posibil. sa aveti dreptate. nu va contrazic. mi s-a mai spus. asta. incerc si eu. altceva. poate nu e. foarte ok.
desi, un text asemanator ( "exista viata dupa... ") a "prins" prima pagina. desigur, nu e asta o garantie ca e bine. sa continui in felul asta.
multumesc pentru.
aranca - in locul gol o sa invat a pune crini albi... desi mi-e atat de dor de toate neintamplarile... imi lipseste mult atmosfera de acasa, cercurile pe care le frecventam, discutiile ... singura mea legatura cu lumea acum e internetul, de aceea ma bucur mult cand vine cineva si-mi lasa cuvinte, ... scuza-ma daca suna patetic. stiu, lumea e impartita in poeti si oameni care scriu ... eu nu am pretentii deosebite, bineintelesc insa ca ma bucur enorm cand imi reusesc cuvintele, cand vine cineva si-mi spune ca simte un vers, sau o poezie... acum lucrez la un volum de versuri, postez pentru a-mi vedea poeziile cu alti ochi, lipsa parerilor la fel o inteleg ... parerile tale conteaza intotdeauna, multumesc! yester - lumea nu e o biblioteca dar tu poti fi o capodopera ... ceva asa ca un monument de... sfatosenie, cumsecadenie, dragalasenie ... iar ceasurile mele norocoase sunt cand te citesc, cand te ascult ... de la o nostalgie perfecta, la bucurie, e doar un pas de pitic:) e bine cand ma sfatuiesti, putini o mai fac, recunosc ca am nevoie si-ti multumesc, mai departe ... incerc sa cladesc temple (pe dinlauntru), poate indoiala va capata muguri si va creste la primavara o gradina de certitudini, iar rugaciunea care-mi paste inserarile, poate va lumina peretele gol din mine... cami – cand o sa prind un singur ceas norocos, o sa-l trag de urechile lui sfioase, pana va inflori locul de langa mine:) iti multumesc de urari... sa fie!
Alma, îți doresc mult succes!
Sper că voi vedea cândva o Virtualie de primăvară... când teii înfloresc pe dealul Copoului și balerinele își pun costumele.
Sper ... pentru că speranța moare ultima și de aceea moare în chinuri.
A
"candid înzestrata", chiar asa am vrut sa spun. suna mai bine, nu? cat tine de realizare, detaliile strica poemul, recunosc. nu-l mai modific, dl Titarenco a scos ce e mai bun din el.
Marinela, bine ai revenit. Tinand cont de durata absentei tale, iti recomand sa citesti din nou regulamentul sitului ( intre timp au aparut unele amendamente) si iti doresc mult succes. Sa speram ca, sub celelalte texte pe care le vei posta, cititorul va avea prilejul sa-si spuna parerea inaintea autorului! Autocomentandu-te, e ca si cum l-ai invita la tine, i-ai umple paharu, apoi i l-ai lua din fata si l-ai bea tu. la bune citiri.
Lucian, spui că nu-ți plac regulile, dar scrii în rime... În fine, cred că prima regulă a artei(de-acum și de mai ieri) e că regulile trebuie încălcate. Și-apoi te contrazici! Spui că "mi-as dori ca fiecare cititor sa spuna ceva dupa ce a citi poezia mea. orice..." si te supără comentariul Marinei! Sunt multe versuri bune în poezia asta dar și multe rele, umplutură cerută de leagănul rimei. E o capcană muzicală rima asta! Poate vei înțelege într-o zi asta. Ps: MI-a plăcut foarte mult poezia de la "constrângeri". Sper să ne mai întâlnim acolo.
Nu înțeleg de ce nu poți comenta serios aici. Poate pentru că nu ești poet ci doar filosof. Ouch! că am zis-o! Deci să înțeleg că dacă o polemică e „balcanică” e ok iar dacă e „medievală” nu mai e bună?
îmi place acest poem, Andrei, e o atmosferă creată bine! dar aș tăia altfel versurile și mi-aș dori un final pe măsura conținutului, puternic, memorabil. bineînțeles, e doar o opinie. gând bun! om bun!
Dragul meu Actaeon, nu stiu ce as putea sa raspund eu aici pentru ca singura concluzie la care m-ai adus este ca iti place doar sa te auzi (sau citesti) vorbind (sau scriind). Aduci vorba de lucruri care n-au nici o legatura cu problema de fata, acuzi pe sirg fara sa te gindesti daca esti corect sau nu (la urma urmei ce mai conteaza, totul e sa aruncam cu oprobiu fiindca chiar daca dupa aceea scriem "doresc sa ma schimb" tot noroiul initial se vede), ca in final sa fluturi mantia a adio. As putea sa fiu malitios si sarcastic dar ma abtin. Regret doar ca nu prea am avut partener de dialog de vreme ce tie iti e atit de drag monologul. Iti doresc drum bun. Doar atit.
