ascunde-ți punctul de unde ai plecat
pe harta întocmită în piept
deschide porțile, brațele, pumnul
și strigă
iată-mă alb înalt și crîncen, iată-mă veșnic, din nou
apoi dă-mi drumul la mînă
da... un poem care mi-a incantat imaginatia ! felicitari !!
Un poem-idee-imagine... insa scris la repezeala. Ceva in genul "nu te iei in serios", chestie pe care si eu am incasat-o pe merit. Poemul l-as "scutura" de mecanicisme si as reformula asa: la marginea drumurilor orașul nu se mai vede nici oamenii nici casele lor doar niște mușuroaie uriașe la marginea privirii acolo copacii sunt oameni ramurile brațe cuiburile palme albastrul fad al ochilor pierduți în cer o pereche de hulubi izgonită de ploaie apleacata peste tine aducînd o teamă fericită în mirosul verde al sufletului lor despuiat în tăcere ... ma rog, parerea mea. Andu
nu, Aranca, nici nu m-am gândit la versuri pentru copii. dacă versul își găsește atât de ușor rima este pentru că l-am scris simțind că trebuie scris, că voiește să fie așternut pe hârtie, că voiește să se elibereze din gândul, din mintea, din inima mea. acest poem este scris "dintr-o singură suflare", dacă pot spune astfel. mulțumesc pentru trecerile tale.
Dincolo de delectarea de a „cotrobăi” într-o poșetă și constatând cam același inventar :) ca în mai toate poșetele doamnelor și domnișoarelor foarte prevăzătoare, dincolo de încercarea de a metaforiza tinerețea :) și după un final excelent (din care aș scoate „Vă vine să credeți?”), trebuie să fac niște precizări necesare pentru buna funcționare a site-ului, a acestui spațiu în care avem acces să postăm texte, să citim și să exprimăm opinii.
Poate că ar fi fost bine ca ceea ce scriu acum să fie un mic articol postat separat, dar am ales să scriu aici fiindcă ești printre cei care au venit în ultimele luni pe site și poate că nu ai luat cunoștință cu toate regulile.
O să mă refera acum doar la încadrarea textelor în categorii de gen și subcategorii de specii literare, pe care o consider foarte necesară din cel puțin două motive: 1. Autorul trebuie să știe exact în ce gen literar scrie și ce specie literară abordează pentru a ști cum să-și organizeze discursul literar într-un mod corect; 2. Lectorul trebuie să știe ce gen literar și ce specie literară este ceea ce citește pentru a putea recepta corect textul.
Ar trebui lecturate sau relecturate informațiile de la următoarele linkuri (Regulament, Întrebări și răspunsuri): http://hermeneia.com/content/regulament_hermeneiacom - alineat 16.5 http://hermeneia.com/content/ce_se_intampla_daca_am_gresit_incadrarea_un... http://hermeneia.com/content/cum_se_poate_schimba_incadrarea_unui_text_a...
Acum referitor la genul diaristic în care se înscrie „jurnalul”, trebuie știute cel puțin cinci mărci specifice după care îl putem recunoaște:
- elemente autobiografice reale (selectate)
- semnul egalităţii între autorul real, narator şi personajul principal
- convenţia datării sau a specificării timpului într-o altă formă, nu neapărat datarea
- persoana întâi a autorului (pronume și verbe)
- pronumele şi adjectivul posesiv (a mea, ale mele, al meu, ai mei... mea, mele, meu, mei)
Dacă ne uităm un pic la textele înscrise la subcategoria „jurnal”, vom observa că cele care au aceste mărci de recunoaștere sunt textele Cristinei Moldoveanu și ale lui Sebi Șufariu (mă refer la textele recente). http://hermeneia.com/category/proza/jurnal
Dacă oricare dintre noi, userii, sau orice alt vizitator va dori să acceseze pentru lectură doar categoria „proză”, iar de acolo subcategoria „jurnal”, trebuie să găsească doar texte-jurnal, nu note, nu povestiri, nu altceva, nu un amalgam ca în poșetele noastre :)
În speranța că va fi perceput corect acest demers al meu, îți doresc inspirație și mult spor!
