De Titarenco, abia acum v-am remarcat comentariul purtator al "distinctiei". De aici decalajul raspunsului textul de fata tine de mici variatiuni dezvoltatoare, comparativ, cu haiku-urile; desigur, comprimarea predomina si aici insa, cum spuneam, tinde timid sa lase loc interpretarii/tarilor Acest livresc imi parea depasit, din lipsa reactiilor vis a vis de genul unei asemenea poezii; din fericire mi-ati infirmat perceptia
Prima variantă mi se pare un text excepţional. Tulburător. A doua arată ce putem noi face cu inefabilul inspiraţiei, lucrând asupra textului şi nefiind (nu e nimic maliţios în ce spun) Eminescu. Eminescu realizând mereu performanţa paradoxală de a ne da impresia că imaginea rezultată dintr-un trudnic travaliu e produsul clipei. Al spontaneităţii!
un alt text nelucrat "sunt ca și cum aș fi făcut ocolul pământului într-o mie de gânduri" imi suna mai degraba anecdotic decit liric prima parte e confuza intre ceas si pantofi a doua parte aluneci ca de obicei in expresii religioase (pare un condiment preferat de tine) si dai sfaturi "să nu mă strigi niciodată în visul tău lasă loc liber pentru lumină", un alt "obicei" din lirica ta. incearca sa scrii poezie
Nu pot nici in vreun fel sa-mi inchipuiesc cum vine treaba cu un prezent înmulțit cu niște câmpuri electromagnetice si care e rezultatul. Dar de un lucru as fi sigura: nimeni, niciodata, niciunde pe niciun camp de oricare, de pe Terra, nu a terminat vreun poem in "lopată". De unde si originalitatea pastelului.
da, yester! dar eu am facut abstractie de "damblagit" (si de sfaturile paradoxale si scrantite ale unor discipoli ) si am inteles ce am vrut :) nu te superi ?
este posibil ca datorită mesajului meu condensat să fiu înţeles greşit. nu am propus o alternativă la poem ci semnalam nişte repetiţii -îmi/ îţi/ îşi/ în- la care se pot găsi alternative. părere de cititor.
Am trecut textul la Cutia cu nisip pentru că e o mostră a felului în care se vorbește pe unde am copilărit. Medean spun moldovenii din sud pentru a se referi la intersecție, mai precis la mijlocul satului (probabil folosise vreun inginer la un moment dat cuvântul median ori altul înrudit). Aici e locul unde oprea rata (autobuzul), acolo se adunau tinerii să meargă seara la căminul cultural, acolo se făcea hora mare la nuntă, acolo se strângea lumea să audă bocetul mai tare când trecea vreun mort. Ce susțin este că există destul de multă lume care vorbește astfel sau în alt dialect, mai ales în mediul rural, și aș vrea să știu cât de inteligibil este. Mă bucur de părerea francă și, chiar dacă aici am postat un calup de text exclusiv în acest limbaj, sunt conștientă că într-o formă finală, cu miză, sunt de ajuns câteva nuanțe pentru a avea un efect fain.
am receptat "intregul" poeziei. Cred ca o sa revin. Sau poate nu. Ma voi multumi sa spun ca am descoperit o poeta, lucru rar printre textele care se posteaza aici si aiurea. Pe care, de acum incolo, o voi urmari plin de speranta.
am subliniat versurile: "sau că, dacă te-ai îmbogățit cu o sută de cuvinte, te transformi în cocoș sau poet" îmi plac nuanțele pe care le dai poeziei pentru copii (mari și mici).