Doamna, va multumesc foarte mult pentru replica. Aveti o alta perspectiva, foarte interesanta dealtfel: "as zice ca omul modern NU si-a amintit nici astazi o parte din cunostintele fundamentale". Eu unul ma refeream la stiinta, cea la care face referinta precisa Tutea in citatul propus in text. Imi pare rau, dar nu eu sunt cel care amesteca stiinta cu filozofia. Daca vreti insa, puteti sa ma blamati pe mine, Petre Tutea nu v-ar mai putea raspunde. Eu da :) . Cu respect. Exprimarea mea a fost urmatoarea: "Stiinta se dezvoltase intre timp. Probabil ca peste 99% din patrimoniul total de cunostinte a fost dobandit de umanitate dupa 1900." Dumneavoastra ziceti scurt "oare?" Pai putem cerceta. Daca e asa, imi trimiteti o ciocolata, daca nu, puteti sa ma tavaliti prin smoala si fulgi si sa ma dati afara din acest spatiu. ok :) Mai pomeniti de "experimental". Nu vad bine la ce va referiti. Omul a facut experiente din cele mai vechi timpuri si proportia lor in stiinta cred ca nu s-a schimbat. Nu vad nicidecum inmultirea experientelor ca ceva primordial. In sfarsit... e un subiect vast. Luati va rog un singur exemplu de salt calitativ: medicina. Sau mai direct : cartografierea genomului uman. Nu e vorba de experiment aici. Un salt enorm, incuantifiabil. :) Sa ma insist asupra faptului ca acel 99% era un efect vizual si ca progresul e in realitate mult mai important? Mai spuneti: "misterul se adanceste progresiv, pe masura ce (virgula) cercetarea face pasi inainte. " Aici imi dau seama, in sfarsit (mintea de pe urma... va rog sa ma scuzati, o recunosc si o semnez) ca m-ati inteles poate altfel decat am mizat eu. Cand vorbesc de "patrimoniul total de cunostinte" in fraza citata si mai sus, ma refer (bineinteles) la patrimoniu, patrimoniu in sensul propriu al cuvantului, adica la ceea ce stim acum, ceea ce avem acum. Care patrimoniu este o parte infima din ceea ce se mai poate afla de aici inainte. Sper ca suntem de acord. Sau nu? :) Va rog numai nu va suparati pe mine, iar daca ati formula si frazele altfel decat "sa nu facem" ar suna mai putin ironic. Am vazut ca adresarea catre domnul Manolescu va este elevata si deloc ironica. Nu stiu de unde deduceti ca eu, biet pseudonim si novice, as fi mai tanar sau mai neinstruit. Ca ma intreb si eu, oare ce anume ma da de gol? :) cu deosebit respect, tm
îmi place cum dezinvoltura se pliază pe discurs și o face atât de feminin, încât nuanțele grave ale cuvintelor sunt ca un fum amintitor. un poem frumos pe care îl trec la preferate. am o singură reținere, la versul cu hibernarea, eu l-aș scoate, zic și eu...
anyway, congrat! cum zice cel mai deștept fiu al lui David:)
Căliiin!
mă bucur să te găsesc aici, adevărul e că tu mi-ai dat un impuls să scriu la un moment dat și ar fi trebuit să mă mișc mai cu elan atunci, dar m-a prins cotidianul (medicina, fericirile, examenele), chiar mă întrebam dacă nu te-am dezamăgit. De-acum nu mă mai las, promit. :) Îți mulțumesc pentru comentariu, ai un ochi fin când citești. (nu pot să uit cum ai bunghit un "etilist" în loc de "elitist" cândva, când eu și mulți alții trecuserăm peste text de zeci de ori.)
Sper să te mai găsesc pe aici.
Adriana,
mulțumesc de trecere și de lectură. E bine să afli cine te citește, și dacă îi place, și dacă nu. :)
Ai dreptate, subiectul imigrantului e foarte scris, dar aceasta a fost doar o introducere, acțiunea nu ține de Franța, ci de ce s-a întâmplat în România ca personajul principal să ajungă acolo. Despre asta va fi vorba în părțile următoare.
Vă mulțumesc din nou de trecere și comentarii. Sper să vă placă ce urmează.
Oana Zahiu,
înțelegem starea de hei hei hei! dar vezi că încă mai ai greșeli de redactare. Este bine să revezi textul ca să nu credem că de fapt este o stare de hei rup! și da, prea multe repetiții fără miză, fie și pentru o stare hai-hui.
