ok, îmi dau seama că explicațiile mele nu folosesc la nimic. se pare că tu știi deja și cum trebuia să scriu ceva și cum nu trebuia să scriu. de obicei cînd ți se dau lecții nu prea mai rămîne loc de discuții. asta îmi confirmă și mai mult percepția cu privire la refractaritatea față de o percepție care îți este străină.
expresia „izolaționism moldovenesc” nu este nici mai mult și nici mai puțin „murdară” ca expresiile „naționalism austriac”, „izolaționism nipon” sau „machismo mexican”. și nu este comparabilă cu o ofensă rasistă. cel puțin în accepțiunea mea. la fel pot vorbi despre „ambivalența ardelenească” sau „lăudăroșenia oltenească”. este adevărat că sînt generalizări și ca orice generalizare rămîn aprecieri relative.
și încă ceva: nu înțeleg de unde și pînă unde ai ajuns tu la concluzia că eu am intenționat să scriu CA asiaticii (whatever that means...).
o poezie care m-a surprins in mod placut. in special prima strofa, care o consider foarte buna. dormitul cu geamul deschis este o modalitate de a intra intr-o alta lumea, ascunsa dar nu secreta. si daca se vb. ceva de dalai lama, lumea nu poate fi departe de shambala. oricum, interesanta initierea prin care trebuie trecuta, ca sa ajungem in acea lume.(nu zic shambala pt. ca este doar o speculatie a mea) si anume acoperirea cu zapada. zapada este aici un simbol al purificarii personale, al curateniei sufletesti. si zic eu este bine instrumentat. pentru ca, avem simbolul trairilor interioare, al sangerarii pe zapada, care nu este o perturbare a unui alb perpetuu, ci este o traire din interior, acel cineva nefiind strain de trecerea timpului/îmi spunea ceva înlăuntru ticăind nebunește/. (acel ticaind, reda foarte subtil trecerea timpului.) / fată de 15 ani moare pentru că voia să atingă tibetul cu palmele roagă-te, pleacă-ți genunchii, împreunează-ți aura mâinilor și ateul se roagă dar nu știe/ - desigur, aceste locuri in care ajungem prin purificari interioare, care nu sunt lipsite de jertfa, acesta fiind alt motiv pentru aparitia sangelui, nu se ating cu mainile. de aici suferinta. fata de 15 ani moare pentru ca voia sa atinga tibetul mai degraba decat sa il simta. ascunderea sacrului in profan este redata in /și ateul se roagă dar nu știe/, vers care nu trebuie trecut cu vederea, pentru ca da o anumita cheie poeziei. sincer, imaginea sangelui contrastand pe zapada, ma urmareste din copilarie, de la vizionarea desenelor alba ca zapada. numai ca, sangerarea, asa cum am mai spus, nu este una obisnuita. ea este plina de viata viitoare /sângerez pe zăpadă a sâmbure/ si de speranta /și a floare de colț/. apoi, intreaga aceasta stare, este incorsetata de poet(a) intr-un cuvant neaos si foarte puternic , si anume prin cuvantul doina. intreaga poezie creaza astfel o stare de doina, specifica cumva, plaiurilor mioritice. personal incheiam poezia aici la versul /și sunetul a tras o dungă la orizont/pentru ca pe de o parte, creaza imaginii foarte sugestive, una din imaginile pe care le-am avut fiind aceea linie continua care sugereaza incetarea vietii, numai ca aici, incetarea vietii inseamna realizarea si constientizarea unei realitati, si deci continuarea ei ( a vietii) in alta stare, si pe de alta parte, pentru ca are suficienta putere ca sa concluzioneze poezia. spuneam ca versul cu /și ateul se roagă dar nu știe/ este un fel de cheie pentru poezie. am zis asta pentru strofa finala /peste epitaful de sânge și zăpadă e pace un taum românesc a doina a dalai lama, cărbuni într-o altă cățuie a cetățuii lacustre/ in are vedem locuri profane, lipsite de atingerea religioasa, cum ar fi /sânge și zăpadă /-numai in aceasta combinatie, pentru ca sange zapada inseamna suferinta si uitarea de Dumnezeu in zabaterea de supravietuire, si cetatuia lacustra, care este un simbol al insingurarii. toate aceste locuri nu sunt lipsite de speranta intr-o autoritate suprema dau o penita, cu satisfactia ca am citit o poezie foarte reusita. imi cer scuze autorului daca am batut campii, dar asa am citit eu poezia. seara buna
incredibil pentru că mă pregăteam să postez ceva legat strict de același subiect! am și eu un mârlan din ăsta și efectiv mi-a ajuns! da, are dreptate Adrian, o specie nouă de mârlan urban, mârlanul cu bordmașină!. eu nu pot înțelege câte găuri sunt de dat într-un apartament? 10, 20, 100, 1000, +infinit?! este înnebunitor, eclatant, vezuvian, rocambolesc...