Maria(na) mulțumesc pentru aplecarea asupra acestui poem.
Nu înțeleg de ce trecerea bruscă la personal din acel 'simt' deranjează, mai ales pe unele ca noi, femeile, mai mereu depersonalizate.
Iar cei doi de 'înainte' așa-i au sensuri 'un pic diferite' cam ca în celebra parafrază de pe vremea lui ceau-bau 'tot înainte' pentru că 'tot înainte' era mai bine...
Ne mai citim.
acum imi mai place mult si o vad ca pe o poezie cu toate ca as renunta la "mele" si as incepe toate versurile cu litere mici, dar aceasta din urma nu are o foarte mare importanta. raman la ideea ca "pentru ca azi e ieri/ si maine tot ieri este" nu suna bine, poate incerci sa inlocuiesti cu altceva daca tii neaparat sa ramana. poezia e frumoasa acum si ar fi pacat sa mai scada ceva din valoare. mi-a placut:"o piersică/atunci când bântuie gustul tău". e foarte interesant si ne"bantuie" atat imaginatia si nu numai...parca mi-i un pic foame :) e o poezie a incertitudinii chiar daca pare destul de "optimista".e o incercare da a te apropia de tine, de a te intelege fiindca exista acel "cand ma iau in brate". nu invinovatesti, nu strigi, nu te razvratesti, dar, totusi, in poezie totul se rezuma la trecut cand era un el, care nu e prezent in poezie si se afla undeva acolo in acel "atunci" ca s-o citez pe ioana barac grigore si din cauza caruia intuiesc ai mainile prinse sub o piatra. nu te adresa cu dvs.: "m-ați convins". sunt inca pe bancile facultatii, inca... acum ar fi trebuit sa invat :)
Evident că dimineața strănută, altfel iese un soi de șarpe. La fel, calea lactee se prelinge, deși nu mă prea împac cu verbul. Și nici cu dansul visurilor. Dar nu prea ai ce să-i faci (decât să rescrii?).
Fain, Călin, și eu tot asta făceam acum 3 ore, număram câte zile are Hermeneia, limitându-mă a spune aproape 3 luni. :) Și trăirea într-un spațiu virtual seamănă cu cea din spațiu real, fiindcă tot oameni se regăsesc, cu inimile și spiritele lor. Nu-i simplu să transformi un punct într-o virgulă care să nu redevină punct. E greu de ținut o virgulă în viață. Virgil (acum văd virg, începutul numelui) ne-a oferit posibilitatea, ne deschide ferestrele, multiple, noi doar să trăim. Și să îl ajutăm să scrie virgula mai departe. Nu știu de ce îmi place să scriu anume în acest spațiu. Aproape în fiecare zi mă întreb ce anume are această atracție asupra mea: eleganța, rafinamentul, design-ul, culorile Hermeneei, oamenii (deși o bună parte din ei deja i-am întâlnit în atâtea alte spații)? Ce anume îmi crează o altă stare, inedită, atunci când știu că voi așterne un text pe Hermeneia și nu în altă parte? Fiindcă e o stare deosebită. De aceea uneori ce scriu aici este incomparabil cu ce postez sau scriu în alte părți. Poate voi afla într-o zi sau poate nu, nici măcar nu mai contează. Este spațiul în care am doar virgulă, nu și punct. :) Tu spui "Construim o lume fără să vrem." Eu aș spune că vrem, conștient sau inconștient, vrem asta, altfel nu s-ar mai... construi. :)
vacarasu, eu observ ca ai asa un fel de inclinatie spre a ma provoca. am observat-o de mai de mult. vreau sa iti spun ca nu am de gind nici sa accept si nici sa dau curs unui conflict cu tine ca de altfel cu nimeni altcineva. precizez insa ca atunci cind ma va interesa parerea ta cu privire la administrarea acestui site am sa ti-o cer. deocamdata nu stiu daca ai observat dar nu ti-am cerut-o. evident tu poti numi dupa bunul plac ceea ce fac eu aici "dictatura in arta poetica". te asigur insa ca nu ma afecteaza. de vreme ce ai venit aici de buna voie si nesilit de nimeni si ai acceptat in mod liber sa subscrii la un anumit mod de functionare al acestui spatiu, mie mi se pare o regretabila lipsa de bun simt actul de a te erija in judecator moral vis a vis de modul cum se administreaza acest site. asta este parerea mea si nu e neaparat nevoie sa o impartasesti. am mentionat in alta parte de ce consider ca este nevoie ca (cel putin aici pe acest site) un text sa aiba un titlu si nu am sa o mai repet. vreau insa sa precizez (daca mai era nevoie) ca nu este de bun augur atitudinea ta.