Este o mare placere (scuze ca nu folosesc nici eu diacriticile din acelasi motiv ca si tine) sa dialogam, Esti unul dintre preopinenti, de pe internet, cu care se poate discuta, respectandu-ne unul pe altul, cu argumente bine cumpanite, de multe ori contrazicandu-ne. Cer scuze ca, deocamdata, nu o sa raspund direct intampinarilor tale. Las aceasta placere pentru maine cand, sper, ca dialogul nostru va continua. Vreau, in continuare, cat voi putea de scurt, sa relev pozitia mea fata de Deleuze. Si aceasta pentru eventualii cititori ce vor mai parcurge textul. 1. Fata de PoMo, in general si de Deleuze, in special, am avut si am o ciudata senzatie de love and hate. Scriind textele ce fac parte din volumul anuntat "Impredictibilitatea Postpredictibilitatii" am urmarit, in primul rand, sa imi lamuresc mie aceasta sezatie. 2. In aceasta situatie am incercat, inca de cand am inceput sa scriu si sa postez pe internet texte (cu ceva mult timp in urma) pe aceasta topica, sa adopt urmatoarea strategie: (a) sa ma postez pe pozitia lor, a postmodernistilor; (b) sa decelez pozitia mea; (c) sa ma detasez de ambele si sa incerc sa le privesc de la distanta pentru a putea judeca lucrurile la rece. 3. Cred ca in acest text, pe care l-am scris si rescris de nu stiu cate ori, punctu (c) sa fi prevalat. 4. Textul prezentat acum este un hop care ma impiedica sa-mi termin volumul. Pentru acest lucru voi prezenta, in continuare, cuprinsu acestuia ca sa se poata observa pozitia exacta a textului in desfasurarea discursului meu. CUPRINS Partea I. Care e oroblema Criticului PoMo ? (Trei discuții virtuale) 1. Prima discuție virtuală. Criticul PoMo se prezintă și își prezintă nemulțumirile 2. A doua discuție virtuală. Despre PoMo, fizica particulelor subatomice și logicile paraconsistente. Interlocutori : Criticul PoMo, Fizicianul și Logicianul 3. A treia discuție virtuală. Despre PoMo, astrofizică și logica intuiționistă. Parteneri : Criticul PoMo, Fizicianul și Logicianul ANEXĂ. De la Cantor la logicile paraconsistente (a) Cantor. (b) Aristotel (c) Dialehteismul Paertea II. Câteva repere (Trei eseuri ale Criticului PoMo în lipsa altor interlocutori) 4. Epistemologia fără subiect cunoscător 5.Wittgenstein, Jocurile de limbaj și teoremele de incompletitudine ale lui Gödel. 6. Jocul ideal al lui Deleuze Partea III. Despre Ironia și Ironismul PoMo (Cinci discuții virtuale) 7. Prima discuție virtuală despre ”Adevărul redemptiv ” cu Criticul PoMo și Richard Rorty. 8. A doua discuție virtuală cu Criticul PoMo, Rorty și personajele sale: Ironistul și Metafizicianul. 9. A treia discuție virtual cu Criticul PoMo, Rorty, personajele sale și…Nietzsche 10. A patra discuție virtual cu Criticul PoMo, Kierkegaard și Fizicianul mathematician 11. A cincea discuție virtuală (aproape imposibilă) cu Baudrillard Partea IV. După PoMo 12. Un fel de „Moșii” ai lui Caragiale 13. Postmodernism, New Age și Sacralitate 14. Pornind de la Catafatic și Apofatic 5. Abia in ultima parte (a IV-a) revin pe pozitia mea (b) si afirm ceea ce cred eu. De data asta, zic, lecuit de boala PoMo. Si aici, asa cum am mai discutat cu Adriana si alta data, venind din alta directie decat ea, ma reintalnesc, printre altii si cu Guenon. Si, implicit, cu dansa. Din acest motiv nici nu l-am citit inca cu suficienta atentie pe Guenon, ca sa nu fiu influentat. Dupa ce l-am frunzarit, acum am reluat, cu aplicare, lectura textelor sale. (Inca o data, trebuie sa-i multumesc Adrianei pentru ca, in urma cu un an si ceva, daca nu ma insel, mi-a atras atentia asupra lui). 6. De acum incolo munca bruta si chiuitoare la inchegarea volumului s-a terminat. Ma asteapta rescrierea sa, cred ca la fel de chinuitoare, de la un cap la altu. Aproape ca nici nu ma mai intereseaza daca el va apare sau nu. Dar trebuie sa-l termin. 7. (SAPTE - Imi place extraordinar acesta cifra magica, benefica). Vreau sa multumesc atat Hermeneiei cat si altor sit-uri, precum si revistei EgoPhobia care au gazduit textele mele si m-au ajutat sa le imbunatatesc interactiv, De acum incolo probabil ca voi mai posta foarte putine texte pe internet. Cel putin o perioada pana voi termina volumul. Dar asta nu ma va impiedica sa urmaresc si sa le comentez pe ale altora. Si, mai ales, pe cele de pe Hermenia unde, am mai spus si alta data, ma simt "ca acasa" datorita climatului asigurat de cei care il administreaza precum si a valorii (cat ma pricep) a unor autori care publica aici.