Dar, Adrian, m-a răzbunat. Bravos, o să-mi caut alșt gen de mârlan pe care să-mi vărs năduful, din păcate sunt destui!
(Pt că tocmai mă mut, am ceva cu EON-ul. Nu eonii spirituali, ci ăia cu fiat lux în variantă românescă. Vă rog să nu-mi luați și acest subiect! :)
Francisc,o rugaminte. intrucit depasim cadrul legal al regulamentului site-ului, am rugamintea sa transmiti orice alt comentariu off topic proprietarului site-ului care va lua masurile pe care le considera corecte: de a ma accepta in continuare cu aceste "texte" sau de a ma exclude. nu este corect ca acest text sa devina unul din cele mai cunoscute texte doar pentru ca eu nu dispusa sa disec ceea ce am scris...
însă deloc original, am citit multe texte ca acesta de la alți autori să zicem de la dali încoace, dar cum eu nu-s deloc calat pe orginalitate care mi se pare vânare de vânt și nici pe plagiat care e mai mereu o glumă nesărată cum făceam când eram la școală și puneam cremă de ghete pe clanță, zic iar.. un text bun
mai poate fi totuși periat, pentru că merită
...am bănuit că Beni nu a existat (sau poate există, dar nu-l ştim noi!), dar tot îmi pare rău de el. Nu ştiam de acea deosebire între "uvular" şi "velar". Dacă ea există, cei doi termeni pot rămâne. Referitor la virgulogie, mai există un artificiu pentru cazul în care avem de-a face cu un enunţ mai lung (şi nu numai): după ce conţinutul dintre virgule este eliminat, propoziţia/ fraza care rămâne trebuie să aibă sens.
un poem plin de tandrețe care parcă împrăștie reflexe, un poem ca un ceai pe care îl bei învelit, atunci când te încearcă starea de meditație, un început de răceală. mi-a plăcut f. mult..." mersul de furnică", ultima strofa,. spor
Poemul ăsta îmi amintește de 'căzusem strâmb cu verbul peste orizont/ că l-am făcut să fie-n două/ ca bucile unui copil de înger/ pe mare-atunci când plouă'.. și mai mult de faptul că acest talentat autor are probleme serioase atunci când vrea să scoată ceva din tolba cu săgeți... ceva cu otravă făcută acasă nu pe net.
poemul sclipește creionat în formă de piatră prețioasă. acolo unde cade lumina inspirației poartă culori diamantine, ca în prima strofă. în ceea ce rămâne de citit, devine explicativ, insitând pe ideea ce voiește să o transmită, ceea ce face să piardă din strălucire, cf. părerii mele, deși aș remarca comparații ca furtuna tropicală văzută ca "o femeie frumoasă rotindu-și brațele". în contextul poemului, ultimul vers îmi pare superficial. cu aleasă prețuire, mircea nincu.
Mulțam de trecere. Ce înțelegi totuși prin mediu? Și mie mi se pare începutul mai reușit decât restul. Ideea cu mezinul nu mi-a venit decât abia după ce am terminat de scris poezia, care inițial avea puțin altă formă... dar toate textele mele sunt încă în lucru.
