Fiecare cuvânt ca un tir trece prin noi…
Am revenit cât de repede am putut.
Pentru început vreu să spun că nu ştiu cine este persoana Oana Zahiu şi în ce colţ de lume îşi duce existenţa. Nu avem nici un fel de filiaţie sau alte legături, în afară de poezie. Spun asta pentru a nu se interpreta cine mai ştie ce. Rândurile mele sunt doar nişte impresii subiective despre creaţia Oanei, fără pretenţii de critică şi analiză literară.
Mereu am sentimentul de jenă că tot ceea ce ni se spune a mai fost spus de altcineva, mai înainte, altfel sau fără să-şi fi dus gândul până la capăt. Cu alte cuvinte, poetul vine şi şterge cu versul său un alt vers, vine şi scrie peste ceea ce a fost scris ceea ce nu s-a scris încă.
Pornind de la ceastă impresie, s-ar părea că totul e simplu, dar, treptat, ne dăm seama că, dimpotrivă, totul e foarte complicat, iar uneori de nepătruns.
Desluşesc, după primele citiri ale textelor tale, că “marea lupta”, “încrâncenata luptă”pe care o porţi, cu tine însuţi şi cu ceilalţi, este lupta împotriva cuvântului şi pentru cuvânt. Şi, îndrăznesc să spun, că nimic nu este mai importat decât cuvântul - această fiinţă care se naşte odată cu noi pentru a ne ajuta să traversăm fărâma noastră de eternitate. Cuvântul, cel care ni s-a dat pentru a fi liberi, iar noi, printre altele, am făcut din el până şi instrument de tortură. Fruct desprins dintr-un arbore nevăzut, menit să ne vindece singurătăţile.
Nu ştiu de ce am impresia că tu auzi cuvântul cu privirea, îl vezi cu auzul şi-i simţi tăcerea ca pe o rană deschisă devenită fântână. “cuvintele…cele nerostite cad pe caldarâmul cadrilat…nişte bile colorate, lovindu-se de lumea în aşteptare, strângându-se cu delicateţea unor balerine înotătoare, în forma unei flori lotus chiar în centrul peronului” sau al poemului, aş spune eu.
Deşi nu pare vizibil tu îţi despici sternul din care iasă poeme ca nişte aripi de păsări nemaivăzute şi te “laşi fuior în mâinile altora să te spună ca pe o rugăciune” deşi “uneori, doar uneori, ar fi atât de bine să nu existe cuvinte”. Inexistenţa cuvintelor înseamnă tăcere, dar în lucrările tale, tăcerea e altceva ce nu se găseşte la oamenii obişnuiţi: „tăcerea asta-n doi ar putea fi un avatar frumos pe o şosea incendiată”. Tăcerea ta mi se pare o tăcere gândită, măsurată, în care se află un întreg univers, o lume a cărei structură şi armonie depinde de tensiunea ce i se opune, aşa cum se întâmplă în cazul arcului care sloboade săgeata numai dacă este bine întins sau în cazul lirei din corzile căreia, apăsându-le, mâna eliberează cântecul.
Acest “incendiu” de “pe autostradă” e cauzat de flacăra ta interioară, care dă naştere la foarte, foarte multe expresii, gânduri, construcţii poetice frumoase şi profunde. Mă surprinde plăcut şi forţa discursului poetic, ceea ce scoate în evidenţă bogăţia şi varietatea zăcământului tău interior.
“fiecare cuvânt (ca) / un tir / trece prin noi”…”se aude şina cum geme sub cuvânt”…
p.s. Modestele mele rânduri sunt doar o faţetă a scriiturii tale. Paleta interpretărilor este mult mai largă. Dacă nu am deranjat prea mult, poate mai încercăm şi din alte unghiuri.
deloc nu imi e dor de frig. sunt zile, chiar perioade lungi de timp cand imi e teama de frig. de-aia prefer focurile si arderile intense (parte din divina comedia m-a plictisit cumplit...). azi ma pregateam pentru frig. inexplicabil, pentru ca se spune ca nu este inca momentul. multumesc pentru ca nu mi-ai ignorat halatul.