Adriana, aici "E un soi de simbioză, doar că ea porneşte dinspre "cum" înspre "ce", iar uneori, dacă nu chiar de cele mai multe ori, un "cum" foarte bun salvează un "ce" foarte prost" nu e vorba de cronologie, ci de-un raport de subordonare calitativ. Bineînteles că, iniţial, ai un mesaj. Dar apoi vine problema de "cum". Întreabă-te care durează mai mult - "cum"-ul sau "ce"-ul. Ală de durează mai mult e musai să aibe şi importanţa mai mare, zic eu.
Virgil, e usor neingrijit textul, mai trebuie fiert putin, promit s-arunc si ceva diacritice in oala. Multumesc de critica. Fascinatia microbuselor nu e o coincidenta. Florinel, ma bucur ca ti-a placut. Da, viata nu e dreapta, si e ironic ca am scris eu despre asta, eu am primit prea multe. Dar cred ca si nefericitii scriu despre fericire. Sau nu?
Cătălina! este unul dintre cele zece poeme pe care le-am votat. eşti perseverentă şi apreciez curajul tău. succes în continuare!
et, "ne (me) quitte pas" la poésie!
aritmosa, credeam ca nu mai treci pe la mine. ai vorbit frumos aici. despre problema amintita cred ca fiecare va intelege asa cum trebuie. multumesc si te mai astept.
de la "mirare" la "mirabil" si la "miracol" nu este decat foarte putin, adina. mirarea este unul dintre secrete, in arta. crin, mi-am dorit sa aiba sintaxa unei retete de bucatarie in care ingredientele exotice sa fie specificate clar. o forma simpla si famailiara pentru un continut complex si incriptat. probabil nu a iesit ce doream...
parerea mea este ca de vreme ce altii au tot facut tot felul de giumbuslucuri in ring mai mult sau mai putin de unul singur nu vad de ce nu am accepta si interventia lui aalizeei. La urma urmei cel putin are valoare estetica. Si in plus e si la obiect. Daca tot am acceptat aberatii cu de cite ori scuipa Eminescu...
Petre, ce numeşti tu "dulcea limbă îmblânzită" nu-i decât sarcasm.
Ialin, în penultima strofă am alterat, voit evident, un limbaj aproape manelist ("fostei mele iubiri/iubirii mele delicate" - vezi şi primul vers/prima strofă), urmat de o exprimare intrinsesc lirică ("acelui sentiment din beteală topită"), terminând în jargon ("i-am împins două şuturi în cap"), apoi, intercontextual, m-am îndreptat iar spre zona lirică, într-un limbaj mutant - o combinaţie din toate de pâna atunci. Bun. Am urmărit prin asta mai multe chestii, cum ar fi: ieşire din poezie, intrarea in real, şi invers, hotărârea, voinţa... Şi am mizat pe acest contrat. Da, se poate să fie forţat, dar aşa l-am vrut.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
posibil. sa aveti dreptate. nu va contrazic. mi s-a mai spus. asta. incerc si eu. altceva. poate nu e. foarte ok.
pentru textul : Niciun val dedesi, un text asemanator ( "exista viata dupa... ") a "prins" prima pagina. desigur, nu e asta o garantie ca e bine. sa continui in felul asta.
multumesc pentru.
de corectat înlemnit.
ca să rezolvi metafora siropoasă care nu-i place lui Virgil eu aş zice:
ego
atârnată de cer
mă fluier
îmi răspund...