Bianca, Ai dreptate cand spui ce spui si faci bine ceea ce faci, eu imi cer scuze pentru reactia mea cam brusca, dar nu stiu cati autori ar ramane "reci si impartiali" la asemenea afirmatii ca cele ale Arancai. Insa recunosc inca o data ca ai dreptate. dar eu tot imi doresc ca macar aici pe Hermeneia sa primesc comentarii pe text si nu aprecieri subiective, ca sa nu mai vorbesc tendentioase. Multumesc pentru intelegere Andu
Vlad, mulțumesc. După cum vezi am profitat de darul tău și mi-am permis să îl pun în text. E superb și reflectă ceea ce simt acum. Am corectat acolo. Și am încercat cîteva modificări și artificii cu privire la text dar este foarte greu să scap de particula aceea a conjunctivului care dă așa de bine ca mod(alitate) în text și în ritmul lui interior.
o stare târzie de nesomn trădează poemul. deși se voiește a fi o invocare a sinelui sau a aproapelui, după cum presupun din titlu, mesajul se pierde în text.
Gorune, mie-mi plac pseudohaiku-urile tale. Iar dacă abandonezi atît de ușor, doar fiindcă Andu e atît de... bobadilicos și Luminița vine să dea lecții despre adevărata artă haiku (nu contest calitatea celor scrise de dînsa, dar m-a dezamăgit specificarea acelui "ad-hoc" datorită unei miresme neplăcute de aer superior), mă declar tristă.
Sapphire- tare nu imi plac polemicile, nu imi plac regulamentele si nici sufocarea spiritului. Am observat pe alte situri world-wide, ca nu de poezie e de fapt vorba ci de putere, de orgoliu, de orice numai literatura nu. Pe de alta parte noi experimentam aici un schimb de mesaje efemere, intr-un noian de milioane si milioane de texte globale, date, gunoi comercial, reclame, etc etc. Truda unui text digital se masoara in cam 10-15 minute de butonare. Viata lui e 2-3 zile dupa care e ingropat RIP in beciurile electronice ale netului. Entropia face ca informatia sa devina triviala si neinteresanta imediat dupa ce a fost trimeasa in eter. Publicarea unui text pe net este o renuntare la propietate, el poate fi multiplicat, copiat si siluit de un receptor anonim, autorul neavand niciun instrument de a controla ce se intampla. Hai sa imaginam acum un site literar fara regulament dar cu o singura, unica lege democratica: Orice text postat e votat de membrii dupa merit. Ceva prost va fi refuzat de majoritate. Ce e bun ramane. In acest caz ma bazez pe obiectivismul si sinceritatea judecatorilor care la randul lor sunt judecati de colegi. Exista in Hyde Park, Londra, coltul vorbitorilor, oricine se poate urca Duminica pe un scaunel si tine un discurs omenirii. Daca discursul e interesant se strang spectatori, se incing discutii, sau din contra un speaker in dodii e abandonat si ignorat pentru ca oamenii nu sunt nici prosti si nici nu au timp de platitudini. Dar libertatea de expresie e sfanta si respectata ca un bun, ca o demnitate, nu ca o povara.
Katya, asta e riscul meseriei pe internet, accese simultane si alte coincidente. Oricum, cred ca pe noi doi nu ne mai suspecteza nimeni demult ca ne-am vorbit dinainte :-)) La multe lecturi viitoare, Andu
Viorel, Oana, vă mulțumesc frumos. între timp a mai apărut o variantă a ei care îmi place mai mult. dar apreciez neștirbit semnul vostru sub acest poem. noapte frumoasă, la voi, cu drag!
