Da, Ela. Mă bucură trecerea ta. Văd că mereu te uiți după astfel de "bâlbâieli", dar, cred că numai prima nu merge. O să mă gândesc la altceva în loc de "picurat" ca să-i păstrez locul în propoziție; pe final trebuie să rămână "ființa de carne".
Da, Silvia, destul de calmă și rânjită... Nu-mi dau seama ce e mai bine să fii, poetesă ori muză, dar mă întreb, dacă poeții au muze, oare poetesele au muzi?
cam mult balast sau cam multe zone comune in textul acesta. din tot, raman cu starea pe care incearca sa o transmita textul si care poate fi schitata cumva. cred ca o rescriere cu mai multa naturalete ar face textul mult mai valoros. Ultima strofa, de exemplu, ar putea fi simplificata atat de mult incat sa existe poezie acolo...:)
Mai trec.
nu m-aș aventura să presupun existența unor dureri în autorul concret al oricărui text, gândindu-mă că e vorba de poezie nu musai de jurnal intim. Asta, ca idee :)
Paul-sper sincer să nu răsară panseluțe din poezie, cred că au fost suficiente răsaduri în secolele trecute.Mi se pare excelent că nu răsar din scrierile tale.
La ultimul vers voi face și eu referire. Repetiția negației e utilă întăririi mesajului. Opintirea ritmului o poți drege cu varianta sugerată de Andu ori mai simplu, începi cu o vocală (ca și-n celelalte două versuri): "Eu nu, nu sunt Emil, sunt o dublură!" Aici nu pot aprecia ceva anume, întrucât toate elementele prozodice împletite de autor și, mai ales tema, mi-au captat atenția. Bla-bla-bla-ul dispare, trăiască poezia! Deci o peniță de aur pentru "Ecran", pentru sonetul renăscut. Curând, Cris
Adriana vă mulţumeşte mult pentru frumoasele cuvinte şi îi pare nespus de rău că deocamdată nu vă poate răspunde personal. Iar gândul vostru bun, cu ajutorul lui Dumnezeu, o vor sprijini să treacă peste momentul dificil de încercare, ce o ţine departe de noi.
Vlad, ceea ce ai realizat pentru cartea Adrianei este o fină lucrătură de artă, toată admiraţia; vreau să adaug că textura acestor pagini este cu totul specială, fiecare ilustraţie fiind subtil inspirată de titlul părţii pe care o deschide.
regret, Vlad, nu-mi place cum ar arata poezia in urma schimbarilor sugerate de tine.
o lasam asa, sa nu se supere autorul. multumesc de efort si de citire.
Mersi de vizita si de observatii, este adevarat, este scris greoi, alambicat si in ulele locuri logica se gaseste cu incruntare. Dar ce pot spune, ai dreptate, este un text mai modest de al meu. Oricum succes cu masa din bucatarie si cu paharul ala pe jumatate gol...mai pune o picatura in el si o sa fie pe jumatate plin. Unde gasesti acea picatura, deh...poate in tine. Ca intodeauna incantat de vizita, Teo.
şi eu aş putea multe. dar ce relevanţă are capra de la primărie cu iapa de la prefectură. nu vrei să fii comentat, nu scrie. scrii prost, aşteaptă-te să ţi se spună pe hermeneia. scrii bine, la fel.
Exact asta vroiam sa spun si eu. Abuzarea conceptului de licenţă poetică de dragul justificării oricărei gafe nu face un serviciu nici poeziei şi nici conceptului de exceptare prin licenţă. Se ajunge la bagatelizare şi kitsch.
Virgil, am vorbit chiar acum cu Trinity si, desi era fisticita (ca ea nu stie sa primeasca usor complimente), mi-a zis sa-ti transmit salutari si ca va mai scrie asa...sau altfel:). ...Si asa este cazul, se pare, cu Trinity.
am schimbat, sună mai bine, descriind simţământul ca fiind al ploii şi nu neutru.
strofa a doua e inedită, dar nu suficient poetică, o să mă mai gândesc, deocamdată rămâne, mulţumesc.