doar ca nu-i o poveste de dragoste, dar ce pacat c-am scris-o eu - in perspectiva asta noua aproape ca mi-as lasa un comentariu. :o)
multumesc, paul. stii ca am incredere in opinia ta, apreciez de cate ori comentezi.
Cristi, ti-ai facut vreun tatuaj? Poemul are o idee faina, dar rima e schioapa, daca tot e sa scrii astfel rimeaza cum trebuie omule (sau deloc) , nu asa aproximativ ca strici tot farmecul, parerea mea de cititor. Andu
Sapphire... poezia mea sper ca ramane o invitatie pentru lector sa-si asume un rol dinamic si astfel sa interactioneze cu textul... nu mi-am propus sa scriu niciodata poezii la care sa te uiti ca la un monument si sa te miri ci mai degraba texte care sa provoace imaginarul celui care citeste. Ma bucur de faptul ca ai sesizat asta.
in niciun caz New-Age...Andule, mi-a cam pierit culoarea din obraji cand am citit, am un dinte - ba ce spun eu, am o intreaga proteza impotriva acestui curent, ca religie n-o pot numi. si, da, o sa-ti spun ca al patrulea sfert e sublim dar lipseste cu desavarsire in intentia mea. n-am mers pe despicarea firului in patru, ci am vrut o sectiune prin trei sfere suprapuse.
Domnule Gorun, nici eco nu s-a vrut, chiar de-a iesit astfel, intr-o oarecare masura. ecologia poate fi efectul, si nu cauza.
cat despre sarcasm (spunea cineva :) ca iubeste ironia, dar nu sarcasmul...) ei bine, el este. cu asta sunt de acord.
George, deja suntem la faza de râs hemoragic. si niciun garou nu se vede.
multumesc si va rog sa-mi iertati intarzierea, am avut o saptamana ceva mai grea.
Adriana, eu zic că e un text destul de modest pentru cineva care are cerinţe mari de la alţii şi exigenţe de tot felul. Există, într-adevăr, micropoeme, care reuşesc să concentreze în câteva vocabule forţă explozivă, dar, din păcate, nu e cazul aici. Aduce, aşa cum a zis un coleg mai sus, mai degrabă a simplu exerciţiu.
La multi ani prolifici Hermeneiei! As putea s-o compar poate cu o cresa. Pentru unii asta este, cel putn pentru mine inca e. Si nu e de rau. Inseamna ca sunt si oameni mari pe aici in stare sa corecteze si sa "dadadceasca". Cum iti spuneam in alte ocazii, Virgil, poate fara sa stii, creezi contexte si oportunitati, multumim pentru ca nu ai inchis H. pana acum, desi sunt sigura ca ai fost tentat. Cu ocazia asta, zic inca o data: La multi ani prolifici!
