Relativ interesanta perspectiva generata de experimentul tau... pornesti de la o radacina comuna, recte "obsesia firului" care desigur implica o parte umana ce tine tocmai de psihic (obsesia), un psihic fragil si "tensionat" pe o singura directie si o posibila cale de scapare... in al doilea caz plurivalenta "firului", care poate lega (cordonul ombilical), de care putem atarna (a atarna de un fir), care te poate scoate din labirint (firul Ariadnei) etc ofera libertate de expresie pentru lector (daca textul tau e poate o ghicitoare atunci un raspuns ar fi oglinda) si confera creatiei o latura interactiva. Cele doua determinari, "rosu" si "cu plumb", reprezinta in interpretarea mea intersectia de unde generalul devine particular iar eventualele trairi sunt translate din sfera genului in cea a individului... cred ca de aici incepe Virgil. Inca o data simplitatea iese victorioasa. Mi-a placut.
astept opiniile voastre pentru final draft. este un poem de atelier pe care doresc sa-l lucrez impreuna cu membrii hermeneia. aici este baza. in final, subtitlul va fi "akedia V". pe aici nu a inceput, inca, parjolul climateric. presimt ca vom avea toti ceva probleme cu hipotalamusul, vara asta. tot in final voi pune si diacriticele.
Incet-incet incep sa se deschida caile perceptiei, imi amintesc de the doors "if the doors of perception were opened..." tehnic vorbind trebuie sa recunosc ca nu intotdeauna sinceritatea in literatura a dat roadele scontate insa in cazul acesta avem de-a face cu insusi copacul Nim! Citesc acest poem la fel cum as deschide cutia cu vechituri de la mama care, Dumnezeu s-o ierte, mi-a spus sa nu am incredere in nimeni niciodata dar eu nu am ascultat-o pentruca am crezut mereu ca poezia are puterea de a ne feri de toate cele rele de pe lumea asta plina de rele si de alte surprize inca si mai neplacute. Revenind la ideea de pornire, imi place cum Emil reuseste sa pastreze echilibrul stilistic in plina agonie spirituala deschizand aceste usi ale perceptiei. El scrie un reportaj (el mereu scrie reportaj, poezia lui este un nesfarsit reportaj teribil de actual) despre ce simti dupa ce ai murit deja cu nelinistea celui care abia se naste. Inca si mai mult, el nu ne vorbeste intr-o limba moarta, el zice cuvinte vii, gungurite, albe si negre si roz si bleu si purpurii. Dar gata cu metaforele "schimonosite" ! Lectura placuta va doresc aici voua hermenicilor Andu
cami - poemul acesta o sa-mi ramana aproape de suflet, desi nu am primit alte pareri in afara de a ta; aerul a intinerit rememorand si prefigurand castele pe o plaja pustie... as vrea sa cred ca se vor intoarce toti ingerii ce mi-au dezertat din simtire, iar trenul ... sper ca se va intoarce si el, desi cu o intarziere aproximativa de o jumatate de viata... dar se va intoarce, sper:) multumesc de constanta trecerilor tale!
