un rondel de Macedonski, nu mă pot abține! nu pot să mă decid: este aia o peniță sau o suliță? mulțumesc pentru antipatie și nu numai. Căline, mulțumesc de trecere. bobadil rezolvă dilema creată de acest al meu poem prin aducerea în prim plan a rondelului rozelor ce mor. Macedonski, Topârceanu, Teodorescu ...și eu. mă simt ca ucenicul de pe muntele schimbării la față în compania lui Moise și Ilie...
pentru textul : Sfârșit de toamnă deDeloc, nu e nicio greseala! Am zambit, mi-a placut... ironia!
pentru textul : meandropauză deOff topic: Paul, din cauza unor evenimente mai vechi şi a altora mai noi, Consiliul Hermeneia a hotărât să primeşti un avertisment.
pentru textul : "o mamă închisă în jumătate de cer" deDorin, mulţumesc. Cineva mi-a spus că ar fi prea metaforic, dar eu am numărat exact patru metafore propriu-zise, să mi se ierte mărturisirea, poate mă înşel. Restul sunt alte figuri de stil sau natură brută. Cât despre titlu, parcă gândim la fel.
pentru textul : sculptură în lemn viu dePagini