Da, Silvia, destul de calmă și rânjită... Nu-mi dau seama ce e mai bine să fii, poetesă ori muză, dar mă întreb, dacă poeții au muze, oare poetesele au muzi?

cam mult balast sau cam multe zone comune in textul acesta. din tot, raman cu starea pe care incearca sa o transmita textul si care poate fi schitata cumva. cred ca o rescriere cu mai multa naturalete ar face textul mult mai valoros. Ultima strofa, de exemplu, ar putea fi simplificata atat de mult incat sa existe poezie acolo...:)
Mai trec.

nu m-aș aventura să presupun existența unor dureri în autorul concret al oricărui text, gândindu-mă că e vorba de poezie nu musai de jurnal intim. Asta, ca idee :)

Paul-sper sincer să nu răsară panseluțe din poezie, cred că au fost suficiente răsaduri în secolele trecute.Mi se pare excelent că nu răsar din scrierile tale.

Adriana vă mulţumeşte mult pentru frumoasele cuvinte şi îi pare nespus de rău că deocamdată nu vă poate răspunde personal. Iar gândul vostru bun, cu ajutorul lui Dumnezeu, o vor sprijini să treacă peste momentul dificil de încercare, ce o ţine departe de noi.

Vlad, ceea ce ai realizat pentru cartea Adrianei este o fină lucrătură de artă, toată admiraţia; vreau să adaug că textura acestor pagini este cu totul specială, fiecare ilustraţie fiind subtil inspirată de titlul părţii pe care o deschide.

îți mulțumesc de vizită deși cred că ai tratat textul cu multă superficialitate.

şi eu aş putea multe. dar ce relevanţă are capra de la primărie cu iapa de la prefectură. nu vrei să fii comentat, nu scrie. scrii prost, aşteaptă-te să ţi se spună pe hermeneia. scrii bine, la fel.

Virgil, am vorbit chiar acum cu Trinity si, desi era fisticita (ca ea nu stie sa primeasca usor complimente), mi-a zis sa-ti transmit salutari si ca va mai scrie asa...sau altfel:). ...Si asa este cazul, se pare, cu Trinity.

am schimbat, sună mai bine, descriind simţământul ca fiind al ploii şi nu neutru.
strofa a doua e inedită, dar nu suficient poetică, o să mă mai gândesc, deocamdată rămâne, mulţumesc.

din nou trebuie sa nu fiu de acord. In primul rind (desi nu este neaparat cea mai importanta justificare) este o practica neintilnita pe internet. Oriunde pe internet unde accepti sa beneficiezi de serviciile unui site, forum, comunitate, etc, accepti apriori modul in care aceasta functioneaza. Ea(comunitatea) iti poate eventual explica deciziile ei si/sau masura in care se straduieste sa fie consecventa unui anumit set de principii sau reguli pe care si-l auto-impune dar nu cred ca vei gasi undeva un site unde membrii inscrisi trebuie sa ... isi dea acordul pentru ca site-ul sa functioneze intr-un fel sau altul. Unii pot numi asa dictatura digitala dar reversul este anarhie digitala. In cazul discutat de tine reversul ar fi ca unii membri ar fi autori sau colaboratori in timp ce altii ar ramine (pentru ca asa vor ei din ratiuni personale, capricii, etc) novici. Rezultatul ar fi ca practic termenii acestia nu ar mai avea nici o bruma de sens, ar deveni irelevanti, nu ar mai avea nici un rost sa ii folosim. Un sistem de categorizare are sens atita timp cit este uniform si functioneaza constant in raport cu un sistem unic de referinta. Acest sistem de referinta nu poate fi in acelasi timp si Consiliul Hermeneia dar si orice alt individ. Daca cineva nu vrea sa fie colaborator sau autor pe Hermeneia nu inteleg de ce se inscrie pe Hermeneia. Scopul meu, personal, cu Hermeneia, a fost si este, sa ofer un spatiu gratuit, neinfestat de publicitate, cit mai corect si cit mai elitist si critic pentru oricine vrea sa creeze in limba română si sa devina tot mai bun la aceasta. De aceea l-am facut, de aceea il sustin atit ca munca si nu numai, si sint si ramin garantul lui. Cine urmareste altceva sau are alte scopuri sint convins ca sint mii de alte site-uri unde se poate desfasura. Nu oblig pe nimeni nici sa vina si nici sa stea. Ofer. Dar evident ofer in contextul unor conditii pe care le stipulez cit se poate de clar si de transparent de la bun inceput. Este ceva incorect in modul meu de a gindi sau actiona in aceasta privinta? P.S. in ce priveste „condițiile” despre care vorbeam mai sus, a se vedea ca tocmai le-am „relaxat” prin aparitia pozitiilor de NOU VENIT si COLABORATOR

are ritm si ritmu asta merge cap la cap cu mesaju, ii da cadenta optima, e ca un poem-intrun-minut, se inchide complet, nu e nici mai mult nici mai putin decit ar trebui sa fie. scurt si clar si elocvent, merge la preferate

Viorel, mă bucură lectura ta nocturnă, sinceră. noapte liniștită și ție! Mulțumesc!

Pentru mine reântoarcerea la frazări folclorice sunt întotdeauna interesante din start. Interesul mi-a sporit aici prin introducerea unor formule pe care nu le recunosc, desigur personale cu ritmică tradițională, cărora le aduci acea neașteptată reluare a grupajului de apelări tipice refrenului. Pericolul facilului e depășit, în spatele formulei întrezărindu-se luciditatea stilistică a unui creator intelectualizat. Cred că la această formulă mă duce dorința mea de a găsi cu adevărat un asemenea creator, dar până la certificarea acestei remarci mai este, după părerea mea, de așteptat și alte texte.

Mulțumesc, Virgil, pentru că ești un lector atât de atent, pentru zăbavă!

Maricica, felicitari, contul tau pe Hermeneia a fost promovat la colaborator. Iti recomand sa ai curajul sa comentezi si sub textele altora.