Mintea mea refuză să înțelegă genul acesta de polemică extinsă în subsolul unui text. Aici era vorba despre poemul membrului USR pe numele lui Paul Blaj de la Tecuci. Afirmațiile matale domnule Gorun nu le preiau ca atare ceea ce rămâne este timpul care ar trebui să demosntreze una-alta, al meu și al matale separat.
Oricum, chiar dacă este doar pentru mine, satisfacția e acolo și anume că teatrul arată spiritele înalte căteodată dar pe cele mărunte mai întotdeauna.
mă bucură semnul tău de lectură, şi da, la musique du monde, se poate vorbi de aşa ceva, extrapolând remarca ta, oare cine o poate înţelege... nu ştiu de ce am pomenit ideea asta acum, poate pentru că trăiesc o perioadă de introspecţie... cât despre ideea de temporalitate, spuneam undeva că timpul este o măsură ondulatorie, mă refeream acolo la conceptul de "timp relativ", de acea măsură a timpului care este în strânsă legătură cu natura subiectivă a omului, şi uite, şi aceasta este o idee, nu-i aşa? şi nu mă refeream vreun pic la măsura timpului relativ în concepţia fizicii moderne...
îţi mulţumesc mult pentru citire şi comm, să ai o vară frumoasă ca o poezie, din suflet,
(începusem răspunsul imediat, dar nu am mai avut baterie la laptop). Îti mulţumesc pentru descrierea amănunţită. M-a bucurat să aflu acest detaliu despre japonezi. Mi-a creat o stare de bine, de calm, de frumos. În lanţul de aramă e spiritul nipon Imaginea lui şi povestea folosirii lui e un haiku în sine. Ştiu că japonezului îi place,, această calmă armonizare cu natura" şi îl admir pentru ingeniozitatea lui. El face în aşa fel ca tot ce creează să par necreat, ci de ,,acolo". Acum îmi înţeleg şi mai bine latura mea uşor niponă (...şi zâmbesc amintindu-mi că nu prea suport zgomotul apei care curge în cadă, aşa că fac în aşa fel ca apa să se scurgă pe furtunul spiralat de la duş :) ) Şi tot abia acum înţeleg ultimul haiku în toată frumuseţea lui de dincolo de cuvinte, cu menţiunea că ultimul vers e explicativ, arată o cauză şi nu lasă loc meditaţiei. Căt despre structura fixă a numărului de silabe, nu cred că ştiu ce ştii tu. Poate sunt mai multe mituri. Aştept cu nerăbdare răspunsul. Eşti sigur că te referi la structura 7/ 5/ 7 şi nu la 5/ 7/ 5 ?
dupa unii (si au fost n polemici in revistele literare) nu "e normal in cazul lui", demitizarea a adus in discutie si acest aspect. ce vroiam sa subliniez... nu este suficient sa preiei doar vocabularul si unele motive, trebuie sa faci plauzibila , valoroasa si "pe bune" dedicatia implicita. altfel risti o pastisa, in cel mai fericit caz. dar hei! decat epigon mai bine fan:)
poate, într-un registru poetic, moartea este o îndepărtare riscantă și o eroare intensă. sunt multe de spus despre această ultimă absență. unii ar dori să știe, bolnavi fiind, dacă sunt pe moarte sau nu. din nefericire pentru ei nu li se spune întotdeauna. se crede că e mai safe să fie păstrat "secretul"... teorii.
îmi place acest tip de diarium, poate vei introduce și note de lectură în el... ar fi interesant.
cât despre adevăratul registru al răspunsului la ce este moartea... biblia spune că e un somn. Iisus fiind chemat să o vindece pe fiica lui Iair (aceasta murind până a ajunge el) spune: nu vă speriați, fetița nu a murit ci doarme. eu prefer, din multele alte explicații ale pasajului, pe aceasta. pentru mine moartea este precum un somn. dar aceasta este versiunea religioasă a răspunsului. cu toate acestea, îmi place să privesc această calamitate (moartea) prin ochii lui Dumnezeu... poate greșesc... dar așa îmi place...
