Ioana, finalul este inventat, de fapt nu avea nici un fel de, eu rar dau sugestii mai mult decât trebuie cititorilor mei, sunt cam pretențioasă și vreau cam multe de la ei. Văd că m-ai cam prins aici, mă întreb ce-ai fi spus dacă se termina chiar înainte de. Dar n-am putut rezista tentației cu cea de-a doua variantă... chiar eu m-am întrebat asta, recitind textul. Bicicleta este cheia poveștii, clar, și nu degeaba sunt două trei orașe în toată povestirea asta. Dar de-ajuns, de-ajuns. Să înțeleg că nu ai trișat. Că încă mai visezi. Mda, sugestia ta cu cireșii înfloriți nu-i rea, dar face parte din lenea mea de a da mai mult decât vreau cititorului. Dar mă gândesc, promit.
Bună seara, Adriana! ...Acesta este un text despre care eu - pe persoană fizică :) - afirm, după ce-l citesc, că este simplu, dar complex, clar, dar adânc. E ca o apă clară și parcă prea curată pentru adâncimea care o are. Deși modern, textul degajă acel lirism specific romanatismului târziu, are, așa cumva, un aer bucolic, idilic. ...La puncte negre: 3 emtafore în genitiv consecutive (ver 2,3,4 + o disonanță strict acustică, nu tematică ("cosor"). Zic și eu, nu dau cu bâta, mai ales că nu scru alb. Dacă mă înșel, scuză-mă - tot pe persoană fizică - așa cum zice Marean :) O seară bună! A.A.A
îmi cer scuze tuturor cărora nu le-am mulțumit pînă acum pentru aprecieri. Nu prea am simțit nevoia să atrag în mijlocul sărbătorilor atenția asupra mea. Acesta a fost motivul.
excelent, foarte puternice imagini si foarte mult curaj a le lasa sa iasa fara cenzura. mi se pare ca ai atins un punct de echilibru in calatoria ta estetica. admir in mod deosebit precizia textului. nu se mai pierde in prea multe planuri. are ceva de ionesco. "prietene nu mă lua în seamă eu nu exist eu sînt o umbră o energie pe care o simți din cînd în cînd ca atunci cînd se ia curentul într-o instituție și se aprinde generatorul de rezervă eu sînt rezerva de oameni cînd vom popula altă planetă"
inedita reprezentarea. uite o poezie care a reusit sa ma faca invidios. mie nu mi-a venit ideea asta. destul de "cinematografica". e interesant si finalul. nici nu iti dai seama daca privitorul se uita prin "spartura de cer" in jos sau in sus.
Îmi place cum ai atins, aici, senzaţia de catifelare, şi cum ai surprins-o într-un tablou cu soare şi caisă. dar şi finalul cu palmă aspră dă o notă de rafinament poetic. Foarte frumos tablou!
un text despre care pot sa spun ca e slab fara sa am prea mari remuscari de le retoricele "se întemeiează pe faptul că" si "în falsitatea omenirii postmoderne" pina la banalitatea lui "și despre ce vrea să existe în Univers amorul" sau "și mâine tot ieri este nu există decât trecut" sau falsul ludic din "degetele mele au rămas prinse" sau "când mă iau în brațe" e cam greu sa gasesti poezie, fie ea chiar cu pretentii postmoderniste
Paul... sa stii ca nici eu nu m-am impacat cu inceputul acela insa cu timpul am invatat sa-l inteleg asa cum este... un inceput. Multumiri pentru semnul cu aripa :) Mircea... tocmai finalul este cel important...pentru el au trudit restul versurilor.
Mă bucur că ți-au plăcut versurile astea, le pun la presat și pe ele. Cât despre haină: știi că ea îl face pe om...da* numai până deschide gura... să zică(nu să fumeze havana!)
probabil că dacă textul ar fi mai scurt, mai puțin stufos, ar avea șanse să se salveze. în plus, prea multe cuvinte de legătură și prea mult retorism sec
nu era o negaţie la comentariul d-voastră.ce mult înseamnă un punct.
aşa trebuia să apară.
nu, nu. aveţi dreptate cu daimonul, trebuie schimbat.
orice sugestie este binevenită, orice părere contează atâta timp cât mă ajută să urc.
vă mulţumesc d-le Caragea şi îmi cer scuze, nu am avut nici cea mai mică intenţie să vă contrazic din contră cred că este un câştig faptul că d-voastră sau oricare membru al acestei reţele vă aplecaţi privirea asupra încercărilor mele.sunt sigură că aici mai pot urca o scară iar eu am răbdare..mulţumesc.
