textul mi-a placut. motivele pentru care nu ofer o penita de aur sint:
- „să tac/ căci” - suna deranjant
- „numai necuvintele” - sună clișeistic
- „care nu se definește/ decât la nivel de dumnezeire” - sună inutil pretențios, sau poate prea pedagogic.
și apoi e titlul, despre care nu știu ce legătură are cu textul, și sună și oarecum... gastronomic...
Mulţumesc pentru încredere şi sfaturi :-). Sigur că o să îl reiau la puricat după o vreme şi probabil că inclusiv mie o să-mi sune altfel în câteva zile. Până atunci, la cutie cu el.
poezia e delicata prin compozitia ei, purtind o reverberatie stranie a lucrurilor celor ce nu mai sint decit in cuvintele noastre si in tesatura vesmintelor lasate spre iarna... e desigur doar parerea mea, insa imi pare ca titlul e sters, plat, prin comparatie cu mesajul transmis.
foarte interesant acest text, mai ales inceputul, care potenteaza discursul si ofera o profunzime de invidiat. pentru randulele care nu au ambitii iti acord o penita, laolalta cu felicitarile mele. mi-a placut mult aceasta calatorie felicitari petre
și cum spuneam gândului meu, rareori mă înșel în ceea ce privește respirațiaunuipoetadevărat. atâta prospețime ca o zăpadă în mijlocul pădurii dintr-o singură bătaie de aripi. "dar am luat scaunele sub brațe și subit m-am interpretat doar pe mine ca pe o pasăre uriașă care toată viața de până atunci n-a făcut altceva decât și-a pregătit aripile pentru zbor și am convins fiindcă nu mi-am dorit altceva mai mult" frumos și limpede... și iar acest veșmânt primenit să-ți lumineze anii ce vin: "când mi-aș pune perechea cea zdravănă de aripi albastre_albe_verzi și te-aș găsi, dacă aș ști că mă iubești, la capătul pământului apoi ți-aș da zâmbetul meu, ostenită, cu obrazul încins de rouă, de ploaie, de drum sau de gânduri, ud" am atâtea cărți fără dedicații...poate într-o zi voi primi între pagini și eu, ca și alții, un semn. cât o lacrimă de înger.
intrebari-obiectii-sugestii daca sa intre un text acolo sau dincolo... formalitati, de fapt, care nu ma privesc. sa-mi traduca si mie cineva (un poem-doua), doar atat! :)
Îţi mulţumesc pentru tempestivitatea cu care mi-ai trimis încurajări şi observaţii extrem de constructive. Ai analizat şi argumentat minuţios versurile, lucru benefic mie, în acest context. Desigur, voi reveni asupra poemului, ţinând cont de tot. Te mai aştept oricând. Cu stimă şi prietnie.
visatoareo, cum să îți spun, nu pot vorbi în numele altora. cred că te-ai descurajat mult prea repede. eu zic să perseverezi. în același timp sînt nevoit să îți spun că deocamdată poeziile pe care le-am citit scrise de tine sînt destul de slabe. adică destul de submediocre. în ce mă privește pe mine eu nu am probleme să spun asta cum nu am probleme să spun în general ceea ce gîndesc. alții nu sînt tocmai la fel. și nici nu ar trebui să fim toți la fel, nu? alții, tocmai pentru că basarabenii sînt „oameni cu suflet cald, care mai ştiu ce e Neamul , Dorul , Daruirea” evită să ți-o spună pe șleau pentru ca să nu te superi. alții te ignoră pentru că consideră că scrii așa de slab încît nu se merită (din punctul lor de vedere) să citească sau să comenteze. alții nu au timp iar alții sînt prea egoiști îngrămădiți în sfera lumii lor proprii și personale. motivele pot fi multiple.
