...dacă cineva ar spune despre atitudinea ta că este una specifică măgarilor, nu ţi-ar atacă persoana... Fii serios şi bărbat, Eugen! Susţine-ţi vorbele! Şi încearcă să nu te mai contrazici în doar zece pixeli pătraţi:
"Nici măcar dacă ai să o meriți. Nu se merită efortul". Sublim! Sau " Prefer să-mi văd de scris și nu de polemici sterile" -asta după ce ai scris tuturor vreo 15 comentarii, însumând vreo 3 pagini...
Cât despre vulgaritate - discutând despre x, nu poţi s-o faci fără să-i spui pe nume, nu-l înlocuieşti cu y. Dar nu mă aştept să înţelegi asta. La fel cum nu mă aştept să înţelegi că, în ceea ce priveşte literatura, eu nu fac eforturi. Nici într-un sens, nici în altul.
Şi cu asta, propun să ne oprim aici.
pi punct es: nu înţeleg de ce insişti să te semnezi după fiece comentariu, dacă numele tău apare sus, destul de vizibil, estetic şi albastru... Să fie oare vorba de supraaprecierea despre care pomeneai? Retoric întreb, evident.
looks like (second row)
have done their job (5th row)
leaving a space (row 6)
the only reason for their appearance (lower)
The story is sweet, casual almost blog like..i have stuff like that growing where it shouldn't around my house.. and recently i found a frog swimming in a bucket that was passively collecting rain water. I'm not wondering how or why right now. I'm just glad it chose my bucket :p.
(the corrections above should give it a better flow, if chosen of course!)
Mersi, Marina. Am încercat să mă joc puțin pe tema vieții ca film, a regizorului ascuns. Nu știu cât mi-a ieșit. Mie textul mi se pare amuzant la recitire... Să ne citim cu bine!
singura problemă este că ionuț caragea nu s-a prins despre ce este vorba în acest text. probabil titlul e mai greu de citit. în rest toate sînt bune și frumoase pe frontul de vest.
Chintesența poeziei se află tocmai in perceperea difuză a unor situații sau stări sufletesti. Unde duc niste scări dispuse circular, cine poate spune? Unde se pot intâlni două persoane diametral opuse ? E foarte greu de răspuns. Armanca, sfârsitul poeziei s-ar putea să fie asa cum l-ai caractericat . Numai bine. Mulțumesc.
Până la urmă este și aceasta o provocare, de remarcat că uneori când ești foarte aproape de subiect e greu să decelezi ce este în suflet de ceea ce redă fotografia ca expresie. Poate de aceea Katyiei îi este suficientă poza așa cum este, iar pentru alții este doar o poză de la care se poate pleca înspre arta fotografică. Plăcut mult încercarea Almei. Katya... oricât de off topic ar fi, nu mă pot opri a-ți spune să te bucuri din toată inima de ea. Și... încearcă să te gândești la asta: pentru ceilalți privitori sufletul tău, sentimentul tău trebuie să răzbată din fotografie, altfel este o fată frumoasă, cu enorm de multă lumină în priviri, dar nu e artă fotografică, aș spune eu. Și cred că pe-aici s-ar situa și comentariul lui Andu, care e mai tranșant decât mine și căruia poate îi e lene să se lanseze în experimente uneori, cum au făcut Virgil și Alina.
Va multumesc frumos pentru interventia pe acest text, Vladimir, onorata pentru penita la acest text! Cred ca mastile nu sunt folositoare sau sunt indispensabile. Aflam noi candva. Aranca, intr-adevar, domnul Pa creeaza in jurul sau o neasteptat de buna empatie. Domnul Pa este un personaj pozitiv, el rade cu tine si te face sa razi cand esti trist, el are rabdare sa iti explice cum sa vezi lumea prin ochii sai. Domnul Pa te face sa crezi ca exista. Dorin, ai dreptate cu versurile din final, nu sunt necesare. Asa voi face.
