sincer, am lăsat poezia asta să iasă în lume așa... cu inima strânsă. mi se părea... nu slab, ci fragil. vă mulțumesc că ați avut grijă de el, văd nu l-au spulberat zăpezile. :)
"Mult prea mult" comparativ cu ce anume? Pentru mine, nu are nicio importanta ca tu nu vrei sa tai din poem, in cel mai rau caz, nu te voi mai citi, iti dai seama. FYI, siguranta mea rezulta in urma a vreo 25 de ani de lectura si de scris. Nu e nevoie sa argumentez ca textul e slab, se vede clar. Ma indoiesc ca exista cineva care sa creada ca textul tau e bun, in mod obiectiv. Cam atat.
da, Alma, ai dreptate si iti multumesc. in primele doua strofe chiar am simtit ca ma ceva de spus, pe cand, in ce a mai ramas din poem, a fost rodul muncii neinspirate. multumesc pentru incurajare.
Alina, e posibil să ai dreptate.Ai ales din poem pasajele cele mai sugestive.Această concentrare, propusă de tine, dă forță mai mare imaginilor. Mulțumesc pentru opinie
Parafrazȃndu-l pe Heiddegger: Poziția «Sacrală» care-și face loc în «Postmodernitate» din ce în ce mai mult, după ce a fost, în «Modernism» (începȃnd din «Renaștere») ținută sub obroc și sub presiune: „De ce este Sinele [conștiența (awareness), intuiția, etc.] ceva mai mult decât nimic ?” Ȋn opoziție cu: Poziția «Postmodernistă», mȃnă în mȃnă cu «Filosofia analitică» (care are în centru «Analitica limbajului»; prin care acesta, limbajul, este rupt, pur și simplu, de entitatea care îl produce, propunȃndu-se studierea sa separată, ca un obiect mort, fixat într-un insectar. Sau, mai rău, ca un cadavru supus disecției. Și urmează extrapolarea apoi, la organismul viu, a concluziilor. Pierzându-se din vedere faptul că o disecție poate decela, cel mult, eventualele cauze ale unui deces. Și nu de ce organismul a trăit mai înainte bine mersi: „De ce este Eu-l = vocabular individual, «final» cum zice Rorty , TOTUL și nimic altceva ?” Asta vreau să arăt pȃnă la sfȃrșitul volumului meu de eseuri „Despre Post-predictibilitate”; care, după mai multe re-scrieri, a început, acum, să se scrie, în fine, singur. Sper să-l și termin.
Trebuie sa multumesc domnului Virgil Titarenco pentru amplul comentariu. I-am creat oportunitatea de a ne dezvalui propria viziune asupra poeziei. Repet insa, mica mea tableta nu este un articol! Din ratiuni de spatiu am tratat lucrurile "brutal", "cu toporul". Altminteri, citind comentariul domnului Titarenco, observ ca avem puncte comune.
Cristina, da, poate am vrut sa epatez putin (tableta fost gandita ca un mic discurs la o lansare de carte). Poate e prea mult spus "prestigiul pierdut al poeziei", insa asa am simtit in acel moment, cand am scris.
vai, vai, vai!... am mai intalnit o asemenea atitudine legata de ceea ce scriem, cami. si tu stii foarte bine! nu pot decat sa te compatimesc. dar iti pot spune: nu lua in seama din comentarii decat ceea ce este legat de text. lasa sufletul sa se bucure de poezie si nu de ceea ce se concretizeaza in a fi atacuri personale! mentionez ca, ceea ce am scris aici nu se refera la text, ci este o parere care sustine o colega de site ce pateste ceea ce, oarecand, pateam si eu in acest spatiu virtual. cu respectul cuvenit.
Virgil, unde sunteți ? Toată echipa redacțională e plecată în concediu? Ați părăsit corabia? În fine, postez un fragment dintr-un poem amplu, dar tardiv. pentru că sunt singură am timp să mă văd. mâna stângă e mai degrabă o gaură-n spațiu semn rămas după decupaj. cu mici scrijelituri de foarfecă.apoi o oglindă în care-mi văd pielea parcă e o caroserie mototolită. sigur am împrumutat privirea altuia cu scârțâit de foiță de argint părul roșietic licărește-mprejur. vreau să-mă-nfășoare o coadă de pește. să-mi crească repede repede în aerul umed verziu sau ce-o fi chestia asta care împunge-mprejur închid ochii în jos cu foșnet lichid ș.a.m.d în pagina mea: "cine ajunge primul"
Maria(na), multam pentru citire, comentariu, atentionari! Mielul si Pastele le-am scris cu litere mici ca sa ia fiecare ce crede de cuviinta, unii sarbatoarea, altii Sarbatoritul. Cred ca e de "sapat" la text, da' acu nu am timp de sapa:) Viata din belsug!
