Am să revin în mod cert asupra poemului și atunci am să țin cont de opinia ta, Daniela. Îți cunosc căldura scrisului și te citesc cu plăcere de fiecare dată. Mulțumesc frumos pentru semn și observații! Îmi fac bine... Seară frumoasă și ție!

aveam un typo de toata splendoarea: "o pantof". bine ca l-am gasit singura. :)) Virgil, nu e timpul rotunjimilor. Emanuel, sa nu ramai prizonier in colivia asta de sticla...vad ca-ti place.:) va multumesc.

Este un text pe care l-am parcurs cu plăcere, deși, pe alocuri pare încărcat de semnificații.
O singură obiecție aș avea:în legătură cu acea fericire a rătăcirii. Nu știu dacă această construcție genitivală e cea mai bună alegere în context. Am încercat în gând să găsesc o alternativă, fără ca versul să-și piardă din sens, ca de exemplu:

„rătăceam fericiți
unul în labirintul celuilat”

Citit cu interes,
Eugen.

superb. putine texte pe care le-am citit m-au facut sa rezonez atit de puternic. cred ca emilian pal are o problema cu sinceritatea: e moldovean un text care poate intra in orice volum de referinta.

err: simplis - simplisT

vena cava inferioara deforma topica lucrurilor nevazute din noi treceam pe liste sintagmele caisilor purtind masti de gaze lacrimogene urdorile orasului mai purtau indecent ploaia acrilica pe trotuare pe rind fiecare incendia panoplia poetului aducind osanale fizicii fluidelor pina cind ereziile din intestine si graffiti articulau anacronic in contratimp facerea lumii dupa marx-engels-lenin the writing on the wall sub patul lui procust se trasau noi frontiere jandarmii cuvintelor macelareau hemoragic farmecul discret al micilor burghezi inghesuiti prin mansarde roz J'y vois plus ton visage J'y vois plus ton regard Sage comme une image cafea croissant distopie ciocolata numarind desuet pina la doi

Am schimbat ceara, era ceva strain acolo, aveti dreptate. Textul asta s-a nascut de la o discutie intamplatoare cu o femeie care pleaca la un iubit din alta tara. Desigur e plina de nelinisti , e sacaita de rude si amici care dezaproba aceasta aventura. Isi doreste sa fie singura, sa ia decizii corecte, instinctive, dar aici e momentul in care intervine Rameau sugerandu-i fața exacta a realului in care tot singuri suntem indiferent de cate imagini ne intorc oglinzile, cizmele lustruite ..

text jenant de slab

deh, iarasi eu cu steaua. merci de penita vituala, fireste.

Apreciez ironia dumitale subtila, de bun simt. Dar ma enerveaza infatuarea, inclusiv a mea (cand o scap de sub control). Cat despre iesirea din binarism si solutia propusa (pondere la patternul buddhist) sper sa mai discutam. In alta ordine de idei caracterizarea pe care o faci "postmodernitatea actioneaza pe 2 linii mari de forta: una centrifuga (epicentrul fiind gloit de putere, aceasta va fi propagata spre periferie) respectiv centripeta ( dinspre consumismul marginal se imprima o forta inspre epicentru, acela ramanand prea mult static)" se potriveste, dupa parerea mea, "postmodernismului" si nu postmodernitatii (in care am intrat si in care se pot decela si alte tendinte in afara "PoMo" care va fi, cred, curand depasita). Mi-ar face placere sa mai stam de vorba pe tema asta pe marginea unor texte ce vor mai apare pe aici si, de ce nu si postate de dumneata sau subsemnatul.

interesant micropoem "epiderma basoreliefurilor" parcă sună greoi la recitare, totuși imaginea cu păpădia istovită de nimb e magică mi-a plăcut textul, e pictural, ca vechile haikaiuri

Alexis, te rog sa citesti a treia fraza asa: "nu e numai un experiment ci putin mai mult, "pietas erga parentes" reprezinta ca si pietas erga patriam" ceva cu totul special si au o conotatie religioasa in Roma antica." multumesc.

cu riscul de a fi cam monotona, de a nu aduce nimic nou, spun si eu da. am ajuns ca un submarin, ies la suprafata doar atunci cand ceva chiar ma misca si daca as da impresia ca-s prea sensibila, nope, nu-s. :o)
dar, despre poezie.
nu-mi place "oamenii invata", "invatatul" de prin poezii. e tocit. nu m-am impiedicat insa de el, poezia e chiar buna si poate aici chiar isi are rostul, mai degraba l-as scoate din sutele alea de poezii care l-au tocit. e o poezie foarte pura (bine gasita neprihanirea din titlu), toate strofele au potentialul lor emotional, se imbina bine, de fapt nici n-are importanta, important e ca a deschis un loc in care am incaput.
e penita mea si fac ce vreau cu ea. :o)

da, Corina, nu vreau să divaghez de la text, dar asta era și ideea: că tu,poezia ta Blind date, meritați un supererou:) cheers, paul