din nou trebuie sa nu fiu de acord. In primul rind (desi nu este neaparat cea mai importanta justificare) este o practica neintilnita pe internet. Oriunde pe internet unde accepti sa beneficiezi de serviciile unui site, forum, comunitate, etc, accepti apriori modul in care aceasta functioneaza. Ea(comunitatea) iti poate eventual explica deciziile ei si/sau masura in care se straduieste sa fie consecventa unui anumit set de principii sau reguli pe care si-l auto-impune dar nu cred ca vei gasi undeva un site unde membrii inscrisi trebuie sa ... isi dea acordul pentru ca site-ul sa functioneze intr-un fel sau altul. Unii pot numi asa dictatura digitala dar reversul este anarhie digitala. In cazul discutat de tine reversul ar fi ca unii membri ar fi autori sau colaboratori in timp ce altii ar ramine (pentru ca asa vor ei din ratiuni personale, capricii, etc) novici. Rezultatul ar fi ca practic termenii acestia nu ar mai avea nici o bruma de sens, ar deveni irelevanti, nu ar mai avea nici un rost sa ii folosim. Un sistem de categorizare are sens atita timp cit este uniform si functioneaza constant in raport cu un sistem unic de referinta. Acest sistem de referinta nu poate fi in acelasi timp si Consiliul Hermeneia dar si orice alt individ. Daca cineva nu vrea sa fie colaborator sau autor pe Hermeneia nu inteleg de ce se inscrie pe Hermeneia. Scopul meu, personal, cu Hermeneia, a fost si este, sa ofer un spatiu gratuit, neinfestat de publicitate, cit mai corect si cit mai elitist si critic pentru oricine vrea sa creeze in limba română si sa devina tot mai bun la aceasta. De aceea l-am facut, de aceea il sustin atit ca munca si nu numai, si sint si ramin garantul lui. Cine urmareste altceva sau are alte scopuri sint convins ca sint mii de alte site-uri unde se poate desfasura. Nu oblig pe nimeni nici sa vina si nici sa stea. Ofer. Dar evident ofer in contextul unor conditii pe care le stipulez cit se poate de clar si de transparent de la bun inceput. Este ceva incorect in modul meu de a gindi sau actiona in aceasta privinta? P.S. in ce priveste „condițiile” despre care vorbeam mai sus, a se vedea ca tocmai le-am „relaxat” prin aparitia pozitiilor de NOU VENIT si COLABORATOR
Poemul e bun, ideea e centrala. Insa cred ca ai introdus cam mult balast. "Fotoliul enorm din piele" cred ca e deajuns "fotoliul din piele" (ai vazut fotolii din piele mici, inghesuite?) "fara absolut niciun zgomot" la fel "fara niciun zgomot" e mai non-pleonastic, "pielita timpanului" e hilara, de ce nu simplu "in timpan, in meninge" (sau atunci in pielita timpanului si in pielicica meningelui :-) "un fel de rastignire sublima" - exagerat de ce "un fel de"? aici "intr-o rastignire sublima" ti se pare ca nu e de tine or what? "asteptari imposibile" e cliseu. Pe final nu prea mai am de carcotit :-) Un poem bun, imi place ca Virgil scrie lately. Penita nu mai dau ca dup-aia imi ies vorbe, dar se subintelege. Andu
are ritm si ritmu asta merge cap la cap cu mesaju, ii da cadenta optima, e ca un poem-intrun-minut, se inchide complet, nu e nici mai mult nici mai putin decit ar trebui sa fie. scurt si clar si elocvent, merge la preferate
Asteptarea ...moarte n-are. La mine este invers (ca la tine). pana la 67 de ani am castigat destui bani ca sa-mi ajunga mult dupa 2012 cand no-i mai fi. si de atunci ma tin de poezie (cum se tine inca piersic de femei) ca sa nu cad/cada. ca dansa nu vrea neam sa se lipesca de mine e cu totul altceva. ceea ce iti doresc si tie. adica cum?! e treaba ta sa faci hermeneutica (contradictorie). succes. la bani, nu la poezie. ca asta fiind de genul tau mult mai rar se lipeste de. Na ca facui herme in locul tau. dar mai exista pana in 2012 oarece speranta (si pentru dansele). daca devin...nu ca nu e frumos moral estetic si etc.
Pentru mine reântoarcerea la frazări folclorice sunt întotdeauna interesante din start. Interesul mi-a sporit aici prin introducerea unor formule pe care nu le recunosc, desigur personale cu ritmică tradițională, cărora le aduci acea neașteptată reluare a grupajului de apelări tipice refrenului. Pericolul facilului e depășit, în spatele formulei întrezărindu-se luciditatea stilistică a unui creator intelectualizat. Cred că la această formulă mă duce dorința mea de a găsi cu adevărat un asemenea creator, dar până la certificarea acestei remarci mai este, după părerea mea, de așteptat și alte texte.
din textul acesta mi-a placut mai mult prima jumatate si mai putin finalul, dar trebuie sa recunosc ca unele afirmatii din subsol sunt de-a dreptul delicioase.
de ex., asta:
"dragostea - axis mundi - e o banalitate, un fact obisnuit, intrat in constiinta oricarui pampalau" - primul "pampalau" fiind, fara indoiala, Pavel din Tars. E adevarat ca nici macar Echart n-a indraznit sa-l numeasca asa atunci cand, secole mai tarziu, afirma ca nu dragostea e totul, ci "Detasarea e totul". Dar, evident, Echart nu era Leonard Ancuta si, nefiind, nu si-a permis...