eu însă te încurajez să perseverezi. principalul motiv este faptul că în general basarabenii, poate și sub influența spiritului slav, au o aplecare spre lirism, romantism și estetic mult superioară restului românilor. (spun asta pentru că, indiferent ce crezi tu, eu consider că voi tot români sînteți). sînt însă cîteva lucruri la care trebuie neaparat să lucrezi și să te îmbunătățești. în primul rînd limba română. dacă vrei să scrii în limba română trebuie să știi să scrii în ea, inclusiv vocabular, gramatică, etc. încă faci destul de multe greșeli. poate nu ar fi rău să rogi pe cineva care știe bine lb. română să îți verifice textele înainte de a le face publice. nimic nu este mai dăunător pentru imaginea unui scriitor ca necunoașterea gramaticii sau lexicului. apoi, probabil că nu ar fi rău să devii mult mai exigentă cu tine și cu scriitura ta. cu siguranță ceilalți vor fi. nu este suficient să îți placă ție. trebuie să tai la sînge orice element, porțiune care ți se pare aiurea sau slabă sau nefolositoare întregului. apoi, evident, este foarte important să citești poezie. pe aici pe Hermeneia poți găsi autori care scriu bine și îți recomand să le citești și să le analizezi textele. cred că poți să ai curajul să le pui chiar întrebări sub textele lor dacă vezi ceva ce nu înțelegi. esențial este să „intri” în lumea textului liric și să o simți. asta nu înseamnă să începi să o imiți sau să o copii. dar există un fel de „ureche poetică” așa cum există ureche muzicală. și, deși te naști cu ea, totuși este nevoie să o cultivi. acestea sînt cîteva din sfaturile mele, care pot fi nu neaparat corecte.
da. la exemplele date ma refer. si ma refer la exemple de acest fel deoarece in textele mele postate mai demult pe H am observat ca a fost inlocuit Hcode cu HTML insa atunci cand textul apare pentru a fi vizualizat instructiunile in HTML sunt ignorate
Sunt chiar curios cine va arunca primul piatra. Mie mi-a placut aceasta tentativa de a reinvia estetica neaoselor noastre injuraturi. Stefan mi-a demonstrat inca o data, daca mai era cazul, ca "maiestreste". Futu-i mama ma-sii de cod galben si de uragane si de toamna! Bobadil.
...Bianca, îți înțeleg demersul prin urmare orice comentariu al meu aici ar fi futil. Aceasta nu mă împiedică însă înspre a crede că ești un bun moderator și scriitor, concomitent. Din păcate alții au nelămuriri ordinare, ce jenează orice persoană cu un minim de inteligență. atent, paul
în primul rând pentru lectură. mă bucur şi că ai simţit dezlănţuirea ploii şi tot ce a decurs din asta. finalul este anume pentru a da libertate imaginaţiei, gândirii. cine le ştie pe toate, mai ales pe cele ale divinului?!
multumesc Virgil, am revizuit.
*
Paul, ma gandesc ca varsta ar trebui sa fie cea mai proasta scuza pentru scrisul prost. ma tem ca uneori fac abuz de ea.
serios vorbind, mai intai am citit tecstul fara sa vad autorul. ai dat-o-n bara virgil, ai ajuns sa scrii ca aia de atelier, plin de clisee, plin de cosuri, serios. e un tecst copilaros, si naiv in sensul al mai urat, nu se salveaza prin nimic. e un tecst ce trebuie sters, serios vorbesc, cu parere de rau si de bine in acelasi timp.
excelent! ca să vezi că și ei, sau poate mai ales ei, marii înaintași au avut măsura lor de omenesc, conflicte personale și nimicuri mundane. și au știut să le pună pe foc precum mecanicul de locomotivă pentru ceva mai mult decît o simplă vîlvătaie de emoții omenești. polemica este chiar sănătoasă dacă are un obiect semnificativ sau dacă măcar este purtată cu talent. mi-a făcut o plăcere deosebită lectura și am aflat lucruri pe care nu le știam. oare de au fost uneori profesorii de limba și literatura română în liceu atît de plictisitori...
sanda, nu i asa ca e politicos si frumos sa multumesti celor te citesc si rup din timpul lor pentru a-ti lasa semn sub textele tale? te rog sa ma ierti pentru interventie fireste, tu stii mai bine ce trebuie sa faci si ce nu
idee buna, chiar daca nu noua. realizare nu prea reusita. tot felul de "care", "apoi", "ca niste", "cite un", etc.