stiu ca e frustrant uneori, insa trebuie sa accepti ca:
- regulile erau clar scrise de la inceput;
- hutopila o avut nenumarate contre, unele la limita bunului simt (rusine sa-i fie) cu unii din membrii juriului, in cei mai mult de trei ani jumate de prezenta aici (nu o data o fost suspendat)
- faptul ca hutopila, inca de pe 2 mai, la bursa pariurilor, o numit primele doua locuri dupa cum aveau ele sa reiasa din voturile juriului, cit pe ce sa aleaga pentru locul trei textele clasate pe 3, respectiv 4, spune cel mai mult despre obiectivitatea votului si despre valoarea evidenta a unei miini de texte
dovezile astea sint (si o sa folosesc un cuvint pompos si care nu-mi place) i-re-fu-ta-bi-le. si ma pui si nedrept intr-o situatie jenanta
În aceste încercări nu exită kigo, kireji, faci uz de personificare și nici nu răspund întrebărilor unde, ce(cine) și când etc poți cu îndulgență să le numești tristihuri. Cu stimă Mahmoud Djamal
mulţumesc frumos Ionuţ Caragea pentru lectură, apreciere şi sugestii.
uneori nu e nevoie de multe cuvinte pentru a exprima ceea ce simţi. bucură semnul.
am recepţionat, băieţi, un text destul de solid, cu un final elegant. nu ştiu nimic de fosta Vama Veche, dar nu toată lumea e tobă de carte! mulţumiri.
E aici o căutare a sinelui: " mă strâng în mine", " am ales să tac parcă toți ar vrea să mă asculte". Îmi place metafora" rugăciuni de frunze de om". Casa e pe rând un copac, o rugăciune, un gol, în mijlocul "lor", un lirism în genul lui Bacovia, părerea mea. Anna a intuit foarte bine. Bun venit!
Gebeleizis, am încercat în comentariul meu, să îți dau "o mână de ajutor", să te ajut atât cât am putut și cred că am fost sincer și politicos. ceea ce remarc în comentariile tale este faptul că preferi să ai ultimul cuvânt, dar și că gândești matematic. până și imaginația trebuie să se supună unei formule, aș spune, ca în originalele și frumoasele tale tablouri. cu considerație, mircea.
"ne îmbătăm în cuvinte"... cred ca in loc de "in" are sens mai mult "cu" dar inteleg ca ai vrut sa eviti acel "cu cuvinte" ce suna aiurea... "ne credem nefericirii poeții profeți"... nu am inteles... poate "nefericirii poeti"... va trebui sa-mi explici. "cu nebunia perfectă a nerostirii"... paradoxal dar e o rostire adanca in intelesuri... tacerea si nebunia puse laolalta, abtinerea de la vorbe si starea de iesire din sine ce e asimilata de oamenii de langa noi cu ceva de neinteles. "ridicîndu-ne apoteotic"... suna cam ciudat... poate ca ar fi mers mai bine triumfal decat apoteotic. Imi place "cu ochii orbiți de tăcerea lor sulfuroasă"... figureaza o imagine deoebita a suferintei dar si a transformarii... un soi de alchimie involuntara. Finalul cred ca putea fi mult mai bun... ai vrut sa fii circular... sa pornesti de la singular (cuvantul) si sa inchei cu literatura iar poemul sa-l asezi lectorului pe post de metafora... e alegerea ta cum inchei dar cred ca se pierde tocmai atmosfera, adica ce facea deliciul acestui text.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
îmi cer scuze dar țin să fac o remarcă și cu riscul unui offtopic: eu nu pot fi găsit decât aici.
pentru textul : Timbru dedomnule Gorun, Paul
sincer, am lăsat poezia asta să iasă în lume așa... cu inima strânsă. mi se părea... nu slab, ci fragil. vă mulțumesc că ați avut grijă de el, văd nu l-au spulberat zăpezile. :)
pentru textul : cel mai frumos cântec de dragoste de"Mult prea mult" comparativ cu ce anume? Pentru mine, nu are nicio importanta ca tu nu vrei sa tai din poem, in cel mai rau caz, nu te voi mai citi, iti dai seama. FYI, siguranta mea rezulta in urma a vreo 25 de ani de lectura si de scris. Nu e nevoie sa argumentez ca textul e slab, se vede clar. Ma indoiesc ca exista cineva care sa creada ca textul tau e bun, in mod obiectiv. Cam atat.
pentru textul : să nu declari iubire înghițitorului de suflete detest
pentru textul : Flash deda, Alma, ai dreptate si iti multumesc. in primele doua strofe chiar am simtit ca ma ceva de spus, pe cand, in ce a mai ramas din poem, a fost rodul muncii neinspirate. multumesc pentru incurajare.
