"timpul trecea calm cu mâinile la spate
ca un pensionar pe străzile oraşului" - frumoasă imagine. Aş renunţa la "calm". Şi finalul e bun.
La polul opus, parcă prea mulţi "îngeri". Şi aici, şi în alte texte.
are mai multe genitivale decat stie un copil de clasa a IV-a numara... multe pretiozitati... am citit in speranta de a observa un progres... dar plec dezamagit ... atat cat pot fi intr-o zi frumoasa, ca sa nu exagerez...
Paul... sa stii ca nici eu nu m-am impacat cu inceputul acela insa cu timpul am invatat sa-l inteleg asa cum este... un inceput. Multumiri pentru semnul cu aripa :) Mircea... tocmai finalul este cel important...pentru el au trudit restul versurilor.
nu te acuzam de nimic, Adrian, așa că nu știu ce ar trebui să iert. nici nu intenționez să-ți sugerez o schimbare a dietei. e drept, pâna azi nu știam că un astfel de simbol, vechi de câteva mii de ani(„ochiul lăuntric”, de ex.), poate provoca diabet. :)
dar... probabil că nu facem cumpărăturile din același supermarket.
Deosebit de "sonoră" ultima strofă, frumoasă realizare... nu am reușit însă a prinde semnificația versului "nimic nu-i vinde lumina din vitraliu", șocant de altfel (și nu degeaba astfel poziționat). Schimbare de ton, față de "jurnal".
ioana, cu siguranță că știu ce e acela „eu poetic” și e foarte posibil ca tu să fi lucrat pe acea tonalitate. în același timp însă expresii precum:
„vezi, tu m-ai învățat”, „unde tu vei fi”, „poate îmi vei spune că” și „spune-mi acum crezi că”, mai ales atît de abundente, tind să convingă cititorul că comunici mai degrabă cu o persoană reală decît cu.... Sburătorul....
Poate că ar trebui să schimb expresiile respective. Ulterior, le-au mai folosit şi alţii, pe alte site-uri, în textele lor :)
Mulţumesc mult pentru apreciere!
nu stiu de ce tine cuvantul "murim', dar e prea puternic pentru continutul si intinderea poemului. totul se concentreaza si se duce pe acolo. cu siguranta sunt subiectiva, poate imi e mie mai frica de moarte ca altora si ma blochez cand il citesc:)
acest portret al unei ființe suspendate între mitologic și exotic are farmecul său. ceea ce pare să fisureze tabloul este liantul metaforic abrupt în câteva zone ale textului (în special acolo unde este folosită o trimitere mitico-religioasă - vezi "mânca mere căzute pe jos ca o maniheistă" [de ce nu ca o mazdeană?!] , "o berenice a coafezelor" sau chiar "flagel anorectic"). există și o relație cacofonică undeva. de asemenea, mi se pare că textul rămâne oarecum suspendat în raport cu finalul.
viorel - poezia asta a fost scrisa pe fuga, cu pixul pe o hartie mototolita. asa ca daca este fortata, nu este voit fortata. sper ca am inteles ce vrei sa spui prin asta. pasajul acela se vrea o trecere de la un nivel la altul... poate nu mi-a iesit.
Am înțeles, și dintr-un comentariu anterior al tău, că a reposta texte vechi este pentru că e nevoie de critică. Am citit tot ce ai postat pe agonia.ro, de când te-ai înscris acolo (motivul, probabil și o simplă curiozitate mai mult profesională). Am înțeles că și alții au citit textele tale. Sunt de acord cu tine privind așteptarea unor critici noi sau alte critici pe un site nou. Desigur că acest fapt ajută în evoluția literară. Desigur că postarea de texte vechi de mai bine de 2 luni respectă Regulamentul. Dar nu la aceste lucruri mă refeream. Personal, aștept să citesc texte noi în paginile autorilor de pe Hermeneia. Sper să se considere această așteptare a mea o provocare pozitivă întru scris și literatură. Voi reveni.
din păcate textul acesta mi-a părut fad, apos, plin de locuri comune. Din punctul meu de vedere poezia din el se rezumă la primele 2 versuri ale strofei 2. Ideea furișării într-un om de zăpadă duce involuntar gândul către jack frost -personaj care nu moare ci se trezește mutat într-un om de zăpadă până își rezolvă, evident, niște probleme de viață rămase în coadă de pește.
În altă ordine de idei-”Ninsori presară fulgii pe gene”-da, sigur imagine corectă, ninsoarea într-adevăr presară fulgi pe gene și nu numai dar asta este la un nivel de compunere clasa a 3-a.