Iti trebuie totusi ceva tupeu ca sa publici un psalm atat de slab eu l-as sterge degraba pana nu se cutremura internetul... dar cine mai citeste ce se scrie pe Hermeneia? Deci OK, lasa-l Virgile aici pe site-ul tau ca e safe nu citeste mai nimeni mamaliga asta iar daca la sfarsit era un semn de intrebare zic... da... a meritat!!! Sa vada lumea cat e de "pesti goi" si "ascunsa lash" Asta ca sa nu mai mentionez navodul de vene rubinii plus desigur SHabatul. Cretinisme la puterea a paishpea. Aferim
are aceleasi reguli? culoare? are si mobile version? este mai putin fiddly? (adica poti primi email cand ai comentarii? pt ca nici acum nu am reusit sa apas pe butomul care..) se va numi tot Hermeneia? are aceeasi structura? functionalitate?
stiu am pus multe intrebari, but..take your time :p
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ascunde-ți punctul de unde ai plecat
pe harta întocmită în piept
deschide porțile, brațele, pumnul
și strigă
iată-mă alb înalt și crîncen, iată-mă veșnic, din nou
apoi dă-mi drumul la mînă
da... un poem care mi-a incantat imaginatia ! felicitari !!
pentru textul : Pia fraus deUn poem-idee-imagine... insa scris la repezeala. Ceva in genul "nu te iei in serios", chestie pe care si eu am incasat-o pe merit. Poemul l-as "scutura" de mecanicisme si as reformula asa: la marginea drumurilor orașul nu se mai vede nici oamenii nici casele lor doar niște mușuroaie uriașe la marginea privirii acolo copacii sunt oameni ramurile brațe cuiburile palme albastrul fad al ochilor pierduți în cer o pereche de hulubi izgonită de ploaie apleacata peste tine aducînd o teamă fericită în mirosul verde al sufletului lor despuiat în tăcere ... ma rog, parerea mea. Andu
pentru textul : la marginea drumurilor deal cui e poemul rococo?
pentru textul : Timp şi nisip denu, Aranca, nici nu m-am gândit la versuri pentru copii. dacă versul își găsește atât de ușor rima este pentru că l-am scris simțind că trebuie scris, că voiește să fie așternut pe hârtie, că voiește să se elibereze din gândul, din mintea, din inima mea. acest poem este scris "dintr-o singură suflare", dacă pot spune astfel. mulțumesc pentru trecerile tale.
pentru textul : Mă duc și mă duc deDincolo de delectarea de a „cotrobăi” într-o poșetă și constatând cam același inventar :) ca în mai toate poșetele doamnelor și domnișoarelor foarte prevăzătoare, dincolo de încercarea de a metaforiza tinerețea :) și după un final excelent (din care aș scoate „Vă vine să credeți?”), trebuie să fac niște precizări necesare pentru buna funcționare a site-ului, a acestui spațiu în care avem acces să postăm texte, să citim și să exprimăm opinii.
Poate că ar fi fost bine ca ceea ce scriu acum să fie un mic articol postat separat, dar am ales să scriu aici fiindcă ești printre cei care au venit în ultimele luni pe site și poate că nu ai luat cunoștință cu toate regulile.
O să mă refera acum doar la încadrarea textelor în categorii de gen și subcategorii de specii literare, pe care o consider foarte necesară din cel puțin două motive: 1. Autorul trebuie să știe exact în ce gen literar scrie și ce specie literară abordează pentru a ști cum să-și organizeze discursul literar într-un mod corect; 2. Lectorul trebuie să știe ce gen literar și ce specie literară este ceea ce citește pentru a putea recepta corect textul.
Ar trebui lecturate sau relecturate informațiile de la următoarele linkuri (Regulament, Întrebări și răspunsuri):
http://hermeneia.com/content/regulament_hermeneiacom - alineat 16.5
http://hermeneia.com/content/ce_se_intampla_daca_am_gresit_incadrarea_un...
http://hermeneia.com/content/cum_se_poate_schimba_incadrarea_unui_text_a...