Nu-mi plac repetitiile, poate dacă le-ai înlătura poemul ar alerga mai liber, nu ca într-o listă... Cred că erau menite să creeze un anume efect, pe mine m-au împiedicat. Dar nu sunt critic de poezie, îmi dau și eu cu părerea... Altfel mi-a plăcut "când timpul se rostogolește încet, ca o bilă de sticlă".
Poezia imi aminteste de testul lui Einstein, numai ca aici totul este cu mult mai ambiguu. Etajul 77, scris in cifre romane, camera 702, in cifre arabe si la care poate ca sta un arab, "în dreptul unei alte ferestre undeva mai jos", "aici va urca mai târziu", "la ultimul etaj", "de la șaptesutetrei", scris in cuvinte legate ca pe un cec. Intrebare: Unde este "aici" ? Basca faptul ca autoarea ne-a lasat si fara bibliografie ori note de "subsol". Mie mi-au placut drumurile acelea legate la capete, de tine cum stai cu mainile intinse si de baiatul de la DCC si trei, ca nu mai stiu cum se scrie.
Radu Valentin, mi-am dat seama că este o coincidență, de aceea am surâs și ți-am lăsat semn, fiindcă invizibilul se lasă țesut în sfere pe care de multe ori nu le cunoaștem. Nu am avut nevoie de verificări, ci doar să poți vedea și tu cum se întâlnesc spiritele înainte de a se întâlni în concret. Magnoliile vor rămâne acolo; cu sărutul de seară, voi găsi o altă exprimare. Mulțumesc și "les belles coincidences" pe calea ta să fie.
bobadil, iar cazi in acelasi pacat. citezi INCOMPLET. iata ce am scris: "am sa ma dau si eu poet acum si am sa iti spun ca nu e dat oricui sa imi poata intelege si cu atit mai putin simti textele." acum ai priceput ca era un misto sau cum spun americanii un fel de "selfdeprecation"...?
bobadil, obserb faptul ca atunci cand bine borba sa comentezi textul tu faci altceva. faci gat, asa, ca un melcushor sub florile marului. si te miri. si ce gura mare aiiii! si ce ochii! te-as inchide intr-un scrin dantelat, numa pt mine. imagine!
și pentru că este un conflict, eu aș zice de paie, de la aceste două fraze s-a pornit:
"nu am uitat că și bacovia părea simplu după cum din generația '60 ileana mălăncioiu" (eu)
"Cum adică Bacovia părea simplu?" (Ionuț Caragea)
răspuns (wikipedia) :
"La început văzut ca poet minor de critica literară..."
Mariana, e a doua oară când citesc această poezie superbă și, dacă după prima lectură am rămas cu un zâmbet și cu tăcerea, acum m-am întors să mulțumesc.
eu n-aș schimba nimic. unele lucruri nu necesită schimbare, ci numai largă deschidere a „ochiului lăuntric”. :)
... Marina, sunt două idei extrase din comentariul tău: 1. mă confunzi cu Iisus Christos; 2. mă faci mincinos; regret să te dezamăgesc, ambele sunt eronate:)!
Răspunsul meu este NU frate, nu înțeleg!
Nu înțeleg... anume nu înțeleg de ce scrii chestii în care abuzezi de cuvinte... dumnezeu, păsări, copaci, inimă, lipsesc ficatul, plămânii, talpa piciorului și șalele.
Poemul mi se pare siropos la acest capitol.
Apoi, lipsit de structură literară, textul doar epatează.
Părerea mea
si mi-a placut mult. pacat ca nu am putut ramane pana la sfarsit. si dupa sfarsit. ideea e ca mi a placut sa pipai oameni pe care ii stiam doar prin click uri. si sa vad ca exista si sunt toti frumosi. apropo de asta. stiu ca in ac poza arat asa, ca un mafiot, dar daca ne uitam atent ..foarte atent...cu cine seman?? aud?! deci... multumesc si alinei, bineinteles!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ioana, finalul este inventat, de fapt nu avea nici un fel de, eu rar dau sugestii mai mult decât trebuie cititorilor mei, sunt cam pretențioasă și vreau cam multe de la ei. Văd că m-ai cam prins aici, mă întreb ce-ai fi spus dacă se termina chiar înainte de. Dar n-am putut rezista tentației cu cea de-a doua variantă... chiar eu m-am întrebat asta, recitind textul. Bicicleta este cheia poveștii, clar, și nu degeaba sunt două trei orașe în toată povestirea asta. Dar de-ajuns, de-ajuns. Să înțeleg că nu ai trișat. Că încă mai visezi. Mda, sugestia ta cu cireșii înfloriți nu-i rea, dar face parte din lenea mea de a da mai mult decât vreau cititorului. Dar mă gândesc, promit.
