mulţumesc pentru intelegere si pentru abilitatea de a-ţi păstra simţul umorului şi al relativităţii. nu voi încerca să mă scuz dar eu sînt unul şi voi sînteţi mulţi. uneori uit cu cine am ajuns sa vorbesc la plural şi cu cine la singular. deşi eu prefer să fiu apelat la singular şi prefer Virgil şi nu dl. Virgil sau alte chestii de gemul acesta.
Şi da, am observat că au început tot felul de tiruri revanşarde şi ieftine. Şi am încercat să canalizez acele energii vulcanice spre polemici legate de texte şi subiecte şi mai puţin de atacuri la persoană sau la adresa site-ului. Nu neaparat din orgoliu (deşi nu sînt imun la el) dar nu cred că restul membrilor hemeneia trebuie să primească in corpore ouă stricate în cap doar pentru că cineva s-a supărat pe sat.
Şi da, cred că trebuie să îi atingi pe poeţi şi poetaşi cu flori şi uneori cu ce apuci la mînă pentru ca să îi ţii în formă. Laurii succesului sînt cel mai ispititor culcuş.
Multumesc, Adrian, era suficient să ne spui că există acordul ei. E bine să evităm afișarea adreselor de e-mail, ale noastre sau ale altora. Nu vrem să creăm nimănui neplăceri. Încă o dată, frumoasă realizare.
Limba oficiala inca mai este ebreica in Israel, cu putina straduinta devine rusa si inca vreo 20 de ani araba.A doua limba este engleza, deci cine are de scris in alta limba poate scrie in egleza. Daca doreste cineva scrise in araba ma ofer voluntar ,la fel si-n ladino dialectul evreilor sefarzi, dar in idish sa nu contezi pe mine.
imi vine sa zimbesc citind ultimul comentariu. probabil ca brusca ta lipsa de imaginatie va fi numai trecatoare. ai dreptate aleksandar, si eu sint tentat sa afirm ca acea apropiere poate fi calificata drept un "weak link" in text. dar am mai practicat-o. nu neaparat din lipsa de vocabular sau imaginatie ci mai degraba dintr-o stranie nevoie/dorinta de a sugera "mecanic" vulnerabilitatea unei imagini. cumva ca si cum pe pinza unui tablou/crochiu ai murdari un colt pentru a stirnii emotii de revolta/ dezamagire/respingere(?) in cei ce il privesc. evident, un critic "normal" va considera ca "tensiunea" creata de acel lucru concentreza mult prea multa atentie si anuleaza ideea de creatie artistica per se. dar uneori am senzatia ca am devenit aproape anasteziati prin "cursivitatea artei". iar asta ma enerveaza. aproape ca pleznesc cu pensula pe canvas ca sa te enervez pe tine, cel care privesti. evident, poate ca "mediocritatea artistica" este la mine.
Draga Tincuta, M-as fi bucurat sa imi spui direct parerea ta despre poeziile yerba mate nu sa aflu indirect prin comentarii de la alt text. Eu am scris in unul din volumele mele din perioada 2001-2003 despre "ceai de tei ubesc" deci ceaiul nu e ceva nici nou nici iesit din comun in poeiile mele. Revenind, si mie imi place teaiul de musetel, dar mai mult cel de coada soricelului. Dar, la fel ca musetelul, coada soricelului nu suna foarte poetic. De aceea ne refugiem in spatele unor nume de ceai ce suna exotic precum yerba mate si tetley. Pe de alta parte, scriem despre ceea ce bem zilnic din lipsa de ceaiuri romanesti. Tabieturi fara voie si fara discriminare. Draga Marina, Dureros de aluziv acest debut de poezie, in spiritul observatiilor Tincutei: "nu am baut niciodata yerba mate". Cu muscatele mi-am incheiat socotelile inca de pe vremea epocii de aur. Prea multe femei au murit aiurea. Muscata ar trebui sa devina un simbol funebru in Romania. Asta e parerea mea, asa sentimentala si stupida cum e. Patetica strofa penultima, ingrozitor de low esteem as spune: "mări necunoscute vor înghiți strania carcasă roșie a nimănui" Noroc ca ultimul vers defileaza un pic de forta si ridica spiritul spre culmi negate de restul. Toti suferim de ceva, din suferinta si surpriza am scris acest comentariu, sper sa nu ma intelegi gresit si sa te supere prea tare. Cu drag, /O\
"Dincolo" sună ca o altă dimensiune, "de început" ar fi poate mai potrivit. The return to innocence, înapoi la big bang.