Primele două versuri sunt bine așternute. Următoarele au câteva imperfecțiuni: "firescul primului negand rostit la miezul noptii" - firesc-negând-rostit - nu merge. Dacă este rostit, înseamnă că este un gând. Negând poate fi cel mult un afect, dar odată rostit se transformă în gând verbalizat, terce prin procesul secundar elaborativ al gândirii. "in loc de cuvinte doar un sarut si o dorinta si multa multa iubire in locul sub forma de inima" - în 2 versuri succesive ai "în loc- lîn ocul" - poate fi bună exprimarea în proză, la limită, dar nu în poezie. Iar "multă multă" - ar putea fi înlocuit cu "atât de multă". "stranie lume de dupa un timp exilat intr-un album de familie al amintirilor" - fiind album de familie, implicit este "al amintirilor" - alăturarea are efect redundant. "noi forme de zbor in variabilele evanescente ale unui da si nu categoric" - dacă ai ales "unui da" trebui să îi dai șu nu-ului același articol, în succesiune. "Variabilele evanescente" îmi pare prețios spus. Apreciez modalitatea de expresie a contrastelor, a stării de iubire între zbor (o nouă formă de) și îndoială (da-nu, slăbiciune sublimă, două tăceri etc), precum și luciditatea cu care sunt privite lucruri totodată înalte și profunde. Prelucrată pe alocuri, poezia poate trece de "ochiul ager al vulturului imberb". Ela
Adrian, mulțumesc pentru apreciere și pentru observații. dar cred că am intenționat „naște” acolo. legat de acel „se lasă pe spate”. pentru mine „desprinde” ar suna oarecum fad. la fel și „baltă” mi se pare o diluare pentru deranjantul (poate) „băltoacă”.
în ce privește „și”-ul din ultimul vers probabil ai dreptate dar am căutat „concluzionismul” lui în raport cu contemplativul (în opinia mea) simplu „moare”. încerc să evit prezența „și-ului„. știu că este privit ca un fel de defect de noviciat dar acolo am avut nevoie de el. sau de ceva cu care să-l înlocuiesc. voi scoate însă pe „apoi”. prea prozaic.
cred ca intre noi singura cunoscatoare de manele esti dumneata, cat despre text eu am o alta perspectiva asupra lui incearca sa lasi egoismul deoparte si sa vb de text si nu de mine si sa vb de text per ansamblu si nu de ceea ce intelegi dumneata din el
cu care, daca voi fi vreodata prietena, voi cunoaste ce este eroismul, imi place acest poem. este un poem emo de inceput de depresie. take care! si Sarbatori fericite!
"nu am decît acest suflet pe care
într-un moment de nebunie mi l-am vîndut lui dumnezeu|" - doar acest fragment mi se pare că sună falc, că, dpdv epxresiv, e facil.
am primit cartea (cărţile).
sunt încântată! aţi făcut o treabă extraordinară şi cred că asta trebuie să conteze în primul rând.
e rodul unei munci asidue. am citit şi "jurnalul de front" a lui Vlad şi deşi bânuiam, abia acum mi se confirmă ce presupune apariţia unei cărţi.
mulţumesc încă odată Alina pentru selectarea în antologie.
pentru toată dăruirea, implicarea şi efortul depus, respect şi admiraţie.
există în acest poem un scenariu care mă face să am o slăbiciune pentru el. dacă ultimele două poeme ale tale ar fi fete, eu aş alege pe asta de aici şi aş fugi cu ea în lume. în loc de peniţă, remarcat dacă îmi dai voie.
„Afirmațiile matale domnule Gorun nu le preiau ca atare ceea ce rămâne este timpul care ar trebui să demosntreze una-alta, al meu și al matale separat.….oricum, chiar dacă este doar pentru mine, satisfacția e acolo și anume că teatrul arată spiritele înalte căteodată dar pe cele mărunte mai întotdeauna”.
Rezon, Bobadilică! Spiritele înalte, cum pare a fi şi al mătăluţă, se întâlnesc întotdeauna. Indiferent că e vorba de teatru, sau nu. Precum Tanţa şi Costel la Lehliu, de exemplu. Nefericirea este că al tău e atât de special încât nu se poate întâlni decât cu el însuşi. Mai ales în posteritate. Şi singurul lucru care îi rămâne este să îşi arate, în singurătatea sa astrală, degeţelul şi să se prăpădească de râs. Iar abia atunci o să vezi ce o să „demosntreze” demonstraţia aia. Îţi urez, încă de pe acum, distracţie plăcută, Nemuritorule (încă în viaţă)! Până atunci ne mai amuzăm şi noi p-acilea pe criza asta. Aşa că dacă nu ţi-a ajuns încă, te mai aştept. Nu te sfii. Sper că imaginaţia ta debordantă nu a rămas fără replică. Ar fi păcat. Circul abia a început. Nu vreau să dezamăgim spectatorii care abia s-au încălzit. Cum o atată şi ratingul la acest text. Care, din nefericire, nu are (numai) de-a face cu poezia lui Yester care-l merită pe bună dreptate.