Alma - Nu ma mira ca nu puteai sa vezi asa. In parte pentru ca eu nu diluez suficient de mult mesajul. Nu stiu de ce pusesi ghilimele la "Cu anumiți oameni, însemnăm ceva". Nu-mi aduc aminte sa fi spus asta. Daca e doar o afirmatie de-a ta, la care vrei lamuriri, ok. Insemnam mult mai mult decat am fi putut insemna singuri fiind. Oriunde. Impreuna. P.S. Ce mai face Iașiul? Promit sa-mi explic toate poeziile de acum incolo. Vad ca asa sunt mai interesante :)
salut reintoarcerea Ioanei mele :-) la scris. un text-vartej care m-a prins, tine-o tot asa, Ioano! Re. scriitura: sa nu vomez, sau sa nu vomit, e chestiune de pudibonderie, de fapt e cheia... taiem in carne vie sau facem un gratar la iarba verde. Andu
Eugen, ştiu că, de obicei, primeşti rău critica ori pseudocritica, dar încearcă de data aceasta să fii niţel mai obiectiv şi mai puţin ironic, ca să nu ne fracturăm buricele deştelor, ok?
"Textul" sub care discutăm este o adunătură de cuvinte care, în afară de fragmentare, nu are absolut nicio legătură cu literatura, darămite cu poezia. Pus frumos la verticală, avem:
"Eram prea diferiți, iar lumea – aceeași cățea zeflemistă: scheuna pe la colțuri de stradă după șuturi în gură. Suntem prea diferiți eu și cu lumea, tu, în schimb, – draga altuia - dar aceeași ….. materialistă". Cu indulgenţă, o notă de jurnal a unui tip obişnuit cu protv magazin, cartea cu hărţi şi broşura de bucătărie.
Aşadar, ţi-ai face un favor daca nu ai mai divaga, aducându-mi teste subsoliere, despre ce este şi ce nu este, despre cum scriu eu şi cum scriam, despre cât de înrăit fan îmi eşti, că aici nu discutăm despre mine. Cât priveşte gramatica, scurt: punctele de suspensie sunt trei, doar trei, şi numai trei, cu spaţiu de tastare după. Faptul că tu pui cinci şi laşi pauză unde tună, nu înseamnă decât ceea ce spunea un nene mai înţelept decât noi: scriitorul slab se cunoaste (şi) după frecvenţa cu care foloseşte punctele de suspensie. În speţă, punctele din "dar aceeași ….. materialistă …" nu sunt decât o încercare ratată de-a căpăta sens superficial, adâncime falsă într-un "vers" manelistic. Oricum, se vede destul de bine că tu nu stăpâneşti regula acestor puncte. Priveşte: "fumigene, abstracții etc ... da/reflectă cuvântul lipsă ... deci/nu de alta dar o dilemă în legătură cu ... și". Explicaţia "Punctele care preced ultima vocabulă din text reflectă cuvântul lipsă ... deci, sunt puse cu bună știință acolo și e musai să fie cinci" este sublimă dar hilară. Adică, dacă erau 2 cuvinte lipsa, aveai şapte puncte, dacă erau 3, nouă, şi tot aşa. Fii serios, Eugene, că ne prinde radarul.
"cățea zeflemistă:
scheuna
pe la colțuri de stradă" - "căţeaua scheuna" este un truism prozaic, "colţuri de stradă", redundant, aproape tautologic, clişeic.
