Spui că ,,decolorat şi sugrumat'' sunt puternice. Părerea mea e că sună prea puternic, adică disonant şi abrupt faţă de restul traducerii, şi mai ales faţă de textul original: ,,Tout suffocant / Et blême''. Sunt de acord că ,,Plângând ascult/La vremi de mult/Îndepărtate'' sună frumos, poate chiar mai frumos decât ,,Iar un trecut/Pe veci pierdut/În plâns m-abate'' (care nu mi se pare că sună patetic, în sens rău, având în vedere că toată strofa are o tentă uşor patetică). În ansamblu, însă, strofa în traducerea mea sună mai bine decât cealaltă. Asta pentru că cel mai important criteriu este aici muzicalitatea, iar eu cred am redat-o mai bine. Toate cele bune, Petru
Un text foarte interesant atat prin generozitatea semnificatiilor, posibilitatea lectorului de a recepta versul din unghiuri diferite si senzatia de libertate care in mod normal ar contrasta cu indicatiile regizorale abundente. Intre papusa alba si papusa ruseasca - ce ma fac sa ma gandesc, prin recurs la propriul imaginar, la acel instrument prin care vrajitorul isi canalizeaza farmecele - cred ca acel "Douloureux" are o semnificatie mai degraba de durere spirituala, fara insa a putea renunta pe deplin la o anumita senzatie de corporal.
,,Unora știu că le place acest tip de poezie'' unora le place jazzul. ce noutate! unii scriu binisor, altii scriu chiar bine. ce noutate! dar sa lasam comentariile la comentariu si sa revenim la poem. desi suna disonant, ,,diferenta de potential'' dincolo de sensul tehnic strict da cumva o alta tonalitate registrului poetic, e ca un palier de inox si sticla intr-un foisor de lemn, eu cred ca poetul a introdus acesasta expresie nu in dorinta de a soca ci perfect constient de efectul estetic al noului. dincolo de asta, prezenta cobaiului, a soarecelui alb cu ochi roz, a soarecelui de laborator, supus experimentelor. personal, am avut astfel de soareci acasa intrucat mama era laborant chimist, îi punea in pahare mari, berzelius. subtila metafora soarecelui ce roade cutia pandorei, a analogiilor cromatice om-soarece, omul supus experimentelor de alta natura. apoi roata in care se invarte soarecele, fiind stiut faptul ca unele custi pentru hamsteri sau soricei au prevazuta o roata pe care acestia alearga si care seamana izbitor cu roata unei mori si chiar cu roata de la o fantana. cert e ca prin alergare, roata aceea produce energie, lumina chiar. semn al revelatiei? textul ne lasa sa preluam si sa interpetam intr-o multime de variante. cutia pandorei...darul facut de zei oamenilor aducator de rai si iad dar si de speranta si inca ceva... poemul are ceva din romanul lui alain fournier...si a lui proust...in cautarea timpului pierdut. cutia asta a pandorei e o veche lada de zestre cu trandafiri sculptati pe ea, e un sipet in care se ascund toate comorile lumii... e un templu pe care dupa ce l/au pradat, oamenii l/au parasit sa-l roada soarecii si moliile si cariile. frumoasa metafora intoarcerii omului matur in pantecul femeii iubite a nastere sau renastere. so, ecce homo!
Nu am știut că i s-a atras atenția, Virgil. Am spus simplu "am înțeles". Simplu și crede-mă că ce ai scris mai jos apropo de sensibilitatea bănuită etc. e cam exagerat. Dar e firesc să fie așa când nu cunoști realmente omul. Șterg, fără probleme.
mie imi place abundenta aia de "care", da o nuanta jucausa, face ca discursul sa nu fie luat in serios printr-o modalitate folosita in vorbire (mi-a amintit de marin moraru, desigur, fara a face trimitere acolo; are insa acel ceva hatru). din acelasi motiv imi place si ascunzisul din scoica, parca razi in felul asta de babele carora le-ai spune-o asa raspicat doar ca sa faca ochii mari si sa le cada plasele din mana.
nu cred ca a doua steluta ar fi prea mult la textul asta, e original, iese suficient din sabloane, atrage atentia asupra autorului; deci pentru mine - descoperire.
