am învăţat să îţi ascult tăcerea
uitînd de liniştea care-ncepuse să mă doară
şi am zărit prin ochii tăi de ambre lumina însetată
cum ierbii îi adună broboanele de rouă
de umbre şi de noapte
în clipa-asta frîntă-n două
cînd te zidesc nefericită ană
peretelui din gînd
icoană