Tehnic vorbind-rima din prima strofă ”conturate/luminate” nu pot să pricep dacă e involuntară-presupun doar că da, caz în care cred ca merită o atenționare-nu are sens o rimă acolo.
Probleme de logică, apoi-dacă ”îndepărtările” sunt ”abia conturate” cum se pot vedea pe/în ele urme care să ducă undeva, oriunde.
Strofa 2-exceptând primele 2 versuri care, după cum am spus, sunt poezie ok, apar din versul 3 următoarele probleme: 1. Cine pare a descifra un ”râu de iubire”(iarăși o sintagmă răs-folosită)? De asemenea cine coboară În sinea cui? Pot gândi că inima mută este a omului de zăpadă dar nu e sigur.
Strofa 3-al 2-lea vers este hilar, sincer-cum adică ”răvășită de neprevăzut”? care era neprevăzutul? omul de zăpadă în care îl recunoaște pe cel furișat întrânsul? Și apoi iarăsi lipsa unui subiect pt verbul ”Înfloresc”-cine? ”Eu-omul de zăpadă” înfloresc? Iernile? Cred că iernile deși structurarea imaginilor este greoaie și deloc avantajoasă pt text.
Scuze pentru ...”demontarea” scrierii dvs dar cred că nu strică din când în când să mai căpătăm și alte priviri asupra a ceea ce scriem, nu doar tolerante. Poate mai prindem câte ceva și asta nu e chiar rău, nu?
haina aceea care îmbracă sufletul
a rămas fără nasturi
niciodată cusuţi
mai bine ar fi fără "niciodată cusuţi"
acest autor are, la cinci minute de la postare, 50 de vizualizari. cum e posibil? stau cititorii lui în tranşeu şi la comanda "porniţi" sar la atac?
poate cineva să mă lumineze? nu întreb din invidie, am o mică piedică de înţelegere.
apoi, se poate să i se dea posibilitatea de a interacţiona cu cititorul? că altfel vorbim de pomană.
o poezie de stare, simplă, plăcută. te-ai străduit să recreezi jocul cu muza și, în parte, ți-a reușit. poate că primul vers, gerunziul, nu știu e ceva care parcă nu mă face să rezonez.
...stau și mă întreb câți citesc atent și realizează că acțiunea se petrece în camera obscură unde se nasc pozele, unde sinonimul și pozitivul... deci excelentă prelucrare a imaginii. fără a fi deloc subiectiv, deși aș avea motive:)! unii vor mură-n... dar să-i lăsăm pe alții să ... gândească în momentul când citesc un poem, frumoasă prelucrarea Fabius! paul
OK, bănuiam că face parte dintr-o lucrare mai amplă, însă, aşa cum probabil ştiţi, pe net, textele se citesc, de cele mai multe ori, ca de sine stătătaore. Cu atât mai mult cu cât cititorul dă pentru prima dată de un fragment, chiar dacă acesta vine ca o continuare la altele. Bun. În cazul nostru, mă apuc să citesc. Citesc, citesc, autorul mă plimbă, mă plimbă, pentru a-mi spune că personajul îşi umblă în, pardon!, izmene. Cum ar trebui să reacţionez eu? Ar trebui să fiu entuziasmat? Ce anume din acest text are pretenţia să mă facă să citesc urmarea? Lipsa oricărei idei? N-aş prea crede asta.
Sfaturi sincere şi utile? Tăiaţi drastic din descrieri! (textul de mai sus are numai descriere). Dacă nu, alternaţi-le cu introspecţii al personajului, cu dialog, ca stil, ca expresie, ca ceva, cu ceva. Recitiţi textul! De câte ori ne spuneţi cum cade lumina, ce fel de lumină, de beznă, cât şi cum este lumina/bezna unui loc? Şi, mai ales, în ce stil? Unul neîngrijit, greoi, pe alcouri prea "peotic", pe alte alocuri, prozaic, cu redundanţe (citez "ferestrele blocurilor")... Revizuiţi punctuaţia. Dar, cel mai important, dacă doriţi să "prindeti" cititorii, veniţi cu o idee, în primul rând. Dacă ea este inedită şi bine expusă, cu atât mai bine. Cam atât.
detalii precum: "tăiat cu briceagul în copilărie" sînt cam nefolositoare
în rest, textul vrea (zic eu) să exulte ceva onirism dar mi se pare că se încurcă în detalii și prozodie. abundența asta a lui „ca”, „cu” și „cînd” trădează neîndemînare în poezie. ele ar trebui mai degrabă sugerate sau alege să scrii proză.