"Suntem prea diferiți
eu și cu lumea," - după "diferiţi" se cere musai virgulă, după "lumea" punct şi virgulă, pentru că se despart părţi relativ independente în aceeaşi frază, iar aici: "tu, în schimb, – draga altuia -
dar aceeași..." dacă prima cratima suplineşte predicatul, cea de-a doua trebuie înlocuită de virgulă; dacă ambele cratime izolează o explicaţie/acccentuare etc, "dar"-ul adversativ este total în plus. Oricum ar fi, formula aleasă de tine este total pe lângă.
mulţumesc pentru cuvinte şi pentru sfaturi. Ai dreptate, voi încerca să mai lucrez la textele mele, deşi am început să fac asta deja pe ici pe colo. De obicei, abia după repetate citiri şi întoarceri la ele pot interveni pentru anumite schimbări pentru că mi-e foarte greu să mă detaşez când ele sunt proaspete, abia scrise.
apreciez părerea ta şi îţi mulţumesc din nou pentru oprire şi lecturări :)
Din Israel, tara cartii urez succes Hermeneei, lui Virgil, lui David si tuturor celor care cu sudoare si infinita pasiune modeleaza cuvinte si suflete. Sa ne vedem in 2007 cu noi aventuri literare, emotie si condei aprig ! Tel Aviv -30 Dec 2006
Un poem deosebit de bun, dupa umila mea parere. Asta poate si pentru ca il indragesc pe Esenin, poetul caruia i-ati dedicat acest text si care v-a inspirat. Ati realizat acea atmosfera ruseasca pe care am intalnit-o si in opera genialului poet rus. Sa nu se inteleaga de aici ca e o pastisa, nu e nicidecum asa, "Balada lui Serghei Esenin" e originala si dispune de o curgere muzicala deosebita. Superb finalul, mai ales pentru cei care cunoastem biografia lui Esenin si presupun ca multi de pe aici o stiu. Un typo in comentariul Marinei (prin continut, egal de competent ca si alta data) : corect este "o balada al carei lirism". si un alt typo in textul dumneavoastra: "se-mleteau ". Gata, nu ma mai uit ca devin carcotasa si nu prea imi sta in fire. Mai ales ca si eu fac greseli destule... Violeta
„minţind de a nu-i fi spus nimeni” - versul acesta sună agramat
ce vrea să spună „avan despletit”?
altă exprimare relativ agramată:
„se-mpungea cu sfinţii în stele
de-aşezat pe umărul
drept”
Din ce in ce mai ciudat mi se pare ca primesc recomandari de tipul "mai lucreaza la text" dar in rest nimic specific, un fel de "eu nu te iubesc tu nu ma iubesti" - era un cantec al trio-ului geman "trio" - chiar asa se numea, prin anii optzeci. Ingaduit sa-mi fie a nu lua in considerare astfel de recomandari, mai bine spui simplu "nu mi-a placut", asta e normal. Daca recomanzi, spune si ce, eu asa consider respectuos. Cu tot respectul :-) Andu
de acord cu Matei. Singura porţiune care mi-a oferit o vagă senzaţie (să îi spunem metafizică) a fost subtitlul aşa cum era el în forma iniţială, "românia lui virgil t", pentru că acum (lui virgil t) sună dezamăgitor de banal de parcă ar fi o dedicaţie la "radio delfinul brăilean". pe vremea cînd era "românia lui virgil t" m-a făcut să tresar puţin, să mă întreb dacă acel "lui" este genitiv sau... posesiv. Sau poate imaginativ, iluzoriu, naiv. Anyway, mi s-a părut straniu şi coborîtor spre meditaţie (cel puţin pentru mine) acel subtitlu. Acum însă Matei are dreptate, a rămas doar o glumiţă răsuflată, un banc pe care l-am auzit de atîtea ori încît nici măcar nu mai rîde nimeni.
de aceasta data, o sa va spun o poveste: odata, un tanar i se plange lui Isus ca are o cruce prea grea de dus. Isus ii arata o gramada de cruci si-i spune: - Alege-o pe care vrei tu! Tanarul nostru alege, alege, alege samd. O ia, bucuros, pe ultima, care i s-a parut lui pe potriva sa... Isus ii spune atunci: - Aceasta era crucea pe care ai aruncat-o! multumesc, dane
da, Alma, ai dreptate si iti multumesc. in primele doua strofe chiar am simtit ca ma ceva de spus, pe cand, in ce a mai ramas din poem, a fost rodul muncii neinspirate. multumesc pentru incurajare.