...Bobadil, într-adevăr am dorit o altfle de aranjare a textului care să impună niște cezuri necesare ritmului dorit. Poemul este ratat, însă în alt sens, unul mai personal. alma, crede-mă că-s sătul de poetese care încearcă să fie mai ironice decât guguștiucii. Deci, îți mulțumesc încă o dată pentru timp, dar înțelege odată mesajul și încearcă să te oprești. A.A.A
acta(n)eoane, sentimentul de-naltare te strabate, dar tot acolo te lasa, ca o penetrare cu efect de levitatie nul, vad, cat ascendenta explicativa de-o clipa a zborului de gandac in atac la Blanca si cat pulsiunea transcendentei iluzorii a reptilei (o)uro-borus, de unde apar atat de plinele (sic) tale invataturi (traiasca gogu-filozofu, vorba ta), cat un crant de chio-chips, morfolit la fel, de fiecare data, pe un inchipuit munte Cithaeron, la colt cu genunchiul broastei testoase kalmuce pe-o parte, a carei exclamatie nu e niciodata “ah” ci “anh” si totusi, orbitorule de Horus, marite (micite?)Seth, oare tu reprezinti, prin ceea ce scrii, versul alb? brrr, ar fi loc de a doua glaciatiune, stai linistit si modest, asa cum te stim, sunt multi altii care chiar reprezinta genul, in nici un caz insailarile tale, repetative, agramate (v. comentariul tau precedent), imprumutate fara voie, de multe ori, din convorbiri ym sau pur..facultative, pentru a scrie cu adevarat poezie in vers alb tu, domnule actaeon-negru ar trebui sa bei prea mult… lapte pentru asta…de capra….de bivolita, dupa gust, desigur, dar …cat sa-ti mai dau, in vers, pe inteles? Alma crezi perfect, sintetic, fara sa cercetezi, tine de intuitie la tine, de inteligenta, legatura cu subtitlul e o dovada - miracol a subtilitatii, intelegerii, in rest, s-auzim de bine, periscopici si plini de fortaje – fortaje ca de n-am fi nu s-ar povesti, ambilor simpaticilor, multam again :) va pupa si Blanca (cred), ca mult si frumos ati comentat la ea
Îmi amintește de Zenobia lui Naum sau poate asta e și ideea. Însă am citit sute de texte ca acesta. Aceleași imagini: șerpi, sms, cifre din care cititorul nu înțelege mare lucru. Aștept de la tine și alte poeme.
demitizarea este, aici, o sinteza hegeliana, care, prin autonegare si autoironizare, pastreaza/imbogateste intreaga fiinta. este vorba de iubi si altfel, tot asa cum a muri presupune negarea care se lasa integrata de viata in sine. miracolul, acolo unde se face prezent solicita o depasire a perspectivelor pentru a privi impreuna si a te imbucura de acel a-fi-intru-ființă. ma bucur ca ai inteles bine :) multumesc
Ar mai merge fără binecunoscutul, clasicul, atât de memoratul şi clişeizatul "vara-i departe"(vezi "Ce te legeni" de Mihai Eminescu: "Iarna-i ici , vara-i departe")
Cristina aberezi si am impresia ca bunul meu simt si rabdarea pe care am dovedit-o cu tine si cu iesirile tale in decor sint pierdere de vreme. tocmai ai pierdut din partea mea bunavointa de a-ti mai oferi explicatii. esti tipul de om caruia se merita sa i se taie scurt macaroana. si atit. nu mai spera sa mai primesti vreodata explicatii de la mine.
l-am citit fara respiratie. bianca goean e una din acele scriitoare la care am intilnit un lucru interesant: chiar daca nu e facila nu te oboseste intelectual si ai mai tot timpul cind o citesti senzatia unei ameteli usoare in care senzatiile sint mult mai importante decit rationalitatea. am facut chiar o experienta: am suspecatat-o de exercitiu hipnotic si am recitit apoi unele fraze separat si mi s-au parut foarte inteligibile si bine cintarite. dar cind citesti de fapt e ca si cum te-ai scufunda intr-un fluviu in care parametrii fizici ai existentei sint mult mai putin importanti iar levitatia valurilor si mingiierea lor devin limbaj al comunicarii.
Asta ar fi culmea. Eu m-am jenat sa scriu si primul comentariu. Cine sint eu sa imi bag nasul intr-un text atit de intim... Cu atit mai mult cu cit nici nu il cunosc pe Mr Baby, nu stiu daca este un personaj real sau doar "poetic" si nici daca existenta lui poate trece dincolo de versuri... Imaginatia femeii este o chestie foarte bogata cu care este bine sa nu ai de-a face, zic inteleptii...