Francisc, subtitul are doua explicatii: lumini_farime si e o dedicatie Am renuntat la una din expresii, la cealalta ma gindesc. Si incadrarea . Multumesc.
Domnule Gorun, corectați, vă rog, în pargraful 2, "Eecranul computerului" și "Se clarică" . iar în al treilea dinspre sfârșit, aici: "l-a îtâlnit, m-a întâlnit așteptându-ne. Și s-a repezit din leagăn să ne întâmpine…" îl simt puternic pe Carlos Castaneda în proza dvs... trebuie recitită. în liniște.
iata si o cronica de film la un alt Mel Gibson, cel dupa "Patimile lui Christos", un comentariu interesant ce ne deschide usile cinematografului sau DVD-ului. "When the end comes, not everyone is ready to go" se spune pe site-ul oficial al filmului: http://apocalypto.movies.go.com/ Anais Clanet (Variety, France) precizeaza intr- o prezentare foarte scurta, ca ar fi fost lansat in Mexico si ca Apocalypto ar insemna in limba greaca "nouveau départ"( sincer, nu stiu), in plus ca Mel Gibson nu face parte din distributie. "Un film déjà censuré ?" se intreaba ea in continuare. ramine de vazut reactia publicului.
pentru că, la un moment dat, percepţia e opusă direcţiei obişnuite, fireşti a lucrurilor. convieţuirea se face intre mine şi femeia din cartea de buzunar, femeia reala pierde teren împotriva personajul fictiv. iniţial versul era "ca printr-un vizor inversat traiesc un concubinaj perpetuu...", poate că aşa era mai clar, nu ştiu.
cât despre "în scop medicinal" nu am cine ştie ce explicaţie, recunoaşterea şi acceptarea fiecărui minut care trece, degeaba sau nu, e întotdeauna ca o vindecare, ca un leac pentru cele ce urmează.
cam atât...merci mult de citire si de comm
spor la scris
AUTOR/ COLABORATOR. Un text sămănătorist, așadar în stilul poeziei minore de acum o sută de ani. O pastișă, de fapt, destul de slăbuță. Autorul se inspiră nu din realitate (căci unde mai e lumea satului așa cum o vede el în aceste versuri?), ci din cărți (fără să fie - culmea! - livresc, ci doar epigonic). Că versurile îi sunt dictate nu de ceea ce vede în peisaj, ci de clișeele despre a căror eficiență lirică e convins, o demonstrează și două dintre ele: "Scârțâie carele pe haturi,/ Ducând la moară snopi de grâu". Mai întâi, carele nu merg (în mod normal, desigur) pe haturi, ci pe drum, pe drumeag, pe câmp (peste haturi o iau doar dacă se sperie caii). Apoi, la moară, după cum toată lumea știe, nu se duc snopi de grâu, aceștia se duc (se duceau! pentru că în prezent există combine) la mașina de treierat (una poate fi "văzută" în "Moromeții" lui Marin Preda, alta, mai veche, în "Viața la țară", de Duiliu Zamfirescu), în vreme ce la moară se duc sacii plini cu boabe treierate!!! Cam așa stau lucrurile în toată poezia, care e totalmente falsă și de o artificialitate strigătoare la cer. Probabil că la AUTORI ca dl Oana se referă Virgil Titarenco atunci când spune că, în noua formulă a Hermeneiei, vor fi transformați în COLABORATORI.
Poemul îmi place, atmosfera de aici mă umple. De siguranţa versului nu mai amintesc pentru că stai bine la capitolul ăsta, deci nu pot reproşa construcţiei la nivel de vers, nimic. Nu sunt expertă, dar consider că am citit destul în ultima vreme poezie ca să-mi fac o părere, fie ea şi subiectivă.