Acum referitor la genul diaristic în care se înscrie „jurnalul”, trebuie știute cel puțin cinci mărci specifice după care îl putem recunoaște:
- elemente autobiografice reale (selectate)
- semnul egalităţii între autorul real, narator şi personajul principal
- convenţia datării sau a specificării timpului într-o altă formă, nu neapărat datarea
- persoana întâi a autorului (pronume și verbe)
- pronumele şi adjectivul posesiv (a mea, ale mele, al meu, ai mei... mea, mele, meu, mei)
Dacă ne uităm un pic la textele înscrise la subcategoria „jurnal”, vom observa că cele care au aceste mărci de recunoaștere sunt textele Cristinei Moldoveanu și ale lui Sebi Șufariu (mă refer la textele recente). http://hermeneia.com/category/proza/jurnal
Dacă oricare dintre noi, userii, sau orice alt vizitator va dori să acceseze pentru lectură doar categoria „proză”, iar de acolo subcategoria „jurnal”, trebuie să găsească doar texte-jurnal, nu note, nu povestiri, nu altceva, nu un amalgam ca în poșetele noastre :)
În speranța că va fi perceput corect acest demers al meu, îți doresc inspirație și mult spor!
pentru textul : despre o astfel de tinereţe nu s-a spus, încă denostalgie decantată atent, cu grijă...
mai trec Ioan, tot mai trec și găsesc același suflet hunedorean drag...
p.s. parcă 'chihlimbar'
pentru textul : Brigitte deMaria(na) mulțumesc pentru aplecarea asupra acestui poem.
pentru textul : nimic despre Nimic deNu înțeleg de ce trecerea bruscă la personal din acel 'simt' deranjează, mai ales pe unele ca noi, femeile, mai mereu depersonalizate.
Iar cei doi de 'înainte' așa-i au sensuri 'un pic diferite' cam ca în celebra parafrază de pe vremea lui ceau-bau 'tot înainte' pentru că 'tot înainte' era mai bine...
Ne mai citim.
adelina, de ce "fara titlu"? tie cum iti suna aceste randuri, daca nu ca niste tanguiri de primavara astenica?
pentru textul : Suflet androgin demultumesc dl.Virgil.
pentru textul : Femeia de casă deAAA-oleu ! Dacă se vede bine şi din perspectivă neacademică, eu mă bucur.
Mulţumesc pentru trecere şi semn.
Cu stimă
pentru textul : şi acum rămân acestea trei deacum imi mai place mult si o vad ca pe o poezie cu toate ca as renunta la "mele" si as incepe toate versurile cu litere mici, dar aceasta din urma nu are o foarte mare importanta. raman la ideea ca "pentru ca azi e ieri/ si maine tot ieri este" nu suna bine, poate incerci sa inlocuiesti cu altceva daca tii neaparat sa ramana. poezia e frumoasa acum si ar fi pacat sa mai scada ceva din valoare. mi-a placut:"o piersică/atunci când bântuie gustul tău". e foarte interesant si ne"bantuie" atat imaginatia si nu numai...parca mi-i un pic foame :) e o poezie a incertitudinii chiar daca pare destul de "optimista".e o incercare da a te apropia de tine, de a te intelege fiindca exista acel "cand ma iau in brate". nu invinovatesti, nu strigi, nu te razvratesti, dar, totusi, in poezie totul se rezuma la trecut cand era un el, care nu e prezent in poezie si se afla undeva acolo in acel "atunci" ca s-o citez pe ioana barac grigore si din cauza caruia intuiesc ai mainile prinse sub o piatra. nu te adresa cu dvs.: "m-ați convins". sunt inca pe bancile facultatii, inca... acum ar fi trebuit sa invat :)
pentru textul : Crepuscul desingura portiune care se remarca este strofa a treia. restul mi se pare umplutura
pentru textul : osmoză deEvident că dimineața strănută, altfel iese un soi de șarpe. La fel, calea lactee se prelinge, deși nu mă prea împac cu verbul. Și nici cu dansul visurilor. Dar nu prea ai ce să-i faci (decât să rescrii?).