Vezi, mâinile acestea muiate-n pământ
au rămas doar nişte arcuri care închid pieptul
şi(,) ce ai mai putea face acum toamna
decât să baţi aerul ca apa în scocurile morii
&
e un semn ca nu trebuie să fii pe drumuri
să te găsească moartea plecat
mai degrabă să-i pui busuiocul sub nas
Am citit titlul și mi-am spus că nu, nu poate să fie Alina în titlul acesta. Pentru că îmi părea un titlu forțat, unul... "comercial". Dar este stilul ei să spună lucrurile cu naturalețe, cu prospețime și cumva... cu capul plecat. Este atâta tristețe aici, din cadența cuvintelor care cad asemenea unei picături într-o peșteră. Foarte bine conduce Alina cititorul în adâncul nebănuit al inimii fiecăruia. Pentru că, mi se va fi părând mie, dar uneori ea scrie despre cititor. Sau știe să ne facă de voie de nevoie părtași lumii poeziei ei. Ar fi un singur pasaj care, cred eu, iese din stilul liber, necăutat: "mama a plecat și ea de mult, nu mai sunt povești, cărțile stau închise pe raft, cineva le-a învelit în hârtie albastră, toate cărțile sunt albastre, poți alege orice carte, poți alege orice viață, e la discreție". Aici am senzația că ai marșat prea mult pe idee. Nu mai spun nimic despre faptul că tot mai rar se scrie poezie care să ne facă mai conștienți că lumea nu se termină la vârful degetelor noastre. Poate va fi părând desuet... dar te face să îți aduci aminte că vom da seamă de fiecare cuvânt spus, iar poezia aceasta construiește într-o lume de ruine...
trupul tău ca o dimineață răcoroasă întinsă între două biserici de lemn si mai ales ne-ar trebui un cer puțin mai jos imi plac. in rest, cam aglomerat si cam multa anatomie. te pasioneaza disectiile pe broscute nevinovate? :|
mulumesc,textul se vrea un mini-articol, n-am stiut unde sa-l incadrez, la articol nu pot si l-am incadrat la eseu.multumesc frumos pt indrumare. cu stima, adelina
Alma, cu bucurie citesc comentariul tău, am mai avut o sumedenie de păreri, dar nimeni n-a vorbit despre acel final cu "ziua de mâine". Mulțumesc ochiului atent și finei percepții. Penița mi-o pun la pana de gâscă pentru mâinele poeziei.
Cristina, textul ăsta e unul spontan. N-a trecut prin travaliu aproape deloc. Am schimbat două, trei chestii în unitatea doi, atunci, la cald, dar atât. Citit acum, mă nemulţumesc destule. Dar starea încă o recunosc. E acolo. Nu mă ascund după stare. Sunt adeptul echilibrului calitativ între "ce spui" şi "cum spui"; de cele mai mutle ori, "cum spui" e esenţial. Mulţumesc pentru comentariul acesta, mulţumesc şi pentru vizita din "străinătate" :). Nu-mi stă în fire să fac "declaraţii", dar pentru că "lucrurile care nu se spun se pierd" - eşti printre cititorii mei preferaţi şi în topul poeţilor pe care-i citesc absolut cu fiecare postare a lor.
Doina, unitatea doi are la bază principiul identităţii - unul dintre principiile care, alături de alte două principii şi de cele patru categorii propoziţionale (nu mai intru în amănunte), guvernează practic toată gândirea noastră. Absolut orice gând apare având la bază combinarea a trei principii şi patru propoziţii. Nu de puţine ori, principiul identităţii (a = a) a fost tratat (de veleitari filosofici) ca un megatruism, dar s-a dovedit că e infinit mai mult. Consider că ultimele adevăruri au la bază acest principiu. De acolo "tautologia".
Titlul "Zzet" = "Ziua zet", deci, da - final.
Iniţial am vrut "Zâzet"/ "Z.zet).