M-aş opri la versul "cu frecvenţa preferată" şi aş reformula partea cu imaginarul:
"care să-mi arate că mamele care mor lasă radioul pe frecvența preferată/
*/un replay imaginar/
*cu toate clipele când îți dădea morcovul pe răzătoare și îți surâdea
mai alb ca răsăritul"
Ai nişte imagini foarte frumoase în text cum ar fi: "din toată căutarea asta amară va răsări un gram de iubire/care să-mi arate că mamele care mor lasă radioul pe frecvența preferată",
"deocamdată masele au fost păcălite iar cleștii de rufe au fost aruncați de la balcon
nimănui nu-i place când își pierde menirea
ți-aș spune draga heather îmi pare rău că nu mai ajung nici luna asta în turcia"
Îmi place cum te exprimi, dincolo de simboluri cititorul are o invitaţie să simtă mesajul liric şi să descifreze mesajul autorului. Cred că poţi şi mai mult pe această cale. Cei mai mulţi folosesc simboluri biblice doar ca pretexte fără să le înţeleagă.
Forma de indicativ prezent persoana a treia singular si plural este "înşală" (fara e).
Versul "şi fug în giulgiuri anateme" mi se pare fortat, pompos, de parca ar vrea sa epateze. Mai mult, sensul mi se pare cam fortat.
In rest e un text ok, scris batraneste, care nu se remarca in mod deosebit.
"-păi nu prea am ce să-ți povestesc. uneori mi se pare că locuiesc în interiorul unui clopot în spațiul acela imaterial care face aerul să vibreze". Mai sunt și altele, la fel de remarcabile, care pot fi citate. Ilustrare practică a teoriei tale cu 'nivelurile de comunicare'. Ți-am promis că te voi urmări până-n pânzele albe. Aștept să reluăm discuția despre "cheia" aia pe care o căutăm. Stejarul
un suprarealism autentic de rasucire a lipsei de perspectiva... „mă strâng de limbă și tac vântul bate cuvinte neoprite la timp” re-creezi o lume interioare dupa legi propri, cuvantul tau marturiseste propria natura... mi-a placut ! bun venit pe site!
Mulțumesc pentru sensibilitatea cu care te-ai orpit și asupra acestui text. Într-adevăr, ne plângem dar ne complacem, nu căutăm să oferim o altă perspectivă unei realități pe care de fapt, noi, prin gândurile și sentimentele noastre o construim. Am căutate o soluție pentru supraomul lui Nietzsche, un răspuns la remarca: atunci când trăiești printre monștri cu timpul devii tu însuți un monstru, pentru că atunci când privești în abis, de fapt abisul privește spre tine. Antropologia paulină poate și este menită să ne ofere un răspuns. Nu putem spune mai mult decât s-a spus, dar putem construi, altfel, putem construi, iar nu distruge.
Ela, Bogdan, Mai credem în coincidențe? :) Orice text are șansa și deschiderea de a fi șlefuit mereu, drumul spre perfecțiune e lung. În tăcere simțim mai bine ceea ce există. Iată aici o lumină a nordului, în care sensurile sunt multiple, poate pentru că se aglomerează în unicitate: http://antwrp.gsfc.nasa.gov/apod/ap050916.html Frumoase cuvinte și frumos sufletul lor. Mulțumesc.
Repet, ți-am mai scris și la alt text: "un soare" nu sună tocmai luminos, mai degrabă unsuros (unsoare). Iar într-un titlu asta nu dă deloc bine. Paradoxal, singurele versuri pe care le consider reușite sunt: "frigul minciunilor mă apasă mai mult decât umbra sticlei tale de vin." Versul "majuscula greșelilor mele" e previzibil dar sună binișor. În rest, de la "un soare" la "nor", "gâdilă", "cărările vremii", la "o ultimă suflare" sunt expresii la care poți renunța fără vreo părere de rău.