pentru textul : sephirot I deFain, Călin, și eu tot asta făceam acum 3 ore, număram câte zile are Hermeneia, limitându-mă a spune aproape 3 luni. :) Și trăirea într-un spațiu virtual seamănă cu cea din spațiu real, fiindcă tot oameni se regăsesc, cu inimile și spiritele lor. Nu-i simplu să transformi un punct într-o virgulă care să nu redevină punct. E greu de ținut o virgulă în viață. Virgil (acum văd virg, începutul numelui) ne-a oferit posibilitatea, ne deschide ferestrele, multiple, noi doar să trăim. Și să îl ajutăm să scrie virgula mai departe. Nu știu de ce îmi place să scriu anume în acest spațiu. Aproape în fiecare zi mă întreb ce anume are această atracție asupra mea: eleganța, rafinamentul, design-ul, culorile Hermeneei, oamenii (deși o bună parte din ei deja i-am întâlnit în atâtea alte spații)? Ce anume îmi crează o altă stare, inedită, atunci când știu că voi așterne un text pe Hermeneia și nu în altă parte? Fiindcă e o stare deosebită. De aceea uneori ce scriu aici este incomparabil cu ce postez sau scriu în alte părți. Poate voi afla într-o zi sau poate nu, nici măcar nu mai contează. Este spațiul în care am doar virgulă, nu și punct. :) Tu spui "Construim o lume fără să vrem." Eu aș spune că vrem, conștient sau inconștient, vrem asta, altfel nu s-ar mai... construi. :)
pentru textul : "Found" sau cele 84 de zile deAici sun de acord cu Alma... o basculă de nume înșirate. Și atunci te întrebi, "Cannes, 2001" face parte din text sau e o datare?
pentru textul : Timp baroc lîngă anotimp și infante deîmi era amar de dulcele fals
al cucoanelor
restul imi pare alergare pe banda rulanta
pentru textul : meditaţie deaici titlul chiar se potriveste. mult scrum.
pentru textul : Scrum (XII) devacarasu, eu observ ca ai asa un fel de inclinatie spre a ma provoca. am observat-o de mai de mult. vreau sa iti spun ca nu am de gind nici sa accept si nici sa dau curs unui conflict cu tine ca de altfel cu nimeni altcineva. precizez insa ca atunci cind ma va interesa parerea ta cu privire la administrarea acestui site am sa ti-o cer. deocamdata nu stiu daca ai observat dar nu ti-am cerut-o. evident tu poti numi dupa bunul plac ceea ce fac eu aici "dictatura in arta poetica". te asigur insa ca nu ma afecteaza. de vreme ce ai venit aici de buna voie si nesilit de nimeni si ai acceptat in mod liber sa subscrii la un anumit mod de functionare al acestui spatiu, mie mi se pare o regretabila lipsa de bun simt actul de a te erija in judecator moral vis a vis de modul cum se administreaza acest site. asta este parerea mea si nu e neaparat nevoie sa o impartasesti. am mentionat in alta parte de ce consider ca este nevoie ca (cel putin aici pe acest site) un text sa aiba un titlu si nu am sa o mai repet. vreau insa sa precizez (daca mai era nevoie) ca nu este de bun augur atitudinea ta.
pentru textul : *** dedoar ca nu-i o poveste de dragoste, dar ce pacat c-am scris-o eu - in perspectiva asta noua aproape ca mi-as lasa un comentariu. :o)
pentru textul : Păreri de rău din altă lume demultumesc, paul. stii ca am incredere in opinia ta, apreciez de cate ori comentezi.