interesant desi pe alocurea, zic eu, unele expresii mi se pare fie prea pretentioase fie prea neobisnuite pentru gindirea sau vorbirea unui copil. de fapt asta m-a facut la un moment dat sa nu prea cred ca se vrea neaparat o povestire ci mai degraba o pseudo-povestire cu atingere filozofica. inca nu imi este clar. ramin insa la parerea ca a scrie pentru copii este o arta destul de dificila mai ales in ce priveste limitarea vocabularului. de exemplu, am rezerve ca un copil intelege prea bine (sau foloseste) sintagma "a imbratisa cu privirea". un alt exemplu ar fi "schimbul tacit de priviri". la fel as fi inlocuit "ambele" cu amindoua. ca sa nu mai vorbim despre expresia "a deosebi esential". poate sint eu mai circotas dar asa am vazut eu lucrurile. oricum povestea este frumoasa si te pastreaza atent. banuiesc ca ar tine atent si un copil. care are cu siguranta mai putina rabdare(nedisimulata) decit mine.
- consider repetarea formulei de genul "înălțându-se a om", "fruntea a migrenă", "a singurătate acceptată", "ticăie a povești de demult", "ochii a oedip", etc, oarecum daunatoare pentru text. aproape ca te face sa crezi ca autorul a descoperit o formula si o tot foloseste numai pentru ca ii place cum suna. - "noaptea și-l presura pe piept", nu am auzit de verbul "a presura". din cite stiu "presura" este o pasare. probabil s-a intentionat verbul "a presăra". - "atunci de chircea în el". probabil sa s-a vrut "atunci se chircea în el". o mai mare exigenta la editarea textului nu cred ca ar dauna. - "le gusta de parcă ar fi fost bucăți de turtă dulce", mi se pare relativ infantil. - "perina", mi se pare un regionalism relativ neinspirat. - "canafi de lapis lazuli", imi suna oarecum absurd daca nu ridicol. pentru ca "lapis lazuli" este o piatra, un mineral. "canafi de lapis lazuli" suna aiurea. probabil s-a vrut a se sugera culoarea. dar s-a obtinut altceva. - "păstrăvul și-a stors ciorchinele să ude macii", nu stiu ce sa spun. probabil ca unii cred ca pot scrie orice si sa numeasca aia poezie. dar totusi trebuie sa existe o limita. a absurdului. - ultima strofa mi se pare cea mai reusita. desi as fi inlocuit "așa cum din piatra aruncată-n adâncuri ies cercuri" cu "așa cum din piatra aruncată-n adâncuri se nasc cercuri"
Iată o justă reflecţie, dar în comentariu, şi anume dacă n-ar "trebui să avem curajul să ne aruncăm, altfel simulăm vieți". E un răspuns şi pentru tipul de proză pe care-l scrii, Crin. Chiar dacă îi dai forma jurnalului (dar un jurnal cu difuzare largă, prin postare, iar nu unul strict privat). E necesar ca ea "sa se arunce" mai curajos în realitate, în epică. Altminteri, o sută sau două sute de pagini în stilul celor de mai sus ar putea fi cu greu suportate de către cititor. E o proză inteligentă, dar exsanguă şi chiar un pic sofisticată.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Am întâlnit aici serenitate și frumusețe. Un poem ca o răsuflare de căprioară.
pentru textul : grîu și maci deok, îmi dau seama că explicațiile mele nu folosesc la nimic. se pare că tu știi deja și cum trebuia să scriu ceva și cum nu trebuia să scriu. de obicei cînd ți se dau lecții nu prea mai rămîne loc de discuții. asta îmi confirmă și mai mult percepția cu privire la refractaritatea față de o percepție care îți este străină.
pentru textul : oolong tea deexpresia „izolaționism moldovenesc” nu este nici mai mult și nici mai puțin „murdară” ca expresiile „naționalism austriac”, „izolaționism nipon” sau „machismo mexican”. și nu este comparabilă cu o ofensă rasistă. cel puțin în accepțiunea mea. la fel pot vorbi despre „ambivalența ardelenească” sau „lăudăroșenia oltenească”. este adevărat că sînt generalizări și ca orice generalizare rămîn aprecieri relative.