"ne căţărăm în prima maimuţă/şi privim" cred că ai fi putut lăsa simplu: "ne cățărăm și privim" din restul poeziei s-ar fi dedus involuția către maimuță, astfel "ne cățărăm în prima maimuță" mă duce cu gândul la un parazit extern.
Asta imi aminteste de un desen de pe o cana din acelea care se dau cadou si sub care scria "dreptul femeii trebuie sa fie egal cu al barbatului". Lasand gluma deoparte mi se pare o dizertatie interesanta asupra dublului. Si oricum, nu avem de-a face aici cu vreun sofism.. :-) Andu
ziua-n care m-am hotărât să fiu copac
s-a născut dup-apocalipticele-nterminabilele momente-ale potopului
când simţeam-aşa-un tumult-o străfulgerare-o mustire
ce dădea pe-afar-eviscerându-mă-ntr-un fel-nedefinit
şi-atunci-am decis: m-am aruncat sămânţă
(fără căutări prea multe
dar cât mai departe de pădure şi de vreascurile ei) - partea asta e ridicolă!
mă ştiam pur-imens şi plin-de-seve...
(somnul raţiunii naşte vise) - și asta e mai mult decât ridicolă
(rădăcini, crengi, mâini către mâinele de azi
loc de popas pentru pribegi) - asta e de scos clar!
şi-un strop de-umbră-ideilor urgisite
cuibul cuvintelor abandonate
(şi) fără atâtea și-uri că dăm în bâlbâială
domn al uitărilor
şi-al tăcerilor
"cine se ascunde de cine" grea întrebare.sunt episoade din viață pe care vrei să le închizi cu strășnicie pe vecie, și uneori nu se poate. și organismul uman erupe ca un vulcan la un moment dat. există scânteia, aprinde focul și arzi ca o torță. e cumplit. secretele de orice fel ar fi nu pot duce decât la dezastre. adio fericire pentru cel ce se ascunde și tace. mai ales când nu e vinovat cu nimic, nu i se poate reproșa, decât că stă izolat " în casa din vârful copacului...deasupra unei lumi în care mișună - lucrurile despre care nu vorbim". text ce îndeamnă la meditație, și bine face. era necesar. felicitări!
Parcă e prea mult acel "idiot" acolo... se simte că e autentic, fără discuție, dar poate că uneori mai lăsăm la o parte autenticul și mai încercăm și pulsul poeziei... chiar în ciuda titlului. Altfel, poate sunt eu într-o dispoziție mai ciudată, dar chiar mi se pare ok... chiar și inserțiile în engleză merg.
mi-a placut textul, chiar daca eu as mai face niste taieturi, ma refer la prezenta hiroshimei si nagasaki, a vesuviului si a sfinxului uitat pe noptiera.. plus amprente de cenusa de asemenea, doar incarca ( eu as lasa doar vesuviul, cumva)nu stiu de ce, cu toate ca incearca sa completeze, imi dau senzatia de aglomerare. in mod deosebit mi-a placut ultima strofa.
DOREL - apreciez efortul s-ului..:)
SANCHO P. - eu nu scriu "la moda" dintr-un simplu motiv - nu-mi place moda poeziei de astazi iar pentru mine scrisul e o refulare fara a avea pretentii de scriitoere, poeta, inca etc. M-am jucat intr-o zi cu litera S si asta a iesit...sigur ca voi posta si altfel de texte la care astept pareri. Pana una-alta, multumesc :), MIrela
ARDAGAST - sigur ca limitarea la o singura litera "incorseteaza" destul de mult mesajul dar este si o provocare. Reusita sau nu, depinde mult si de parerea celui ce citeste.
VLad,
o proza la persoana I implica mai puternic un cititor, prozele la persoana a III-a povestesc actiuni, intamplari, misca personajele mai voios, cititorul e mai putin empatic, si mai mult observator. Mie-mi place proza la persoana I, mi se potriveste :) incerc sa duc un fir psihologic in asa fel incat sa fie credibil, sinceritatea este inspirata de personaj, reiese din analiza pe care o face cititorul printre randuri, and then he buys the story, or not.
Textul de fata este pura fictiune. Sunt multumita ca personajele sunt cat de cat plauzibile. Iti multumesc aprecieri, de comentariu, ma bucur sa aud ca ma citesti, chiar daca nu lasi semne. Nu-i nimic. :) si eu iti urmaresc prelucrarile foto si nu comentez. Urat din partea mea.