"dragostea ca o chestie in jurul careia se invarte lumea mai e si atat de slaba, de feminina, ruinata de sensuri si corupta in traire incat aproape ca imi vine sa ma intreb daca nu e chiar gay."
daca Elton John (sir Elton John, pardon) a insinuat ca Isus a fost gay, iata ca Leo merge mai departe...dupa Pavel din Tars, cine mai urmeaza?
poate daoistii si Aristotel, avanad ei vina de a fi facut vorbire de centrul imobil al rotii si de "motorul imobil". astept cu nerabdare urmatoarele deductii, nu neaparat logice, insa cu totul si cu totul nediscriminatorii...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Da, Ela. Mă bucură trecerea ta. Văd că mereu te uiți după astfel de "bâlbâieli", dar, cred că numai prima nu merge. O să mă gândesc la altceva în loc de "picurat" ca să-i păstrez locul în propoziție; pe final trebuie să rămână "ființa de carne".
pentru textul : Despre om deDa, Silvia, destul de calmă și rânjită... Nu-mi dau seama ce e mai bine să fii, poetesă ori muză, dar mă întreb, dacă poeții au muze, oare poetesele au muzi?
pentru textul : Despre cum să te faci util în fața poetului desi o afirm cu toata presiunea socio-culturala resimtita;)
pentru textul : Recunoştere in Colentina decam mult balast sau cam multe zone comune in textul acesta. din tot, raman cu starea pe care incearca sa o transmita textul si care poate fi schitata cumva. cred ca o rescriere cu mai multa naturalete ar face textul mult mai valoros. Ultima strofa, de exemplu, ar putea fi simplificata atat de mult incat sa existe poezie acolo...:)
pentru textul : înstrăinare și dor deMai trec.
de gustibus non est disputandum andule
pentru textul : defunctis amor denu m-aș aventura să presupun existența unor dureri în autorul concret al oricărui text, gândindu-mă că e vorba de poezie nu musai de jurnal intim. Asta, ca idee :)
Paul-sper sincer să nu răsară panseluțe din poezie, cred că au fost suficiente răsaduri în secolele trecute.Mi se pare excelent că nu răsar din scrierile tale.
pentru textul : lullaby deLa ultimul vers voi face și eu referire. Repetiția negației e utilă întăririi mesajului. Opintirea ritmului o poți drege cu varianta sugerată de Andu ori mai simplu, începi cu o vocală (ca și-n celelalte două versuri): "Eu nu, nu sunt Emil, sunt o dublură!" Aici nu pot aprecia ceva anume, întrucât toate elementele prozodice împletite de autor și, mai ales tema, mi-au captat atenția. Bla-bla-bla-ul dispare, trăiască poezia! Deci o peniță de aur pentru "Ecran", pentru sonetul renăscut. Curând, Cris
pentru textul : Ecran deAdriana vă mulţumeşte mult pentru frumoasele cuvinte şi îi pare nespus de rău că deocamdată nu vă poate răspunde personal. Iar gândul vostru bun, cu ajutorul lui Dumnezeu, o vor sprijini să treacă peste momentul dificil de încercare, ce o ţine departe de noi.
Vlad, ceea ce ai realizat pentru cartea Adrianei este o fină lucrătură de artă, toată admiraţia; vreau să adaug că textura acestor pagini este cu totul specială, fiecare ilustraţie fiind subtil inspirată de titlul părţii pe care o deschide.
pentru textul : Lansare de carte: Adriana Lisandru - "Despre ea, niciodată" deregret, Vlad, nu-mi place cum ar arata poezia in urma schimbarilor sugerate de tine.
pentru textul : poezia asta e o erezie deo lasam asa, sa nu se supere autorul. multumesc de efort si de citire.