pentru textul : Lalele olandeze și biciclete deBună seara, Adriana! ...Acesta este un text despre care eu - pe persoană fizică :) - afirm, după ce-l citesc, că este simplu, dar complex, clar, dar adânc. E ca o apă clară și parcă prea curată pentru adâncimea care o are. Deși modern, textul degajă acel lirism specific romanatismului târziu, are, așa cumva, un aer bucolic, idilic. ...La puncte negre: 3 emtafore în genitiv consecutive (ver 2,3,4 + o disonanță strict acustică, nu tematică ("cosor"). Zic și eu, nu dau cu bâta, mai ales că nu scru alb. Dacă mă înșel, scuză-mă - tot pe persoană fizică - așa cum zice Marean :) O seară bună! A.A.A
pentru textul : pluvială de"Șeol" înseamnă "iad" în aramaică. Parcă.
pentru textul : Șoapte deîmi cer scuze tuturor cărora nu le-am mulțumit pînă acum pentru aprecieri. Nu prea am simțit nevoia să atrag în mijlocul sărbătorilor atenția asupra mea. Acesta a fost motivul.
pentru textul : drumul crucii fără zgomote deexcelent, foarte puternice imagini si foarte mult curaj a le lasa sa iasa fara cenzura. mi se pare ca ai atins un punct de echilibru in calatoria ta estetica. admir in mod deosebit precizia textului. nu se mai pierde in prea multe planuri. are ceva de ionesco. "prietene nu mă lua în seamă eu nu exist eu sînt o umbră o energie pe care o simți din cînd în cînd ca atunci cînd se ia curentul într-o instituție și se aprinde generatorul de rezervă eu sînt rezerva de oameni cînd vom popula altă planetă"
pentru textul : conclusion deinedita reprezentarea. uite o poezie care a reusit sa ma faca invidios. mie nu mi-a venit ideea asta. destul de "cinematografica". e interesant si finalul. nici nu iti dai seama daca privitorul se uita prin "spartura de cer" in jos sau in sus.
pentru textul : .. deÎmi place cum ai atins, aici, senzaţia de catifelare, şi cum ai surprins-o într-un tablou cu soare şi caisă. dar şi finalul cu palmă aspră dă o notă de rafinament poetic. Foarte frumos tablou!
pentru textul : Haiku demultam de trecere si semn :)
pentru textul : Domnul Martin, poezia și femeia deEu zic sa iti editezi imaginile ca sa nu fie necesara bara de scroll orizontala.
pentru textul : Pierre Parat – Ritmul inefabil al luminii deda, cam așa încercam să definim... nedefinitul.
pentru textul : treceri depe mine poemul acesta m-a câștigat pe deplin prin îmbinarea dintre cântec și arome.
frumos.
un text despre care pot sa spun ca e slab fara sa am prea mari remuscari de le retoricele "se întemeiează pe faptul că" si "în falsitatea omenirii postmoderne" pina la banalitatea lui "și despre ce vrea să existe în Univers amorul" sau "și mâine tot ieri este nu există decât trecut" sau falsul ludic din "degetele mele au rămas prinse" sau "când mă iau în brațe" e cam greu sa gasesti poezie, fie ea chiar cu pretentii postmoderniste
pentru textul : Crepuscul demultumesc, am vazut, pana la urma, care era butonul. Multumesc si pentru urari. Bine v-am gasit.
pentru textul : Neînsemnat jurnal feroviar dePaul... sa stii ca nici eu nu m-am impacat cu inceputul acela insa cu timpul am invatat sa-l inteleg asa cum este... un inceput. Multumiri pentru semnul cu aripa :) Mircea... tocmai finalul este cel important...pentru el au trudit restul versurilor.
pentru textul : invocatio deMă bucur că ți-au plăcut versurile astea, le pun la presat și pe ele. Cât despre haină: știi că ea îl face pe om...da* numai până deschide gura... să zică(nu să fumeze havana!)
pentru textul : (Mă vezi treci atât de aproape ne vezi) deprobabil că dacă textul ar fi mai scurt, mai puțin stufos, ar avea șanse să se salveze. în plus, prea multe cuvinte de legătură și prea mult retorism sec
pentru textul : Deşertul indigo denu era o negaţie la comentariul d-voastră.ce mult înseamnă un punct.
pentru textul : stare de fapt deaşa trebuia să apară.
nu, nu. aveţi dreptate cu daimonul, trebuie schimbat.
orice sugestie este binevenită, orice părere contează atâta timp cât mă ajută să urc.
vă mulţumesc d-le Caragea şi îmi cer scuze, nu am avut nici cea mai mică intenţie să vă contrazic din contră cred că este un câştig faptul că d-voastră sau oricare membru al acestei reţele vă aplecaţi privirea asupra încercărilor mele.sunt sigură că aici mai pot urca o scară iar eu am răbdare..mulţumesc.