și încă ceva: nu înțeleg de unde și pînă unde ai ajuns tu la concluzia că eu am intenționat să scriu CA asiaticii (whatever that means...).
Ela, abia acum am observat comentariul tău. mulțumesc pentru varianta ta. este mult mai bună. Madim
pentru textul : El știe... dedesignul acesta mi se pare o alegere mult mai buna fata de precedentul
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deo poezie care m-a surprins in mod placut. in special prima strofa, care o consider foarte buna. dormitul cu geamul deschis este o modalitate de a intra intr-o alta lumea, ascunsa dar nu secreta. si daca se vb. ceva de dalai lama, lumea nu poate fi departe de shambala. oricum, interesanta initierea prin care trebuie trecuta, ca sa ajungem in acea lume.(nu zic shambala pt. ca este doar o speculatie a mea) si anume acoperirea cu zapada. zapada este aici un simbol al purificarii personale, al curateniei sufletesti. si zic eu este bine instrumentat. pentru ca, avem simbolul trairilor interioare, al sangerarii pe zapada, care nu este o perturbare a unui alb perpetuu, ci este o traire din interior, acel cineva nefiind strain de trecerea timpului/îmi spunea ceva înlăuntru ticăind nebunește/. (acel ticaind, reda foarte subtil trecerea timpului.) / fată de 15 ani moare pentru că voia să atingă tibetul cu palmele roagă-te, pleacă-ți genunchii, împreunează-ți aura mâinilor și ateul se roagă dar nu știe/ - desigur, aceste locuri in care ajungem prin purificari interioare, care nu sunt lipsite de jertfa, acesta fiind alt motiv pentru aparitia sangelui, nu se ating cu mainile. de aici suferinta. fata de 15 ani moare pentru ca voia sa atinga tibetul mai degraba decat sa il simta. ascunderea sacrului in profan este redata in /și ateul se roagă dar nu știe/, vers care nu trebuie trecut cu vederea, pentru ca da o anumita cheie poeziei. sincer, imaginea sangelui contrastand pe zapada, ma urmareste din copilarie, de la vizionarea desenelor alba ca zapada. numai ca, sangerarea, asa cum am mai spus, nu este una obisnuita. ea este plina de viata viitoare /sângerez pe zăpadă a sâmbure/ si de speranta /și a floare de colț/. apoi, intreaga aceasta stare, este incorsetata de poet(a) intr-un cuvant neaos si foarte puternic , si anume prin cuvantul doina. intreaga poezie creaza astfel o stare de doina, specifica cumva, plaiurilor mioritice. personal incheiam poezia aici la versul /și sunetul a tras o dungă la orizont/pentru ca pe de o parte, creaza imaginii foarte sugestive, una din imaginile pe care le-am avut fiind aceea linie continua care sugereaza incetarea vietii, numai ca aici, incetarea vietii inseamna realizarea si constientizarea unei realitati, si deci continuarea ei ( a vietii) in alta stare, si pe de alta parte, pentru ca are suficienta putere ca sa concluzioneze poezia. spuneam ca versul cu /și ateul se roagă dar nu știe/ este un fel de cheie pentru poezie. am zis asta pentru strofa finala /peste epitaful de sânge și zăpadă e pace un taum românesc a doina a dalai lama, cărbuni într-o altă cățuie a cetățuii lacustre/ in are vedem locuri profane, lipsite de atingerea religioasa, cum ar fi /sânge și zăpadă /-numai in aceasta combinatie, pentru ca sange zapada inseamna suferinta si uitarea de Dumnezeu in zabaterea de supravietuire, si cetatuia lacustra, care este un simbol al insingurarii. toate aceste locuri nu sunt lipsite de speranta intr-o autoritate suprema dau o penita, cu satisfactia ca am citit o poezie foarte reusita. imi cer scuze autorului daca am batut campii, dar asa am citit eu poezia. seara buna
pentru textul : avalanșa deincredibil pentru că mă pregăteam să postez ceva legat strict de același subiect! am și eu un mârlan din ăsta și efectiv mi-a ajuns! da, are dreptate Adrian, o specie nouă de mârlan urban, mârlanul cu bordmașină!. eu nu pot înțelege câte găuri sunt de dat într-un apartament? 10, 20, 100, 1000, +infinit?! este înnebunitor, eclatant, vezuvian, rocambolesc...
pentru textul : Mârlanul cu bormaşină deDar, Adrian, m-a răzbunat. Bravos, o să-mi caut alșt gen de mârlan pe care să-mi vărs năduful, din păcate sunt destui!