Am venit pentru ca am vazut titlul insa ma asteptam la total altceva. Dupa ce treci de prima strofa, se duce comicul si ramane doar un tragism melancolic care da putin de tot in cinism. Mi-a placut poemul, iti lasa asa o stare in care ai vrea sa tot ramai pentru ca e o liniste ascunsa pe acolo pe undeva, chiar daca toamna nu mai e asa frumoasa acum. Si intr-adevar, asa cum spunea si Adrian, este un poem care se distinge prin autenticitatea si curgerea sa usoara.
Este ceva trist aici, dar găsesc o "poartă spre fericire" în finalul povestirii: acea obișnuință care te face să te recunoști între lucruri ca fiind acasă, între semne, chiar și cele ale unei simple ploi de vară. Iar a te rupe din această obișnuință este, uneori, un sacrilegiu. Probabil că Tudor va rămâne acolo, pentru că, pășind în alt cerc, în alt plan, Casa lui este deja alta.
da, ai dreptate. e un text care nu ma satisface. ar mai trebui lucrat. am senzatia ca ar putea iesi ceva mai muscator din el si nu-mi reuseste. cade usor spre final. prea clasic
Primul vers mi se pare in plus. Doar aduce un element in decor, total amorf, pare lipsit de insemnatate, logica... As cauta un substitut pentru "cocolos" deoarce cred ca prin sine cuvantul "cocolos" creaza un efect sonor nedorit. Mai mult, cred ca se poate gasi ceva mai... poetic. E aruncat in fata, fortat... Apoi "brate oarbe nesatioase" as renunta la "nesatioase" pentru ca este un superlativ stilistic care creaza un efect de neconcordanta intre superlative stilistice. Adica bratele oarbe... suna bine, cand adaug nesatioase apare senzatia ca orbirea eset in starnsa legatura cu satietatea. Mi se pare ca este iesit din context. Mi se pare foarte sugestiv versul trei prin ideea lui si imi place constructia din : "în ploaia de care se dezbracă cerul încet ca de o pelerină cenușie sfîșiată". Ialin
Caline, multumesc pentru mereu atenta si rafinata lectura.
Gorune, "imi iese" tot mai rar nu pentru ca "asa e Boba" ci pentru ca imbatranesc si eu... Cand eram mai tanar "imi iesea" si de mai multe ori pe zi :-)
Onorat de trecerea Seniorilor,
Andu
Margas, multumim pentru lectura si comentariu. pacat ca ati dorit atunci, la Navodari, sa faceti colaj poetic si nu ati apucat din motivele pe care mi le spui. altfel, colajul poetic nu prinsese nicio aripa, nici macar un puf de fulg, din simplul motiv de vanitate auctoriala, decat poate, la o bere, cu baietii poeti.:) mare pacat ca n-ati apucat sa publicati absolut nimic. e si asta o asumare. la mine si Alina nu s-a pus problema nici de nonvaloare si nici de plagiat, avem si noi onoarea noastra, nu?! de ce am plagia daca avem si talent si inspiratie?! aici nu e prea clar: ce legatura au Vladimir Negru si Luminita Suse cu textul asta? adica ei au inventat niste mijloace literare si noi le-am folosit, or what?!:)
c u soon
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
De Titarenco, abia acum v-am remarcat comentariul purtator al "distinctiei". De aici decalajul raspunsului textul de fata tine de mici variatiuni dezvoltatoare, comparativ, cu haiku-urile; desigur, comprimarea predomina si aici insa, cum spuneam, tinde timid sa lase loc interpretarii/tarilor Acest livresc imi parea depasit, din lipsa reactiilor vis a vis de genul unei asemenea poezii; din fericire mi-ati infirmat perceptia
pentru textul : Unde? dePrima variantă mi se pare un text excepţional. Tulburător. A doua arată ce putem noi face cu inefabilul inspiraţiei, lucrând asupra textului şi nefiind (nu e nimic maliţios în ce spun) Eminescu. Eminescu realizând mereu performanţa paradoxală de a ne da impresia că imaginea rezultată dintr-un trudnic travaliu e produsul clipei. Al spontaneităţii!