imi permit o varianta:
doar păpădii și melci
în coșul mamei mele
un cuib din fiecare cochilie
mă suie-n el m-agață de-o creangă
mă leagănă
când lumea se răsucește pe încheieturile-mi firave
scoate melcii rămași
îmi umezește fruntea și-mi dă carnea din dinții ei
apoi suflă în păpădie
toți oamenii care și-au înfipt gheara în mine
zboară
ca niște gărgărițe alungate de stăpânul porumbarului
adorm
"cub cu vise" e singura chestie care mie mi se pare ca scartaie. in rest , o poezie adanca, cu o simbolistica aparte, a carui esenta nu o poti suprinde usor, e nevoie de mai multe lecturi pentru a putea sa il gusti cu adevarat. finalul este unul de efect, in ciuda faptului ca poate aparea banal, este plin de nonșalanta, si trece din planul fragmentar in care e creata poezia, in planul real, palpabil , o imagine concreta a femeii indragostite! interesant, mai trec si eu prin talgerele tale. queen
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
textul mi-a placut. motivele pentru care nu ofer o penita de aur sint:
- „să tac/ căci” - suna deranjant
- „numai necuvintele” - sună clișeistic
- „care nu se definește/ decât la nivel de dumnezeire” - sună inutil pretențios, sau poate prea pedagogic.
și apoi e titlul, despre care nu știu ce legătură are cu textul, și sună și oarecum... gastronomic...
pentru textul : Demidulce desi criza cat mai scurta!
pentru textul : Crăciun Fericit - 2009 deva multumesc pentru opinii si aprecieri.
Kati, uneori mi se reproseaza ca textele mele sunt "greu digerabile", ma bucur ca aici n-a fost cazul.
pentru textul : nu-i spune pe nume deMulţumesc pentru încredere şi sfaturi :-). Sigur că o să îl reiau la puricat după o vreme şi probabil că inclusiv mie o să-mi sune altfel în câteva zile. Până atunci, la cutie cu el.
pentru textul : Poem fără picioare depoezia e delicata prin compozitia ei, purtind o reverberatie stranie a lucrurilor celor ce nu mai sint decit in cuvintele noastre si in tesatura vesmintelor lasate spre iarna... e desigur doar parerea mea, insa imi pare ca titlul e sters, plat, prin comparatie cu mesajul transmis.
pentru textul : iarna îmi vine să-mi rod părul defoarte interesant acest text, mai ales inceputul, care potenteaza discursul si ofera o profunzime de invidiat. pentru randulele care nu au ambitii iti acord o penita, laolalta cu felicitarile mele. mi-a placut mult aceasta calatorie felicitari petre
pentru textul : Nu le pasă… deși cum spuneam gândului meu, rareori mă înșel în ceea ce privește respirațiaunuipoetadevărat. atâta prospețime ca o zăpadă în mijlocul pădurii dintr-o singură bătaie de aripi. "dar am luat scaunele sub brațe și subit m-am interpretat doar pe mine ca pe o pasăre uriașă care toată viața de până atunci n-a făcut altceva decât și-a pregătit aripile pentru zbor și am convins fiindcă nu mi-am dorit altceva mai mult" frumos și limpede... și iar acest veșmânt primenit să-ți lumineze anii ce vin: "când mi-aș pune perechea cea zdravănă de aripi albastre_albe_verzi și te-aș găsi, dacă aș ști că mă iubești, la capătul pământului apoi ți-aș da zâmbetul meu, ostenită, cu obrazul încins de rouă, de ploaie, de drum sau de gânduri, ud" am atâtea cărți fără dedicații...poate într-o zi voi primi între pagini și eu, ca și alții, un semn. cât o lacrimă de înger.
pentru textul : obrazul de gânduri, ud deintrebari-obiectii-sugestii daca sa intre un text acolo sau dincolo... formalitati, de fapt, care nu ma privesc. sa-mi traduca si mie cineva (un poem-doua), doar atat! :)
pentru textul : Secțiunea de traduceri II deCristina draga, sint pur si simplu niste note/impresii despre calatorii/peisaje/idei reale. insa nu de pe ruta Iasi Dorohoi via Trusesti.
pentru textul : Ruines de Rome demulțumesc pentru corectură. inițial a fost cum trebuie, apoi am făcut niște schimbări și s-au încurcat lucrurile.