„ poemele sunt ca flacarile vii de pe comori lasate de urma gandurilor noastre, ca potecile unei ierni rupte de lume” foarte frumoase cuvinte Marina ... finalul acesta fara echivoc, mi s-a parut potrivit pentru ca voiam sa accentueze imaginea reala a unui timp trait mereu pe margine(a) prapastiei; probabil ca nu are forta finalul asta, ca e prea abrupt... dar asa l-am simtit eu. e aiurea sa explic , vezi tu, mereu lasam o parte din noi in vers, versul este viu pentru ca este traire; sunt versuri pe care le modific cu usurinta, pentru ca simt ca pot spune mai mult, aici insa m-am poticnit ... dar daca mi-ai semnalat o sa incep sa ma detasez putin de imaginea din finalul, care nu stiu de ce mi s-a parut perfecta:) iti multumesc ca stai pe-aproape!
Dacă tu ai avut curaj să spui povestea aceasta până la capăt, îmi trebuie cred și mie un pic de curaj (la o scară mult mai redusă, ce-i drept), să o evidențiez, deși și tocmai împotriva faptului că nu se mai poartă poveste în poveste decât dacă scrii deasupra atenție eu am voie, și mai ales nu în poezie, nu-i așa? Ei bine, eu mărturisesc că l-am citit și reluat, că de-acum s-ar putea să mă întreb pe unde umblă nevăzute alione care înghit dimineața la micul dejun fluturi, acele dependente de dragoste și miraj... Foarte bine construit, aproape ca un scenariu al unui vis, cu pauze de respirație și, mai ales, cu atragerea pe nebănuite a cititorului în acest joc al minții unde nimic nu este ceea ce pare a fi, "lucru normal dacă îl privești dintr-un glob de sticlă"... Sigur, mai cred că mai este loc de puțină cizelare, ca de ex la "împrăștiați în acel loc precum o dragoste în creier", "nu ca să fiu sigur că m-a auzit ci ca să nu tac dacă tăceam redeveneam", (detalii inutile, se înțelegea deja asta), "din când în când oamenii trenului mai veneau până la noi pe bicicletele pe care ni le doream când eram mici atunci ea mă strângea de mână tare tare și biciliști ne ocoleau" -aici ar mai fi de lucrat la punerea în scenă a cuvintelor, eu m-aș feri să folosesc atât de mult articolul hotărât la bicicletele (și-așa un cuvânt greu pentru o poezie care se citește ca din goana trenului la o adică); "conductorul se comporta ca și când se făcea noapte în pădure" - greoi spus, tare greoi. Și cântecul iarăși mi se pare la alt nivel, unul mai jos, din păcate, diluând finalul poeziei. All in all însă, evidențiez această poezie pentru imagini superbe expuse cu nonșalanță ("vorbele sar din ea ca niște artificii și brusc îți arată niște lucruri de calitate ca de exemplu dumnezeu"; "aliona proba zile zicea că îi stă mai bine în 24 iunie decât în 9 iunie"; "ne-am așezat la o masă de pământ să ne bem ceaiul al meu verde ochi al ei un roșu aprins când îi rămânea pe buze acum am avut curaj să îi vorbesc despre despre despre oricum i-am spus multe poate și de două ori"). ...și îți urez și eu bun venit. Sunt tare curioasă cum vei evolua.
Detest din toată ființa mea (cât a mai rămas) poemele cu 'premise', mi se par ca niște povești de adormit copiii nereușite însă, pentru că în cazul poveștilor acel 'a fost odată ca niciodată' trezește un oarecare interes, pe când aici premisa găsită în incipitul poemului 'viața este ca o mulțime de trenuri care trec peste tine'... închide, în opinia mea, orice interes. Eu una nu mai vreau să aflu ce alte grozăvii se petrec atunci când viața este 'ca o mulțime de trenuri care'... Cu atât mai mult cu cât, în accepțiunea cuiva care a studiat ceva matematică, noțiunea de 'mulțime' este vastă, nu e o simplă 'multitudine'...
Un poem neglijent, ușor jenant.
într-un text OK, câteva cuvinte care zgârie. eu le-aş evita pe cât se poate şi am observat că ele apar des în scriitura autorului. este vorba de cumplit, tîmpit şi aiurea. ceva mai multă netezeală de vocabular n-ar strica.
