călătoria e simplă. cam așa cum îmi trag hanoracul pe mine.
urc în microbus.
plătesc biletul îmi așez playerul și cafeaua de acasă
aproape.
apoi aștept. mașina albă stă pe asfalt ca o pasăre de aluminiu
pe insigna unui veteran.
cineva înjură cineva râde cineva seamănă cu tipul crizat care
joacă în wall street 2.
de fiecare dată
este unul care miroase a țăran și este țăran cu sacoșele de rafie
plus vreo două bidoane de vin.
om și el.
mi se clatină un premolar. probabil deja au decolat avioane pe
aeroporturi
când începe ninsoarea. cu un fulg mare apoi mulți
foarte mulți plutesc în fața farurilor ca fluturii .
altceva nu mă interesează. am pornit. privesc pe geamul
înghețat oameni cum merg grăbiți
spre serviciu case instituții și câmpia într-un final.
mai lungă decât orice iarnă.
se încălzește înăuntru.
îmi cade netul pe mobil. fredonez the shadow
of your smile de aseară iar earl klugh pare mai viu decât șoferul.