Andrei... textul meu intr-adevar trebuia inteles intr-un registru apropiat celui la care ai facut referire in comentariu... insa fiecare cu parerea lui. Desi nu ma multumesc cu comentarii de un rand, imi spun ca ar trebui sa fiu recunoascator ca macar ma baga lumea in seama, dat fiind faptul ca timpul fiecaruia este limitat :) Bianca, unde vezi tu clovni, aruncatori de cutite, elefanti dresati ori lei care sar prin inele in flacari?
uneori aș vrea să îmi așez capul în scobitura pîntecului tău peste cămașa albă să închid ochii și s-aud glasul mulțimii cum strigă la moarte la moarte cu el să îți treci degetele prin părul negru oftînd nemișcată ca un călău nehotărît
Frate Nicholae, din bube, mucegaiuri si noroi/ iscat-am frumuseti si preturi noi ce sarisi asa ca capra pe picioarele dindarat? te-ai simti pangarit in imaculitatea simtirii tale poetico-mistice? uite ca eu nu vreau sa ma mut de pe poemul tau, aici ma prinde craciunul, ce-o sa-mi faci frate? fratele meu... ma doare cand imi vorbesti asa, vorbele tale pot fi sageti otravite care ating suflete de oameni nevinovati. Fii mai atent pe viitor, te rog, sa nu ranesti pe cineva. Sau altfel spus, mai bine taceai ca o magarie mai mare nu puteai scoate din tine, o magarie nu un mucegai. Vai vai si eu care incercam sa te apar de oamenii astia cu pretentii literare. Maare greseala am facut, din nou invatatura de minte pentru mine Andu
Da, domnule Test. Sarbatorim, intr-adevar "Invierea". Aici ai dreptate. Nu vreau sa stric acum aerul sarbatoresc care m-a cuprins (ne-a cuprins) trecand prin tristetea nemarginita a Patimilor ca sa ajungem la Inviere (cum bine zici). Promit sa reluam discutia dupa Sarbatori. Cu argumente si in liniste, fara pornire, dupa cele trei zile de repaos a mintii (argumentative, chipurile "rationala" si cand este vorba de religie, bazata pe "interpretarea" mot a mot a textelor, fie ele si Scripturale).
Mi-a placut atmosfera pe care o emana textul, senzatia aceea de non-timp despre care am riscat si eu candva sa scriu :) Finalul poate prea... cu poanta. Si sa nu uit... nu ca mi-ar pasa de astfel de chestii dar unora nu le plac ligamentele licentioase chiar daca sunt in alte limbi... vezi in primul vers :)
in "ai rupt totul" m-ar deranja alăturarea aceasta de sunete "pt_to", am ales cealaltă variantă. altceva vroiam sa spun acolo dar nu mai conteaza. nu stiu ce i acela truim, dar te scuz. nici asta nu cred ca conteaza. contează (evit verbul importă) faptul că am schimbat ceva, am schimbat ceva înspre bine, și cred că o să ne împăcăm din ce în ce ma bine. mulțumesc. și acestea fiind spuse, tac.
O poezie de o sensibilitate aparte, ca o lacrimă de dor. Dar cârcotașul din mine nu mă lasă să mă bucur pe deplin că sare cu nemulțumirile. Într-o zi o să îi tai limba dar până atunci îl las de capul lui. Așa că... spun că mie mi se pare că ai fragmentat versurile astfel încât acolo unde mie mi-ar fi sunat a fluență apare o sincopă care cam taie suflul la citire. De exemplu: „acum scriu despre noi suntem uitați de zăpezi cu degetele prelungim verdele irespirabil ca un mister acvatic” Dar asta e doar o părere. Sau poate tocmai asta ai vrut, să sugerezi o respirație tăiată, ca după ce ai alergat prea mult și încerci să spui totul dintr-o suflare și nu poți.