Voi repara problema virgulei de mai sus, am inteles ca mai sunt cateva probleme, multumesc de atentionare. :) E binevenita.
Francisc, (none taken)
ma feresc de dialog. Dialogul trebuie stapanit extrem de bine ca sa nu calci in strachini, sa nu sune artificial si sa-ti strici tot textul. Se scrie greu, dar sper ca in timp, cu exercitiu, o sa invat cum se face. O pagina de proza jurnal e si ea proza, mai buna, mai rea, nu cred ca tine de dialog sau sinceritate, depinde cum e scrisa.
Si nu e musai sa-i placa cititorului nimic, mie-mi place sa cos oamenii la sfarsit de operatie si ma simt implinita mai ales cand am sange pe boneta. Am un text care-mi place despre asta. Si nu sugerez ca tu-ai avea aceleasi sentimente despre el. :)) Cum ai facut referire la dialog, ti-am spus de un text cu dialog. Atat.
mi-a placut: în gustul sărutului tău era seară. privit integral poemul e greoi, cu un sofer de taxi dintr-un tablou, aflat intr-o parfumerie, al carui suflet mai si privea, dupa care imaginea e rupta brusc la gustul sarutului. ma privea/deci initial esti singur in pravalie, apoi trupurile noastre. deci, greoi. imagini in cercuri concentrice, se suprapun. typo:atăt mcm
Un text concret care merge pe o linie raţională, un adevăr care se petrece şi care se exprimă în acest text prin cuvântul care se naşte dintr-o voinţă evidentă a realităţii imediate.
Mi-a plăcut acest gen de text pentru că nu te scarpini cu mâna dreaptă în locul stâng aşa cum m-am exprimat eu în acest comentariu. Să-mi fie cu iertare căile acestea întortocheate ale femeii ce sunt.:)
Oriana, nici nu l-am perceput ca pe un reproș, și ai dreptate, dacă facem puțin abstracție de experimentul acesta. Dar aici, în context, cred totuși că rămân singurele potrivite. În prima parte este re-crearea lumii, de aceea am simțit involuntar nevoia să folosesc acele cuvinte, și nu altele. Și cred că exprimă atmosfera arhaică, de început de lume. În ultima parte însă, îmi scăpase. Acolo ai observat, cred, ca apăruse prăpastia, acum am modificat, folosindu-ți sugestia, am înlocuit nămol cu noroi. De data aceasta, e lumea de după seara dintâi. O lume cu alt suflu. Îți mulțumesc, păstrează mireasma aceea. "Zeci de ani" era bine... tot aici, lasă deceniile pe altă dată:-) Vladimir, sunt două focuri, două ființe creând o lume nouă, într-adevăr. Am șovăit între colaj poetic și cutia cu nisip, vizuală în nici un caz... mă bucur că îmi sprijini alegerea. Am dorit să pun mai mult accent pe gesturile sacramentale, poate de aceea și iluzia de oniric, pe care o sesiza și Oriana mai sus. Observator atent, cum m-am obișnuit, mulțumesc și ție :-)
Uneori lucrurile merg mai bine, alteori mai rău. În lunile de vară oamenii pleacă în vacanţe, se mai relaxează, fluxul de activitate se diminuează în general. Nu cred că pentru câteva opinii rău intenţionate trebuie să prăpădiţi lumea. Hermeneia este un site în jurul căruia s-a format o comunitate plăcută, cu oameni interesanţi, grafica site-ului este de excepţie, şi climatul unul deosebit. Poate că ceea ce îi lipseşte site-ului este doar o echipă de moderatori, buni comunicatori, care să mai preia din activităţi. Nu cred că trebuie acţionat sub impulsul unei stări de oboseală sau indispoziţie vremelnică şi trecătoare.
Se pot crea alte site-uri dar atmosfera şi coeziunea de pe Hermeneia nu vor putea fi refăcute!
Poate vă mai gândiţi!? Poate ne mai gândim...