(Pt că tocmai mă mut, am ceva cu EON-ul. Nu eonii spirituali, ci ăia cu fiat lux în variantă românescă. Vă rog să nu-mi luați și acest subiect! :)
Francisc,o rugaminte. intrucit depasim cadrul legal al regulamentului site-ului, am rugamintea sa transmiti orice alt comentariu off topic proprietarului site-ului care va lua masurile pe care le considera corecte: de a ma accepta in continuare cu aceste "texte" sau de a ma exclude. nu este corect ca acest text sa devina unul din cele mai cunoscute texte doar pentru ca eu nu dispusa sa disec ceea ce am scris...
pentru textul : confesiune deînsă deloc original, am citit multe texte ca acesta de la alți autori să zicem de la dali încoace, dar cum eu nu-s deloc calat pe orginalitate care mi se pare vânare de vânt și nici pe plagiat care e mai mereu o glumă nesărată cum făceam când eram la școală și puneam cremă de ghete pe clanță, zic iar.. un text bun
pentru textul : în iunie nu ne-am văzut niciodată demai poate fi totuși periat, pentru că merită
am spus "urnal interesant, deci care merita continuat" deci nu cred ca e spam
pentru textul : blog de iarnă de...am bănuit că Beni nu a existat (sau poate există, dar nu-l ştim noi!), dar tot îmi pare rău de el. Nu ştiam de acea deosebire între "uvular" şi "velar". Dacă ea există, cei doi termeni pot rămâne. Referitor la virgulogie, mai există un artificiu pentru cazul în care avem de-a face cu un enunţ mai lung (şi nu numai): după ce conţinutul dintre virgule este eliminat, propoziţia/ fraza care rămâne trebuie să aibă sens.
pentru textul : hamalul deun poem plin de tandrețe care parcă împrăștie reflexe, un poem ca un ceai pe care îl bei învelit, atunci când te încearcă starea de meditație, un început de răceală. mi-a plăcut f. mult..." mersul de furnică", ultima strofa,. spor
pentru textul : fata din spatele ochelarilor dePoemul ăsta îmi amintește de 'căzusem strâmb cu verbul peste orizont/ că l-am făcut să fie-n două/ ca bucile unui copil de înger/ pe mare-atunci când plouă'.. și mai mult de faptul că acest talentat autor are probleme serioase atunci când vrea să scoată ceva din tolba cu săgeți... ceva cu otravă făcută acasă nu pe net.
pentru textul : ziua schimbării mele la faţă depoemul sclipește creionat în formă de piatră prețioasă. acolo unde cade lumina inspirației poartă culori diamantine, ca în prima strofă. în ceea ce rămâne de citit, devine explicativ, insitând pe ideea ce voiește să o transmită, ceea ce face să piardă din strălucire, cf. părerii mele, deși aș remarca comparații ca furtuna tropicală văzută ca "o femeie frumoasă rotindu-și brațele". în contextul poemului, ultimul vers îmi pare superficial. cu aleasă prețuire, mircea nincu.
pentru textul : hurricane plane deMulțam de trecere. Ce înțelegi totuși prin mediu? Și mie mi se pare începutul mai reușit decât restul. Ideea cu mezinul nu mi-a venit decât abia după ce am terminat de scris poezia, care inițial avea puțin altă formă... dar toate textele mele sunt încă în lucru.
