Andu, faptul că acest haiku nu îţi sugerează nimic ţie nu înseamnă că este lipsit de valenţe artistice. Este adevărat că e un simplu fapt de observaţie din dormitorul meu, unde ţin cutii de puzzle pe dulap. Dar dacă de gândeşti mai bine puzzle înseamnă compunere şi descompunere, fapte evident legate de somnul superficial. Tresăriri apar mai ales la începutul somnului. Lumea e descompusă în vise.
Dar cel mai important lucru, pe care îl ştiai şi tu, este că poezia nu este fotografie sau hiperrealism decât arar. Experienţele oamenilor diferă şi nu este obligatoriu ca poezia să fie expresia unei trăiri sau cunoaşteri universale. Haiku-ul nu este nici el o formă de demagogie sau ceva absolut universal care să fie pe placul sau înţelesul oricui. Nu este oratorie. Ce poezie ar mai fi poezie dacă toţi ar avea aceeaşi experienţă, dacă toţi ar înţelege sau dacă poetul şi-ar explica poeziile?
Şi ce legătură are lex-ul tău cu poezia mea? Te crezi mare magistrat sau tribun al poporului? Declami tu despre valoarea haiku-ului meu? Sincer, nu prea te înţeleg.