Daca citesti asta inseamna ca sunt mort. Ei sunt pe urmele mele. Ei stiu ca eu stiu. Stiu ca secretul acestui text este la mine. Acum, sunt in pericol. Secretul este in pericol. De aceea, trimite mai departe acest mesaj: "Totul se scufunda. Din cauza din cauza (au ajuns, sunt aici!!!) nevoii de sex sex salbatic, sex pistruiat, sex intelectual, sex sufocant sex sex sex sex sex... cod: amore caliente"
Un sonet cu grave rezonante avand o dedicatie mai putin obisnuita. Prima strofa mi se pare foarte reusita: "Când orele hidrei din piele erup Spre ochiul luminii, tu moarte rămâi Săgeata uitării trecând prin călcâi Și calea tăiată de urme de lup!;" undeva, prin text, utilizarea lui " în" este redundanta.
absolut împreunat. Cât despre varza cu pricina... știu eu? Poate mai citim o dată... poate ne mai gândim: ”mă!... de ce-o fi pomenit ăla de Iuda, sau de iapa aia amărâtă?” Religie/trădare? Neeee... ai înțeles exact pe dos, din nefericire (era doar un exemplu de multitudine de interpretări. atât)... iar vremea definițiilor a trecut demult. Îți las plăcerea ție să le reformulezi. Eu mă voi mulțumi cu speculații, sau interpretări (eventual).
Binevenită vizita. Orgoliile ieftine sunt în șomaj.
textul „Devreme, câd a întis, între somn şi trezire, mâna să-l mângâie, a găsit, în culcuşul ce păstra urma lui, doar o foaie de hârtiea şi dimineaţa mohorâtă i s-a scurs printre degete, odată cu foaia mototolită dispărând...” are cel puțin două erori de tipărire. te rog să editezi întregul text.
„într-u tramvai ”, „Oameni somnabuli”,„neşţiută”, etc
Cred ca doar primele 3 versuri au ceva poezie in ele, o metafora soresciana (ca si el avea ce avea cu trenurile) si cam atat. Dupa aceea, jurnal cu tot felul de nimicuri din viata cotidiana, nimicuri pe care le traieste toata lumea si le scrie toata lumea. Probabil ca in viata unui om trebuie sa se intample ceva deosebit ca sa scrie ceva deosebit. Sau macar autorul sa se ridice cu o treapta peste suferintele sale, sa se detaseze, sa sublimeze.
"Recviem pentru nuca verde " e un titlu de poem care mă bântuie de câteva zile şi uite unde a răsărit!:D
Am pus si eu un nuc lângă bloc, câţiva arţari, plopi, tei, dar nu s-a prins decât un măr care s-a dovedit a fi dud în cele din urmă. Toate vrăbiile din cartier mă iubesc.
Îmi place parabola ta până dă în politică, aici legătura e prea de-a dreptul, chiar şi aceea cu lectura venerabililor prea pică dintr-o dată.
Emil, mulțumesc pentru interpretare și semn. E un text care i se adresează unui autor de pe un alt site, textul e un fel de răspuns adresat celui cu care avusesem o dispută. Oricum, pasajul vizat de tine, s-a dorit a fi mai degrabă unul ironic.
Mulțumesc de trecere și
scuze pentru răspunsul întârziat
(abia acum observasem comentariul tău).
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mă bucur că ţi-a plăcut :D
pentru textul : atât deRelativ interesanta perspectiva generata de experimentul tau... pornesti de la o radacina comuna, recte "obsesia firului" care desigur implica o parte umana ce tine tocmai de psihic (obsesia), un psihic fragil si "tensionat" pe o singura directie si o posibila cale de scapare... in al doilea caz plurivalenta "firului", care poate lega (cordonul ombilical), de care putem atarna (a atarna de un fir), care te poate scoate din labirint (firul Ariadnei) etc ofera libertate de expresie pentru lector (daca textul tau e poate o ghicitoare atunci un raspuns ar fi oglinda) si confera creatiei o latura interactiva. Cele doua determinari, "rosu" si "cu plumb", reprezinta in interpretarea mea intersectia de unde generalul devine particular iar eventualele trairi sunt translate din sfera genului in cea a individului... cred ca de aici incepe Virgil. Inca o data simplitatea iese victorioasa. Mi-a placut.