şi asta pentru că ego şi cer se resping una pe alta. mi-a plăcut f. mult.
pentru textul : ŞapteMbrie dearanca - in locul gol o sa invat a pune crini albi... desi mi-e atat de dor de toate neintamplarile... imi lipseste mult atmosfera de acasa, cercurile pe care le frecventam, discutiile ... singura mea legatura cu lumea acum e internetul, de aceea ma bucur mult cand vine cineva si-mi lasa cuvinte, ... scuza-ma daca suna patetic. stiu, lumea e impartita in poeti si oameni care scriu ... eu nu am pretentii deosebite, bineintelesc insa ca ma bucur enorm cand imi reusesc cuvintele, cand vine cineva si-mi spune ca simte un vers, sau o poezie... acum lucrez la un volum de versuri, postez pentru a-mi vedea poeziile cu alti ochi, lipsa parerilor la fel o inteleg ... parerile tale conteaza intotdeauna, multumesc! yester - lumea nu e o biblioteca dar tu poti fi o capodopera ... ceva asa ca un monument de... sfatosenie, cumsecadenie, dragalasenie ... iar ceasurile mele norocoase sunt cand te citesc, cand te ascult ... de la o nostalgie perfecta, la bucurie, e doar un pas de pitic:) e bine cand ma sfatuiesti, putini o mai fac, recunosc ca am nevoie si-ti multumesc, mai departe ... incerc sa cladesc temple (pe dinlauntru), poate indoiala va capata muguri si va creste la primavara o gradina de certitudini, iar rugaciunea care-mi paste inserarile, poate va lumina peretele gol din mine... cami – cand o sa prind un singur ceas norocos, o sa-l trag de urechile lui sfioase, pana va inflori locul de langa mine:) iti multumesc de urari... sa fie!
pentru textul : locul tău gol deAlma, îți doresc mult succes!
pentru textul : Programul Cenaclului Virtualia din 22 decembrie 2012 deSper că voi vedea cândva o Virtualie de primăvară... când teii înfloresc pe dealul Copoului și balerinele își pun costumele.
Sper ... pentru că speranța moare ultima și de aceea moare în chinuri.
A
"candid înzestrata", chiar asa am vrut sa spun. suna mai bine, nu? cat tine de realizare, detaliile strica poemul, recunosc. nu-l mai modific, dl Titarenco a scos ce e mai bun din el.
pentru textul : Eve postmoderne deMarinela, bine ai revenit. Tinand cont de durata absentei tale, iti recomand sa citesti din nou regulamentul sitului ( intre timp au aparut unele amendamente) si iti doresc mult succes. Sa speram ca, sub celelalte texte pe care le vei posta, cititorul va avea prilejul sa-si spuna parerea inaintea autorului! Autocomentandu-te, e ca si cum l-ai invita la tine, i-ai umple paharu, apoi i l-ai lua din fata si l-ai bea tu. la bune citiri.
pentru textul : Agora deLucian, spui că nu-ți plac regulile, dar scrii în rime... În fine, cred că prima regulă a artei(de-acum și de mai ieri) e că regulile trebuie încălcate. Și-apoi te contrazici! Spui că "mi-as dori ca fiecare cititor sa spuna ceva dupa ce a citi poezia mea. orice..." si te supără comentariul Marinei! Sunt multe versuri bune în poezia asta dar și multe rele, umplutură cerută de leagănul rimei. E o capcană muzicală rima asta! Poate vei înțelege într-o zi asta. Ps: MI-a plăcut foarte mult poezia de la "constrângeri". Sper să ne mai întâlnim acolo.
pentru textul : Ceasul meu deNu înțeleg de ce nu poți comenta serios aici. Poate pentru că nu ești poet ci doar filosof. Ouch! că am zis-o! Deci să înțeleg că dacă o polemică e „balcanică” e ok iar dacă e „medievală” nu mai e bună?
pentru textul : Ce rost are poezia? deNu înțeleg unde vezi tu ironia! Te-am întrebat politicos întrucât eu nu știu limba arabă. În plus am căutat pe internet și nu am înțeles ce este.
pentru textul : valsând cu fiara deîmi place acest poem, Andrei, e o atmosferă creată bine! dar aș tăia altfel versurile și mi-aș dori un final pe măsura conținutului, puternic, memorabil. bineînțeles, e doar o opinie. gând bun! om bun!
pentru textul : semn scrijelit într-o parcare deas avea o intrebare: cu ce sa inlocuiesc "chinul unei iubiri repetate"?
pentru textul : pe străzi pe ziduri dela rândul doi: "realitatea", desigur.
pentru textul : Weekend literar în Bucureşti deDragul meu Actaeon, nu stiu ce as putea sa raspund eu aici pentru ca singura concluzie la care m-ai adus este ca iti place doar sa te auzi (sau citesti) vorbind (sau scriind). Aduci vorba de lucruri care n-au nici o legatura cu problema de fata, acuzi pe sirg fara sa te gindesti daca esti corect sau nu (la urma urmei ce mai conteaza, totul e sa aruncam cu oprobiu fiindca chiar daca dupa aceea scriem "doresc sa ma schimb" tot noroiul initial se vede), ca in final sa fluturi mantia a adio. As putea sa fiu malitios si sarcastic dar ma abtin. Regret doar ca nu prea am avut partener de dialog de vreme ce tie iti e atit de drag monologul. Iti doresc drum bun. Doar atit.