Singurătate și disperare. Dar și speranță, totuși. Un text liric, care curge lin și melancolic. Mi-a plăcut și mie mult "nu știu de când desenez în praful de pe măsuță". Deasemenea m-a atins acest experiment (ce-i totuși, o poezie) prin contrastele dintre o lume rece, "cu fum de oțelărie, cu furnale", și o lume guvernată de vise, sensibilitate și umanitate: "deschid dulapul din el se revarsă stelele luna si soare cerul cu nori", "pe pielea mea în fiecare por câte un om/ îmi face semne disperate și se-neacă". Cred ca mesajul principal al poemului este acesta: oamenii ar putea fi salvați, prin atenția celor de aproape. Se poate ca experimentul să nu reușească totdeauna (unii să se "înece/ repede repede"). În tot cazul, merită încercat! Felicitări pentru un text bun!
unde ai gasit traducerea asta din Cc ca tare m-a amuzat. auzi: "apele tale alimentează grădina" bine ca n-au tradus "rodii cu fructe semnificative organoleptic" La "Nu voi mai știi" nu trebuia cu un singur "i" ? cum e corect? "ostiola" sau "osteola"? simpatic textul. uite o parodie care mi-a descretit fruntea
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mulţumesc pentru intelegere si pentru abilitatea de a-ţi păstra simţul umorului şi al relativităţii. nu voi încerca să mă scuz dar eu sînt unul şi voi sînteţi mulţi. uneori uit cu cine am ajuns sa vorbesc la plural şi cu cine la singular. deşi eu prefer să fiu apelat la singular şi prefer Virgil şi nu dl. Virgil sau alte chestii de gemul acesta.
pentru textul : O dimineață pe fugă deŞi da, am observat că au început tot felul de tiruri revanşarde şi ieftine. Şi am încercat să canalizez acele energii vulcanice spre polemici legate de texte şi subiecte şi mai puţin de atacuri la persoană sau la adresa site-ului. Nu neaparat din orgoliu (deşi nu sînt imun la el) dar nu cred că restul membrilor hemeneia trebuie să primească in corpore ouă stricate în cap doar pentru că cineva s-a supărat pe sat.
Şi da, cred că trebuie să îi atingi pe poeţi şi poetaşi cu flori şi uneori cu ce apuci la mînă pentru ca să îi ţii în formă. Laurii succesului sînt cel mai ispititor culcuş.
Multumesc, Adrian, era suficient să ne spui că există acordul ei. E bine să evităm afișarea adreselor de e-mail, ale noastre sau ale altora. Nu vrem să creăm nimănui neplăceri. Încă o dată, frumoasă realizare.
pentru textul : A doua mea copilărie deAha, frumos text. Un ritual gestic cumva exsistenţial, tuşe descriptive inspirate, început în forţă. Plăcut!
pentru textul : mă trezesc așezat în aprilie decum sarutul ce nu incapea intre doua statii de tramvai....si sa nu mai spun de cimitir ...coapse...
pentru textul : dumnezeu și cutia lui de lego deLimba oficiala inca mai este ebreica in Israel, cu putina straduinta devine rusa si inca vreo 20 de ani araba.A doua limba este engleza, deci cine are de scris in alta limba poate scrie in egleza. Daca doreste cineva scrise in araba ma ofer voluntar ,la fel si-n ladino dialectul evreilor sefarzi, dar in idish sa nu contezi pe mine.
pentru textul : Anti-Babel deimi vine sa zimbesc citind ultimul comentariu. probabil ca brusca ta lipsa de imaginatie va fi numai trecatoare. ai dreptate aleksandar, si eu sint tentat sa afirm ca acea apropiere poate fi calificata drept un "weak link" in text. dar am mai practicat-o. nu neaparat din lipsa de vocabular sau imaginatie ci mai degraba dintr-o stranie nevoie/dorinta de a sugera "mecanic" vulnerabilitatea unei imagini. cumva ca si cum pe pinza unui tablou/crochiu ai murdari un colt pentru a stirnii emotii de revolta/ dezamagire/respingere(?) in cei ce il privesc. evident, un critic "normal" va considera ca "tensiunea" creata de acel lucru concentreza mult prea multa atentie si anuleaza ideea de creatie artistica per se. dar uneori am senzatia ca am devenit aproape anasteziati prin "cursivitatea artei". iar asta ma enerveaza. aproape ca pleznesc cu pensula pe canvas ca sa te enervez pe tine, cel care privesti. evident, poate ca "mediocritatea artistica" este la mine.
pentru textul : crochiu I deDa, pare că se leagă mai bine acum. "grădina botanică" ar cere un genitiv - "grădina botanică a ..." (pentru că altfel versul nu ține).