Un text greu pentru mine :) Cu elemente de decor predominant masculine, cu multe materiale grele ( piatră, şuruburi, magneţi etc :) ) Are o expresivitate care mă înspăimântă. Dacă asta s-a dorit, înseamnă că mijloacele folosite au fost cele mai potrivite. Vă felicit.
Atenţie la alăturarea ,,ca cea". Pe alocuri pare prea explicativ ( ex. versul ,,dar cioburile nu au căzut încă stau prin aer lângă ciori pe fire" ) Sunt doar nişte păreri sincere. Cu prietenie în cuvânt, Maria(na)
Mie mi-a plăcut acest dialog, e de recomandate, umila mea parere. La capitolul "așa DA" uite ca avem dezbatere de idei cu scântei pana si Gorun zice un fel de "pas-parol" :-) Bravos voua, chapeau bas, Andu
cu imagini inedite și rafinate. De apreciat abilitatea cu care poetul își conduce cititorii într-un spațiu paralel realului, unde poemul se reconstruiește subtil în magic. Felicitări.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
"timpul trecea calm cu mâinile la spate
pentru textul : reverie fără lăutar deca un pensionar pe străzile oraşului" - frumoasă imagine. Aş renunţa la "calm". Şi finalul e bun.
La polul opus, parcă prea mulţi "îngeri". Şi aici, şi în alte texte.
are mai multe genitivale decat stie un copil de clasa a IV-a numara... multe pretiozitati... am citit in speranta de a observa un progres... dar plec dezamagit ... atat cat pot fi intr-o zi frumoasa, ca sa nu exagerez...
pentru textul : Intrat în cântec dePaul... sa stii ca nici eu nu m-am impacat cu inceputul acela insa cu timpul am invatat sa-l inteleg asa cum este... un inceput. Multumiri pentru semnul cu aripa :) Mircea... tocmai finalul este cel important...pentru el au trudit restul versurilor.
pentru textul : invocatio denu te acuzam de nimic, Adrian, așa că nu știu ce ar trebui să iert. nici nu intenționez să-ți sugerez o schimbare a dietei. e drept, pâna azi nu știam că un astfel de simbol, vechi de câteva mii de ani(„ochiul lăuntric”, de ex.), poate provoca diabet. :)
dar... probabil că nu facem cumpărăturile din același supermarket.
pentru textul : Adoriana minus zece deDeosebit de "sonoră" ultima strofă, frumoasă realizare... nu am reușit însă a prinde semnificația versului "nimic nu-i vinde lumina din vitraliu", șocant de altfel (și nu degeaba astfel poziționat). Schimbare de ton, față de "jurnal".
pentru textul : treceri vizibile demulțumesc frumos!
pentru textul : mă ridic din psalmi în picioare deIoana Cătălina, bine ai venit pe Hermeneia. Am reţinut sugestia ta care şlefuieşte şi nuanţează.
Toate cele bune
pentru textul : ieşirea din cerc deioana, cu siguranță că știu ce e acela „eu poetic” și e foarte posibil ca tu să fi lucrat pe acea tonalitate. în același timp însă expresii precum:
pentru textul : poveste cu pasăre-zmee de„vezi, tu m-ai învățat”, „unde tu vei fi”, „poate îmi vei spune că” și „spune-mi acum crezi că”, mai ales atît de abundente, tind să convingă cititorul că comunici mai degrabă cu o persoană reală decît cu.... Sburătorul....
"egalați"? pe cine sa egalam?
pentru textul : începutul dePoate că ar trebui să schimb expresiile respective. Ulterior, le-au mai folosit şi alţii, pe alte site-uri, în textele lor :)
pentru textul : a te întoarce în braţele cuiva deMulţumesc mult pentru apreciere!
nu stiu de ce tine cuvantul "murim', dar e prea puternic pentru continutul si intinderea poemului. totul se concentreaza si se duce pe acolo. cu siguranta sunt subiectiva, poate imi e mie mai frica de moarte ca altora si ma blochez cand il citesc:)
pentru textul : dragoste deacest portret al unei ființe suspendate între mitologic și exotic are farmecul său. ceea ce pare să fisureze tabloul este liantul metaforic abrupt în câteva zone ale textului (în special acolo unde este folosită o trimitere mitico-religioasă - vezi "mânca mere căzute pe jos ca o maniheistă" [de ce nu ca o mazdeană?!] , "o berenice a coafezelor" sau chiar "flagel anorectic"). există și o relație cacofonică undeva. de asemenea, mi se pare că textul rămâne oarecum suspendat în raport cu finalul.