pentru textul : noctis deDedal, multumesc!
pentru textul : Cai verzi pe pereți detext bun. imi place finalul. Observ ca nu prea te intereseaza textele altora si nu le comentezi
pentru textul : Anticlimax deÎţi mulţumesc pentru tempestivitatea cu care mi-ai trimis încurajări şi observaţii extrem de constructive. Ai analizat şi argumentat minuţios versurile, lucru benefic mie, în acest context. Desigur, voi reveni asupra poemului, ţinând cont de tot. Te mai aştept oricând. Cu stimă şi prietnie.
pentru textul : make-up atras în spirala ADN-ului demultumesc pentru parere, dihania.
pentru textul : Încă o zi posomorâtă de vară devisatoareo, cum să îți spun, nu pot vorbi în numele altora. cred că te-ai descurajat mult prea repede. eu zic să perseverezi. în același timp sînt nevoit să îți spun că deocamdată poeziile pe care le-am citit scrise de tine sînt destul de slabe. adică destul de submediocre. în ce mă privește pe mine eu nu am probleme să spun asta cum nu am probleme să spun în general ceea ce gîndesc. alții nu sînt tocmai la fel. și nici nu ar trebui să fim toți la fel, nu? alții, tocmai pentru că basarabenii sînt „oameni cu suflet cald, care mai ştiu ce e Neamul , Dorul , Daruirea” evită să ți-o spună pe șleau pentru ca să nu te superi. alții te ignoră pentru că consideră că scrii așa de slab încît nu se merită (din punctul lor de vedere) să citească sau să comenteze. alții nu au timp iar alții sînt prea egoiști îngrămădiți în sfera lumii lor proprii și personale. motivele pot fi multiple.
pentru textul : nebunul se priveşte în oglindă deeu însă te încurajez să perseverezi. principalul motiv este faptul că în general basarabenii, poate și sub influența spiritului slav, au o aplecare spre lirism, romantism și estetic mult superioară restului românilor. (spun asta pentru că, indiferent ce crezi tu, eu consider că voi tot români sînteți). sînt însă cîteva lucruri la care trebuie neaparat să lucrezi și să te îmbunătățești. în primul rînd limba română. dacă vrei să scrii în limba română trebuie să știi să scrii în ea, inclusiv vocabular, gramatică, etc. încă faci destul de multe greșeli. poate nu ar fi rău să rogi pe cineva care știe bine lb. română să îți verifice textele înainte de a le face publice. nimic nu este mai dăunător pentru imaginea unui scriitor ca necunoașterea gramaticii sau lexicului. apoi, probabil că nu ar fi rău să devii mult mai exigentă cu tine și cu scriitura ta. cu siguranță ceilalți vor fi. nu este suficient să îți placă ție. trebuie să tai la sînge orice element, porțiune care ți se pare aiurea sau slabă sau nefolositoare întregului. apoi, evident, este foarte important să citești poezie. pe aici pe Hermeneia poți găsi autori care scriu bine și îți recomand să le citești și să le analizezi textele. cred că poți să ai curajul să le pui chiar întrebări sub textele lor dacă vezi ceva ce nu înțelegi. esențial este să „intri” în lumea textului liric și să o simți. asta nu înseamnă să începi să o imiți sau să o copii. dar există un fel de „ureche poetică” așa cum există ureche muzicală. și, deși te naști cu ea, totuși este nevoie să o cultivi. acestea sînt cîteva din sfaturile mele, care pot fi nu neaparat corecte.
da. la exemplele date ma refer. si ma refer la exemple de acest fel deoarece in textele mele postate mai demult pe H am observat ca a fost inlocuit Hcode cu HTML insa atunci cand textul apare pentru a fi vizualizat instructiunile in HTML sunt ignorate
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deSunt chiar curios cine va arunca primul piatra. Mie mi-a placut aceasta tentativa de a reinvia estetica neaoselor noastre injuraturi. Stefan mi-a demonstrat inca o data, daca mai era cazul, ca "maiestreste". Futu-i mama ma-sii de cod galben si de uragane si de toamna! Bobadil.