O observație de ordin stilistic: inversiunile nu sunt deloc recomandate în versul modern. (sacadate lovituri / dureros încrucișate) Totodată, acel "șoapte gândurilor tale", pe lângă faptul că sună desuet, ca să nu spun clișeic, este prea liric față de rest, deci pică așa, ca dintr-un alt film. Finalul este slăbuț. O simplă părere.
dragul meu, se pare că te-ai trezit astăzi cu fața la cearșaf. Asta nu înseamnă că trebuie sa fii și obraznic. Nu știu la ce coerciție te referi sau la ce pensie. Tot la fel nu știu la ce "uz brutal" de forță te referi de vreme ce eu îmi amintesc că te-am rugat frumos. Măcar pe Dumnezeu dacă l-ai lăsa în pace dar văd că nici acolo nu te oprești cu mîrlănia. Mă văd nevoit să ofer consiliului Hermeneia "plăcerea" de a decide ce să facem cu Ovidiu.Pentru că la vorbe frumoase deocamdată răspunde cu pietre.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Fiecare cuvânt ca un tir trece prin noi…
Am revenit cât de repede am putut.
Pentru început vreu să spun că nu ştiu cine este persoana Oana Zahiu şi în ce colţ de lume îşi duce existenţa. Nu avem nici un fel de filiaţie sau alte legături, în afară de poezie. Spun asta pentru a nu se interpreta cine mai ştie ce. Rândurile mele sunt doar nişte impresii subiective despre creaţia Oanei, fără pretenţii de critică şi analiză literară.
Mereu am sentimentul de jenă că tot ceea ce ni se spune a mai fost spus de altcineva, mai înainte, altfel sau fără să-şi fi dus gândul până la capăt. Cu alte cuvinte, poetul vine şi şterge cu versul său un alt vers, vine şi scrie peste ceea ce a fost scris ceea ce nu s-a scris încă.
pentru textul : incendiu pe autostradă dePornind de la ceastă impresie, s-ar părea că totul e simplu, dar, treptat, ne dăm seama că, dimpotrivă, totul e foarte complicat, iar uneori de nepătruns.
Desluşesc, după primele citiri ale textelor tale, că “marea lupta”, “încrâncenata luptă”pe care o porţi, cu tine însuţi şi cu ceilalţi, este lupta împotriva cuvântului şi pentru cuvânt. Şi, îndrăznesc să spun, că nimic nu este mai importat decât cuvântul - această fiinţă care se naşte odată cu noi pentru a ne ajuta să traversăm fărâma noastră de eternitate. Cuvântul, cel care ni s-a dat pentru a fi liberi, iar noi, printre altele, am făcut din el până şi instrument de tortură. Fruct desprins dintr-un arbore nevăzut, menit să ne vindece singurătăţile.
Nu ştiu de ce am impresia că tu auzi cuvântul cu privirea, îl vezi cu auzul şi-i simţi tăcerea ca pe o rană deschisă devenită fântână. “cuvintele…cele nerostite cad pe caldarâmul cadrilat…nişte bile colorate, lovindu-se de lumea în aşteptare, strângându-se cu delicateţea unor balerine înotătoare, în forma unei flori lotus chiar în centrul peronului” sau al poemului, aş spune eu.
Deşi nu pare vizibil tu îţi despici sternul din care iasă poeme ca nişte aripi de păsări nemaivăzute şi te “laşi fuior în mâinile altora să te spună ca pe o rugăciune” deşi “uneori, doar uneori, ar fi atât de bine să nu existe cuvinte”. Inexistenţa cuvintelor înseamnă tăcere, dar în lucrările tale, tăcerea e altceva ce nu se găseşte la oamenii obişnuiţi: „tăcerea asta-n doi ar putea fi un avatar frumos pe o şosea incendiată”. Tăcerea ta mi se pare o tăcere gândită, măsurată, în care se află un întreg univers, o lume a cărei structură şi armonie depinde de tensiunea ce i se opune, aşa cum se întâmplă în cazul arcului care sloboade săgeata numai dacă este bine întins sau în cazul lirei din corzile căreia, apăsându-le, mâna eliberează cântecul.