Am remarcat poezia aceasta pe alt site, o recitesc și aici cu aceeași plăcere. Un vers din următoarele poate fi șlefuit: ghetele de
la caterpillar cu care am urcat munții.
pe talpa lor scrie oil proof
ca într-o reclamă la petrol.
uneori ma pastrezi in tine viata-moarte uneori ma arunci din tine-moarte viata .Dar mereu sint fericita ca traiesc undeva intre voi doua inconjurata de pasari rosii, copii albi si-o mare albastru violeta de dragoste ce-o io si ce-o dau.Si mereu vor fi Michaeli care sa priviasca prin vitraliile mele viata-moartea...
pai, andule! tocmai la iconomia de cuvinte nu m-am gandit, deoarece am urmarit sa evidentiez cat de mult eu, ca unitate existentiala, consum. prin eu-l meu m-am referit la fiecare în parte, la cat consumam si cat de nesabuit o facem, ca tot faci referire la vremurile pe care le traim.
un poem emoţionant la care nu sunt prea multe de spus, doar de simţit.
o lecţie despre cum să treci prin viaţă cu demnitate până
"auzi cum fierbe lumina
în soare"
semn de apreciere.
Mie mi-a placut fraza cu numele: "...toată viața ne cărăm numele în spate ca pe o cochilie cu cît numele are mai multe litere cu atît trăiești mai mult."
Un titlu premonitoriu pentru compoziție ai ales, pentru că interiorul mai trebuie lucrat. Îmi plac primul și ultimele trei versuri, pline de forță, dar mai ales:"tu mergi mereu în spatele timpului". Scoate un i de la "monștrii" tăi, în rest ...lumină !
so, gheata a fost sparta si proiectul a demarat. ma declar multumita de portretul meu de autor. va face cariera, for sure. sper sa-i atasezi si un subtitle expresiv. lasi aici opera magna sau o postezi separat? e important de stiut.
nu inteleg de ce este in "cutia de nisip". care e experimentul aici? textul e interesant si vad ca ai o inclinatie spre a scrie din perspectiva unei femei, chiar daca ar fi interesant de vazut daca femeile s-ar regasi in asa ceva. poate ca ideea cu ceara de urechi nu e neparat cea mai buna solutie dar cizmele trebuiesc neaparat facute, fara indoiala
Ce stil! Felicitări, ești un autor de urmărit. Seamănă foarte bine, ca apex al rostirii și forță expresivă creată din doar câteva perechi de cuvinte (”orelor fructe”, ”dureros scuturate”, ”seminţele secunde”, ”chipului vis de alături”, cu André Ughetto. Un poet francez contemporan, de factură aparte, care îmi place foarte-foarte mult.
Nu e prea cunoscut, motiv pentru care voi transcrie aici câteva poezii de-ale lui, pentru plăcerea reamintirii și a asocierii pe care mi-a pricinuit-o textul tău, poezii pe care mi le-am notat pe undeva. Poate îți plac și ție și poate chiar te regăsești (menționez că nu mai rețin cui aparține traducerea):
Atunci
”Lupii ninsorii
cu încetineală alunecă
spre fructele pârguite
ale luminii noastre,
deja frigul
își aduce palorile,
agresorii
au gura amară.”
Recoltă
”Îți voi uda singurătatea
cu semințe sfinte
și voi întinde o plasă
ca să te protejeze de păsări.
Sângele ar putea să înflorească de trei ori
înainte de trecerea toamnei.”
Frumos nu? Am să te citesc mai atent și poate mai revin. Mă bucur că am descoperit această ”noapte”.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
...dacă cineva ar spune despre atitudinea ta că este una specifică măgarilor, nu ţi-ar atacă persoana... Fii serios şi bărbat, Eugen! Susţine-ţi vorbele! Şi încearcă să nu te mai contrazici în doar zece pixeli pătraţi:
"Nici măcar dacă ai să o meriți. Nu se merită efortul". Sublim! Sau " Prefer să-mi văd de scris și nu de polemici sterile" -asta după ce ai scris tuturor vreo 15 comentarii, însumând vreo 3 pagini...
Cât despre vulgaritate - discutând despre x, nu poţi s-o faci fără să-i spui pe nume, nu-l înlocuieşti cu y. Dar nu mă aştept să înţelegi asta. La fel cum nu mă aştept să înţelegi că, în ceea ce priveşte literatura, eu nu fac eforturi. Nici într-un sens, nici în altul.