pentru textul : Sonetul propriei căutări deArty, mulțumesc pentru lectură și celelalte.
pentru textul : porumbeii și ninsorile știu deneimplinita
pentru textul : kore2 deAlina, e posibil să ai dreptate.Ai ales din poem pasajele cele mai sugestive.Această concentrare, propusă de tine, dă forță mai mare imaginilor. Mulțumesc pentru opinie
pentru textul : pentru tine aș decupa o felie de cer deBoba, mă mai gîndesc să mai continui
pentru textul : sînt un nesuferit deParafrazȃndu-l pe Heiddegger: Poziția «Sacrală» care-și face loc în «Postmodernitate» din ce în ce mai mult, după ce a fost, în «Modernism» (începȃnd din «Renaștere») ținută sub obroc și sub presiune: „De ce este Sinele [conștiența (awareness), intuiția, etc.] ceva mai mult decât nimic ?” Ȋn opoziție cu: Poziția «Postmodernistă», mȃnă în mȃnă cu «Filosofia analitică» (care are în centru «Analitica limbajului»; prin care acesta, limbajul, este rupt, pur și simplu, de entitatea care îl produce, propunȃndu-se studierea sa separată, ca un obiect mort, fixat într-un insectar. Sau, mai rău, ca un cadavru supus disecției. Și urmează extrapolarea apoi, la organismul viu, a concluziilor. Pierzându-se din vedere faptul că o disecție poate decela, cel mult, eventualele cauze ale unui deces. Și nu de ce organismul a trăit mai înainte bine mersi: „De ce este Eu-l = vocabular individual, «final» cum zice Rorty , TOTUL și nimic altceva ?” Asta vreau să arăt pȃnă la sfȃrșitul volumului meu de eseuri „Despre Post-predictibilitate”; care, după mai multe re-scrieri, a început, acum, să se scrie, în fine, singur. Sper să-l și termin.
pentru textul : (2) Discuție (virtuală) despre ironism și metafizică cu Rorty și cele două personaje ale sale, Ironistul și Metafizicianul deTrebuie sa multumesc domnului Virgil Titarenco pentru amplul comentariu. I-am creat oportunitatea de a ne dezvalui propria viziune asupra poeziei. Repet insa, mica mea tableta nu este un articol! Din ratiuni de spatiu am tratat lucrurile "brutal", "cu toporul". Altminteri, citind comentariul domnului Titarenco, observ ca avem puncte comune.
pentru textul : Despre cum poate fi recâştigat prestigiul poeziei deCristina, da, poate am vrut sa epatez putin (tableta fost gandita ca un mic discurs la o lansare de carte). Poate e prea mult spus "prestigiul pierdut al poeziei", insa asa am simtit in acel moment, cand am scris.
vai, vai, vai!... am mai intalnit o asemenea atitudine legata de ceea ce scriem, cami. si tu stii foarte bine! nu pot decat sa te compatimesc. dar iti pot spune: nu lua in seama din comentarii decat ceea ce este legat de text. lasa sufletul sa se bucure de poezie si nu de ceea ce se concretizeaza in a fi atacuri personale! mentionez ca, ceea ce am scris aici nu se refera la text, ci este o parere care sustine o colega de site ce pateste ceea ce, oarecand, pateam si eu in acest spatiu virtual. cu respectul cuvenit.
pentru textul : se-ntâmplă uneori deAm corectat. Multumesc de atentionare si semn.
La multi ani tuturor cuvintelor nu numai celor adapostite în poezii
pentru textul : acum şi-aici decam ametitor textul acum. in orice caz imi place acum unitatea textului si finalul
pentru textul : fixație deVirgil, unde sunteți ? Toată echipa redacțională e plecată în concediu? Ați părăsit corabia? În fine, postez un fragment dintr-un poem amplu, dar tardiv. pentru că sunt singură am timp să mă văd. mâna stângă e mai degrabă o gaură-n spațiu semn rămas după decupaj. cu mici scrijelituri de foarfecă.apoi o oglindă în care-mi văd pielea parcă e o caroserie mototolită. sigur am împrumutat privirea altuia cu scârțâit de foiță de argint părul roșietic licărește-mprejur. vreau să-mă-nfășoare o coadă de pește. să-mi crească repede repede în aerul umed verziu sau ce-o fi chestia asta care împunge-mprejur închid ochii în jos cu foșnet lichid ș.a.m.d în pagina mea: "cine ajunge primul"
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 8 deMaria(na), multam pentru citire, comentariu, atentionari! Mielul si Pastele le-am scris cu litere mici ca sa ia fiecare ce crede de cuviinta, unii sarbatoarea, altii Sarbatoritul. Cred ca e de "sapat" la text, da' acu nu am timp de sapa:) Viata din belsug!
pentru textul : se apropie paștele și noi nu avem miel deiata un text dificil de comentat. remarc insa ineditul SF. mai rar citesti asa ceva.