pentru textul : paramour deviorel - poezia asta a fost scrisa pe fuga, cu pixul pe o hartie mototolita. asa ca daca este fortata, nu este voit fortata. sper ca am inteles ce vrei sa spui prin asta. pasajul acela se vrea o trecere de la un nivel la altul... poate nu mi-a iesit.
pentru textul : Domnul Martin, poezia și femeia deAm înțeles, și dintr-un comentariu anterior al tău, că a reposta texte vechi este pentru că e nevoie de critică. Am citit tot ce ai postat pe agonia.ro, de când te-ai înscris acolo (motivul, probabil și o simplă curiozitate mai mult profesională). Am înțeles că și alții au citit textele tale. Sunt de acord cu tine privind așteptarea unor critici noi sau alte critici pe un site nou. Desigur că acest fapt ajută în evoluția literară. Desigur că postarea de texte vechi de mai bine de 2 luni respectă Regulamentul. Dar nu la aceste lucruri mă refeream. Personal, aștept să citesc texte noi în paginile autorilor de pe Hermeneia. Sper să se considere această așteptare a mea o provocare pozitivă întru scris și literatură. Voi reveni.
pentru textul : Texte vechi în pagini noi. Problemă? dedin păcate textul acesta mi-a părut fad, apos, plin de locuri comune. Din punctul meu de vedere poezia din el se rezumă la primele 2 versuri ale strofei 2. Ideea furișării într-un om de zăpadă duce involuntar gândul către jack frost -personaj care nu moare ci se trezește mutat într-un om de zăpadă până își rezolvă, evident, niște probleme de viață rămase în coadă de pește.
În altă ordine de idei-”Ninsori presară fulgii pe gene”-da, sigur imagine corectă, ninsoarea într-adevăr presară fulgi pe gene și nu numai dar asta este la un nivel de compunere clasa a 3-a.
Tehnic vorbind-rima din prima strofă ”conturate/luminate” nu pot să pricep dacă e involuntară-presupun doar că da, caz în care cred ca merită o atenționare-nu are sens o rimă acolo.
Probleme de logică, apoi-dacă ”îndepărtările” sunt ”abia conturate” cum se pot vedea pe/în ele urme care să ducă undeva, oriunde.
Strofa 2-exceptând primele 2 versuri care, după cum am spus, sunt poezie ok, apar din versul 3 următoarele probleme: 1. Cine pare a descifra un ”râu de iubire”(iarăși o sintagmă răs-folosită)? De asemenea cine coboară În sinea cui? Pot gândi că inima mută este a omului de zăpadă dar nu e sigur.
Strofa 3-al 2-lea vers este hilar, sincer-cum adică ”răvășită de neprevăzut”? care era neprevăzutul? omul de zăpadă în care îl recunoaște pe cel furișat întrânsul? Și apoi iarăsi lipsa unui subiect pt verbul ”Înfloresc”-cine? ”Eu-omul de zăpadă” înfloresc? Iernile? Cred că iernile deși structurarea imaginilor este greoaie și deloc avantajoasă pt text.
Scuze pentru ...”demontarea” scrierii dvs dar cred că nu strică din când în când să mai căpătăm și alte priviri asupra a ceea ce scriem, nu doar tolerante. Poate mai prindem câte ceva și asta nu e chiar rău, nu?
numai bine.
pentru textul : Înfloresc iernile deam mai făcut modificări pe text și ieri și astăzi am anunțat editorii.
pentru textul : Săracul dehaina aceea care îmbracă sufletul
a rămas fără nasturi
niciodată cusuţi
mai bine ar fi fără "niciodată cusuţi"
acest autor are, la cinci minute de la postare, 50 de vizualizari. cum e posibil? stau cititorii lui în tranşeu şi la comanda "porniţi" sar la atac?
pentru textul : numai umbra depoate cineva să mă lumineze? nu întreb din invidie, am o mică piedică de înţelegere.
apoi, se poate să i se dea posibilitatea de a interacţiona cu cititorul? că altfel vorbim de pomană.