Şi cu asta, propun să ne oprim aici.
pi punct es: nu înţeleg de ce insişti să te semnezi după fiece comentariu, dacă numele tău apare sus, destul de vizibil, estetic şi albastru... Să fie oare vorba de supraaprecierea despre care pomeneai? Retoric întreb, evident.
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. demultumesc. am cautat sa vad cum as putea poetiza partile respective si mi-a iesit asta. nu stiu daca e neaparat mai bine sau mai rau.
pentru textul : policrom delooks like (second row)
have done their job (5th row)
leaving a space (row 6)
the only reason for their appearance (lower)
The story is sweet, casual almost blog like..i have stuff like that growing where it shouldn't around my house.. and recently i found a frog swimming in a bucket that was passively collecting rain water. I'm not wondering how or why right now. I'm just glad it chose my bucket :p.
(the corrections above should give it a better flow, if chosen of course!)
Cheers!
pentru textul : I wonder how deMersi, Marina. Am încercat să mă joc puțin pe tema vieții ca film, a regizorului ascuns. Nu știu cât mi-a ieșit. Mie textul mi se pare amuzant la recitire... Să ne citim cu bine!
pentru textul : beautyland deNăprasnic. Gerul. Îţi îngheaţă-n tine sensibilitatea, nu alta, Virgil.
pentru textul : Ultima întâlnire cu sinele desingura problemă este că ionuț caragea nu s-a prins despre ce este vorba în acest text. probabil titlul e mai greu de citit. în rest toate sînt bune și frumoase pe frontul de vest.
pentru textul : Umbra. deChintesența poeziei se află tocmai in perceperea difuză a unor situații sau stări sufletesti. Unde duc niste scări dispuse circular, cine poate spune? Unde se pot intâlni două persoane diametral opuse ? E foarte greu de răspuns. Armanca, sfârsitul poeziei s-ar putea să fie asa cum l-ai caractericat . Numai bine. Mulțumesc.
pentru textul : iluzie dePână la urmă este și aceasta o provocare, de remarcat că uneori când ești foarte aproape de subiect e greu să decelezi ce este în suflet de ceea ce redă fotografia ca expresie. Poate de aceea Katyiei îi este suficientă poza așa cum este, iar pentru alții este doar o poză de la care se poate pleca înspre arta fotografică. Plăcut mult încercarea Almei. Katya... oricât de off topic ar fi, nu mă pot opri a-ți spune să te bucuri din toată inima de ea. Și... încearcă să te gândești la asta: pentru ceilalți privitori sufletul tău, sentimentul tău trebuie să răzbată din fotografie, altfel este o fată frumoasă, cu enorm de multă lumină în priviri, dar nu e artă fotografică, aș spune eu. Și cred că pe-aici s-ar situa și comentariul lui Andu, care e mai tranșant decât mine și căruia poate îi e lene să se lanseze în experimente uneori, cum au făcut Virgil și Alina.
pentru textul : my Mary deFelicitari, Mariana!
pentru textul : Karumi deScrii haiku-uri frumoase si cred ca a iesit o carte frumoasa :)
Marga îmi cer scuze pentru că mă interpretezi greșit, dar nu este vina mea! Restul e chat și nu își are sensul aici.
pentru textul : covrigi calzi dedasvidania!
1)vreau sa stii.
2)oare din pricina Mihaelei nu vad poemul?
pentru textul : Poemul cu Mihaela deVa multumesc frumos pentru interventia pe acest text, Vladimir, onorata pentru penita la acest text! Cred ca mastile nu sunt folositoare sau sunt indispensabile. Aflam noi candva. Aranca, intr-adevar, domnul Pa creeaza in jurul sau o neasteptat de buna empatie. Domnul Pa este un personaj pozitiv, el rade cu tine si te face sa razi cand esti trist, el are rabdare sa iti explice cum sa vezi lumea prin ochii sai. Domnul Pa te face sa crezi ca exista. Dorin, ai dreptate cu versurile din final, nu sunt necesare. Asa voi face.