pentru textul : p.s demultumesc Miha pentru semnul lasat!
pentru textul : oamenii sunt mari îmi spuneam dehehe, bine ca nu e ala cu manelele, copilu' minune:)) da, rar scriu d'astea. se pare ca ma calmeaza, chiar daca e angajament:) multam!
pentru textul : viitorul are dinți strălucitori deun alt text nelucrat "sunt ca și cum aș fi făcut ocolul pământului într-o mie de gânduri" imi suna mai degraba anecdotic decit liric prima parte e confuza intre ceas si pantofi a doua parte aluneci ca de obicei in expresii religioase (pare un condiment preferat de tine) si dai sfaturi "să nu mă strigi niciodată în visul tău lasă loc liber pentru lumină", un alt "obicei" din lirica ta. incearca sa scrii poezie
pentru textul : issey miyake deNu pot nici in vreun fel sa-mi inchipuiesc cum vine treaba cu un prezent înmulțit cu niște câmpuri electromagnetice si care e rezultatul. Dar de un lucru as fi sigura: nimeni, niciodata, niciunde pe niciun camp de oricare, de pe Terra, nu a terminat vreun poem in "lopată". De unde si originalitatea pastelului.
pentru textul : pastel de iarnă deda, yester! dar eu am facut abstractie de "damblagit" (si de sfaturile paradoxale si scrantite ale unor discipoli ) si am inteles ce am vrut :) nu te superi ?
pentru textul : mai departe decât tristețea deeste posibil ca datorită mesajului meu condensat să fiu înţeles greşit. nu am propus o alternativă la poem ci semnalam nişte repetiţii -îmi/ îţi/ îşi/ în- la care se pot găsi alternative. părere de cititor.
pentru textul : trembling deAm trecut textul la Cutia cu nisip pentru că e o mostră a felului în care se vorbește pe unde am copilărit. Medean spun moldovenii din sud pentru a se referi la intersecție, mai precis la mijlocul satului (probabil folosise vreun inginer la un moment dat cuvântul median ori altul înrudit). Aici e locul unde oprea rata (autobuzul), acolo se adunau tinerii să meargă seara la căminul cultural, acolo se făcea hora mare la nuntă, acolo se strângea lumea să audă bocetul mai tare când trecea vreun mort. Ce susțin este că există destul de multă lume care vorbește astfel sau în alt dialect, mai ales în mediul rural, și aș vrea să știu cât de inteligibil este. Mă bucur de părerea francă și, chiar dacă aici am postat un calup de text exclusiv în acest limbaj, sunt conștientă că într-o formă finală, cu miză, sunt de ajuns câteva nuanțe pentru a avea un efect fain.
pentru textul : Mamaia Ioana povestește deam receptat "intregul" poeziei. Cred ca o sa revin. Sau poate nu. Ma voi multumi sa spun ca am descoperit o poeta, lucru rar printre textele care se posteaza aici si aiurea. Pe care, de acum incolo, o voi urmari plin de speranta.
pentru textul : corpuri neutre / fantasia & poesia deMa voi gandi si la acestea, Lucian. Multam pentru atentie. Sa ai pace, Dancus
pentru textul : Spulberat deam subliniat versurile: "sau că, dacă te-ai îmbogățit cu o sută de cuvinte, te transformi în cocoș sau poet" îmi plac nuanțele pe care le dai poeziei pentru copii (mari și mici).
pentru textul : Mărgica deai dreptate Virgil, ce zici, îl șterg?
pentru textul : mă caută întrebarea! deNu pot decât să vă rog să citiți și restul textului pentru a fi sigur că nu e povestire, nu e artă! Cu siguranță, părerea mea e subiectivă.