pentru textul : Ursul panda din grădina de bambus deDraga Tincuta, M-as fi bucurat sa imi spui direct parerea ta despre poeziile yerba mate nu sa aflu indirect prin comentarii de la alt text. Eu am scris in unul din volumele mele din perioada 2001-2003 despre "ceai de tei ubesc" deci ceaiul nu e ceva nici nou nici iesit din comun in poeiile mele. Revenind, si mie imi place teaiul de musetel, dar mai mult cel de coada soricelului. Dar, la fel ca musetelul, coada soricelului nu suna foarte poetic. De aceea ne refugiem in spatele unor nume de ceai ce suna exotic precum yerba mate si tetley. Pe de alta parte, scriem despre ceea ce bem zilnic din lipsa de ceaiuri romanesti. Tabieturi fara voie si fara discriminare. Draga Marina, Dureros de aluziv acest debut de poezie, in spiritul observatiilor Tincutei: "nu am baut niciodata yerba mate". Cu muscatele mi-am incheiat socotelile inca de pe vremea epocii de aur. Prea multe femei au murit aiurea. Muscata ar trebui sa devina un simbol funebru in Romania. Asta e parerea mea, asa sentimentala si stupida cum e. Patetica strofa penultima, ingrozitor de low esteem as spune: "mări necunoscute vor înghiți strania carcasă roșie a nimănui" Noroc ca ultimul vers defileaza un pic de forta si ridica spiritul spre culmi negate de restul. Toti suferim de ceva, din suferinta si surpriza am scris acest comentariu, sper sa nu ma intelegi gresit si sa te supere prea tare. Cu drag, /O\
pentru textul : Tetley deDacă tot nu l-am citit pe Octavian Soviany până acum, sigur după acest articol am s-o fac. Prezentarea ta mă obligă! tincuța
pentru textul : Erosul Dilectei de"Dincolo" sună ca o altă dimensiune, "de început" ar fi poate mai potrivit. The return to innocence, înapoi la big bang.
"ne căţărăm în prima maimuţă/şi privim" cred că ai fi putut lăsa simplu: "ne cățărăm și privim" din restul poeziei s-ar fi dedus involuția către maimuță, astfel "ne cățărăm în prima maimuță" mă duce cu gândul la un parazit extern.
pentru textul : Capăt de drum deAsta imi aminteste de un desen de pe o cana din acelea care se dau cadou si sub care scria "dreptul femeii trebuie sa fie egal cu al barbatului". Lasand gluma deoparte mi se pare o dizertatie interesanta asupra dublului. Si oricum, nu avem de-a face aici cu vreun sofism.. :-) Andu
pentru textul : Povești pseudo-Zen (4) dea se citi: as zice ca omul modern NU si-a amintit nici astazi o parte din cunostintele fundamentale
pentru textul : Gânduri defac fotosinteza cam de 2 ori pe an. apoi ma retrag in cochilia mea de calcar silicos. E grav?
pentru textul : Poem biologic deziua-n care m-am hotărât să fiu copac
s-a născut dup-apocalipticele-nterminabilele momente-ale potopului
când simţeam-aşa-un tumult-o străfulgerare-o mustire
ce dădea pe-afar-eviscerându-mă-ntr-un fel-nedefinit
şi-atunci-am decis: m-am aruncat sămânţă
(fără căutări prea multe
dar cât mai departe de pădure şi de vreascurile ei) - partea asta e ridicolă!
mă ştiam pur-imens şi plin-de-seve...
(somnul raţiunii naşte vise) - și asta e mai mult decât ridicolă
pentru textul : ciotul dintre tranşee de(rădăcini, crengi, mâini către mâinele de azi
loc de popas pentru pribegi) - asta e de scos clar!
şi-un strop de-umbră-ideilor urgisite
cuibul cuvintelor abandonate
(şi) fără atâtea și-uri că dăm în bâlbâială
domn al uitărilor
şi-al tăcerilor
"cine se ascunde de cine" grea întrebare.sunt episoade din viață pe care vrei să le închizi cu strășnicie pe vecie, și uneori nu se poate. și organismul uman erupe ca un vulcan la un moment dat. există scânteia, aprinde focul și arzi ca o torță. e cumplit. secretele de orice fel ar fi nu pot duce decât la dezastre. adio fericire pentru cel ce se ascunde și tace. mai ales când nu e vinovat cu nimic, nu i se poate reproșa, decât că stă izolat " în casa din vârful copacului...deasupra unei lumi în care mișună - lucrurile despre care nu vorbim". text ce îndeamnă la meditație, și bine face. era necesar. felicitări!
