Ei bine, nu stiu cat o sa mai imi intinda nervii acest domn Emilian Pal pana cand o sa vina la mine si o sa discutam (si sa demontam impreuna) chestia aia cu cartea si cu painea. Revenind, poemul este demn de o soarta mai buna decat aceea de a fi pur si simplu afisat. De pilda o moarte in duel ar fi ok. Pentru ca nu citesti cand vrei tu asa ceva, ci doar cand vrea el, duelistul.. Andu P.S. Penita, deci.

o surpriza deosebita pentru mine, in acest caz (nu stiam ca picteaza si inca prin Canada). Felicitari, Dan Iordache!

Virgil, cred ca e "întinzând", voi corecta de îndată ce-mi dau seama cum. Cât despre text, mi-am permis ușoare licențe, asistenta n-ar fi spus niciodată diagnosticul în plină sală de așteptare, dar e la fel de adevărat ca orice fel de confidențialitate ține până la ușa cabinetului, și pleacă în zări albastre odată cu pacientul. Rezultatul e același. Despre etică în general, e un concept incredibil de relativ in România. Ca un exemplu ironic, am studiat la facultate Etică medicală cu un medic de renume local, inutil sa-ți spun cât de pompos și artificial umflat s-a predat fiecare frază, la sfârțit, l-am mituit subtil și-am luat toți 10. Altfel, mulțumesc de primire, mă bucur să fiu aici.

nicio biografie si totusi multe texte.... sa ne amintim vorbele aceluiasi poet care spunea cam asa: am vazut poetul intrand in cetate cu soimul sugrumat in pumn.. ce parere aveti? al dvs, francisc

A traduce versurile altcuiva într-o altă limbă este în primul rând, capacitatea de a intra pe aceeași undă lirică, de a găsi structural un numitor comun sufletesc de cele mai multe ori invizibil majorității. Este o surpriză de proporții care de-altfel, onorează. Touchée!

am citit și eu. nu tot că m-a apucat rîsu' și plînsu'. pe bune, da' unde e poezia? bobadil a fost gentilom că a zis de inspirație, etc. eu ți-o spun pe șleau: chestia asta nu este și nu conține poezie. e ca un fel de fandoseală ieftină da' cu pretenții. mai știu eu pe unii sau unele care mai scriu așa. dar după două zile nu mai țin nici ei minte ce au scris. pe bune, mai bine scrie două rînduri dar să aibă inefabil decî blah blah-uri care tulbură inimi de mucava. evident însă că fiecare ne credem poheți (că de aia sîntem pe aici) și deci îți va fi greu să înghiți părerea mea. nu îți fă probleme. nu e obligatoriu să o înghiți. putem fi fericiți și dacă scriem prost.

paul, mon ami, mersi frumos pentru semnul de lectura. este inteligent si elegant, as spune, perfect barbatesc. daca traim vremuri cinice sau kynice, ironia si umorul presupun un joc al inteligentei, unde gandirea pozitiva iese invingatoarea. si asta, logic, pentru ca trebuie.

chapeau!

e „cartea” aceasta asa o licarire de traire autentica, ce pe drept se cere pastrata sub cheie:) poezia in general descrie o lume proprie, aici tu ai definit coltul tau personal, ai analizat la rece perspectivele si le-ai pus la pastrat cu tot cu sentimente, in asteptarea unor timpuri mai bune cred... mi-a placut prin naturaletea curgerii cuvintelor, tonul confesiv si folosirea persoanei 1, aduc un plus de real.

probabil madam kalaro ca ar trebui sa va pastrati opiniile ptr dvs. tot probabil ca cel mai bun lucru ar fi fost sa nu organizez nimic, sa nu se vada nimic, sa nu se faca nimic, sa nu se spuna nimic, sa nu existe nimic. cam cum faceti dvs. cind va suparati ca ciobanul pe sat. cine va pus sa va divulgati textul? eu? doar grandomania si ifosareala dvs e de vina. daca cineva vrea sa puna un titlu asemanator are dreptul. regulamentul concursului nu restrictioneaza asta. TREBUIA SA PRICEPETI ASTA ATUNCI CIND V-ATI INTRODUS TEXTUL. nimeni nu v-a interzis sa ginditi. viata nu e roza si are o multime de capcane. daca nu vreti sa o traiti, nu va nasteti. daca alegeti sa participati trebui sa fiti gata sa luptati. cu toate ambiguitatile ei. este MUUUUUULT mai usor sa capitulezi, sa te retragi, sa te bosumflezi, sa te ascunzi si sa arunci cu noroi sau cu sageti parte ATUNCI CIND NU FACI NIMIC si CIND ALTII MUNCESC PENTRU TINE. deci nu ma intereseaza parerile dvs care ati absentat pe hermeneia ani de zile si ati reaparut doar acum ca sa participati in concurs. si eventual sa cistigati. nicio problema cu asta. fiecare face ce vrea. dar si eu aleg sa consider aceasta atitudine cit si comentariul dvs de mai sus ridicol si jenant. si cam lipsit de cap. dar asta e alta problema. m-am saturat de mofturi si de ifose si de oameni care nu fac nimic pe hermeneia decit se folosesc de ea si au pretentii. e o chestiune de bun simt la urma urmei. si iata ca nu retrag cuvintul acesta. dupa cum nu retrag nici deciziile din textul meu de mai sus. dixit.

spumos si inteligent articol. am citit cu placere. si cand te gandesti ca, pana la urma, dualismul ramane un monism pervers. congrat!

Marga îţi mulţumesc pentru citire şi semn, o să ţin cont de obiecţiile tale şi voi încerca să lucrez la partea tehnică mai mult.

al cui e poemul rococo?

Cum "mai la dos"? :))

pierdut fi-va pe marginea unui arhipleag necunoscut de litere până când ne vom regăsi tărâmul pierdut just as long as you stand stand by me voi cei de dincolo purtați de-a pururi de luntrea lui Caron țineți-vă visele închise în borcane pe timpul zilei numai noi vom intra triumfători în templul Tlahuizcalpantecuhtli ca Regii din Casa Domnului privind Atlanții canicula axis mundi noaptea the moon is the only light we'll see No, I won't be afraid Just as long as you stand Stand by me