da. la exemplele date ma refer. si ma refer la exemple de acest fel deoarece in textele mele postate mai demult pe H am observat ca a fost inlocuit Hcode cu HTML insa atunci cand textul apare pentru a fi vizualizat instructiunile in HTML sunt ignorate
nu cred ca trebuie sa fiti pesimist. e un concept ..trist (!) si care merita depasit. in privinta textului va sugerez o revedere a finalului si a versului "somnul este un fel de moarte"; se poate si invers... :) al dvs, francisc
e interesant să văd asemenea reacții în apropierea sărbătorilor. ele dau naștere unor impulsuri care pe mine mă fascinează. petrecusem un asemenea moment în mulțime, și oameni care nu se cunoșteau se îmbrățișau ca frații. era straniu dar atât de firesc în acele momente. și nu era o întâlnire MISA:P. apreciez efortul lui nicodem, care îmi pare reușit, dar mai mult decât atât, vreau să cred în ecumenismul lui nu doar literar. pentru că apreciez oamenii care când își dau mâna uită cu ce partid țin, ce religie au, ce vârstă au, ce pregătire profesională și sunt doar oameni care sunt priviți/iubiți în mod egal de Dumnezeu! Sărbători fericite, nicodem! Felicitări pentru efort!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
multe nume cunoscute...felicitări tuturor câștigătorilor!
pentru textul : Premiile Concursului Naţional de Literatură „Agatha Grigorescu Bacovia” - Mizil - 2012 deSpui că ,,decolorat şi sugrumat'' sunt puternice. Părerea mea e că sună prea puternic, adică disonant şi abrupt faţă de restul traducerii, şi mai ales faţă de textul original: ,,Tout suffocant / Et blême''. Sunt de acord că ,,Plângând ascult/La vremi de mult/Îndepărtate'' sună frumos, poate chiar mai frumos decât ,,Iar un trecut/Pe veci pierdut/În plâns m-abate'' (care nu mi se pare că sună patetic, în sens rău, având în vedere că toată strofa are o tentă uşor patetică). În ansamblu, însă, strofa în traducerea mea sună mai bine decât cealaltă. Asta pentru că cel mai important criteriu este aici muzicalitatea, iar eu cred am redat-o mai bine. Toate cele bune, Petru
pentru textul : Nenorocul deUn text foarte interesant atat prin generozitatea semnificatiilor, posibilitatea lectorului de a recepta versul din unghiuri diferite si senzatia de libertate care in mod normal ar contrasta cu indicatiile regizorale abundente. Intre papusa alba si papusa ruseasca - ce ma fac sa ma gandesc, prin recurs la propriul imaginar, la acel instrument prin care vrajitorul isi canalizeaza farmecele - cred ca acel "Douloureux" are o semnificatie mai degraba de durere spirituala, fara insa a putea renunta pe deplin la o anumita senzatie de corporal.
pentru textul : long et douloureux de,,Unora știu că le place acest tip de poezie'' unora le place jazzul. ce noutate! unii scriu binisor, altii scriu chiar bine. ce noutate! dar sa lasam comentariile la comentariu si sa revenim la poem. desi suna disonant, ,,diferenta de potential'' dincolo de sensul tehnic strict da cumva o alta tonalitate registrului poetic, e ca un palier de inox si sticla intr-un foisor de lemn, eu cred ca poetul a introdus acesasta expresie nu in dorinta de a soca ci perfect constient de efectul estetic al noului. dincolo de asta, prezenta cobaiului, a soarecelui alb cu ochi roz, a soarecelui de laborator, supus experimentelor. personal, am avut astfel de soareci acasa intrucat mama era laborant chimist, îi punea in pahare mari, berzelius. subtila metafora soarecelui ce roade cutia pandorei, a analogiilor cromatice om-soarece, omul supus experimentelor de alta natura. apoi roata in care se invarte soarecele, fiind stiut faptul ca unele custi pentru hamsteri sau soricei au prevazuta o roata pe care acestia alearga si care seamana izbitor cu roata unei mori si chiar cu roata de la o fantana. cert e ca prin alergare, roata aceea produce energie, lumina chiar. semn al revelatiei? textul ne lasa sa preluam si sa interpetam intr-o multime de variante. cutia pandorei...darul facut de zei oamenilor aducator de rai si iad dar si de speranta si inca ceva... poemul are ceva din romanul lui alain fournier...si a lui proust...in cautarea timpului pierdut. cutia asta a pandorei e o veche lada de zestre cu trandafiri sculptati pe ea, e un sipet in care se ascund toate comorile lumii... e un templu pe care dupa ce l/au pradat, oamenii l/au parasit sa-l roada soarecii si moliile si cariile. frumoasa metafora intoarcerii omului matur in pantecul femeii iubite a nastere sau renastere. so, ecce homo!