pentru textul : obsesia firului deastept opiniile voastre pentru final draft. este un poem de atelier pe care doresc sa-l lucrez impreuna cu membrii hermeneia. aici este baza. in final, subtitlul va fi "akedia V". pe aici nu a inceput, inca, parjolul climateric. presimt ca vom avea toti ceva probleme cu hipotalamusul, vara asta. tot in final voi pune si diacriticele.
pentru textul : hipotalamus deIncet-incet incep sa se deschida caile perceptiei, imi amintesc de the doors "if the doors of perception were opened..." tehnic vorbind trebuie sa recunosc ca nu intotdeauna sinceritatea in literatura a dat roadele scontate insa in cazul acesta avem de-a face cu insusi copacul Nim! Citesc acest poem la fel cum as deschide cutia cu vechituri de la mama care, Dumnezeu s-o ierte, mi-a spus sa nu am incredere in nimeni niciodata dar eu nu am ascultat-o pentruca am crezut mereu ca poezia are puterea de a ne feri de toate cele rele de pe lumea asta plina de rele si de alte surprize inca si mai neplacute. Revenind la ideea de pornire, imi place cum Emil reuseste sa pastreze echilibrul stilistic in plina agonie spirituala deschizand aceste usi ale perceptiei. El scrie un reportaj (el mereu scrie reportaj, poezia lui este un nesfarsit reportaj teribil de actual) despre ce simti dupa ce ai murit deja cu nelinistea celui care abia se naste. Inca si mai mult, el nu ne vorbeste intr-o limba moarta, el zice cuvinte vii, gungurite, albe si negre si roz si bleu si purpurii. Dar gata cu metaforele "schimonosite" ! Lectura placuta va doresc aici voua hermenicilor Andu
pentru textul : rece detextul curge intamplator, fara a transmite ceva. ca o umplutura.
pentru textul : poem cu Rh negativ și alti factori de risc decami - poemul acesta o sa-mi ramana aproape de suflet, desi nu am primit alte pareri in afara de a ta; aerul a intinerit rememorand si prefigurand castele pe o plaja pustie... as vrea sa cred ca se vor intoarce toti ingerii ce mi-au dezertat din simtire, iar trenul ... sper ca se va intoarce si el, desi cu o intarziere aproximativa de o jumatate de viata... dar se va intoarce, sper:) multumesc de constanta trecerilor tale!
pentru textul : după o fotografie de...Bobadil, într-adevăr am dorit o altfle de aranjare a textului care să impună niște cezuri necesare ritmului dorit. Poemul este ratat, însă în alt sens, unul mai personal. alma, crede-mă că-s sătul de poetese care încearcă să fie mai ironice decât guguștiucii. Deci, îți mulțumesc încă o dată pentru timp, dar înțelege odată mesajul și încearcă să te oprești. A.A.A
pentru textul : Poem ratat deVlad, sa fiu drept, nu prea cred ca in alte texte scriu altfel. pe bune...
pentru textul : parcul revoluțiilor de absint I deacta(n)eoane, sentimentul de-naltare te strabate, dar tot acolo te lasa, ca o penetrare cu efect de levitatie nul, vad, cat ascendenta explicativa de-o clipa a zborului de gandac in atac la Blanca si cat pulsiunea transcendentei iluzorii a reptilei (o)uro-borus, de unde apar atat de plinele (sic) tale invataturi (traiasca gogu-filozofu, vorba ta), cat un crant de chio-chips, morfolit la fel, de fiecare data, pe un inchipuit munte Cithaeron, la colt cu genunchiul broastei testoase kalmuce pe-o parte, a carei exclamatie nu e niciodata “ah” ci “anh” si totusi, orbitorule de Horus, marite (micite?)Seth, oare tu reprezinti, prin ceea ce scrii, versul alb? brrr, ar fi loc de a doua glaciatiune, stai linistit si modest, asa cum te stim, sunt multi altii care chiar reprezinta genul, in nici un caz insailarile tale, repetative, agramate (v. comentariul tau precedent), imprumutate fara voie, de multe ori, din convorbiri ym sau pur..facultative, pentru a scrie cu adevarat poezie in vers alb tu, domnule actaeon-negru ar trebui sa bei prea mult… lapte pentru asta…de capra….de bivolita, dupa gust, desigur, dar …cat sa-ti mai dau, in vers, pe inteles? Alma crezi perfect, sintetic, fara sa cercetezi, tine de intuitie la tine, de inteligenta, legatura cu subtitlul e o dovada - miracol a subtilitatii, intelegerii, in rest, s-auzim de bine, periscopici si plini de fortaje – fortaje ca de n-am fi nu s-ar povesti, ambilor simpaticilor, multam again :) va pupa si Blanca (cred), ca mult si frumos ati comentat la ea
pentru textul : Cassa-Blanca (rurala) deÎmi amintește de Zenobia lui Naum sau poate asta e și ideea. Însă am citit sute de texte ca acesta. Aceleași imagini: șerpi, sms, cifre din care cititorul nu înțelege mare lucru. Aștept de la tine și alte poeme.