pentru textul : Apocalipsa după Dăncuș de...Bianca, îți înțeleg demersul prin urmare orice comentariu al meu aici ar fi futil. Aceasta nu mă împiedică însă înspre a crede că ești un bun moderator și scriitor, concomitent. Din păcate alții au nelămuriri ordinare, ce jenează orice persoană cu un minim de inteligență. atent, paul
pentru textul : Moderator pe hermeneia deîn primul rând pentru lectură. mă bucur şi că ai simţit dezlănţuirea ploii şi tot ce a decurs din asta. finalul este anume pentru a da libertate imaginaţiei, gândirii. cine le ştie pe toate, mai ales pe cele ale divinului?!
pentru textul : taverna demultumesc Virgil, am revizuit.
pentru textul : imagini de lipit pe torpedou de*
Paul, ma gandesc ca varsta ar trebui sa fie cea mai proasta scuza pentru scrisul prost. ma tem ca uneori fac abuz de ea.
deși gramatical s-ar zice "v-ați ascunselea", în poem păstrez forma naiva.
pentru textul : Marlena mea devoi risca generozitatea mainii cu degete rasfirate. oricum va ramane singura penita. ce poet crezi tu ca mai apreciaza viata boema de baraca?:)
pentru textul : la baraca deDe care Iacob vorbesti?
pentru textul : Cei trei Iacob deMulțumesc pentru observații și comentariu, Cailean. Sărbători Fericite.
pentru textul : AVATAR deM-a impresionat asocierea "masinilor prabusite" cu suavul "tremolo de forme".
pentru textul : defectul simplu V deserios vorbind, mai intai am citit tecstul fara sa vad autorul. ai dat-o-n bara virgil, ai ajuns sa scrii ca aia de atelier, plin de clisee, plin de cosuri, serios. e un tecst copilaros, si naiv in sensul al mai urat, nu se salveaza prin nimic. e un tecst ce trebuie sters, serios vorbesc, cu parere de rau si de bine in acelasi timp.
pentru textul : dezvățatul de a fi I deexcelent! ca să vezi că și ei, sau poate mai ales ei, marii înaintași au avut măsura lor de omenesc, conflicte personale și nimicuri mundane. și au știut să le pună pe foc precum mecanicul de locomotivă pentru ceva mai mult decît o simplă vîlvătaie de emoții omenești. polemica este chiar sănătoasă dacă are un obiect semnificativ sau dacă măcar este purtată cu talent. mi-a făcut o plăcere deosebită lectura și am aflat lucruri pe care nu le știam. oare de au fost uneori profesorii de limba și literatura română în liceu atît de plictisitori...
pentru textul : O confruntare literară: Ion Heliade-Rădulescu – Grigore Alexandrescu desanda, nu i asa ca e politicos si frumos sa multumesti celor te citesc si rup din timpul lor pentru a-ti lasa semn sub textele tale? te rog sa ma ierti pentru interventie fireste, tu stii mai bine ce trebuie sa faci si ce nu
pentru textul : Să-mi cânte deidee buna, chiar daca nu noua. realizare nu prea reusita. tot felul de "care", "apoi", "ca niste", "cite un", etc.
imi permit o varianta:
doar păpădii și melci
în coșul mamei mele
un cuib din fiecare cochilie
mă suie-n el m-agață de-o creangă
mă leagănă
când lumea se răsucește pe încheieturile-mi firave
pentru textul : când mama suflă-n păpădie descoate melcii rămași
îmi umezește fruntea și-mi dă carnea din dinții ei
apoi suflă în păpădie
toți oamenii care și-au înfipt gheara în mine
zboară
ca niște gărgărițe alungate de stăpânul porumbarului
adorm
"cub cu vise" e singura chestie care mie mi se pare ca scartaie. in rest , o poezie adanca, cu o simbolistica aparte, a carui esenta nu o poti suprinde usor, e nevoie de mai multe lecturi pentru a putea sa il gusti cu adevarat. finalul este unul de efect, in ciuda faptului ca poate aparea banal, este plin de nonșalanta, si trece din planul fragmentar in care e creata poezia, in planul real, palpabil , o imagine concreta a femeii indragostite! interesant, mai trec si eu prin talgerele tale. queen
pentru textul : ce să fac dePagini