pentru textul : Pandora deNu am știut că i s-a atras atenția, Virgil. Am spus simplu "am înțeles". Simplu și crede-mă că ce ai scris mai jos apropo de sensibilitatea bănuită etc. e cam exagerat. Dar e firesc să fie așa când nu cunoști realmente omul. Șterg, fără probleme.
pentru textul : mistral de novembre demie imi place abundenta aia de "care", da o nuanta jucausa, face ca discursul sa nu fie luat in serios printr-o modalitate folosita in vorbire (mi-a amintit de marin moraru, desigur, fara a face trimitere acolo; are insa acel ceva hatru). din acelasi motiv imi place si ascunzisul din scoica, parca razi in felul asta de babele carora le-ai spune-o asa raspicat doar ca sa faca ochii mari si sa le cada plasele din mana.
pentru textul : micul război de pe scară denu cred ca a doua steluta ar fi prea mult la textul asta, e original, iese suficient din sabloane, atrage atentia asupra autorului; deci pentru mine - descoperire.
Vezi, mâinile acestea muiate-n pământ
pentru textul : Să-i tai din gheare deau rămas doar nişte arcuri care închid pieptul
şi(,) ce ai mai putea face acum toamna
decât să baţi aerul ca apa în scocurile morii
&
e un semn ca nu trebuie să fii pe drumuri
să te găsească moartea plecat
mai degrabă să-i pui busuiocul sub nas
Am citit titlul și mi-am spus că nu, nu poate să fie Alina în titlul acesta. Pentru că îmi părea un titlu forțat, unul... "comercial". Dar este stilul ei să spună lucrurile cu naturalețe, cu prospețime și cumva... cu capul plecat. Este atâta tristețe aici, din cadența cuvintelor care cad asemenea unei picături într-o peșteră. Foarte bine conduce Alina cititorul în adâncul nebănuit al inimii fiecăruia. Pentru că, mi se va fi părând mie, dar uneori ea scrie despre cititor. Sau știe să ne facă de voie de nevoie părtași lumii poeziei ei. Ar fi un singur pasaj care, cred eu, iese din stilul liber, necăutat: "mama a plecat și ea de mult, nu mai sunt povești, cărțile stau închise pe raft, cineva le-a învelit în hârtie albastră, toate cărțile sunt albastre, poți alege orice carte, poți alege orice viață, e la discreție". Aici am senzația că ai marșat prea mult pe idee. Nu mai spun nimic despre faptul că tot mai rar se scrie poezie care să ne facă mai conștienți că lumea nu se termină la vârful degetelor noastre. Poate va fi părând desuet... dar te face să îți aduci aminte că vom da seamă de fiecare cuvânt spus, iar poezia aceasta construiește într-o lume de ruine...
pentru textul : mâine am să iubesc mai mult cu o oră detrupul tău ca o dimineață răcoroasă întinsă între două biserici de lemn si mai ales ne-ar trebui un cer puțin mai jos imi plac. in rest, cam aglomerat si cam multa anatomie. te pasioneaza disectiile pe broscute nevinovate? :|
pentru textul : fractal deAm să vă rog, d-le Dinu, să găsiţi acestui text un titlu conform cu regulamentul site-ului. Citez:
16.8 să aibă un titlu distinct. Nu se
permite absența titlului sau titlurile alcătuite numai din simboluri precum
*** sau @#$.
Mulţumesc!
pentru textul : în limba surdo-muţilor demulumesc,textul se vrea un mini-articol, n-am stiut unde sa-l incadrez, la articol nu pot si l-am incadrat la eseu.multumesc frumos pt indrumare. cu stima, adelina
pentru textul : Popas acasă la Blaga deUmplutură ar fi dacă s-ar repeta simbolurile sau imaginile. Îmi pare rău dar nu pot fi de acord cu tine... Cu stimă
pentru textul : osmoză deAlma, cu bucurie citesc comentariul tău, am mai avut o sumedenie de păreri, dar nimeni n-a vorbit despre acel final cu "ziua de mâine". Mulțumesc ochiului atent și finei percepții. Penița mi-o pun la pana de gâscă pentru mâinele poeziei.