pentru textul : aleea cu cireși desi cum ar fi trebuit sa formulez mesajul, Adrian? ca sa fie elegant...
pentru textul : esquisse à deux dans la chambre verte destiu ca e frustrant uneori, insa trebuie sa accepti ca:
- regulile erau clar scrise de la inceput;
- hutopila o avut nenumarate contre, unele la limita bunului simt (rusine sa-i fie) cu unii din membrii juriului, in cei mai mult de trei ani jumate de prezenta aici (nu o data o fost suspendat)
- faptul ca hutopila, inca de pe 2 mai, la bursa pariurilor, o numit primele doua locuri dupa cum aveau ele sa reiasa din voturile juriului, cit pe ce sa aleaga pentru locul trei textele clasate pe 3, respectiv 4, spune cel mai mult despre obiectivitatea votului si despre valoarea evidenta a unei miini de texte
dovezile astea sint (si o sa folosesc un cuvint pompos si care nu-mi place) i-re-fu-ta-bi-le. si ma pui si nedrept intr-o situatie jenanta
pentru textul : Rezultatele Concursului de Poezie „Astenie de primăvară – Hermeneia 2010” deÎn aceste încercări nu exită kigo, kireji, faci uz de personificare și nici nu răspund întrebărilor unde, ce(cine) și când etc poți cu îndulgență să le numești tristihuri. Cu stimă Mahmoud Djamal
pentru textul : încercări de haiku dePS- este ”a Hungarian song” nu ”an”
pentru textul : sing me a hungarian song demulţumesc frumos Ionuţ Caragea pentru lectură, apreciere şi sugestii.
pentru textul : învăţ să mor fără tine deuneori nu e nevoie de multe cuvinte pentru a exprima ceea ce simţi. bucură semnul.
iată un vers remarcabil. unul din acelea pe care aș fi vrut să mi le imaginez eu
pentru textul : 4 de embrie debine cezar. am reconfigurat. acum poti introduce mai putine si poti reedita. multumesc
pentru textul : toamnă depe cuvânt că știam și eu care-i spectrul solar, Nicodem! crede-mă! :)
tu elimină ce vrei... eu vreau toate „culorile” acasă. mulțumesc.
pentru textul : rogvaiv deam recepţionat, băieţi, un text destul de solid, cu un final elegant. nu ştiu nimic de fosta Vama Veche, dar nu toată lumea e tobă de carte! mulţumiri.
pentru textul : râsul ca o alergare deE aici o căutare a sinelui: " mă strâng în mine", " am ales să tac parcă toți ar vrea să mă asculte". Îmi place metafora" rugăciuni de frunze de om". Casa e pe rând un copac, o rugăciune, un gol, în mijlocul "lor", un lirism în genul lui Bacovia, părerea mea. Anna a intuit foarte bine. Bun venit!
pentru textul : Casă printre copaci deGebeleizis, am încercat în comentariul meu, să îți dau "o mână de ajutor", să te ajut atât cât am putut și cred că am fost sincer și politicos. ceea ce remarc în comentariile tale este faptul că preferi să ai ultimul cuvânt, dar și că gândești matematic. până și imaginația trebuie să se supună unei formule, aș spune, ca în originalele și frumoasele tale tablouri. cu considerație, mircea.
pentru textul : Utopie lirică cu tarif normal deMultumesc, domnule Gorun! Din pacate e doar o intamplare. De obicei sunt pe undeva... jos de tot.
pentru textul : năluca de"ne îmbătăm în cuvinte"... cred ca in loc de "in" are sens mai mult "cu" dar inteleg ca ai vrut sa eviti acel "cu cuvinte" ce suna aiurea... "ne credem nefericirii poeții profeți"... nu am inteles... poate "nefericirii poeti"... va trebui sa-mi explici. "cu nebunia perfectă a nerostirii"... paradoxal dar e o rostire adanca in intelesuri... tacerea si nebunia puse laolalta, abtinerea de la vorbe si starea de iesire din sine ce e asimilata de oamenii de langa noi cu ceva de neinteles. "ridicîndu-ne apoteotic"... suna cam ciudat... poate ca ar fi mers mai bine triumfal decat apoteotic. Imi place "cu ochii orbiți de tăcerea lor sulfuroasă"... figureaza o imagine deoebita a suferintei dar si a transformarii... un soi de alchimie involuntara. Finalul cred ca putea fi mult mai bun... ai vrut sa fii circular... sa pornesti de la singular (cuvantul) si sa inchei cu literatura iar poemul sa-l asezi lectorului pe post de metafora... e alegerea ta cum inchei dar cred ca se pierde tocmai atmosfera, adica ce facea deliciul acestui text.
pentru textul : roza duhurilor dePagini