îți mulțumesc de vizită deși cred că ai tratat textul cu multă superficialitate.
pentru textul : Te iubesc femeie deMersi de vizita si de observatii, este adevarat, este scris greoi, alambicat si in ulele locuri logica se gaseste cu incruntare. Dar ce pot spune, ai dreptate, este un text mai modest de al meu. Oricum succes cu masa din bucatarie si cu paharul ala pe jumatate gol...mai pune o picatura in el si o sa fie pe jumatate plin. Unde gasesti acea picatura, deh...poate in tine. Ca intodeauna incantat de vizita, Teo.
pentru textul : O secundă deşi eu aş putea multe. dar ce relevanţă are capra de la primărie cu iapa de la prefectură. nu vrei să fii comentat, nu scrie. scrii prost, aşteaptă-te să ţi se spună pe hermeneia. scrii bine, la fel.
pentru textul : ROTUND deExact asta vroiam sa spun si eu. Abuzarea conceptului de licenţă poetică de dragul justificării oricărei gafe nu face un serviciu nici poeziei şi nici conceptului de exceptare prin licenţă. Se ajunge la bagatelizare şi kitsch.
pentru textul : noapte cu plată deVirgil, am vorbit chiar acum cu Trinity si, desi era fisticita (ca ea nu stie sa primeasca usor complimente), mi-a zis sa-ti transmit salutari si ca va mai scrie asa...sau altfel:). ...Si asa este cazul, se pare, cu Trinity.
pentru textul : Apology of a tsunami deOff topic: Paul, din cauza unor evenimente mai vechi şi a altora mai noi, Consiliul Hermeneia a hotărât să primeşti un avertisment.
pentru textul : "o mamă închisă în jumătate de cer" deam schimbat, sună mai bine, descriind simţământul ca fiind al ploii şi nu neutru.
pentru textul : X şi Y destrofa a doua e inedită, dar nu suficient poetică, o să mă mai gândesc, deocamdată rămâne, mulţumesc.
Silviu, mulţam de părere, am schimbat ceea ce zici că aducea a nefericire;
Adrian, mulţam de părere dar acolo va rămâne fîşîiala cu toată neplăcerea care o poartă.
pentru textul : jurnal de aprilie dedin nou trebuie sa nu fiu de acord. In primul rind (desi nu este neaparat cea mai importanta justificare) este o practica neintilnita pe internet. Oriunde pe internet unde accepti sa beneficiezi de serviciile unui site, forum, comunitate, etc, accepti apriori modul in care aceasta functioneaza. Ea(comunitatea) iti poate eventual explica deciziile ei si/sau masura in care se straduieste sa fie consecventa unui anumit set de principii sau reguli pe care si-l auto-impune dar nu cred ca vei gasi undeva un site unde membrii inscrisi trebuie sa ... isi dea acordul pentru ca site-ul sa functioneze intr-un fel sau altul. Unii pot numi asa dictatura digitala dar reversul este anarhie digitala. In cazul discutat de tine reversul ar fi ca unii membri ar fi autori sau colaboratori in timp ce altii ar ramine (pentru ca asa vor ei din ratiuni personale, capricii, etc) novici. Rezultatul ar fi ca practic termenii acestia nu ar mai avea nici o bruma de sens, ar deveni irelevanti, nu ar mai avea nici un rost sa ii folosim. Un sistem de categorizare are sens atita timp cit este uniform si functioneaza constant in raport cu un sistem unic de referinta. Acest sistem de referinta nu poate fi in acelasi timp si Consiliul Hermeneia dar si orice alt individ. Daca cineva nu vrea sa fie colaborator sau autor pe Hermeneia nu inteleg de ce se inscrie pe Hermeneia. Scopul meu, personal, cu Hermeneia, a fost si este, sa ofer un spatiu gratuit, neinfestat de publicitate, cit mai corect si cit mai elitist si critic pentru oricine vrea sa creeze in limba română si sa devina tot mai bun la aceasta. De aceea l-am facut, de aceea il sustin atit ca munca si nu numai, si sint si ramin garantul lui. Cine urmareste altceva sau are alte scopuri sint convins ca sint mii de alte site-uri unde se poate desfasura. Nu oblig pe nimeni nici sa vina si nici sa stea. Ofer. Dar evident ofer in contextul unor conditii pe care le stipulez cit se poate de clar si de transparent de la bun inceput. Este ceva incorect in modul meu de a gindi sau actiona in aceasta privinta? P.S. in ce priveste „condițiile” despre care vorbeam mai sus, a se vedea ca tocmai le-am „relaxat” prin aparitia pozitiilor de NOU VENIT si COLABORATOR