Acest “incendiu” de “pe autostradă” e cauzat de flacăra ta interioară, care dă naştere la foarte, foarte multe expresii, gânduri, construcţii poetice frumoase şi profunde. Mă surprinde plăcut şi forţa discursului poetic, ceea ce scoate în evidenţă bogăţia şi varietatea zăcământului tău interior.
“fiecare cuvânt (ca) / un tir / trece prin noi”…”se aude şina cum geme sub cuvânt”…
p.s. Modestele mele rânduri sunt doar o faţetă a scriiturii tale. Paleta interpretărilor este mult mai largă. Dacă nu am deranjat prea mult, poate mai încercăm şi din alte unghiuri.
am refacut. ec
pentru textul : în fond nu era decît o dimineață mai tristă deStiu ca altceva nu te intereseaza decat sa fii citita in tacere, aratand dincolo de cuvinte
pentru textul : plânsul salcâmilor dedeloc nu imi e dor de frig. sunt zile, chiar perioade lungi de timp cand imi e teama de frig. de-aia prefer focurile si arderile intense (parte din divina comedia m-a plictisit cumplit...). azi ma pregateam pentru frig. inexplicabil, pentru ca se spune ca nu este inca momentul. multumesc pentru ca nu mi-ai ignorat halatul.
pentru textul : pink velvet deFrancisc, subtitul are doua explicatii: lumini_farime si e o dedicatie Am renuntat la una din expresii, la cealalta ma gindesc. Si incadrarea . Multumesc.
pentru textul : 225 devrei sa explici si pentru altii ce inseamna condac si icos?
pentru textul : acatist deDomnule Gorun, corectați, vă rog, în pargraful 2, "Eecranul computerului" și "Se clarică" . iar în al treilea dinspre sfârșit, aici: "l-a îtâlnit, m-a întâlnit așteptându-ne. Și s-a repezit din leagăn să ne întâmpine…" îl simt puternic pe Carlos Castaneda în proza dvs... trebuie recitită. în liniște.
pentru textul : Coșmar deiata si o cronica de film la un alt Mel Gibson, cel dupa "Patimile lui Christos", un comentariu interesant ce ne deschide usile cinematografului sau DVD-ului. "When the end comes, not everyone is ready to go" se spune pe site-ul oficial al filmului: http://apocalypto.movies.go.com/ Anais Clanet (Variety, France) precizeaza intr- o prezentare foarte scurta, ca ar fi fost lansat in Mexico si ca Apocalypto ar insemna in limba greaca "nouveau départ"( sincer, nu stiu), in plus ca Mel Gibson nu face parte din distributie. "Un film déjà censuré ?" se intreaba ea in continuare. ramine de vazut reactia publicului.
pentru textul : apocalypto depentru că, la un moment dat, percepţia e opusă direcţiei obişnuite, fireşti a lucrurilor. convieţuirea se face intre mine şi femeia din cartea de buzunar, femeia reala pierde teren împotriva personajul fictiv. iniţial versul era "ca printr-un vizor inversat traiesc un concubinaj perpetuu...", poate că aşa era mai clar, nu ştiu.
pentru textul : Poem medicinal decât despre "în scop medicinal" nu am cine ştie ce explicaţie, recunoaşterea şi acceptarea fiecărui minut care trece, degeaba sau nu, e întotdeauna ca o vindecare, ca un leac pentru cele ce urmează.
cam atât...merci mult de citire si de comm
spor la scris
AUTOR/ COLABORATOR. Un text sămănătorist, așadar în stilul poeziei minore de acum o sută de ani. O pastișă, de fapt, destul de slăbuță. Autorul se inspiră nu din realitate (căci unde mai e lumea satului așa cum o vede el în aceste versuri?), ci din cărți (fără să fie - culmea! - livresc, ci doar epigonic). Că versurile îi sunt dictate nu de ceea ce vede în peisaj, ci de clișeele despre a căror eficiență lirică e convins, o demonstrează și două dintre ele: "Scârțâie carele pe haturi,/ Ducând la moară snopi de grâu". Mai întâi, carele nu merg (în mod normal, desigur) pe haturi, ci pe drum, pe drumeag, pe câmp (peste haturi o iau doar dacă se sperie caii). Apoi, la moară, după cum toată lumea știe, nu se duc snopi de grâu, aceștia se duc (se duceau! pentru că în prezent există combine) la mașina de treierat (una poate fi "văzută" în "Moromeții" lui Marin Preda, alta, mai veche, în "Viața la țară", de Duiliu Zamfirescu), în vreme ce la moară se duc sacii plini cu boabe treierate!!! Cam așa stau lucrurile în toată poezia, care e totalmente falsă și de o artificialitate strigătoare la cer. Probabil că la AUTORI ca dl Oana se referă Virgil Titarenco atunci când spune că, în noua formulă a Hermeneiei, vor fi transformați în COLABORATORI.