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui deDoamna, va multumesc foarte mult pentru replica. Aveti o alta perspectiva, foarte interesanta dealtfel: "as zice ca omul modern NU si-a amintit nici astazi o parte din cunostintele fundamentale". Eu unul ma refeream la stiinta, cea la care face referinta precisa Tutea in citatul propus in text. Imi pare rau, dar nu eu sunt cel care amesteca stiinta cu filozofia. Daca vreti insa, puteti sa ma blamati pe mine, Petre Tutea nu v-ar mai putea raspunde. Eu da :) . Cu respect. Exprimarea mea a fost urmatoarea: "Stiinta se dezvoltase intre timp. Probabil ca peste 99% din patrimoniul total de cunostinte a fost dobandit de umanitate dupa 1900." Dumneavoastra ziceti scurt "oare?" Pai putem cerceta. Daca e asa, imi trimiteti o ciocolata, daca nu, puteti sa ma tavaliti prin smoala si fulgi si sa ma dati afara din acest spatiu. ok :) Mai pomeniti de "experimental". Nu vad bine la ce va referiti. Omul a facut experiente din cele mai vechi timpuri si proportia lor in stiinta cred ca nu s-a schimbat. Nu vad nicidecum inmultirea experientelor ca ceva primordial. In sfarsit... e un subiect vast. Luati va rog un singur exemplu de salt calitativ: medicina. Sau mai direct : cartografierea genomului uman. Nu e vorba de experiment aici. Un salt enorm, incuantifiabil. :) Sa ma insist asupra faptului ca acel 99% era un efect vizual si ca progresul e in realitate mult mai important? Mai spuneti: "misterul se adanceste progresiv, pe masura ce (virgula) cercetarea face pasi inainte. " Aici imi dau seama, in sfarsit (mintea de pe urma... va rog sa ma scuzati, o recunosc si o semnez) ca m-ati inteles poate altfel decat am mizat eu. Cand vorbesc de "patrimoniul total de cunostinte" in fraza citata si mai sus, ma refer (bineinteles) la patrimoniu, patrimoniu in sensul propriu al cuvantului, adica la ceea ce stim acum, ceea ce avem acum. Care patrimoniu este o parte infima din ceea ce se mai poate afla de aici inainte. Sper ca suntem de acord. Sau nu? :) Va rog numai nu va suparati pe mine, iar daca ati formula si frazele altfel decat "sa nu facem" ar suna mai putin ironic. Am vazut ca adresarea catre domnul Manolescu va este elevata si deloc ironica. Nu stiu de unde deduceti ca eu, biet pseudonim si novice, as fi mai tanar sau mai neinstruit. Ca ma intreb si eu, oare ce anume ma da de gol? :) cu deosebit respect, tm
pentru textul : Gânduri deîmi place cum dezinvoltura se pliază pe discurs și o face atât de feminin, încât nuanțele grave ale cuvintelor sunt ca un fum amintitor. un poem frumos pe care îl trec la preferate. am o singură reținere, la versul cu hibernarea, eu l-aș scoate, zic și eu...
pentru textul : Fără cuvinte deanyway, congrat! cum zice cel mai deștept fiu al lui David:)
probabil nu ar fi rău să editezi textul înaite de a-l posta
pentru textul : Desprinsă din lacrimă deCăliiin!
mă bucur să te găsesc aici, adevărul e că tu mi-ai dat un impuls să scriu la un moment dat și ar fi trebuit să mă mișc mai cu elan atunci, dar m-a prins cotidianul (medicina, fericirile, examenele), chiar mă întrebam dacă nu te-am dezamăgit. De-acum nu mă mai las, promit. :) Îți mulțumesc pentru comentariu, ai un ochi fin când citești. (nu pot să uit cum ai bunghit un "etilist" în loc de "elitist" cândva, când eu și mulți alții trecuserăm peste text de zeci de ori.)
Sper să te mai găsesc pe aici.
Adriana,
mulțumesc de trecere și de lectură. E bine să afli cine te citește, și dacă îi place, și dacă nu. :)
Ai dreptate, subiectul imigrantului e foarte scris, dar aceasta a fost doar o introducere, acțiunea nu ține de Franța, ci de ce s-a întâmplat în România ca personajul principal să ajungă acolo. Despre asta va fi vorba în părțile următoare.