Da, dacă fac abstracție de faptul că nu știu cine-i Galia și de ce nu face dativul ca toată lumea (sic!), iar pe Gunamar l-am căutat pe google , mi-a plăcut. Ne-ai răsucit în salonul acela până ne-ai amețit. De fapt, aceasta e senzația, de carusel din care te oprește un fascicul neașteptat de lumină.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mintea mea refuză să înțelegă genul acesta de polemică extinsă în subsolul unui text. Aici era vorba despre poemul membrului USR pe numele lui Paul Blaj de la Tecuci. Afirmațiile matale domnule Gorun nu le preiau ca atare ceea ce rămâne este timpul care ar trebui să demosntreze una-alta, al meu și al matale separat.
pentru textul : mersi pentru intenţia de ţigară deOricum, chiar dacă este doar pentru mine, satisfacția e acolo și anume că teatrul arată spiritele înalte căteodată dar pe cele mărunte mai întotdeauna.
chère Ottilia,
mă bucură semnul tău de lectură, şi da, la musique du monde, se poate vorbi de aşa ceva, extrapolând remarca ta, oare cine o poate înţelege... nu ştiu de ce am pomenit ideea asta acum, poate pentru că trăiesc o perioadă de introspecţie... cât despre ideea de temporalitate, spuneam undeva că timpul este o măsură ondulatorie, mă refeream acolo la conceptul de "timp relativ", de acea măsură a timpului care este în strânsă legătură cu natura subiectivă a omului, şi uite, şi aceasta este o idee, nu-i aşa? şi nu mă refeream vreun pic la măsura timpului relativ în concepţia fizicii moderne...
îţi mulţumesc mult pentru citire şi comm, să ai o vară frumoasă ca o poezie, din suflet,
Julie
pentru textul : bolero de(începusem răspunsul imediat, dar nu am mai avut baterie la laptop). Îti mulţumesc pentru descrierea amănunţită. M-a bucurat să aflu acest detaliu despre japonezi. Mi-a creat o stare de bine, de calm, de frumos. În lanţul de aramă e spiritul nipon Imaginea lui şi povestea folosirii lui e un haiku în sine. Ştiu că japonezului îi place,, această calmă armonizare cu natura" şi îl admir pentru ingeniozitatea lui. El face în aşa fel ca tot ce creează să par necreat, ci de ,,acolo". Acum îmi înţeleg şi mai bine latura mea uşor niponă (...şi zâmbesc amintindu-mi că nu prea suport zgomotul apei care curge în cadă, aşa că fac în aşa fel ca apa să se scurgă pe furtunul spiralat de la duş :) ) Şi tot abia acum înţeleg ultimul haiku în toată frumuseţea lui de dincolo de cuvinte, cu menţiunea că ultimul vers e explicativ, arată o cauză şi nu lasă loc meditaţiei. Căt despre structura fixă a numărului de silabe, nu cred că ştiu ce ştii tu. Poate sunt mai multe mituri. Aştept cu nerăbdare răspunsul. Eşti sigur că te referi la structura 7/ 5/ 7 şi nu la 5/ 7/ 5 ?
pentru textul : 3 gafe haiku dedupa unii (si au fost n polemici in revistele literare) nu "e normal in cazul lui", demitizarea a adus in discutie si acest aspect. ce vroiam sa subliniez... nu este suficient sa preiei doar vocabularul si unele motive, trebuie sa faci plauzibila , valoroasa si "pe bune" dedicatia implicita. altfel risti o pastisa, in cel mai fericit caz. dar hei! decat epigon mai bine fan:)
pentru textul : emindoină deMultumesc mult. As putea apela la metoda mea rudimentara dintotdeauna, dar nu am avut timp in ultima vreme si nici putere ca sa zic asa :)
pentru textul : promise I depoate, într-un registru poetic, moartea este o îndepărtare riscantă și o eroare intensă. sunt multe de spus despre această ultimă absență. unii ar dori să știe, bolnavi fiind, dacă sunt pe moarte sau nu. din nefericire pentru ei nu li se spune întotdeauna. se crede că e mai safe să fie păstrat "secretul"... teorii.