pentru textul : domnul Pa deMultumesc, Daniela
pentru textul : despre ea, niciodată desi bine-ai venit pe aici. :)
ce imagine horror inchid repede pagina imi fac cruce
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 13 de„ poemele sunt ca flacarile vii de pe comori lasate de urma gandurilor noastre, ca potecile unei ierni rupte de lume” foarte frumoase cuvinte Marina ... finalul acesta fara echivoc, mi s-a parut potrivit pentru ca voiam sa accentueze imaginea reala a unui timp trait mereu pe margine(a) prapastiei; probabil ca nu are forta finalul asta, ca e prea abrupt... dar asa l-am simtit eu. e aiurea sa explic , vezi tu, mereu lasam o parte din noi in vers, versul este viu pentru ca este traire; sunt versuri pe care le modific cu usurinta, pentru ca simt ca pot spune mai mult, aici insa m-am poticnit ... dar daca mi-ai semnalat o sa incep sa ma detasez putin de imaginea din finalul, care nu stiu de ce mi s-a parut perfecta:) iti multumesc ca stai pe-aproape!
pentru textul : memento de"şi nu vedeţi"
pentru textul : unic vers deDacă tu ai avut curaj să spui povestea aceasta până la capăt, îmi trebuie cred și mie un pic de curaj (la o scară mult mai redusă, ce-i drept), să o evidențiez, deși și tocmai împotriva faptului că nu se mai poartă poveste în poveste decât dacă scrii deasupra atenție eu am voie, și mai ales nu în poezie, nu-i așa? Ei bine, eu mărturisesc că l-am citit și reluat, că de-acum s-ar putea să mă întreb pe unde umblă nevăzute alione care înghit dimineața la micul dejun fluturi, acele dependente de dragoste și miraj... Foarte bine construit, aproape ca un scenariu al unui vis, cu pauze de respirație și, mai ales, cu atragerea pe nebănuite a cititorului în acest joc al minții unde nimic nu este ceea ce pare a fi, "lucru normal dacă îl privești dintr-un glob de sticlă"... Sigur, mai cred că mai este loc de puțină cizelare, ca de ex la "împrăștiați în acel loc precum o dragoste în creier", "nu ca să fiu sigur că m-a auzit ci ca să nu tac dacă tăceam redeveneam", (detalii inutile, se înțelegea deja asta), "din când în când oamenii trenului mai veneau până la noi pe bicicletele pe care ni le doream când eram mici atunci ea mă strângea de mână tare tare și biciliști ne ocoleau" -aici ar mai fi de lucrat la punerea în scenă a cuvintelor, eu m-aș feri să folosesc atât de mult articolul hotărât la bicicletele (și-așa un cuvânt greu pentru o poezie care se citește ca din goana trenului la o adică); "conductorul se comporta ca și când se făcea noapte în pădure" - greoi spus, tare greoi. Și cântecul iarăși mi se pare la alt nivel, unul mai jos, din păcate, diluând finalul poeziei. All in all însă, evidențiez această poezie pentru imagini superbe expuse cu nonșalanță ("vorbele sar din ea ca niște artificii și brusc îți arată niște lucruri de calitate ca de exemplu dumnezeu"; "aliona proba zile zicea că îi stă mai bine în 24 iunie decât în 9 iunie"; "ne-am așezat la o masă de pământ să ne bem ceaiul al meu verde ochi al ei un roșu aprins când îi rămânea pe buze acum am avut curaj să îi vorbesc despre despre despre oricum i-am spus multe poate și de două ori"). ...și îți urez și eu bun venit. Sunt tare curioasă cum vei evolua.
pentru textul : poem pentru aliona deDetest din toată ființa mea (cât a mai rămas) poemele cu 'premise', mi se par ca niște povești de adormit copiii nereușite însă, pentru că în cazul poveștilor acel 'a fost odată ca niciodată' trezește un oarecare interes, pe când aici premisa găsită în incipitul poemului 'viața este ca o mulțime de trenuri care trec peste tine'... închide, în opinia mea, orice interes. Eu una nu mai vreau să aflu ce alte grozăvii se petrec atunci când viața este 'ca o mulțime de trenuri care'... Cu atât mai mult cu cât, în accepțiunea cuiva care a studiat ceva matematică, noțiunea de 'mulțime' este vastă, nu e o simplă 'multitudine'...
pentru textul : palimpsest de ani și gunoaie deUn poem neglijent, ușor jenant.