Caline, nu ma fierbe, e vorba despre Ulise? Andu
pentru textul : Sub pânze deCristi, ti-ai facut vreun tatuaj? Poemul are o idee faina, dar rima e schioapa, daca tot e sa scrii astfel rimeaza cum trebuie omule (sau deloc) , nu asa aproximativ ca strici tot farmecul, parerea mea de cititor. Andu
pentru textul : Dedat mi-e leșul, nemuririi deSapphire... poezia mea sper ca ramane o invitatie pentru lector sa-si asume un rol dinamic si astfel sa interactioneze cu textul... nu mi-am propus sa scriu niciodata poezii la care sa te uiti ca la un monument si sa te miri ci mai degraba texte care sa provoace imaginarul celui care citeste. Ma bucur de faptul ca ai sesizat asta.
pentru textul : Cafea neagră cu migdale dein niciun caz New-Age...Andule, mi-a cam pierit culoarea din obraji cand am citit, am un dinte - ba ce spun eu, am o intreaga proteza impotriva acestui curent, ca religie n-o pot numi. si, da, o sa-ti spun ca al patrulea sfert e sublim dar lipseste cu desavarsire in intentia mea. n-am mers pe despicarea firului in patru, ci am vrut o sectiune prin trei sfere suprapuse.
Domnule Gorun, nici eco nu s-a vrut, chiar de-a iesit astfel, intr-o oarecare masura. ecologia poate fi efectul, si nu cauza.
cat despre sarcasm (spunea cineva :) ca iubeste ironia, dar nu sarcasmul...) ei bine, el este. cu asta sunt de acord.
George, deja suntem la faza de râs hemoragic. si niciun garou nu se vede.
multumesc si va rog sa-mi iertati intarzierea, am avut o saptamana ceva mai grea.
pentru textul : neştirea zilei. ciorne scrise pe o pungă ecologică deDa. Cristina, ce spui tu ține de intenționalitatea operei. Foarte bine, m-ați convins, iată modific unele chestii. Să îmi spuneți cum a ieșit.
pentru textul : Crepuscul deAdriana, eu zic că e un text destul de modest pentru cineva care are cerinţe mari de la alţii şi exigenţe de tot felul. Există, într-adevăr, micropoeme, care reuşesc să concentreze în câteva vocabule forţă explozivă, dar, din păcate, nu e cazul aici. Aduce, aşa cum a zis un coleg mai sus, mai degrabă a simplu exerciţiu.
O părere onestă de cititor
pentru textul : dragoste deBot Eugen
La multi ani prolifici Hermeneiei! As putea s-o compar poate cu o cresa. Pentru unii asta este, cel putn pentru mine inca e. Si nu e de rau. Inseamna ca sunt si oameni mari pe aici in stare sa corecteze si sa "dadadceasca". Cum iti spuneam in alte ocazii, Virgil, poate fara sa stii, creezi contexte si oportunitati, multumim pentru ca nu ai inchis H. pana acum, desi sunt sigura ca ai fost tentat. Cu ocazia asta, zic inca o data: La multi ani prolifici!
pentru textul : Șapte ani de[MDN] Marele dicționar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000 - DROMOMANÍE s. f. impuls irezistibil de a călători. (< fr. dromomanie)
pentru textul : dromomanie deIti trebuie totusi ceva tupeu ca sa publici un psalm atat de slab eu l-as sterge degraba pana nu se cutremura internetul... dar cine mai citeste ce se scrie pe Hermeneia? Deci OK, lasa-l Virgile aici pe site-ul tau ca e safe nu citeste mai nimeni mamaliga asta iar daca la sfarsit era un semn de intrebare zic... da... a meritat!!! Sa vada lumea cat e de "pesti goi" si "ascunsa lash" Asta ca sa nu mai mentionez navodul de vene rubinii plus desigur SHabatul. Cretinisme la puterea a paishpea. Aferim
pentru textul : psalm deare aceleasi reguli? culoare? are si mobile version? este mai putin fiddly? (adica poti primi email cand ai comentarii? pt ca nici acum nu am reusit sa apas pe butomul care..) se va numi tot Hermeneia? are aceeasi structura? functionalitate?
pentru textul : Hermeneia - revizie tehnică 18/19 iulie 2014 destiu am pus multe intrebari, but..take your time :p
Ela, am făcut câteva modificări. Cred că sună mai bine. Gândul-timpan îmi place și-l voi lăsa. Mulțumesc pentru sugestii!
pentru textul : Ausbruch dePagini