Nu-mi plac repetitiile, poate dacă le-ai înlătura poemul ar alerga mai liber, nu ca într-o listă... Cred că erau menite să creeze un anume efect, pe mine m-au împiedicat. Dar nu sunt critic de poezie, îmi dau și eu cu părerea... Altfel mi-a plăcut "când timpul se rostogolește încet, ca o bilă de sticlă".
pentru textul : Mătase și catifea dePoezia imi aminteste de testul lui Einstein, numai ca aici totul este cu mult mai ambiguu. Etajul 77, scris in cifre romane, camera 702, in cifre arabe si la care poate ca sta un arab, "în dreptul unei alte ferestre undeva mai jos", "aici va urca mai târziu", "la ultimul etaj", "de la șaptesutetrei", scris in cuvinte legate ca pe un cec. Intrebare: Unde este "aici" ? Basca faptul ca autoarea ne-a lasat si fara bibliografie ori note de "subsol". Mie mi-au placut drumurile acelea legate la capete, de tine cum stai cu mainile intinse si de baiatul de la DCC si trei, ca nu mai stiu cum se scrie.
pentru textul : Etaj VII deRadu Valentin, mi-am dat seama că este o coincidență, de aceea am surâs și ți-am lăsat semn, fiindcă invizibilul se lasă țesut în sfere pe care de multe ori nu le cunoaștem. Nu am avut nevoie de verificări, ci doar să poți vedea și tu cum se întâlnesc spiritele înainte de a se întâlni în concret. Magnoliile vor rămâne acolo; cu sărutul de seară, voi găsi o altă exprimare. Mulțumesc și "les belles coincidences" pe calea ta să fie.
pentru textul : magnolii în iarnă deimpresia mea este ca textul acesta ar fi avut mai multe sanse ca proza
pentru textul : de iubire de timp de zei depus *în discuţie
pentru textul : new year samba debobadil, iar cazi in acelasi pacat. citezi INCOMPLET. iata ce am scris: "am sa ma dau si eu poet acum si am sa iti spun ca nu e dat oricui sa imi poata intelege si cu atit mai putin simti textele." acum ai priceput ca era un misto sau cum spun americanii un fel de "selfdeprecation"...?
pentru textul : mate blues deIată poezia! Din care poate, spre binele ei, să dispară ultima strofă.
pentru textul : îngeri sub cărămizi debobadil, obserb faptul ca atunci cand bine borba sa comentezi textul tu faci altceva. faci gat, asa, ca un melcushor sub florile marului. si te miri. si ce gura mare aiiii! si ce ochii! te-as inchide intr-un scrin dantelat, numa pt mine. imagine!
pentru textul : keep my secret well deși pentru că este un conflict, eu aș zice de paie, de la aceste două fraze s-a pornit:
"nu am uitat că și bacovia părea simplu după cum din generația '60 ileana mălăncioiu" (eu)
"Cum adică Bacovia părea simplu?" (Ionuț Caragea)
răspuns (wikipedia) :
"La început văzut ca poet minor de critica literară..."
sper că m-am făcut înțeles! salut!
pentru textul : niciodatănuamfostsingură deMariana, e a doua oară când citesc această poezie superbă și, dacă după prima lectură am rămas cu un zâmbet și cu tăcerea, acum m-am întors să mulțumesc.
eu n-aș schimba nimic. unele lucruri nu necesită schimbare, ci numai largă deschidere a „ochiului lăuntric”. :)
pentru textul : Adoriana minus zece de... Marina, sunt două idei extrase din comentariul tău: 1. mă confunzi cu Iisus Christos; 2. mă faci mincinos; regret să te dezamăgesc, ambele sunt eronate:)!
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic deRăspunsul meu este NU frate, nu înțeleg!
pentru textul : înţelegi? deNu înțeleg... anume nu înțeleg de ce scrii chestii în care abuzezi de cuvinte... dumnezeu, păsări, copaci, inimă, lipsesc ficatul, plămânii, talpa piciorului și șalele.
Poemul mi se pare siropos la acest capitol.
Apoi, lipsit de structură literară, textul doar epatează.
Părerea mea
bășină schizofrenică? trebuie să te hotărăști...
pentru textul : Martell XO detrage aer adânc în piept, nu te grăbi...
si mi-a placut mult. pacat ca nu am putut ramane pana la sfarsit. si dupa sfarsit. ideea e ca mi a placut sa pipai oameni pe care ii stiam doar prin click uri. si sa vad ca exista si sunt toti frumosi. apropo de asta. stiu ca in ac poza arat asa, ca un mafiot, dar daca ne uitam atent ..foarte atent...cu cine seman?? aud?! deci... multumesc si alinei, bineinteles!
pentru textul : Virtualia XI. Dragoste cu stele verzi. dePagini