pentru textul : hermeneia 2.0 dePoemul e bun, ideea e centrala. Insa cred ca ai introdus cam mult balast. "Fotoliul enorm din piele" cred ca e deajuns "fotoliul din piele" (ai vazut fotolii din piele mici, inghesuite?) "fara absolut niciun zgomot" la fel "fara niciun zgomot" e mai non-pleonastic, "pielita timpanului" e hilara, de ce nu simplu "in timpan, in meninge" (sau atunci in pielita timpanului si in pielicica meningelui :-) "un fel de rastignire sublima" - exagerat de ce "un fel de"? aici "intr-o rastignire sublima" ti se pare ca nu e de tine or what? "asteptari imposibile" e cliseu. Pe final nu prea mai am de carcotit :-) Un poem bun, imi place ca Virgil scrie lately. Penita nu mai dau ca dup-aia imi ies vorbe, dar se subintelege. Andu
pentru textul : memento II deare ritm si ritmu asta merge cap la cap cu mesaju, ii da cadenta optima, e ca un poem-intrun-minut, se inchide complet, nu e nici mai mult nici mai putin decit ar trebui sa fie. scurt si clar si elocvent, merge la preferate
pentru textul : cincinal deAsteptarea ...moarte n-are. La mine este invers (ca la tine). pana la 67 de ani am castigat destui bani ca sa-mi ajunga mult dupa 2012 cand no-i mai fi. si de atunci ma tin de poezie (cum se tine inca piersic de femei) ca sa nu cad/cada. ca dansa nu vrea neam sa se lipesca de mine e cu totul altceva. ceea ce iti doresc si tie. adica cum?! e treaba ta sa faci hermeneutica (contradictorie). succes. la bani, nu la poezie. ca asta fiind de genul tau mult mai rar se lipeste de. Na ca facui herme in locul tau. dar mai exista pana in 2012 oarece speranta (si pentru dansele). daca devin...nu ca nu e frumos moral estetic si etc.
pentru textul : Anul 2012 deViorel, mă bucură lectura ta nocturnă, sinceră. noapte liniștită și ție! Mulțumesc!
pentru textul : flowers for yulia dehmmm... prea simplu, prea liber, prea prea...ar fi multe de comentat. prea multe.
pentru textul : piramidele și ea dePentru mine reântoarcerea la frazări folclorice sunt întotdeauna interesante din start. Interesul mi-a sporit aici prin introducerea unor formule pe care nu le recunosc, desigur personale cu ritmică tradițională, cărora le aduci acea neașteptată reluare a grupajului de apelări tipice refrenului. Pericolul facilului e depășit, în spatele formulei întrezărindu-se luciditatea stilistică a unui creator intelectualizat. Cred că la această formulă mă duce dorința mea de a găsi cu adevărat un asemenea creator, dar până la certificarea acestei remarci mai este, după părerea mea, de așteptat și alte texte.
pentru textul : Precum mierea in albine deduminicile ne imbraca jumatate de trup in pielea de sarpe a cuvintelor...prietenii sint uneori acolo intre paginile somnolente ale saptaminii.
pentru textul : duminica - mai ales duminica deMulțumesc, Virgil, pentru că ești un lector atât de atent, pentru zăbavă!
pentru textul : praf de vitralii dese pare ca cineva are nevoie de o salvare( ingereasca desigur)
pentru textul : videoconferință cu îngeri deMaricica, felicitari, contul tau pe Hermeneia a fost promovat la colaborator. Iti recomand sa ai curajul sa comentezi si sub textele altora.
pentru textul : pâine neagră deerata: fiind vorba numai de lucrurile...
pentru textul : lucruri pe care le iubesc încă dedin textul acesta mi-a placut mai mult prima jumatate si mai putin finalul, dar trebuie sa recunosc ca unele afirmatii din subsol sunt de-a dreptul delicioase.
de ex., asta:
"dragostea - axis mundi - e o banalitate, un fact obisnuit, intrat in constiinta oricarui pampalau" - primul "pampalau" fiind, fara indoiala, Pavel din Tars. E adevarat ca nici macar Echart n-a indraznit sa-l numeasca asa atunci cand, secole mai tarziu, afirma ca nu dragostea e totul, ci "Detasarea e totul". Dar, evident, Echart nu era Leonard Ancuta si, nefiind, nu si-a permis...
"dragostea ca o chestie in jurul careia se invarte lumea mai e si atat de slaba, de feminina, ruinata de sensuri si corupta in traire incat aproape ca imi vine sa ma intreb daca nu e chiar gay."
daca Elton John (sir Elton John, pardon) a insinuat ca Isus a fost gay, iata ca Leo merge mai departe...dupa Pavel din Tars, cine mai urmeaza?
pentru textul : dezvățatul de a fi I depoate daoistii si Aristotel, avanad ei vina de a fi facut vorbire de centrul imobil al rotii si de "motorul imobil". astept cu nerabdare urmatoarele deductii, nu neaparat logice, insa cu totul si cu totul nediscriminatorii...
Pagini