pentru textul : Răzbunarea mezinului deMulțumesc pentru sugestii, Emil. Voi încerca să văd ce mai pot face din text. tincuta
pentru textul : Inima mea decupată deBianca, Ai dreptate cand spui ce spui si faci bine ceea ce faci, eu imi cer scuze pentru reactia mea cam brusca, dar nu stiu cati autori ar ramane "reci si impartiali" la asemenea afirmatii ca cele ale Arancai. Insa recunosc inca o data ca ai dreptate. dar eu tot imi doresc ca macar aici pe Hermeneia sa primesc comentarii pe text si nu aprecieri subiective, ca sa nu mai vorbesc tendentioase. Multumesc pentru intelegere Andu
pentru textul : excalibur deVlad, mulțumesc. După cum vezi am profitat de darul tău și mi-am permis să îl pun în text. E superb și reflectă ceea ce simt acum. Am corectat acolo. Și am încercat cîteva modificări și artificii cu privire la text dar este foarte greu să scap de particula aceea a conjunctivului care dă așa de bine ca mod(alitate) în text și în ritmul lui interior.
pentru textul : introfanie de toamnă I deo stare târzie de nesomn trădează poemul. deși se voiește a fi o invocare a sinelui sau a aproapelui, după cum presupun din titlu, mesajul se pierde în text.
pentru textul : nu închide ușile toate... deGorune, mie-mi plac pseudohaiku-urile tale. Iar dacă abandonezi atît de ușor, doar fiindcă Andu e atît de... bobadilicos și Luminița vine să dea lecții despre adevărata artă haiku (nu contest calitatea celor scrise de dînsa, dar m-a dezamăgit specificarea acelui "ad-hoc" datorită unei miresme neplăcute de aer superior), mă declar tristă.
pentru textul : Lunatice deSapphire- tare nu imi plac polemicile, nu imi plac regulamentele si nici sufocarea spiritului. Am observat pe alte situri world-wide, ca nu de poezie e de fapt vorba ci de putere, de orgoliu, de orice numai literatura nu. Pe de alta parte noi experimentam aici un schimb de mesaje efemere, intr-un noian de milioane si milioane de texte globale, date, gunoi comercial, reclame, etc etc. Truda unui text digital se masoara in cam 10-15 minute de butonare. Viata lui e 2-3 zile dupa care e ingropat RIP in beciurile electronice ale netului. Entropia face ca informatia sa devina triviala si neinteresanta imediat dupa ce a fost trimeasa in eter. Publicarea unui text pe net este o renuntare la propietate, el poate fi multiplicat, copiat si siluit de un receptor anonim, autorul neavand niciun instrument de a controla ce se intampla. Hai sa imaginam acum un site literar fara regulament dar cu o singura, unica lege democratica: Orice text postat e votat de membrii dupa merit. Ceva prost va fi refuzat de majoritate. Ce e bun ramane. In acest caz ma bazez pe obiectivismul si sinceritatea judecatorilor care la randul lor sunt judecati de colegi. Exista in Hyde Park, Londra, coltul vorbitorilor, oricine se poate urca Duminica pe un scaunel si tine un discurs omenirii. Daca discursul e interesant se strang spectatori, se incing discutii, sau din contra un speaker in dodii e abandonat si ignorat pentru ca oamenii nu sunt nici prosti si nici nu au timp de platitudini. Dar libertatea de expresie e sfanta si respectata ca un bun, ca o demnitate, nu ca o povara.
pentru textul : După Pompei deKatya, asta e riscul meseriei pe internet, accese simultane si alte coincidente. Oricum, cred ca pe noi doi nu ne mai suspecteza nimeni demult ca ne-am vorbit dinainte :-)) La multe lecturi viitoare, Andu
pentru textul : Lauryannus's Land deViorel, Oana, vă mulțumesc frumos. între timp a mai apărut o variantă a ei care îmi place mai mult. dar apreciez neștirbit semnul vostru sub acest poem. noapte frumoasă, la voi, cu drag!