pentru textul : Vis de iarnă dePoemul îmi place, atmosfera de aici mă umple. De siguranţa versului nu mai amintesc pentru că stai bine la capitolul ăsta, deci nu pot reproşa construcţiei la nivel de vers, nimic. Nu sunt expertă, dar consider că am citit destul în ultima vreme poezie ca să-mi fac o părere, fie ea şi subiectivă.
M-aş opri la versul "cu frecvenţa preferată" şi aş reformula partea cu imaginarul:
"care să-mi arate că mamele care mor lasă radioul pe frecvența preferată/
*/un replay imaginar/
*cu toate clipele când îți dădea morcovul pe răzătoare și îți surâdea
mai alb ca răsăritul"
Ai nişte imagini foarte frumoase în text cum ar fi: "din toată căutarea asta amară va răsări un gram de iubire/care să-mi arate că mamele care mor lasă radioul pe frecvența preferată",
"deocamdată masele au fost păcălite iar cleștii de rufe au fost aruncați de la balcon
nimănui nu-i place când își pierde menirea
ți-aș spune draga heather îmi pare rău că nu mai ajung nici luna asta în turcia"
Un text-scrisoare.
pentru textul : nopți albe deÎmi place cum te exprimi, dincolo de simboluri cititorul are o invitaţie să simtă mesajul liric şi să descifreze mesajul autorului. Cred că poţi şi mai mult pe această cale. Cei mai mulţi folosesc simboluri biblice doar ca pretexte fără să le înţeleagă.
pentru textul : La margine (Profetul) deForma de indicativ prezent persoana a treia singular si plural este "înşală" (fara e).
Versul "şi fug în giulgiuri anateme" mi se pare fortat, pompos, de parca ar vrea sa epateze. Mai mult, sensul mi se pare cam fortat.
In rest e un text ok, scris batraneste, care nu se remarca in mod deosebit.
ialin
pentru textul : temeri grizate deIți mulțumesc Aranca pentru ajutor și pentru sfaturi.
pentru textul : Te rog, de"-păi nu prea am ce să-ți povestesc. uneori mi se pare că locuiesc în interiorul unui clopot în spațiul acela imaterial care face aerul să vibreze". Mai sunt și altele, la fel de remarcabile, care pot fi citate. Ilustrare practică a teoriei tale cu 'nivelurile de comunicare'. Ți-am promis că te voi urmări până-n pânzele albe. Aștept să reluăm discuția despre "cheia" aia pe care o căutăm. Stejarul
pentru textul : Laura deAtenție la redactarea textului: "frunze de potrocal", "Nu-mi trebe"...
pentru textul : De ziua mea... deeste cu totul altceva, acum. o retragere-raspuns care valorizeaza si primul vers, a carui conotatie se pierdea, in textul initial.
pentru textul : scrisori imaginare III deun suprarealism autentic de rasucire a lipsei de perspectiva... „mă strâng de limbă și tac vântul bate cuvinte neoprite la timp” re-creezi o lume interioare dupa legi propri, cuvantul tau marturiseste propria natura... mi-a placut ! bun venit pe site!
pentru textul : Casă printre copaci deBine ai venit Nicholas,
Mulțumesc pentru sensibilitatea cu care te-ai orpit și asupra acestui text. Într-adevăr, ne plângem dar ne complacem, nu căutăm să oferim o altă perspectivă unei realități pe care de fapt, noi, prin gândurile și sentimentele noastre o construim. Am căutate o soluție pentru supraomul lui Nietzsche, un răspuns la remarca: atunci când trăiești printre monștri cu timpul devii tu însuți un monstru, pentru că atunci când privești în abis, de fapt abisul privește spre tine. Antropologia paulină poate și este menită să ne ofere un răspuns. Nu putem spune mai mult decât s-a spus, dar putem construi, altfel, putem construi, iar nu distruge.