pentru textul : jurnal pentru zile și cuvinte I deîmi place acest tip de diarium, poate vei introduce și note de lectură în el... ar fi interesant.
cât despre adevăratul registru al răspunsului la ce este moartea... biblia spune că e un somn. Iisus fiind chemat să o vindece pe fiica lui Iair (aceasta murind până a ajunge el) spune: nu vă speriați, fetița nu a murit ci doarme. eu prefer, din multele alte explicații ale pasajului, pe aceasta. pentru mine moartea este precum un somn. dar aceasta este versiunea religioasă a răspunsului. cu toate acestea, îmi place să privesc această calamitate (moartea) prin ochii lui Dumnezeu... poate greșesc... dar așa îmi place...
Un comentariu generos poate mai generos decat poezia in sine pe care dealtfel o ajuta,o explica atat de bine. Multumiri Calin.
pentru textul : Interferenţă deAlma - Nu ma mira ca nu puteai sa vezi asa. In parte pentru ca eu nu diluez suficient de mult mesajul. Nu stiu de ce pusesi ghilimele la "Cu anumiți oameni, însemnăm ceva". Nu-mi aduc aminte sa fi spus asta. Daca e doar o afirmatie de-a ta, la care vrei lamuriri, ok. Insemnam mult mai mult decat am fi putut insemna singuri fiind. Oriunde. Impreuna. P.S. Ce mai face Iașiul? Promit sa-mi explic toate poeziile de acum incolo. Vad ca asa sunt mai interesante :)
pentru textul : coase-mi buzele pleoapele nările desalut reintoarcerea Ioanei mele :-) la scris. un text-vartej care m-a prins, tine-o tot asa, Ioano! Re. scriitura: sa nu vomez, sau sa nu vomit, e chestiune de pudibonderie, de fapt e cheia... taiem in carne vie sau facem un gratar la iarba verde. Andu
pentru textul : repetentă deda, si eu m-am gindit ca modelul melcului de fapt se superimpozeaza si transforma cercul aparent in spirala
pentru textul : omului cu valuri în suflet dedragi cititori, trecand peste rautatile unora, sunt prea plictisit sa le scriu numele, va invit sa dat search pe Google la urmatorul citat:
oare câte bătăi de inimă pot umple nimicul tăcerea şi tot universul?
Apoi sa-ti spuneti si mie ce ati gasit.
pentru textul : Transplant de inimă deda ce-i Cris, iar ți s-a stricat google-ul?:) sau vrei sa faci conversație, ca între fete?:)
pentru textul : Paul, te iubesc canonic deChristian, Îți mulțumesc pentru lectură și lumina din semn.
pentru textul : ce să fac deEugen, ştiu că, de obicei, primeşti rău critica ori pseudocritica, dar încearcă de data aceasta să fii niţel mai obiectiv şi mai puţin ironic, ca să nu ne fracturăm buricele deştelor, ok?
"Textul" sub care discutăm este o adunătură de cuvinte care, în afară de fragmentare, nu are absolut nicio legătură cu literatura, darămite cu poezia. Pus frumos la verticală, avem:
"Eram prea diferiți, iar lumea – aceeași cățea zeflemistă: scheuna pe la colțuri de stradă după șuturi în gură. Suntem prea diferiți eu și cu lumea, tu, în schimb, – draga altuia - dar aceeași ….. materialistă". Cu indulgenţă, o notă de jurnal a unui tip obişnuit cu protv magazin, cartea cu hărţi şi broşura de bucătărie.