Eu cred ca Ecaterina a ales anume finalul kitschos sau cel putin asa sper.
pentru textul : rem deo poezie de stare, simplă, plăcută. te-ai străduit să recreezi jocul cu muza și, în parte, ți-a reușit. poate că primul vers, gerunziul, nu știu e ceva care parcă nu mă face să rezonez.
pentru textul : senzație desa nu cumva sa justifici ceva. nu suport justificarile.:) sentimentala de la miezul noptii:)
pentru textul : tu trează nămeți de...stau și mă întreb câți citesc atent și realizează că acțiunea se petrece în camera obscură unde se nasc pozele, unde sinonimul și pozitivul... deci excelentă prelucrare a imaginii. fără a fi deloc subiectiv, deși aș avea motive:)! unii vor mură-n... dar să-i lăsăm pe alții să ... gândească în momentul când citesc un poem, frumoasă prelucrarea Fabius! paul
pentru textul : Sinonimul pozitivului deVai de mine, ti s-a stricat tasta space. La fel de [space] mult. Imi place ultimul vers. Mult, chiar.
pentru textul : fericirea nu se dă lunea vărsat deuite ca eu cam merg inapoi, directia 600. faina poza. este prelucrata in vreo programa speciala, sau chiar asa scria acolo. bun lucru.
pentru textul : în căutarea timpului pierdut deOK, bănuiam că face parte dintr-o lucrare mai amplă, însă, aşa cum probabil ştiţi, pe net, textele se citesc, de cele mai multe ori, ca de sine stătătaore. Cu atât mai mult cu cât cititorul dă pentru prima dată de un fragment, chiar dacă acesta vine ca o continuare la altele. Bun. În cazul nostru, mă apuc să citesc. Citesc, citesc, autorul mă plimbă, mă plimbă, pentru a-mi spune că personajul îşi umblă în, pardon!, izmene. Cum ar trebui să reacţionez eu? Ar trebui să fiu entuziasmat? Ce anume din acest text are pretenţia să mă facă să citesc urmarea? Lipsa oricărei idei? N-aş prea crede asta.
Sfaturi sincere şi utile? Tăiaţi drastic din descrieri! (textul de mai sus are numai descriere). Dacă nu, alternaţi-le cu introspecţii al personajului, cu dialog, ca stil, ca expresie, ca ceva, cu ceva. Recitiţi textul! De câte ori ne spuneţi cum cade lumina, ce fel de lumină, de beznă, cât şi cum este lumina/bezna unui loc? Şi, mai ales, în ce stil? Unul neîngrijit, greoi, pe alcouri prea "peotic", pe alte alocuri, prozaic, cu redundanţe (citez "ferestrele blocurilor")... Revizuiţi punctuaţia. Dar, cel mai important, dacă doriţi să "prindeti" cititorii, veniţi cu o idee, în primul rând. Dacă ea este inedită şi bine expusă, cu atât mai bine. Cam atât.
pentru textul : Spre periferie dedetalii precum: "tăiat cu briceagul în copilărie" sînt cam nefolositoare
pentru textul : mă voi afunda în inima ta ca-ntr-o mlaştină deîn rest, textul vrea (zic eu) să exulte ceva onirism dar mi se pare că se încurcă în detalii și prozodie. abundența asta a lui „ca”, „cu” și „cînd” trădează neîndemînare în poezie. ele ar trebui mai degrabă sugerate sau alege să scrii proză.
Ideea bună și nostimă. În felul ei, inedită. Exprimarea "ca să iasă cât" e de lucrat. Finalul - interesant. :)
pentru textul : mi-e frică să dorm deCe era in plicul de la Dumnezeu, spaga? :)) Oricum, faina ideea textului, mai putin finalul cu orasul pustiu, parca e dintr-un film cu Bruce Willis.
pentru textul : evanghelii inoportune I deUn text greu pentru mine :) Cu elemente de decor predominant masculine, cu multe materiale grele ( piatră, şuruburi, magneţi etc :) ) Are o expresivitate care mă înspăimântă. Dacă asta s-a dorit, înseamnă că mijloacele folosite au fost cele mai potrivite. Vă felicit.
pentru textul : portret cu cioc şi cârtiţe deAtenţie la alăturarea ,,ca cea". Pe alocuri pare prea explicativ ( ex. versul ,,dar cioburile nu au căzut încă stau prin aer lângă ciori pe fire" ) Sunt doar nişte păreri sincere. Cu prietenie în cuvânt, Maria(na)
Mie mi-a plăcut acest dialog, e de recomandate, umila mea parere. La capitolul "așa DA" uite ca avem dezbatere de idei cu scântei pana si Gorun zice un fel de "pas-parol" :-) Bravos voua, chapeau bas, Andu
pentru textul : (3) Câte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Primul intermezzo: Caragiale & fizica cuantică & dialetheismul decu imagini inedite și rafinate. De apreciat abilitatea cu care poetul își conduce cititorii într-un spațiu paralel realului, unde poemul se reconstruiește subtil în magic. Felicitări.
pentru textul : Aquaforte dePagini