pentru textul : Salcia dePrimele două versuri sunt bine așternute. Următoarele au câteva imperfecțiuni: "firescul primului negand rostit la miezul noptii" - firesc-negând-rostit - nu merge. Dacă este rostit, înseamnă că este un gând. Negând poate fi cel mult un afect, dar odată rostit se transformă în gând verbalizat, terce prin procesul secundar elaborativ al gândirii. "in loc de cuvinte doar un sarut si o dorinta si multa multa iubire in locul sub forma de inima" - în 2 versuri succesive ai "în loc- lîn ocul" - poate fi bună exprimarea în proză, la limită, dar nu în poezie. Iar "multă multă" - ar putea fi înlocuit cu "atât de multă". "stranie lume de dupa un timp exilat intr-un album de familie al amintirilor" - fiind album de familie, implicit este "al amintirilor" - alăturarea are efect redundant. "noi forme de zbor in variabilele evanescente ale unui da si nu categoric" - dacă ai ales "unui da" trebui să îi dai șu nu-ului același articol, în succesiune. "Variabilele evanescente" îmi pare prețios spus. Apreciez modalitatea de expresie a contrastelor, a stării de iubire între zbor (o nouă formă de) și îndoială (da-nu, slăbiciune sublimă, două tăceri etc), precum și luciditatea cu care sunt privite lucruri totodată înalte și profunde. Prelucrată pe alocuri, poezia poate trece de "ochiul ager al vulturului imberb". Ela
pentru textul : regasire in alb deAdrian, mulțumesc pentru apreciere și pentru observații. dar cred că am intenționat „naște” acolo. legat de acel „se lasă pe spate”. pentru mine „desprinde” ar suna oarecum fad. la fel și „baltă” mi se pare o diluare pentru deranjantul (poate) „băltoacă”.
pentru textul : dade I deîn ce privește „și”-ul din ultimul vers probabil ai dreptate dar am căutat „concluzionismul” lui în raport cu contemplativul (în opinia mea) simplu „moare”. încerc să evit prezența „și-ului„. știu că este privit ca un fel de defect de noviciat dar acolo am avut nevoie de el. sau de ceva cu care să-l înlocuiesc. voi scoate însă pe „apoi”. prea prozaic.
cred ca intre noi singura cunoscatoare de manele esti dumneata, cat despre text eu am o alta perspectiva asupra lui incearca sa lasi egoismul deoparte si sa vb de text si nu de mine si sa vb de text per ansamblu si nu de ceea ce intelegi dumneata din el
pentru textul : reborn decu care, daca voi fi vreodata prietena, voi cunoaste ce este eroismul, imi place acest poem. este un poem emo de inceput de depresie. take care! si Sarbatori fericite!
pentru textul : quand les paroles sont inutiles de"nu am decît acest suflet pe care
într-un moment de nebunie mi l-am vîndut lui dumnezeu|" - doar acest fragment mi se pare că sună falc, că, dpdv epxresiv, e facil.
În rest, pe gustul meu.
pentru textul : mie redă-mă deam primit cartea (cărţile).
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi desunt încântată! aţi făcut o treabă extraordinară şi cred că asta trebuie să conteze în primul rând.
e rodul unei munci asidue. am citit şi "jurnalul de front" a lui Vlad şi deşi bânuiam, abia acum mi se confirmă ce presupune apariţia unei cărţi.
mulţumesc încă odată Alina pentru selectarea în antologie.
pentru toată dăruirea, implicarea şi efortul depus, respect şi admiraţie.
există în acest poem un scenariu care mă face să am o slăbiciune pentru el. dacă ultimele două poeme ale tale ar fi fete, eu aş alege pe asta de aici şi aş fugi cu ea în lume. în loc de peniţă, remarcat dacă îmi dai voie.
pentru textul : lagăre ale căror nume au fost uitate de„Afirmațiile matale domnule Gorun nu le preiau ca atare ceea ce rămâne este timpul care ar trebui să demosntreze una-alta, al meu și al matale separat.….oricum, chiar dacă este doar pentru mine, satisfacția e acolo și anume că teatrul arată spiritele înalte căteodată dar pe cele mărunte mai întotdeauna”.
Rezon, Bobadilică! Spiritele înalte, cum pare a fi şi al mătăluţă, se întâlnesc întotdeauna. Indiferent că e vorba de teatru, sau nu. Precum Tanţa şi Costel la Lehliu, de exemplu. Nefericirea este că al tău e atât de special încât nu se poate întâlni decât cu el însuşi. Mai ales în posteritate. Şi singurul lucru care îi rămâne este să îşi arate, în singurătatea sa astrală, degeţelul şi să se prăpădească de râs. Iar abia atunci o să vezi ce o să „demosntreze” demonstraţia aia. Îţi urez, încă de pe acum, distracţie plăcută, Nemuritorule (încă în viaţă)! Până atunci ne mai amuzăm şi noi p-acilea pe criza asta. Aşa că dacă nu ţi-a ajuns încă, te mai aştept. Nu te sfii. Sper că imaginaţia ta debordantă nu a rămas fără replică. Ar fi păcat. Circul abia a început. Nu vreau să dezamăgim spectatorii care abia s-au încălzit. Cum o atată şi ratingul la acest text. Care, din nefericire, nu are (numai) de-a face cu poezia lui Yester care-l merită pe bună dreptate.