pentru textul : poem pentru cel de-al 18-lea vis identic deMultumesc de indrumare; mi-a reusit faza; am revenit asupra textelor :))))
pentru textul : Femeia arteziană dedemitizarea este, aici, o sinteza hegeliana, care, prin autonegare si autoironizare, pastreaza/imbogateste intreaga fiinta. este vorba de iubi si altfel, tot asa cum a muri presupune negarea care se lasa integrata de viata in sine. miracolul, acolo unde se face prezent solicita o depasire a perspectivelor pentru a privi impreuna si a te imbucura de acel a-fi-intru-ființă. ma bucur ca ai inteles bine :) multumesc
pentru textul : podul suspinelor deTehnică impecabilă şi un final... previzibil, dar pe gustul meu. Felicitări!
pentru textul : Verde de Dumnezeu de... și ritmul jalnic.
pentru textul : Porumbelul alb deAr mai merge fără binecunoscutul, clasicul, atât de memoratul şi clişeizatul "vara-i departe"(vezi "Ce te legeni" de Mihai Eminescu: "Iarna-i ici , vara-i departe")
pentru textul : ruginiu deCristina aberezi si am impresia ca bunul meu simt si rabdarea pe care am dovedit-o cu tine si cu iesirile tale in decor sint pierdere de vreme. tocmai ai pierdut din partea mea bunavointa de a-ti mai oferi explicatii. esti tipul de om caruia se merita sa i se taie scurt macaroana. si atit. nu mai spera sa mai primesti vreodata explicatii de la mine.
pentru textul : Lucia Marinescu - suspendare cont deiti multumesc de trecere si pt semn, eu inclin sa cred ca toate patru sunt Haik-uri. cu stima
pentru textul : Haiku-uri deremarc "ascult cum din toate cănile pământului un vuiet gol se plimbă în jurul meu.."
pentru textul : Vuiet gol del-am citit fara respiratie. bianca goean e una din acele scriitoare la care am intilnit un lucru interesant: chiar daca nu e facila nu te oboseste intelectual si ai mai tot timpul cind o citesti senzatia unei ameteli usoare in care senzatiile sint mult mai importante decit rationalitatea. am facut chiar o experienta: am suspecatat-o de exercitiu hipnotic si am recitit apoi unele fraze separat si mi s-au parut foarte inteligibile si bine cintarite. dar cind citesti de fapt e ca si cum te-ai scufunda intr-un fluviu in care parametrii fizici ai existentei sint mult mai putin importanti iar levitatia valurilor si mingiierea lor devin limbaj al comunicarii.
pentru textul : Respiro deAsta ar fi culmea. Eu m-am jenat sa scriu si primul comentariu. Cine sint eu sa imi bag nasul intr-un text atit de intim... Cu atit mai mult cu cit nici nu il cunosc pe Mr Baby, nu stiu daca este un personaj real sau doar "poetic" si nici daca existenta lui poate trece dincolo de versuri... Imaginatia femeii este o chestie foarte bogata cu care este bine sa nu ai de-a face, zic inteleptii...