pentru textul : „lucrurile despre care nu vorbim” deProces-verbal de constare moarte suspecta, cauza probabila otravire cu monoxid de carbon. Personaje si imprejurari reale , inclusiv vitelul.
pentru textul : Cartier rezidential deParcă e prea mult acel "idiot" acolo... se simte că e autentic, fără discuție, dar poate că uneori mai lăsăm la o parte autenticul și mai încercăm și pulsul poeziei... chiar în ciuda titlului. Altfel, poate sunt eu într-o dispoziție mai ciudată, dar chiar mi se pare ok... chiar și inserțiile în engleză merg.
pentru textul : ăsta nu e un poem deMulțumesc pentru observații, Marina, am și corectat.( M-am jucat cu punctuația și caracterele grafice însă diferit în fiecare text...)
pentru textul : Mesaj dintr-o somnoroasă istorie/ Message d’une somnolente histoire deașa suntem în viață, Virgil. exact așa. pentru că mi-aș dori să ne întâlnim și dincolo... acasă. de aia!
pentru textul : stare de emigrant demi-a placut textul, chiar daca eu as mai face niste taieturi, ma refer la prezenta hiroshimei si nagasaki, a vesuviului si a sfinxului uitat pe noptiera.. plus amprente de cenusa de asemenea, doar incarca ( eu as lasa doar vesuviul, cumva)nu stiu de ce, cu toate ca incearca sa completeze, imi dau senzatia de aglomerare. in mod deosebit mi-a placut ultima strofa.
pentru textul : scrisori imaginare deDOREL - apreciez efortul s-ului..:)
SANCHO P. - eu nu scriu "la moda" dintr-un simplu motiv - nu-mi place moda poeziei de astazi iar pentru mine scrisul e o refulare fara a avea pretentii de scriitoere, poeta, inca etc. M-am jucat intr-o zi cu litera S si asta a iesit...sigur ca voi posta si altfel de texte la care astept pareri. Pana una-alta, multumesc :), MIrela
ARDAGAST - sigur ca limitarea la o singura litera "incorseteaza" destul de mult mesajul dar este si o provocare. Reusita sau nu, depinde mult si de parerea celui ce citeste.
:)
pentru textul : Stejarul Sisif deVLad,
o proza la persoana I implica mai puternic un cititor, prozele la persoana a III-a povestesc actiuni, intamplari, misca personajele mai voios, cititorul e mai putin empatic, si mai mult observator. Mie-mi place proza la persoana I, mi se potriveste :) incerc sa duc un fir psihologic in asa fel incat sa fie credibil, sinceritatea este inspirata de personaj, reiese din analiza pe care o face cititorul printre randuri, and then he buys the story, or not.
Textul de fata este pura fictiune. Sunt multumita ca personajele sunt cat de cat plauzibile. Iti multumesc aprecieri, de comentariu, ma bucur sa aud ca ma citesti, chiar daca nu lasi semne. Nu-i nimic. :) si eu iti urmaresc prelucrarile foto si nu comentez. Urat din partea mea.
Voi repara problema virgulei de mai sus, am inteles ca mai sunt cateva probleme, multumesc de atentionare. :) E binevenita.
Francisc, (none taken)
ma feresc de dialog. Dialogul trebuie stapanit extrem de bine ca sa nu calci in strachini, sa nu sune artificial si sa-ti strici tot textul. Se scrie greu, dar sper ca in timp, cu exercitiu, o sa invat cum se face. O pagina de proza jurnal e si ea proza, mai buna, mai rea, nu cred ca tine de dialog sau sinceritate, depinde cum e scrisa.
Si nu e musai sa-i placa cititorului nimic, mie-mi place sa cos oamenii la sfarsit de operatie si ma simt implinita mai ales cand am sange pe boneta. Am un text care-mi place despre asta. Si nu sugerez ca tu-ai avea aceleasi sentimente despre el. :)) Cum ai facut referire la dialog, ti-am spus de un text cu dialog. Atat.
pentru textul : am evadat un timp (2) dede acord si eu. am incheiar subiectul. Multumesc de interventie.