pentru textul : Soldatul părăsit de soartă și iubita teiului înflorit deCristina, textul ăsta e unul spontan. N-a trecut prin travaliu aproape deloc. Am schimbat două, trei chestii în unitatea doi, atunci, la cald, dar atât. Citit acum, mă nemulţumesc destule. Dar starea încă o recunosc. E acolo. Nu mă ascund după stare. Sunt adeptul echilibrului calitativ între "ce spui" şi "cum spui"; de cele mai mutle ori, "cum spui" e esenţial. Mulţumesc pentru comentariul acesta, mulţumesc şi pentru vizita din "străinătate" :). Nu-mi stă în fire să fac "declaraţii", dar pentru că "lucrurile care nu se spun se pierd" - eşti printre cititorii mei preferaţi şi în topul poeţilor pe care-i citesc absolut cu fiecare postare a lor.
Doina, unitatea doi are la bază principiul identităţii - unul dintre principiile care, alături de alte două principii şi de cele patru categorii propoziţionale (nu mai intru în amănunte), guvernează practic toată gândirea noastră. Absolut orice gând apare având la bază combinarea a trei principii şi patru propoziţii. Nu de puţine ori, principiul identităţii (a = a) a fost tratat (de veleitari filosofici) ca un megatruism, dar s-a dovedit că e infinit mai mult. Consider că ultimele adevăruri au la bază acest principiu. De acolo "tautologia".
pentru textul : Zzet deTitlul "Zzet" = "Ziua zet", deci, da - final.
Iniţial am vrut "Zâzet"/ "Z.zet).
Te-am suparat, imi cer scuze.
pentru textul : cerşind milă păduchilor deAndrei... textul meu intr-adevar trebuia inteles intr-un registru apropiat celui la care ai facut referire in comentariu... insa fiecare cu parerea lui. Desi nu ma multumesc cu comentarii de un rand, imi spun ca ar trebui sa fiu recunoascator ca macar ma baga lumea in seama, dat fiind faptul ca timpul fiecaruia este limitat :) Bianca, unde vezi tu clovni, aruncatori de cutite, elefanti dresati ori lei care sar prin inele in flacari?
pentru textul : fado curvo deuneori aș vrea să îmi așez capul în scobitura pîntecului tău peste cămașa albă să închid ochii și s-aud glasul mulțimii cum strigă la moarte la moarte cu el să îți treci degetele prin părul negru oftînd nemișcată ca un călău nehotărît
pentru textul : preludiu în alb și negru deFrate Nicholae, din bube, mucegaiuri si noroi/ iscat-am frumuseti si preturi noi ce sarisi asa ca capra pe picioarele dindarat? te-ai simti pangarit in imaculitatea simtirii tale poetico-mistice? uite ca eu nu vreau sa ma mut de pe poemul tau, aici ma prinde craciunul, ce-o sa-mi faci frate? fratele meu... ma doare cand imi vorbesti asa, vorbele tale pot fi sageti otravite care ating suflete de oameni nevinovati. Fii mai atent pe viitor, te rog, sa nu ranesti pe cineva. Sau altfel spus, mai bine taceai ca o magarie mai mare nu puteai scoate din tine, o magarie nu un mucegai. Vai vai si eu care incercam sa te apar de oamenii astia cu pretentii literare. Maare greseala am facut, din nou invatatura de minte pentru mine Andu
pentru textul : Pe drum cu Iosif și Maria deDa, domnule Test. Sarbatorim, intr-adevar "Invierea". Aici ai dreptate. Nu vreau sa stric acum aerul sarbatoresc care m-a cuprins (ne-a cuprins) trecand prin tristetea nemarginita a Patimilor ca sa ajungem la Inviere (cum bine zici). Promit sa reluam discutia dupa Sarbatori. Cu argumente si in liniste, fara pornire, dupa cele trei zile de repaos a mintii (argumentative, chipurile "rationala" si cand este vorba de religie, bazata pe "interpretarea" mot a mot a textelor, fie ele si Scripturale).