Profetul, Fie cum ziceți dumneavoastră.
pentru textul : Cadavrul martorului va fi aruncat în beton deîntr-un text OK, câteva cuvinte care zgârie. eu le-aş evita pe cât se poate şi am observat că ele apar des în scriitura autorului. este vorba de cumplit, tîmpit şi aiurea. ceva mai multă netezeală de vocabular n-ar strica.
pentru textul : iubirea între oglindă și zid deSper să înțeleg după ce beau yerba mate! Aluzia la bicicletă mi se pare foarte filosofică. Ai dreptate.
pentru textul : Tetley deAm remarcat poezia aceasta pe alt site, o recitesc și aici cu aceeași plăcere. Un vers din următoarele poate fi șlefuit:
pentru textul : când mi-e dor de tine mă gândesc la crăciun deghetele de
la caterpillar cu care am urcat munții.
pe talpa lor scrie oil proof
ca într-o reclamă la petrol.
uneori ma pastrezi in tine viata-moarte uneori ma arunci din tine-moarte viata .Dar mereu sint fericita ca traiesc undeva intre voi doua inconjurata de pasari rosii, copii albi si-o mare albastru violeta de dragoste ce-o io si ce-o dau.Si mereu vor fi Michaeli care sa priviasca prin vitraliile mele viata-moartea...
pentru textul : cerc închis depai, andule! tocmai la iconomia de cuvinte nu m-am gandit, deoarece am urmarit sa evidentiez cat de mult eu, ca unitate existentiala, consum. prin eu-l meu m-am referit la fiecare în parte, la cat consumam si cat de nesabuit o facem, ca tot faci referire la vremurile pe care le traim.
pentru textul : Consumaționism deun poem emoţionant la care nu sunt prea multe de spus, doar de simţit.
pentru textul : laparovision deo lecţie despre cum să treci prin viaţă cu demnitate până
"auzi cum fierbe lumina
în soare"
semn de apreciere.
Mie mi-a placut fraza cu numele: "...toată viața ne cărăm numele în spate ca pe o cochilie cu cît numele are mai multe litere cu atît trăiești mai mult."
pentru textul : jucării pentru fiica noastră deUn titlu premonitoriu pentru compoziție ai ales, pentru că interiorul mai trebuie lucrat. Îmi plac primul și ultimele trei versuri, pline de forță, dar mai ales:"tu mergi mereu în spatele timpului". Scoate un i de la "monștrii" tăi, în rest ...lumină !
pentru textul : mișcare în afara cercului deso, gheata a fost sparta si proiectul a demarat. ma declar multumita de portretul meu de autor. va face cariera, for sure. sper sa-i atasezi si un subtitle expresiv. lasi aici opera magna sau o postezi separat? e important de stiut.
pentru textul : poetesei cu dragoste şi margarete denu inteleg de ce este in "cutia de nisip". care e experimentul aici? textul e interesant si vad ca ai o inclinatie spre a scrie din perspectiva unei femei, chiar daca ar fi interesant de vazut daca femeile s-ar regasi in asa ceva. poate ca ideea cu ceara de urechi nu e neparat cea mai buna solutie dar cizmele trebuiesc neaparat facute, fara indoiala
pentru textul : Oglinzi deCe stil! Felicitări, ești un autor de urmărit. Seamănă foarte bine, ca apex al rostirii și forță expresivă creată din doar câteva perechi de cuvinte (”orelor fructe”, ”dureros scuturate”, ”seminţele secunde”, ”chipului vis de alături”, cu André Ughetto. Un poet francez contemporan, de factură aparte, care îmi place foarte-foarte mult.
Nu e prea cunoscut, motiv pentru care voi transcrie aici câteva poezii de-ale lui, pentru plăcerea reamintirii și a asocierii pe care mi-a pricinuit-o textul tău, poezii pe care mi le-am notat pe undeva. Poate îți plac și ție și poate chiar te regăsești (menționez că nu mai rețin cui aparține traducerea):
Atunci
”Lupii ninsorii
cu încetineală alunecă
spre fructele pârguite
ale luminii noastre,
deja frigul
își aduce palorile,
agresorii
au gura amară.”
Recoltă
”Îți voi uda singurătatea
cu semințe sfinte
și voi întinde o plasă
ca să te protejeze de păsări.
Sângele ar putea să înflorească de trei ori
înainte de trecerea toamnei.”
Frumos nu? Am să te citesc mai atent și poate mai revin. Mă bucur că am descoperit această ”noapte”.
pentru textul : noapte dePagini