Aşadar, ţi-ai face un favor daca nu ai mai divaga, aducându-mi teste subsoliere, despre ce este şi ce nu este, despre cum scriu eu şi cum scriam, despre cât de înrăit fan îmi eşti, că aici nu discutăm despre mine. Cât priveşte gramatica, scurt: punctele de suspensie sunt trei, doar trei, şi numai trei, cu spaţiu de tastare după. Faptul că tu pui cinci şi laşi pauză unde tună, nu înseamnă decât ceea ce spunea un nene mai înţelept decât noi: scriitorul slab se cunoaste (şi) după frecvenţa cu care foloseşte punctele de suspensie. În speţă, punctele din "dar aceeași ….. materialistă …" nu sunt decât o încercare ratată de-a căpăta sens superficial, adâncime falsă într-un "vers" manelistic. Oricum, se vede destul de bine că tu nu stăpâneşti regula acestor puncte. Priveşte: "fumigene, abstracții etc ... da/reflectă cuvântul lipsă ... deci/nu de alta dar o dilemă în legătură cu ... și". Explicaţia "Punctele care preced ultima vocabulă din text reflectă cuvântul lipsă ... deci, sunt puse cu bună știință acolo și e musai să fie cinci" este sublimă dar hilară. Adică, dacă erau 2 cuvinte lipsa, aveai şapte puncte, dacă erau 3, nouă, şi tot aşa. Fii serios, Eugene, că ne prinde radarul.
"cățea zeflemistă:
scheuna
pe la colțuri de stradă" - "căţeaua scheuna" este un truism prozaic, "colţuri de stradă", redundant, aproape tautologic, clişeic.
"Suntem prea diferiți
eu și cu lumea," - după "diferiţi" se cere musai virgulă, după "lumea" punct şi virgulă, pentru că se despart părţi relativ independente în aceeaşi frază, iar aici: "tu, în schimb, – draga altuia -
dar aceeași..." dacă prima cratima suplineşte predicatul, cea de-a doua trebuie înlocuită de virgulă; dacă ambele cratime izolează o explicaţie/acccentuare etc, "dar"-ul adversativ este total în plus. Oricum ar fi, formula aleasă de tine este total pe lângă.
Cam atât, deocamdată.
pentru textul : Fostei mele șótii demulţumesc pentru cuvinte şi pentru sfaturi. Ai dreptate, voi încerca să mai lucrez la textele mele, deşi am început să fac asta deja pe ici pe colo. De obicei, abia după repetate citiri şi întoarceri la ele pot interveni pentru anumite schimbări pentru că mi-e foarte greu să mă detaşez când ele sunt proaspete, abia scrise.
pentru textul : aici nu mai locuieşte nimeni deapreciez părerea ta şi îţi mulţumesc din nou pentru oprire şi lecturări :)
mulţumesc. Iată ce mult mă bucur că ne întîlnim în acest loc. Un comentariu ce mă onorează.
pentru textul : dada deLIM.
aici titlul chiar se potriveste. mult scrum.
pentru textul : Scrum (XII) deDin Israel, tara cartii urez succes Hermeneei, lui Virgil, lui David si tuturor celor care cu sudoare si infinita pasiune modeleaza cuvinte si suflete. Sa ne vedem in 2007 cu noi aventuri literare, emotie si condei aprig ! Tel Aviv -30 Dec 2006
pentru textul : The State of Hermeneia deUn poem deosebit de bun, dupa umila mea parere. Asta poate si pentru ca il indragesc pe Esenin, poetul caruia i-ati dedicat acest text si care v-a inspirat. Ati realizat acea atmosfera ruseasca pe care am intalnit-o si in opera genialului poet rus. Sa nu se inteleaga de aici ca e o pastisa, nu e nicidecum asa, "Balada lui Serghei Esenin" e originala si dispune de o curgere muzicala deosebita. Superb finalul, mai ales pentru cei care cunoastem biografia lui Esenin si presupun ca multi de pe aici o stiu. Un typo in comentariul Marinei (prin continut, egal de competent ca si alta data) : corect este "o balada al carei lirism". si un alt typo in textul dumneavoastra: "se-mleteau ". Gata, nu ma mai uit ca devin carcotasa si nu prea imi sta in fire. Mai ales ca si eu fac greseli destule... Violeta
pentru textul : Balada lui Serghei Esenin de"când te-ai învăţat să ţi între degete penelul/să fugi în veşnicie cu el..." nu poţi să fi decât un glas deosebit. Ioan.