pentru textul : mersi pentru intenţia de ţigară deAm venit pentru ca am vazut titlul insa ma asteptam la total altceva. Dupa ce treci de prima strofa, se duce comicul si ramane doar un tragism melancolic care da putin de tot in cinism. Mi-a placut poemul, iti lasa asa o stare in care ai vrea sa tot ramai pentru ca e o liniste ascunsa pe acolo pe undeva, chiar daca toamna nu mai e asa frumoasa acum. Si intr-adevar, asa cum spunea si Adrian, este un poem care se distinge prin autenticitatea si curgerea sa usoara.
pentru textul : întotdeauna toamna fu frumoasă... denu vad diacritice lipsa
pentru textul : Dilemă divină deEste ceva trist aici, dar găsesc o "poartă spre fericire" în finalul povestirii: acea obișnuință care te face să te recunoști între lucruri ca fiind acasă, între semne, chiar și cele ale unei simple ploi de vară. Iar a te rupe din această obișnuință este, uneori, un sacrilegiu. Probabil că Tudor va rămâne acolo, pentru că, pășind în alt cerc, în alt plan, Casa lui este deja alta.
pentru textul : La Pedrera deda, ai dreptate. e un text care nu ma satisface. ar mai trebui lucrat. am senzatia ca ar putea iesi ceva mai muscator din el si nu-mi reuseste. cade usor spre final. prea clasic
pentru textul : mr bright dePrimul vers mi se pare in plus. Doar aduce un element in decor, total amorf, pare lipsit de insemnatate, logica... As cauta un substitut pentru "cocolos" deoarce cred ca prin sine cuvantul "cocolos" creaza un efect sonor nedorit. Mai mult, cred ca se poate gasi ceva mai... poetic. E aruncat in fata, fortat... Apoi "brate oarbe nesatioase" as renunta la "nesatioase" pentru ca este un superlativ stilistic care creaza un efect de neconcordanta intre superlative stilistice. Adica bratele oarbe... suna bine, cand adaug nesatioase apare senzatia ca orbirea eset in starnsa legatura cu satietatea. Mi se pare ca este iesit din context. Mi se pare foarte sugestiv versul trei prin ideea lui si imi place constructia din : "în ploaia de care se dezbracă cerul încet ca de o pelerină cenușie sfîșiată". Ialin
pentru textul : anemii de primăvară deCaline, multumesc pentru mereu atenta si rafinata lectura.
pentru textul : absalor deGorune, "imi iese" tot mai rar nu pentru ca "asa e Boba" ci pentru ca imbatranesc si eu... Cand eram mai tanar "imi iesea" si de mai multe ori pe zi :-)
Onorat de trecerea Seniorilor,
Andu
Adriana, si pentru felicitare si pentru imbratisare!
pentru textul : La prânzul luminii cu iarba: Paul Blaj şi „Memorialul dantelelor galbene” deMargas, multumim pentru lectura si comentariu. pacat ca ati dorit atunci, la Navodari, sa faceti colaj poetic si nu ati apucat din motivele pe care mi le spui. altfel, colajul poetic nu prinsese nicio aripa, nici macar un puf de fulg, din simplul motiv de vanitate auctoriala, decat poate, la o bere, cu baietii poeti.:) mare pacat ca n-ati apucat sa publicati absolut nimic. e si asta o asumare. la mine si Alina nu s-a pus problema nici de nonvaloare si nici de plagiat, avem si noi onoarea noastra, nu?! de ce am plagia daca avem si talent si inspiratie?! aici nu e prea clar: ce legatura au Vladimir Negru si Luminita Suse cu textul asta? adica ei au inventat niste mijloace literare si noi le-am folosit, or what?!:)
pentru textul : Sinistraţi dec u soon
Pagini