Vă mulțumesc din nou de trecere și comentarii. Sper să vă placă ce urmează.
pentru textul : am evadat un timp deimaginea .. mai greu cu tehnologia asta mai mai :)
pentru textul : pietrele umbrei deO poezie sensibilă ascunsă prin buzunarele unei feminități necunoscute. Atenție la editare! "întotdeuana", "sangelui", "iarta-mă"... Bine ai venit!
pentru textul : se-ntâmplă câteodată așa deOana Zahiu,
pentru textul : Fast forward deînțelegem starea de hei hei hei! dar vezi că încă mai ai greșeli de redactare. Este bine să revezi textul ca să nu credem că de fapt este o stare de hei rup! și da, prea multe repetiții fără miză, fie și pentru o stare hai-hui.
Este o mare placere (scuze ca nu folosesc nici eu diacriticile din acelasi motiv ca si tine) sa dialogam, Esti unul dintre preopinenti, de pe internet, cu care se poate discuta, respectandu-ne unul pe altul, cu argumente bine cumpanite, de multe ori contrazicandu-ne. Cer scuze ca, deocamdata, nu o sa raspund direct intampinarilor tale. Las aceasta placere pentru maine cand, sper, ca dialogul nostru va continua. Vreau, in continuare, cat voi putea de scurt, sa relev pozitia mea fata de Deleuze. Si aceasta pentru eventualii cititori ce vor mai parcurge textul. 1. Fata de PoMo, in general si de Deleuze, in special, am avut si am o ciudata senzatie de love and hate. Scriind textele ce fac parte din volumul anuntat "Impredictibilitatea Postpredictibilitatii" am urmarit, in primul rand, sa imi lamuresc mie aceasta sezatie. 2. In aceasta situatie am incercat, inca de cand am inceput sa scriu si sa postez pe internet texte (cu ceva mult timp in urma) pe aceasta topica, sa adopt urmatoarea strategie: (a) sa ma postez pe pozitia lor, a postmodernistilor; (b) sa decelez pozitia mea; (c) sa ma detasez de ambele si sa incerc sa le privesc de la distanta pentru a putea judeca lucrurile la rece. 3. Cred ca in acest text, pe care l-am scris si rescris de nu stiu cate ori, punctu (c) sa fi prevalat. 4. Textul prezentat acum este un hop care ma impiedica sa-mi termin volumul. Pentru acest lucru voi prezenta, in continuare, cuprinsu acestuia ca sa se poata observa pozitia exacta a textului in desfasurarea discursului meu. CUPRINS Partea I. Care e oroblema Criticului PoMo ? (Trei discuții virtuale) 1. Prima discuție virtuală. Criticul PoMo se prezintă și își prezintă nemulțumirile 2. A doua discuție virtuală. Despre PoMo, fizica particulelor subatomice și logicile paraconsistente. Interlocutori : Criticul PoMo, Fizicianul și Logicianul 3. A treia discuție virtuală. Despre PoMo, astrofizică și logica intuiționistă. Parteneri : Criticul PoMo, Fizicianul și Logicianul ANEXĂ. De la Cantor la logicile paraconsistente (a) Cantor. (b) Aristotel (c) Dialehteismul Paertea II. Câteva repere (Trei eseuri ale Criticului PoMo în lipsa altor interlocutori) 4. Epistemologia fără subiect cunoscător 5.Wittgenstein, Jocurile de limbaj și teoremele de incompletitudine ale lui Gödel. 6. Jocul ideal al lui Deleuze Partea III. Despre Ironia și Ironismul PoMo (Cinci discuții virtuale) 7. Prima discuție virtuală despre ”Adevărul redemptiv ” cu Criticul PoMo și Richard Rorty. 8. A doua discuție virtuală cu Criticul PoMo, Rorty și personajele sale: Ironistul și Metafizicianul. 9. A treia discuție virtual cu Criticul PoMo, Rorty, personajele sale și…Nietzsche 10. A patra discuție virtual cu Criticul PoMo, Kierkegaard și Fizicianul mathematician 11. A cincea discuție virtuală (aproape imposibilă) cu Baudrillard Partea IV. După PoMo 12. Un fel de „Moșii” ai lui Caragiale 13. Postmodernism, New Age și Sacralitate 14. Pornind de la Catafatic și Apofatic 5. Abia in ultima parte (a IV-a) revin pe pozitia mea (b) si afirm ceea ce cred eu. De data asta, zic, lecuit de boala PoMo. Si aici, asa cum am mai discutat cu Adriana si alta data, venind din alta directie decat ea, ma reintalnesc, printre altii si cu Guenon. Si, implicit, cu dansa. Din acest motiv nici nu l-am citit inca cu suficienta atentie pe Guenon, ca sa nu fiu influentat. Dupa ce l-am frunzarit, acum am reluat, cu aplicare, lectura textelor sale. (Inca o data, trebuie sa-i multumesc Adrianei pentru ca, in urma cu un an si ceva, daca nu ma insel, mi-a atras atentia asupra lui). 6. De acum incolo munca bruta si chiuitoare la inchegarea volumului s-a terminat. Ma asteapta rescrierea sa, cred ca la fel de chinuitoare, de la un cap la altu. Aproape ca nici nu ma mai intereseaza daca el va apare sau nu. Dar trebuie sa-l termin. 7. (SAPTE - Imi place extraordinar acesta cifra magica, benefica). Vreau sa multumesc atat Hermeneiei cat si altor sit-uri, precum si revistei EgoPhobia care au gazduit textele mele si m-au ajutat sa le imbunatatesc interactiv, De acum incolo probabil ca voi mai posta foarte putine texte pe internet. Cel putin o perioada pana voi termina volumul. Dar asta nu ma va impiedica sa urmaresc si sa le comentez pe ale altora. Si, mai ales, pe cele de pe Hermenia unde, am mai spus si alta data, ma simt "ca acasa" datorita climatului asigurat de cei care il administreaza precum si a valorii (cat ma pricep) a unor autori care publica aici.