pentru textul : Poemul pentru Chichere demi-a placut: în gustul sărutului tău era seară. privit integral poemul e greoi, cu un sofer de taxi dintr-un tablou, aflat intr-o parfumerie, al carui suflet mai si privea, dupa care imaginea e rupta brusc la gustul sarutului. ma privea/deci initial esti singur in pravalie, apoi trupurile noastre. deci, greoi. imagini in cercuri concentrice, se suprapun. typo:atăt mcm
pentru textul : california I deUn text concret care merge pe o linie raţională, un adevăr care se petrece şi care se exprimă în acest text prin cuvântul care se naşte dintr-o voinţă evidentă a realităţii imediate.
pentru textul : Doar ochii privind asta deMi-a plăcut acest gen de text pentru că nu te scarpini cu mâna dreaptă în locul stâng aşa cum m-am exprimat eu în acest comentariu. Să-mi fie cu iertare căile acestea întortocheate ale femeii ce sunt.:)
Iți mulțumesc Aranca pentru ajutor și pentru sfaturi.
pentru textul : Te rog, deOriana, nici nu l-am perceput ca pe un reproș, și ai dreptate, dacă facem puțin abstracție de experimentul acesta. Dar aici, în context, cred totuși că rămân singurele potrivite. În prima parte este re-crearea lumii, de aceea am simțit involuntar nevoia să folosesc acele cuvinte, și nu altele. Și cred că exprimă atmosfera arhaică, de început de lume. În ultima parte însă, îmi scăpase. Acolo ai observat, cred, ca apăruse prăpastia, acum am modificat, folosindu-ți sugestia, am înlocuit nămol cu noroi. De data aceasta, e lumea de după seara dintâi. O lume cu alt suflu. Îți mulțumesc, păstrează mireasma aceea. "Zeci de ani" era bine... tot aici, lasă deceniile pe altă dată:-) Vladimir, sunt două focuri, două ființe creând o lume nouă, într-adevăr. Am șovăit între colaj poetic și cutia cu nisip, vizuală în nici un caz... mă bucur că îmi sprijini alegerea. Am dorit să pun mai mult accent pe gesturile sacramentale, poate de aceea și iluzia de oniric, pe care o sesiza și Oriana mai sus. Observator atent, cum m-am obișnuit, mulțumesc și ție :-)
pentru textul : Seara întâi deUneori lucrurile merg mai bine, alteori mai rău. În lunile de vară oamenii pleacă în vacanţe, se mai relaxează, fluxul de activitate se diminuează în general. Nu cred că pentru câteva opinii rău intenţionate trebuie să prăpădiţi lumea. Hermeneia este un site în jurul căruia s-a format o comunitate plăcută, cu oameni interesanţi, grafica site-ului este de excepţie, şi climatul unul deosebit. Poate că ceea ce îi lipseşte site-ului este doar o echipă de moderatori, buni comunicatori, care să mai preia din activităţi. Nu cred că trebuie acţionat sub impulsul unei stări de oboseală sau indispoziţie vremelnică şi trecătoare.
pentru textul : despre închiderea site-ului Hermeneia.com deSe pot crea alte site-uri dar atmosfera şi coeziunea de pe Hermeneia nu vor putea fi refăcute!
Poate vă mai gândiţi!? Poate ne mai gândim...
Singurătate și disperare. Dar și speranță, totuși. Un text liric, care curge lin și melancolic. Mi-a plăcut și mie mult "nu știu de când desenez în praful de pe măsuță". Deasemenea m-a atins acest experiment (ce-i totuși, o poezie) prin contrastele dintre o lume rece, "cu fum de oțelărie, cu furnale", și o lume guvernată de vise, sensibilitate și umanitate: "deschid dulapul din el se revarsă stelele luna si soare cerul cu nori", "pe pielea mea în fiecare por câte un om/ îmi face semne disperate și se-neacă". Cred ca mesajul principal al poemului este acesta: oamenii ar putea fi salvați, prin atenția celor de aproape. Se poate ca experimentul să nu reușească totdeauna (unii să se "înece/ repede repede"). În tot cazul, merită încercat! Felicitări pentru un text bun!
pentru textul : zoom plus sau minus deunde ai gasit traducerea asta din Cc ca tare m-a amuzat. auzi: "apele tale alimentează grădina" bine ca n-au tradus "rodii cu fructe semnificative organoleptic" La "Nu voi mai știi" nu trebuia cu un singur "i" ? cum e corect? "ostiola" sau "osteola"? simpatic textul. uite o parodie care mi-a descretit fruntea
pentru textul : Vera – iubita mea cu buze de aloe dePagini