pentru textul : Plecând de la Icoana ortodoxă. deMi-a placut atmosfera pe care o emana textul, senzatia aceea de non-timp despre care am riscat si eu candva sa scriu :) Finalul poate prea... cu poanta. Si sa nu uit... nu ca mi-ar pasa de astfel de chestii dar unora nu le plac ligamentele licentioase chiar daca sunt in alte limbi... vezi in primul vers :)
pentru textul : asfaltul cărților cu artere dein "ai rupt totul" m-ar deranja alăturarea aceasta de sunete "pt_to", am ales cealaltă variantă. altceva vroiam sa spun acolo dar nu mai conteaza. nu stiu ce i acela truim, dar te scuz. nici asta nu cred ca conteaza. contează (evit verbul importă) faptul că am schimbat ceva, am schimbat ceva înspre bine, și cred că o să ne împăcăm din ce în ce ma bine. mulțumesc. și acestea fiind spuse, tac.
pentru textul : despre închideri demariana, penita de aur e la tine
pentru textul : Abraam, regele, a spus: deNu văd rostul/ efectul repetării versurilor. Mai cred că textul începe prost şi, evident, sfârşeşte prost.
pentru textul : poezie veche de-acu deioana, il am deja. dar multumesc pentru incurajare
pentru textul : yesterday i learned blonde people kill too denicodem, multumesc pentru corectura
O poezie de o sensibilitate aparte, ca o lacrimă de dor. Dar cârcotașul din mine nu mă lasă să mă bucur pe deplin că sare cu nemulțumirile. Într-o zi o să îi tai limba dar până atunci îl las de capul lui. Așa că... spun că mie mi se pare că ai fragmentat versurile astfel încât acolo unde mie mi-ar fi sunat a fluență apare o sincopă care cam taie suflul la citire. De exemplu: „acum scriu despre noi suntem uitați de zăpezi cu degetele prelungim verdele irespirabil ca un mister acvatic” Dar asta e doar o părere. Sau poate tocmai asta ai vrut, să sugerezi o respirație tăiată, ca după ce ai alergat prea mult și încerci să spui totul dintr-o suflare și nu poți.
pentru textul : magnolii în iarnă denu înțeleg de ce ai supus aprobării trei texte identice. a proceda în așa fel este un abuz și mă îndoiesc că va duce la aprobrea lor
pentru textul : despre bătrîneţe deP.S. V-am scris, fără intenţie rea, numele greşit, scuze.
pentru textul : Amnezie deda. la exemplele date ma refer. si ma refer la exemple de acest fel deoarece in textele mele postate mai demult pe H am observat ca a fost inlocuit Hcode cu HTML insa atunci cand textul apare pentru a fi vizualizat instructiunile in HTML sunt ignorate
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 denu cred ca trebuie sa fiti pesimist. e un concept ..trist (!) si care merita depasit. in privinta textului va sugerez o revedere a finalului si a versului "somnul este un fel de moarte"; se poate si invers... :) al dvs, francisc
pentru textul : pesimiste I dee interesant să văd asemenea reacții în apropierea sărbătorilor. ele dau naștere unor impulsuri care pe mine mă fascinează. petrecusem un asemenea moment în mulțime, și oameni care nu se cunoșteau se îmbrățișau ca frații. era straniu dar atât de firesc în acele momente. și nu era o întâlnire MISA:P. apreciez efortul lui nicodem, care îmi pare reușit, dar mai mult decât atât, vreau să cred în ecumenismul lui nu doar literar. pentru că apreciez oamenii care când își dau mâna uită cu ce partid țin, ce religie au, ce vârstă au, ce pregătire profesională și sunt doar oameni care sunt priviți/iubiți în mod egal de Dumnezeu! Sărbători fericite, nicodem! Felicitări pentru efort!
pentru textul : aşa a spus el dePagini