pentru textul : I do deDaca citesti asta inseamna ca sunt mort. Ei sunt pe urmele mele. Ei stiu ca eu stiu. Stiu ca secretul acestui text este la mine. Acum, sunt in pericol. Secretul este in pericol. De aceea, trimite mai departe acest mesaj: "Totul se scufunda. Din cauza din cauza (au ajuns, sunt aici!!!) nevoii de sex sex salbatic, sex pistruiat, sex intelectual, sex sufocant sex sex sex sex sex... cod: amore caliente"
pentru textul : Simt deCum "mai la dos"? :))
pentru textul : în rîpa aceea unde mor cîinii și oamenii fără acte deUn sonet cu grave rezonante avand o dedicatie mai putin obisnuita. Prima strofa mi se pare foarte reusita: "Când orele hidrei din piele erup Spre ochiul luminii, tu moarte rămâi Săgeata uitării trecând prin călcâi Și calea tăiată de urme de lup!;" undeva, prin text, utilizarea lui " în" este redundanta.
pentru textul : Sonet 132 deabsolut împreunat. Cât despre varza cu pricina... știu eu? Poate mai citim o dată... poate ne mai gândim: ”mă!... de ce-o fi pomenit ăla de Iuda, sau de iapa aia amărâtă?” Religie/trădare? Neeee... ai înțeles exact pe dos, din nefericire (era doar un exemplu de multitudine de interpretări. atât)... iar vremea definițiilor a trecut demult. Îți las plăcerea ție să le reformulezi. Eu mă voi mulțumi cu speculații, sau interpretări (eventual).
pentru textul : Despre trădare deBinevenită vizita. Orgoliile ieftine sunt în șomaj.
textul „Devreme, câd a întis, între somn şi trezire, mâna să-l mângâie, a găsit, în culcuşul ce păstra urma lui, doar o foaie de hârtiea şi dimineaţa mohorâtă i s-a scurs printre degete, odată cu foaia mototolită dispărând...” are cel puțin două erori de tipărire. te rog să editezi întregul text.
pentru textul : Întâmplare de„într-u tramvai ”, „Oameni somnabuli”,„neşţiută”, etc
Cred ca doar primele 3 versuri au ceva poezie in ele, o metafora soresciana (ca si el avea ce avea cu trenurile) si cam atat. Dupa aceea, jurnal cu tot felul de nimicuri din viata cotidiana, nimicuri pe care le traieste toata lumea si le scrie toata lumea. Probabil ca in viata unui om trebuie sa se intample ceva deosebit ca sa scrie ceva deosebit. Sau macar autorul sa se ridice cu o treapta peste suferintele sale, sa se detaseze, sa sublimeze.
pentru textul : text parțial lipsă de"Recviem pentru nuca verde " e un titlu de poem care mă bântuie de câteva zile şi uite unde a răsărit!:D
pentru textul : Sentiment de septembrie deAm pus si eu un nuc lângă bloc, câţiva arţari, plopi, tei, dar nu s-a prins decât un măr care s-a dovedit a fi dud în cele din urmă. Toate vrăbiile din cartier mă iubesc.
Îmi place parabola ta până dă în politică, aici legătura e prea de-a dreptul, chiar şi aceea cu lectura venerabililor prea pică dintr-o dată.
Emil, mulțumesc pentru interpretare și semn. E un text care i se adresează unui autor de pe un alt site, textul e un fel de răspuns adresat celui cu care avusesem o dispută. Oricum, pasajul vizat de tine, s-a dorit a fi mai degrabă unul ironic.
Mulțumesc de trecere și
scuze pentru răspunsul întârziat
(abia acum observasem comentariul tău).
Eugen.
pentru textul : Leii de doi bani și masajul cardiac intern. deAceastă plăsmuire a verii, o piață, un bălci al deșertăciunilor în care se vănd de toate. Am făcut unele modificări, mulțumesc dragă Alma.
pentru textul : La piață deastazi sint exigent. singurul vers pe care l-am retinut este "e atâta liniște într-un semafor"
pentru textul : poeții dorm în vaze dePagini