Cu drag,
pentru textul : vis a vis demultumesc Petre pentru comentariu si apreciere. Pot spune doar ca incerc sa fiu loial modului in care cred eu ca ma pot exprima mai bine
pentru textul : defectul simplu II deEla, Bogdan, Mai credem în coincidențe? :) Orice text are șansa și deschiderea de a fi șlefuit mereu, drumul spre perfecțiune e lung. În tăcere simțim mai bine ceea ce există. Iată aici o lumină a nordului, în care sensurile sunt multiple, poate pentru că se aglomerează în unicitate: http://antwrp.gsfc.nasa.gov/apod/ap050916.html Frumoase cuvinte și frumos sufletul lor. Mulțumesc.
pentru textul : northern lights deIoana ceea ce salveaza textul acesta este doar talentul tau de a reda... altfel poezia este foarte putin interesanta.
pentru textul : multumim din inima dede ce nu apare la remarcate? e un text mult mai bun decât lagăre şi alte belele din lista de remarcate.
pentru textul : îngeri sub cărămizi deRepet, ți-am mai scris și la alt text: "un soare" nu sună tocmai luminos, mai degrabă unsuros (unsoare). Iar într-un titlu asta nu dă deloc bine. Paradoxal, singurele versuri pe care le consider reușite sunt: "frigul minciunilor mă apasă mai mult decât umbra sticlei tale de vin." Versul "majuscula greșelilor mele" e previzibil dar sună binișor. În rest, de la "un soare" la "nor", "gâdilă", "cărările vremii", la "o ultimă suflare" sunt expresii la care poți renunța fără vreo părere de rău.
pentru textul : Soare comun deIată şi peniţa, Vlad Turburea. Pe vremea aceea lucra Virgil la ele, frumoasele!
pentru textul : scurt jurnal de călătorie în pîntecul mamei dePoate matale ai gresit siteul daca astepti sa fii ridicat in slavi pentru astfel de opere... Succes la citire, cu voce tare !
pentru textul : timpi deiar Ralucăi îi spun că feminismul, ca mișcare, nu și-a propus feminitatea... din moment ce, în bună măsură, a generat taman inversul ei. :)
pentru textul : Feminitate sine qua non deImi plac textele care fac rating dar care nu prea sunt comentate
pentru textul : Eu scriu, deci exist. deO observație de ordin stilistic: inversiunile nu sunt deloc recomandate în versul modern. (sacadate lovituri / dureros încrucișate) Totodată, acel "șoapte gândurilor tale", pe lângă faptul că sună desuet, ca să nu spun clișeic, este prea liric față de rest, deci pică așa, ca dintr-un alt film. Finalul este slăbuț. O simplă părere.
pentru textul : incomod dedragul meu, se pare că te-ai trezit astăzi cu fața la cearșaf. Asta nu înseamnă că trebuie sa fii și obraznic. Nu știu la ce coerciție te referi sau la ce pensie. Tot la fel nu știu la ce "uz brutal" de forță te referi de vreme ce eu îmi amintesc că te-am rugat frumos. Măcar pe Dumnezeu dacă l-ai lăsa în pace dar văd că nici acolo nu te oprești cu mîrlănia. Mă văd nevoit să ofer consiliului Hermeneia "plăcerea" de a decide ce să facem cu Ovidiu.Pentru că la vorbe frumoase deocamdată răspunde cu pietre.
pentru textul : Doină dePagini