pentru textul : nu e simplu să fii pasăre deeu nu
pentru textul : jurnal pentru zile și cuvinte IV de„minţind de a nu-i fi spus nimeni” - versul acesta sună agramat
pentru textul : orgoliu dece vrea să spună „avan despletit”?
altă exprimare relativ agramată:
„se-mpungea cu sfinţii în stele
de-aşezat pe umărul
drept”
interesant Aranca, si eu ma gindeam sa folosesc undeva in acest text cuvintul buzunar. For some reason it was coming to me again and again
pentru textul : Paseo de los Tristes deDin ce in ce mai ciudat mi se pare ca primesc recomandari de tipul "mai lucreaza la text" dar in rest nimic specific, un fel de "eu nu te iubesc tu nu ma iubesti" - era un cantec al trio-ului geman "trio" - chiar asa se numea, prin anii optzeci. Ingaduit sa-mi fie a nu lua in considerare astfel de recomandari, mai bine spui simplu "nu mi-a placut", asta e normal. Daca recomanzi, spune si ce, eu asa consider respectuos. Cu tot respectul :-) Andu
pentru textul : avon cosmetics dede acord cu Matei. Singura porţiune care mi-a oferit o vagă senzaţie (să îi spunem metafizică) a fost subtitlul aşa cum era el în forma iniţială, "românia lui virgil t", pentru că acum (lui virgil t) sună dezamăgitor de banal de parcă ar fi o dedicaţie la "radio delfinul brăilean". pe vremea cînd era "românia lui virgil t" m-a făcut să tresar puţin, să mă întreb dacă acel "lui" este genitiv sau... posesiv. Sau poate imaginativ, iluzoriu, naiv. Anyway, mi s-a părut straniu şi coborîtor spre meditaţie (cel puţin pentru mine) acel subtitlu. Acum însă Matei are dreptate, a rămas doar o glumiţă răsuflată, un banc pe care l-am auzit de atîtea ori încît nici măcar nu mai rîde nimeni.
pentru textul : mama la toate țările dede aceasta data, o sa va spun o poveste: odata, un tanar i se plange lui Isus ca are o cruce prea grea de dus. Isus ii arata o gramada de cruci si-i spune: - Alege-o pe care vrei tu! Tanarul nostru alege, alege, alege samd. O ia, bucuros, pe ultima, care i s-a parut lui pe potriva sa... Isus ii spune atunci: - Aceasta era crucea pe care ai aruncat-o! multumesc, dane
pentru textul : rosario denu respectă schema unui sonet, oricât m-am străduit să-i dau de cap...
pentru textul : Porumbelul alb deFrancisc, merci. E lucrat textul, la nivel estetic, îmi permit să spun așa. Mulțumesc unui membru al site-ului Hermeneia pentru îndrumarea grafică.
pentru textul : în sepia lumii deda, Alma, ai dreptate si iti multumesc. in primele doua strofe chiar am simtit ca ma ceva de spus, pe cand, in ce a mai ramas din poem, a fost rodul muncii neinspirate. multumesc pentru incurajare.
pentru textul : Sonetul propriei căutări deDa, dacă fac abstracție de faptul că nu știu cine-i Galia și de ce nu face dativul ca toată lumea (sic!), iar pe Gunamar l-am căutat pe google , mi-a plăcut. Ne-ai răsucit în salonul acela până ne-ai amețit. De fapt, aceasta e senzația, de carusel din care te oprește un fascicul neașteptat de lumină.
pentru textul : Flori de Gunamar dePagini