pentru textul : memory house deBref, nu e decât o simplă detașare prin concept, disperare sau Cioran într-un solfegiu atipic al destinului... Merçi mon cher Paul!
pentru textul : toamna fără de îngeri deRevin, cu o întrebare: nu e "centrul lumii"?
pentru textul : centrul lumei deinteresant desi pe alocurea, zic eu, unele expresii mi se pare fie prea pretentioase fie prea neobisnuite pentru gindirea sau vorbirea unui copil. de fapt asta m-a facut la un moment dat sa nu prea cred ca se vrea neaparat o povestire ci mai degraba o pseudo-povestire cu atingere filozofica. inca nu imi este clar. ramin insa la parerea ca a scrie pentru copii este o arta destul de dificila mai ales in ce priveste limitarea vocabularului. de exemplu, am rezerve ca un copil intelege prea bine (sau foloseste) sintagma "a imbratisa cu privirea". un alt exemplu ar fi "schimbul tacit de priviri". la fel as fi inlocuit "ambele" cu amindoua. ca sa nu mai vorbim despre expresia "a deosebi esential". poate sint eu mai circotas dar asa am vazut eu lucrurile. oricum povestea este frumoasa si te pastreaza atent. banuiesc ca ar tine atent si un copil. care are cu siguranta mai putina rabdare(nedisimulata) decit mine.
pentru textul : (1) Mic și-o inimă de plumb / (2) Lebăda supărată deîncercare de a ma desprinde de un lirism siropos...râs cu plâns ,vorba ta... conditia feminina,un combat pour moi !!!!
pentru textul : Série grise ou noire de- consider repetarea formulei de genul "înălțându-se a om", "fruntea a migrenă", "a singurătate acceptată", "ticăie a povești de demult", "ochii a oedip", etc, oarecum daunatoare pentru text. aproape ca te face sa crezi ca autorul a descoperit o formula si o tot foloseste numai pentru ca ii place cum suna. - "noaptea și-l presura pe piept", nu am auzit de verbul "a presura". din cite stiu "presura" este o pasare. probabil s-a intentionat verbul "a presăra". - "atunci de chircea în el". probabil sa s-a vrut "atunci se chircea în el". o mai mare exigenta la editarea textului nu cred ca ar dauna. - "le gusta de parcă ar fi fost bucăți de turtă dulce", mi se pare relativ infantil. - "perina", mi se pare un regionalism relativ neinspirat. - "canafi de lapis lazuli", imi suna oarecum absurd daca nu ridicol. pentru ca "lapis lazuli" este o piatra, un mineral. "canafi de lapis lazuli" suna aiurea. probabil s-a vrut a se sugera culoarea. dar s-a obtinut altceva. - "păstrăvul și-a stors ciorchinele să ude macii", nu stiu ce sa spun. probabil ca unii cred ca pot scrie orice si sa numeasca aia poezie. dar totusi trebuie sa existe o limita. a absurdului. - ultima strofa mi se pare cea mai reusita. desi as fi inlocuit "așa cum din piatra aruncată-n adâncuri ies cercuri" cu "așa cum din piatra aruncată-n adâncuri se nasc cercuri"
pentru textul : poeme pentru tooraj deoho, cate stiu despre tine acum...:)
pentru textul : oriental red demai trec si eu
Multumesc, Tudor.
pentru textul : Obiecte fragile deIată o justă reflecţie, dar în comentariu, şi anume dacă n-ar "trebui să avem curajul să ne aruncăm, altfel simulăm vieți". E un răspuns şi pentru tipul de proză pe care-l scrii, Crin. Chiar dacă îi dai forma jurnalului (dar un jurnal cu difuzare largă, prin postare, iar nu unul strict privat). E necesar ca ea "sa se arunce" mai curajos în realitate, în epică. Altminteri, o sută sau două sute de pagini în stilul celor de mai sus ar putea fi cu greu suportate de către cititor. E o proză inteligentă, dar exsanguă şi chiar un pic sofisticată.
pentru textul : dream maker dePagini