pentru textul : Deleuze: Jocul Ideal deAdriana, aici "E un soi de simbioză, doar că ea porneşte dinspre "cum" înspre "ce", iar uneori, dacă nu chiar de cele mai multe ori, un "cum" foarte bun salvează un "ce" foarte prost" nu e vorba de cronologie, ci de-un raport de subordonare calitativ. Bineînteles că, iniţial, ai un mesaj. Dar apoi vine problema de "cum". Întreabă-te care durează mai mult - "cum"-ul sau "ce"-ul. Ală de durează mai mult e musai să aibe şi importanţa mai mare, zic eu.
pentru textul : Despre cum poate fi recâştigat prestigiul poeziei deinteresant, desi mie imaginea creata de text imi este mult diferita de imaginea la care duce link-ul dar poate asa sint eu
pentru textul : Teama tăcerii deVirgil, e usor neingrijit textul, mai trebuie fiert putin, promit s-arunc si ceva diacritice in oala. Multumesc de critica. Fascinatia microbuselor nu e o coincidenta. Florinel, ma bucur ca ti-a placut. Da, viata nu e dreapta, si e ironic ca am scris eu despre asta, eu am primit prea multe. Dar cred ca si nefericitii scriu despre fericire. Sau nu?
pentru textul : Microbus deCătălina! este unul dintre cele zece poeme pe care le-am votat. eşti perseverentă şi apreciez curajul tău. succes în continuare!
pentru textul : poem de alungat singurătatea deet, "ne (me) quitte pas" la poésie!
aritmosa, credeam ca nu mai treci pe la mine. ai vorbit frumos aici. despre problema amintita cred ca fiecare va intelege asa cum trebuie. multumesc si te mai astept.
pentru textul : crucile deCrâmpei bucolic. Drăguţ.
pentru textul : iarnă dede la "mirare" la "mirabil" si la "miracol" nu este decat foarte putin, adina. mirarea este unul dintre secrete, in arta. crin, mi-am dorit sa aiba sintaxa unei retete de bucatarie in care ingredientele exotice sa fie specificate clar. o forma simpla si famailiara pentru un continut complex si incriptat. probabil nu a iesit ce doream...
pentru textul : eufemisme si clișee deparerea mea este ca de vreme ce altii au tot facut tot felul de giumbuslucuri in ring mai mult sau mai putin de unul singur nu vad de ce nu am accepta si interventia lui aalizeei. La urma urmei cel putin are valoare estetica. Si in plus e si la obiect. Daca tot am acceptat aberatii cu de cite ori scuipa Eminescu...
pentru textul : emanație dePetre, ce numeşti tu "dulcea limbă îmblânzită" nu-i decât sarcasm.
Ialin, în penultima strofă am alterat, voit evident, un limbaj aproape manelist ("fostei mele iubiri/iubirii mele delicate" - vezi şi primul vers/prima strofă), urmat de o exprimare intrinsesc lirică ("acelui sentiment din beteală topită"), terminând în jargon ("i-am împins două şuturi în cap"), apoi, intercontextual, m-am îndreptat iar spre zona lirică, într-un limbaj mutant - o combinaţie din toate de pâna atunci. Bun. Am urmărit prin asta mai multe chestii, cum ar fi: ieşire din poezie, intrarea in real, şi invers, hotărârea, voinţa... Şi am mizat pe acest contrat. Da, se poate să fie forţat, dar aşa l-am vrut.
Merci de trecere şi comentariu!
pentru textul : Text cu reşou şi plastilină dePagini